Sentința nr. 334/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 334/2012
Ședința publică de la 03 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC D. M. SRL , în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
SC D. M. SRL a solicitat în contradictoriu cu D. G. a F. P. C. anularea deciziei de soluționare a contestației nr.268/(...), anularea deciziei de impunere nr.F CJ 264/(...), anularea raportului de inspecție fiscală F-CJ nr.237/(...) și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit avizului de inspecție fiscală nr.43/(...) societatea reclamantă urma să facă obiectul unei inspecții fiscale pentru perioada (...)-(...) privind impozitul pe venitul microintreprinderilor și verificarea modului de organizare a evidenței fiscale și contabile. Se susține că inspecția fiscală a început de la (...) conform mențiunii existente în pag.1 a raportului de inspecție fiscală și a durat până la (...).
Organul fiscal nu ar fi respectat dreptul la apărare a contribuabilului conform art.9 alin.1 și 43 alin.2 lit.j C.proc.fiscală, precum și a jurisprudenței europene în materie ceea ce se poate vedea din decizia F-CJ
264/(...) care nu conține mențiuni referitoare la reaudierea societății D.l M. anterior emiterii acesteia. De altfel, se poate considera că nu există avizul de inspecție fiscală pentru TVA și impozit pe profit întrucât conform analizei avizului de inspecție fiscală societatea reclamantă trebuia să facă obiectul unei inspecții fiscale privind impozitul pe veniturile microintreprinderilor iar conform art.101 C.proc.civ. acest aviz trebuia comunicat cu cel puțin 15 zile înainte de începerea inspecției.
De asemenea, nulitatea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere este dată și de faptul că s-a verificat o perioadă de timp pentru care organul fiscal nu a probat necesitatea extinderii inspecției fiscale. Astfel, inspecția fiscală trebuia să se limiteze pe perioada 2008-2010 însă aceasta vizează perioada anilor 2006-2007.
Referitor la aspectele de fond, reclamanta apreciază că așa cum rezultă din facturile care au fost puse la dispoziția organului de control principalii prestatori de servicii au fost SC MR G. C. SRL, SC G. C. SRL, SC PUF DAR
S. SRL, iar facturile emise conțin elementele necesare nefiind fictive. D. art.65 alin.2 C.proc.fiscală obligă organul fiscal să aducă probe privind susținerile sale în cadrul deciziei de impuner, nu se aduc probe pertinente ci doar motivări vagi nefiind particularizat care anume factură nu respectă exigențele legale și deficiențele pentru fiecare factură sau contract în parte.
Fictivitatea nu poate rezulta nici din faptul că aceste societăți ar fi în insolvență și nici din neștampilarea sau nesemnarea facturilor întrucât aceasta reprezintă o facultate și nu o obligație. Prin urmare, reclamanta consideră că se impunea recunoașterea dreptului de deducere a T. În ceea ce privește TVA suplimentar de 482 lei trebuie recunoscut contribuabilului dreptul de a angaja cheltuielile necesare bunului mers al afacerilor atât timp cât acestea se încadrează în acte normale de gestiune.
Referitor la TVA suplimentar de 100.607 Ron, societatea a respectat prevederile Codului fiscal privind facturarea nefiind relevante momentele la care s-a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentelor. Obligațiile fiscale accesorii aferente TVA puteau reveni doar datorită încălcării dispozițiilor 998, 999 C.civ., pe baza unei răspunderi obiective, iar în privința penalităților de întârziere acestea puteau fi calculate doar în interval de 30 de zile de la data emiterii deciziei de impunere.
Reclamanta mai arată că în privința impozitului pe profit suplimentar de 310.652 lei și obligațiile fiscale accesorii aferente de 112.696 lei, sumele sunt eronate întrucât inspecția fiscală trebuia refăcută pentru a se analiza situația fiscală a fiecărui contract de vânzare-cumpărare. În ceea ce privește impozitul pe dividende stabilit suplimentar și a obligațiilor fiscale accesorii, aceste obligații sunt din perioada 2006-2007 în condițiile în care art.98 alin.3 C.proc.fiscală permitea doar verificarea obligațiilor fiscale din perioada
2008-2010.
D. G. a F. P. C. a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pentru motivele care au stat la baza deciziei de soluționare a contestației administrativ fiscale.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea va reține următoarele: Reclamanta a făcut obiectul unei inspecții fiscale fiind emis avizul de inspecție fiscală F-CJ 25 din (...) comunicat la data de (...) de către organul fiscal. În acest aviz este menționat faptul că se SC D. M. va face obiectul unei inspecții fiscale începând cu (...), având ca obiect verificarea ansamblului declarațiilor fiscale sau operațiunilor relevante pentru verificare TVA, impozit pe profit și pe dividente precum și perioada supusă controlului pentru fiecare sursă.
Ulterior, a fost emis și avizul de inspecție F-CJ 43/(...) prin care i s-a comunicat reclamantei că începând cu (...) va face obiectul unei inspecții fiscale având ca obiectiv verificarea ansamblului declarațiilor fiscale și a operațiunilor relevante pentru impozit pentru veniturile microintreprinderilor pe perioada (...)-(...) precum și verificarea modului de organizare și conducere a evidenței fiscale și contabile. În aceste avize s-a menționat faptul că este necesar să pregătească toate documentele contabile
și fiscale că are dreptul de a beneficia de asistență de specialitate și i s-a transmis un exemplar al cartei, drepturilor și obligațiilor contribualului.
În raportul de inspecție fiscală încheiat la data de (...) se menționează că perioada în care s-a desfășurat inspecția fiscală este de la data de (...) până la data de (...). Aceste avize au fost comunicate cu societatea reclamantă, fapt care rezultă din semnarea și ștampilarea acestora.
Pe lângă faptul că posibilitatea de a angaja o persoană de specialitate a fost utilizată de către societatea reclamantă, iar în avizele de inspecție fiscală se menționează comunicarea cartei drepturilor și obligațiilor ce îi revin, există și o înștiințare pentru discuția finală anexă la raportul de inspecție fiscală, precum și în anexa acestui raport administratorul societății își exprimă punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale.
Curtea va conchide că nu se verifică susținerile reclamantei privitor la nerespectarea prevederilor art.9 alin.1 C.proc.fiscală și cum decizia de impunere are la bază raportul de inspecție fiscală și anexele aferente, sunt respectate și dispozițiile art.43 alin.2 lit.j C.proc.fiscală. De asemenea, respectarea prev.art.101 C.proc.fiscală, nu poate fi susținută dat fiind comunicarea avizului în data de (...). Pe de altă parte, inspecția fiscală a fost extinsă în conformitate cu prevederile art.98 alin.3 C.proc.fiscală fiind identificată toate condițiile specificate în acest articol întrucât organul fiscal a considerat drept indiciu privind diminuarea impozitelor și taxelor, faptul că în luna iunie 2010 înregistra la poziția regularizări TVA colectată cu semnul minus suma de 2054 lei TVA colectată, iar în luna august 2010 tot cu semnul minus suma de 206.599 lei TVA colectată. Această diferență de sume a fost apreciată de organul fiscal că dă posibilitatea diminuării sumelor datorate bugetului, de asemenea a existat o declarație fiscală nedepusă aferentă semestrului I 2008 și avea obligații de plată neachitate reprezentând contribuții salariale.
Aceste aspecte dau posibilitatea extinderii inspecției fiscale pentru o perioadă de 5 ani, respectiv termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.
Sub acest aspect nu există motive pentru a se reține nulitatea raportului de inspecție fiscală pentru neîndeplinirea procedurii prevăzute la titlul VII din Codul de procedură fiscală fiind emise avizele în conformitate cu art.101 C.proc.fiscală, fiind extinsă inspecția fiscală conform art.98
C.proc.fiscală, fiind respectată durata inspecției fiscale precum și celelalte drepturi respectiv dreptul la apărare și dreptul contribuabilului de a fi informat conform art.107 C.proc.fiscală.
În baza raportului de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere
F-CJ 264/(...) ulterior reclamanta contestând în conformitate cu art.205
C.proc.fiscală, această decizie de impunere ce are ca obiect obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 731.281 lei ce reprezintă 310.652 lei impozit pe profit; 111.236 lei majorări de întârziere; 47.294 lei penalități de întârziere;
171.975 lei TVA; 80.034 lei majorări de întârziere; 9.631 lei penalități de întârziere; 171 lei impozit pe venit microintreprinderi; 262 lei majorări de întârziere și 26 lei penalități de întârziere însă contestația a fost admisă doar pentru suma de 734 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și respinsă pentru restul obligațiilor fiscale în baza deciziei 268 din (...) a D.G.F.P.C..
Referitor la competența organului fiscal prevederile art.32 alin.1 și 33 alin.1 C.proc.fiscală, stabilesc competența organelor fiscale pentru administrarea creanțelor fiscale specificându-se că în privința administrării competența revine acelui organ fiscal stabilit prin ordin al A. I. fiscală este determinată de prevederile art.99 C.proc.fiscală, care arată că competența de exercitare a inspecției fiscale se stabilește prin ordin al președintelui A. Astfel, aspectele menționate în decizia de soluționare a contestației sunt reale întrucât fiind menționată în anexa ordinului 2731/2010, competența pentru administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor ce sunt în sarcina reclamantei revine Administrația F. P. pentru Contribuabili Mijlocii C. iar competența materială și teritorială pentru efectuarea inspecției fiscale revine D. G. a F. P. C. conform HG 34/2009 și Ordinul 375/2009 al A.
Curtea a dispus efectuarea unei expertize ce a fost efectuată de către C. S. care are calitate de expert contabil și consultant fiscal, care a conchis asupra aspectelor privind obligațiile fiscale, că în legătură cu impozitul pe profit și TVA, veniturile impozabile în sumă de 375.771 lei sunt eronat calculate prin luarea în considerare a unor cursuri de schimb eronate și stabilirea eronată a valorii contractelor de vânzare-cumpărare apreciind că reclamanta nu a respectat prevederile legale privind termenele de emitere a facturilor în sensul că acestea au fost întocmite cu întârziere și nu au reflectat valoarea finală în lei prin regularizarea necorespunzătoare a avansului încasat în euro. De asemenea, a apreciat că și cheltuielile cu prestări de servicii pot fi acceptate la calculul impozitului pe profit și TVA, iar pentru stabilirea corectă a valorii tranzacțiilor ca bază pentru calculul impozitului pe profit și TVA, expertul a arătat că nu a dispus de materialul documentar necesar.
Curtea va aprecia că în ceea ce privește suma de 70.886 lei aferentă
TVA suplimentar în mod întemeiat s-a considerat de către organul fiscal că serviciile prestate de către SC MR G. C. SRL, SC G. C. SRL, SC PUF DAR S. SRL ar fi fictive și că facturile deținute de societate nu ar cuprinde elementele obligatorii.
Astfel, SC MR G. C. SRL este în insolvență din (...) și în faliment din (...), nu a mai desfășurat activitate din anul 2008, astfel că în perioada septembrie-noiembrie 2009 era în stare de faliment fiind reprezentată de lichidator judiciar și cu toate că nu există contract de prestări servicii din situațiile de lucrări și facturile întocmite, nu se menționează reprezentantul legal al societății, modalitatea în care s-au executat lucrările este neverosimilă astfel că s-a putut aprecia că această activitate pentru care au fost emise facturile este fictivă.
Aceeași situație este și în privința SC G. C. SRL care este inactivă din
(...) și în insolvență din (...), iar declarațiile pe care aceasta le-a depus sunt aferente lunii decembrie 2008 așa încât aceste facturi emise în baza unui contract sumar într-un interval scurt de timp și fără ca societatea care l-a emis să aibă personal angajat, nu pot fi considerate decât fictive.
În ceea ce privește SC PUF DAR S. SRL această societate este în insolvență din (...) este dizolvată din (...) iar aceasta începând cu trimestrul II a anului 2009 nu a mai depus declarații fiscale.
Aceste aspecte sunt de natură să ducă la concluzia că și aceste operațiuni sunt fictive pentru că documentele nu conțin date certe pentru a reliefa realitatea operațiunilor pe care le consemnează.
În privința SC G. C. SRL și experta arată că facturile emise de această societate nu îndeplinesc condițiile legale pentru deducerea TVA întrucât erau aplicabile prevederile art.160 C. și normele de aplicare prevăzute la pct.82 care stabileau regimul de taxare prin aplicarea măsurilor de simplificare. Cu toate că experta a arătat că în privința celorlalți doi prestatori de servicii legislația nu reglementează conținutul contractului și situațiilor de lucrări și ca atare, aprecierea organelor fiscale este nejustificată, nu poate fi luată în considerare pentru că tocmai datorită situației celor trei societăți ,a faptului că acestea și-au încetat activitatea se impunea ca realitatea operațiunilor să rezulte din contractele și situațiile de lucrări precum și din facturile emise. Nu s-a solicitat ca o justificare a realității acestor operațiuni verificarea faptului dacă aceste servicii au fost realizate în regim de subcontractant însă prin consultarea bazei de date organul fiscal a observat că în perioada facturării lucrărilor prestatorii de servicii nu aveau personal de execuție și nu au desfășurat activitate.
Prin urmare, reclamanta nedovedind realitatea prestării acestor servicii nu a putut proba nici caracterul deductibil a acestor cheltuieli în sumă de 373.169 lei cu TVA aferentă.
În privința contractelor de vânzare-cumpărare de apartamente și a facturilor emise în perioada (...)-(...) în cazul livrărilor de bunuri imobile faptul generator și exigibilitatea TVA intervine în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare dată la care trebuia emisă și această factură iar existența decalajelor între contracte și facturi de zile și chiar de luni de zile încalcă prevederile art.128, 1341 și 2 C. precum și a art.155 C. și a normelor de aplicare prevăzute în pct.69 alin.3 ceea ce dă dreptul organului fiscal să procedeze la determinarea TVA-ului, deoarece se dă posibilitatea înregistrării tardive a veniturilor impozabile și a TVA colectată rezultând diferențe de sume. D. s-a apreciat de către expert că în mod incorect s-au regularizat avansurile și s-au calculat veniturile impozabile prin luarea în considerare a unor cursuri de schimb eronate cu încălcarea prevederilor art.139/1 C. poziția organului fiscal este corectă întrucât s-au respectat prevederile Ordinului 3055/2009 pct.39 întrucât pentru respectarea consecvenței s-a folosit pentru evaluarea tranzacțiilor în valută cursul comunicat de BNR de la data efectuării operațiunii, respectiv de la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Determinarea bazei impozabile aplicând consecvența metodelor s-a impus pentru că reclamanta nu a folosit aceeași metodă pentru facturarea vânzării de apartamente.
În acest sens sunt și prevederile pct.22 alin.1 din HG 44/2004 pentru explicitarea art.139/1 C..
Cât privește neluarea în considerare la avansurilor încasate a cursurilor de schimb la care acestea au fost facturate și respectate, există o bază legală pentru folosirea acelorași cursuri menționate în facturile întocmite de societate atât la încasarea avansurilor, cât și la regularizarea acestora și întocmirea facturilor finale de vânzare.
Așa fiind, deoarece valoarea contractelor a fost influențată în minus cu sumele aferente facturilor fiscale emise eronat la o altă dată, s-a stabilit de către organul fiscal în mod întemeiat diferentețele de venituri impozabile pentru care s-a colectat și TVA suplimentar.
De altfel și expertiza a menționat că reconsiderarea de către autoritatea fiscală a datei la care TVA este exigibilă este justificată.
Majorările și penalitățile de întârziere sunt datorate conform art.120
C.proc.fiscală și 120/1 C.proc.fiscală, de la termenul de scadență aplicându- se conform modificărilor legislative diferit în funcție de perioada pentru care nu au fost achitate sumele datorate aplicându-se cota de 0,1% pentru perioada (...)-(...) conforma rt.120 alin.7 C.proc.fiscală pentru perioada (...)- (...) cota de 0,05% conform modificării apărute potrivit OUG 39/2010, iar începând cu (...) cota de 0,04% conform OUG 88/2010. Astfel, in mod eronat reclamanta susține că dobânzile și penalitățile de întârziere s-ar datora începând cu data comunicării deciziei de impunere cât timp potrivit prevederilor legale se datorează de la scadența obligațiilor fiscale principale.
În ceea ce privește TVA suplimentar de 482 lei aferentă achiziționării unor produse cum ar fi fier de călcat, mașină de spălat și combină frigorifică, instanța va aprecia că asigurarea nevoilor firești a persoanelor fizice din cadrul unei persoane juridice nu poate fi circumscrisă art.145 alin.2 lit.a C., raportat la pct.45 alin.4 din HG 44/2004 neputând fi considerate bunurile respective că ar urma să fie utilizate pentru operațiuni care dau drept de deducere.
Referitor la impozitul pe profit suplimentar pe 310.652 lei și obligațiile fiscale accesorii de 112.696 lei pentru care s-a apreciat că inspecția fiscală ar trebui refăcută, cu menționarea detailaltă pentru fiecare contract de vânzare-cumpărare în parte a neregularităților imputate, această detaliere este prezentată în anexa 12 din raportul de inspecție fiscală stabilindu-se o bază impozabilă suplimentară de 2.033.775 lei. Această sumă a fost specificată ca urmare a nerespectării prevederilor art.128 și 155 alin.1 C. privitor la întocmirea facturilor de livrare, întocmindu-se o situație cu privire la toate aceste contracte menționate în anexele 1 și 8 din raport a fost menționată situația privind aceste livrări în anexa 9, astfel că raportat la art.19 C. și pct.12 din Normele metodologice se poate aprecia ca fiind stabilită corect organul fiscal situația sumelor datorate reclamanta nearătând punctual de ce această sumă nu ar fi corect stabilită.
În ce privește baza impozabilă în sumă de 1.226.719 lei aceasta este prezentată în anexa 10 stabilindu-se costul de producție aferent apartamentelor vândute și descărcarea din gestiune a acestora la data întocmirii contractelor de vînzare-cumpărare costul fiind calculat în anexa
11 fiind aplicabile prev.art.21 C., 19 C. și pct.12 din Normele metodologice ale Codului fiscal.
Baza impozabilă în sumă de 431.285 lei a fost calculată în baza art.21 alin.4 lit.m C. și a pct.21 pct.48 din Normele metodologice considerându-se că având ca obiect cheltuieli înregistrate în contabilitate fără documente justificative respectiv cu date eronate sau care nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Aceste aspecte arătate și în decizia de soluționare a contestației nu au putut fi invalidate de susținerile reclamantului care a calificat doar extrem de sumar raportul de inspecție fiscală.
Cât privește impozitul pe dividente stabilit suplimentar și obligațiile fiscale accesorii în privința acestora Curtea a menționat în considerentele hotărârii faptul că în mod întemeiat a fost extins controlul fiscal până la termenul de prescripție astfel că argumentele menționate acolo sunt valabile și cu privire la această categorie de obligații stabilite de organul fiscal.
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea va aprecia că s-a procedat corect la determinarea obligațiilor fiscale suplimentare astfel că în conformitate cu prev.art.18 din Legea 554/2004 și 218 C.proc.fiscală va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R AS T E
Respinge acțiunea formulată de SC D. M. SRL reprezentată prin lichidator S. I. cu sediul procesual ales în A., str.A. nr.3, jud.A., în contradictoriu cu D. G. a F. P. C. cu sediul în C.-N., P-ța A. I. nr.19 jud.C..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 mai 2012.
PREȘEDINTE GREFIER R. R. D. M. T. red.RRD/AC
4 ex. - (...)
