Sentința nr. 361/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 361/2012
Ședința { F. publică} de la 11 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC CPL C. F. C. R. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. C.
F. în reprezentarea intereselor reclamantei, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că acțiunea nu este legal timbrată, lipsind o diferență de taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei.
La data de 10 mai 2012 s-a înregistrat întâmpinare, comunicată cu reprezentantul reclamantei anterior deschiderii dezbaterilor.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin 1 și art. 14 din Legea nr.
554/2004 și art. 3 pct. 1 C.pr.civ.
Reprezentantul reclamantei învederează instanței că va depune dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru până la sfârșitul dezbaterilor, totodată, acesta solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și, constatând că nu sunt alte cereri de formulat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acesteia, respectiv, cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios-administrativă înregistrată la data de (...), reclamanta S. CPL C. - F. C. R. SRL C.-N., în contradictoriu cu D. G. A F. P. C., a solicitat instanței suspendarea deciziei de impunere F-CJ nr. 267/(...), până la soluționarea pe fond a litigiului având ca obiect anularea actului administrativ fiscal contestat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de suspendare, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamanta a arătat că din anul 2011 societatea a făcut obiectul unei inspecții fiscale generale vizând perioada 2008 - 2010. La finalul inspecției fiscale, au fost întocmite decizia de impunere F-CJ nr. 267/(...) și raportul de inspecție fiscală generală F-CJ nr.
297/(...).
Reclamanta contestă susținerile echipei de inspecție fiscală și rezultatele controlului, configurate în sumele stabilite în sarcina societății, referitoare la "pierderile tehnologice" de gaze naturale.
Conform deciziei de impunere și raportului de inspecție fiscală, sumele contestate sunt următoarele:
- pentru anul 2008, suma de 575.070,97 RON stabilită cu titlul de cheltuieli nedeductibile (cu consecința stabilirii unui impozit pe profit de
92.011,35 RON) și TVA suplimentar de plată 109.264,20 RON;
- pentru anul 2009, suma de 880.150,05 RON stabilită cu titlul de cheltuieli nedeductibile (cu consecința stabilirii unui impozit pe profit de 140.824
RON) și TVA suplimentar de plată 167.228,50 RON
- pentru anul 2010, suma de 585.748,47 stabilita cu titlul de cheltuieli nedeductibile și TVA suplimentar de plată 123.176,95 RON.
Menționează că înțelege să conteste atât debitele principale, cât și obligațiile fiscale accesorii aferente lor, determinate de echipa de inspecție fiscală.
Cuantumul accesoriilor nu poate fi determinat exact, întrucât accesoriile nu au fost determinate distinct de echipa de inspecție fiscală.
În concret, reclamanta contestă debitele principale în cuantum de 632.495
RON și accesoriile aferente
CPL C. a contestat decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, contestația fiind înregistrată la D. C. sub nr. 17317 din (...). Prin urmare, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004, este îndeplinită condiția declanșării procedurii administrative prealabile.
De asemenea, apreciază că în prezenta speță există un "caz bine justificat" care poate sta la baza admiterii cererii sale de suspendare, pentru cel puțin următoarele motive:
Deși art. 9 alin. (1) C. pr. fisc. prevede faptul că organul fiscal este întotdeauna obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele relevante pentru luarea deciziei, în cauză, decizia de impunere nu conține niciun fel de mențiuni cu privire la audierea contribuabilului. Cu alte cuvinte, dreptul la apărare al reclamantei nici măcar nu a fost pus în discuție, motiv pentru care nu se poate discuta despre o exercitare efectivă a dreptului la apărare. A. lipsă nu este scuzabilă și nu poate fi acoperită, iar în doctrină s-a apreciat că lipsa dovezii privind ascultarea contribuabilului poate conduce la anularea a actului administrativ fiscal.
Mai solicită a se observa că simpla posibilitate de a formula observații asupra proiectului raportului de inspecție fiscală nu echivalează cu o "audiere" în sensul art. 9 alin. (1) C. pr. fisc. Astfel, organul fiscal trebuie să-i permită contribuabilului să-și prezinte toate argumentele și trebuie să procedeze la o analiză efectivă a acestor argumente.
Asupra chestiunii de fond, respectiv cu privire la considerarea drept
"cheltuieli nedeductibile" a sumelor reprezentând pierderile tehnologice intervenite în activitatea societății, reclamanta apreciază că elementele de nelegalitate derivă din dispozițiile art. 171pct.23 din Normele metodologice aferente art. 21 alin. 1 C.fiscal și art. 1531 pct. 6 alin. (7) din Normele metodologice aferente art. 128 C. fisc.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că pierderile tehnologice cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru prestarea unui serviciu sunt cheltuieli deductibile integral, în sensul art. 21 alin. (1) C. fisc. Atunci când norma de consum este stabilită de persoana impozabilă, organul de inspecție fiscală poate modifica coeficientul stabilit în scopul aplicării art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, dacă sunt indicii obiective că pierderea tehnologică a fost supradimensionată. per a contrario, în cazul normei de consum aprobate de o autoritate (de pildă, A. N. de R. în domeniul E.iei), organul fiscal nu are posibilitatea de a modifica coeficientul determinat de contribuabil. N. pierderile care depășesc normele de consum sunt asimilate livrărilor de bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d) C. fisc.
În urma inspecției fiscale, organele fiscale au reținut în esență că societatea reclamantă nu ar deține o normă proprie de consum, iar A. N. de R. în domeniul E.iei (A.N.R.E.) a comunicat organului fiscal inexistența unei norme de reglementare la nivelul autorității, în acest domeniu. În opinia organului fiscal D. nr. 1/(...) și D. nr. 8/(...) adoptate de reclamantă nu pot fi considerate norme proprii de consum deoarece au un caracter general și nu conțin o limită maximă admisă a pierderilor de gaze pe care organul fiscal să o poată lua în considerare. Pe baza acestor elemente, organul fiscal a conchis faptul că pierderile tehnologice identificate de societatea reclamantă drept "cheltuieli deductibile" reprezintă "cheltuieli nedeductibile", cu consecința redimensionării impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată, pentru anii 2008 - 2010.
Reclamanta critică soluția aleasă de organul fiscal în considerarea următoarelor împrejurări.
Se arată în primul rând că la nivel național nu există o normă de consum elaborată de A. N. de R. în domeniul E.iei pentru piața gazelor naturale, astfel că în acest domeniu singura posibilitate pentru asigurarea deductibilității consumului tehnologic o reprezintă elaborarea unei norme proprii de consum.
În acest context, reclamanta a elaborat două decizii interne cu norme proprii de consum asociate, respectiv D. nr. 1/(...) și Normele de aplicare a D. nr.
1/(...) și D. nr. 8/(...) și Normele de aplicare a D. nr. 8/(...).
Pentru elaborarea Normelor de aplicare a D. nr. 1/(...), societatea a avut în vedere un ghid teoretic pentru determinarea consumurilor tehnologice.
U. din dorința de a limita pierderile tehnologice, societatea CPL C. a avut în vedere și concluziile unei lucrări teoretice întocmite de către un expert în domeniu, elaborând Normele de aplicare a D. nr. 5/(...). Așa cum se poate observa cu ușurință, inclusiv pe baza experienței acumulate în primele opt luni ale anului 2008, societatea a elaborat norme specifice pentru: consumul tehnologic datorat erorilor de măsură a contoarelor; consumul tehnologic datorat cuplărilor de noi conducte, branșamente, modernizări de conducte; consum tehnologic datorat neetanșeităților; consum tehnologic datorat consumului propriu; consum tehnologic datorat ruperilor accidentale de conducte; consum tehnologic datorat furturilor de gaze naturale; consum tehnologic datorat corecției de stare a contoarelor.
Prin urmare, reclamanta apreciază că a îndeplinit condiția prevăzută de normele metodologice de aplicare a C. fiscal, elaborând o normă proprie de consum pe baza căreia să poată fi determinate pierderile tehnologice, de așa manieră încât inclusiv organul fiscal să poată verifica realitatea și exactitatea calculelor societății.
Aceste norme proprii de consum, în vigoare în perioada 2008 - 2010, nu au fost niciodată anulate de către organul fiscal și nici de către o instanță de judecată. Prin urmare, ele există în ordinea juridică și trebuiau avute în vedere atât de organul fiscal.
Organul fiscal nu poate anula sau înlătura de la aplicare normele de consum, atunci când ele există fizic, întrucât normele metodologice conținute în partea 153 indice 1 pct. 6 alin. (7) fraza finală permit acestuia doar să diminueze coeficientul de pierdere tehnologică, atunci când există indicii obiective că acesta a fost supradimensionat. De asemenea deciziile și normele de aplicare nu au fost anulate de instanța de judecată.
Astfel, deși normele proprii de consum există în ordinea juridică și chiar dacă organul fiscal nu are puterea de a le ignora, normele proprii de consum au fost excluse de la aplicare, iar dispozițiile normelor de aplicare ale C. fiscal au fost ignorate.
După cum se poate observa din lectura Normelor pentru aplicarea D. nr.
8/(...), pierderile de gaze naturale din rețelele de transport și distribuție se datorează mai multor factori. Astfel, orice distribuitor de gaze naturale poate determina cu exactitate intrările de gaze naturale în sistem și ieșirile de gaze naturale din sistem. E. unei diferențe între intrările și ieșirile din sistem este o realitate, pe care de altfel nici echipa de inspecție fiscală nu o neagă. Diferența intrări - ieșiri se datorează unor circumstanțe cum ar fi: neetanșeitatea; cuplările de noi conducte/branșamente/modernizări de conducte; ruperi accidentale de conducte; furturi de gaze naturale; erori de măsurare a contoarelor; corecți a de stare a contoarelor; consumul propriu. Prin urmare, având în vedere faptul că aceste evenimente sunt în principiu de natură obiectivă, survenite în cursul exploatării sistemului de transport și distribuție a gazelor naturale operat de societatea CPL C., rezultă că de plano aceste pierderi tehnologice trebuie considerate cheltuieli deductibile, ele fiind aferente serviciilor prestate de societate.
După elaborarea și punerea în aplicare a normei proprii de consum, pierderile tehnologice au scăzut cu mai mult de 50% într-o perioadă de doi ani. Prin urmare, apreciază că toate cantitățile de gaze naturale identificate pe baza normelor proprii de consum îndeplinesc condiția fixată de lege pentru a fi considerate "cheltuieli deductibile" în sensul art. 21 alin. (1) C. fiscal.
Din interpretarea art. 1531 pct. 6 alin. (7) fraza finală rezultă că organul de inspecție fiscală nu poate înlătura în totalitate pierderile tehnologice, ci eventual poate reduce coeficientul pierderilor tehnologice.
De asemenea, din lectura aceluiași text legal rezultă faptul că organul fiscal nu poate reduce arbitrar procentul pierderilor tehnologice, ci poate proceda la o asemenea reducere doar pe baza unor "indicii obiective" referitoare la supradimensionarea pierderii tehnologice. În mod evident, pentru un domeniu strict tehnic cum este cel al transportului și distribuției de gaze naturale, aceste "indicii obiective" pot fi obținute doar pe baza constatărilor unor experți sau specialiști în domeniu, întrucât membrii echipei de inspecție juridică nu au o pregătire de specialitate în acest domeniu. Cu alte cuvinte, anterior operațiunii de reducere, organul fiscal trebuie să aibă la dispoziție un raport de expertiză care să evalueze in concreto pierderile tehnologice, astfel încât să se poată aprecia dacă pierderile tehnologice determinate de contribuabil sunt sau nu supradimensionate.
În speță, asemenea "indicii obiective" nu există deoarece inspectorii fiscali nu au solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică și nu i-au permis nici contribuabilului acest lucru, apreciind că textul legal le permite să înlăture în totalitate consumul tehnologic.
Raportat la elementele mai sus prezentate, se apreciază că s-a întocmit un raport de inspecție fiscală profund viciat, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, în scopul obținerii unui folos material pentru organul fiscal.
În ceea ce privește necesitatea prevenirii unei "pagube iminente", se arată că decizia de impunere produce efecte de la data de (...), dată de la care vor curge atât dobânzi de 0,04% pe zi de întârziere, cât și penalități de întârziere de 15%, după 90 de zile.
Având în vedere faptul că durata legală de soluționare a contestației este de 45 de zile, primul termen de judecată la Curte va fi după minim 3 luni de la înregistrarea acțiunii în contencios administrativ, iar durata estimată de soluționare a acțiunii pe rolul C. este de 6 - 9 luni, rezultă faptul că în speță va dura aproximativ 12 luni până la o eventuală anulare a deciziei de impunere, care ar lipsi acest act de forță executorie. În această perioadă, s-ar acumula accesorii într-un cuantum semnificativ.
Astfel, un simplu calcul indică faptul că într-o perioadă de 12 luni, raportat la debitul principal de 632.495 RON ar urma să se acumuleze dobânzi în cuantum de 92.345 RON și penalități de întârziere în cuantum de 94.874
RON.
S-a subliniat faptul că imediat după data de (...), D. C. ar putea lua măsuri de executare silită sau ar putea institui măsuri asigurătorii. Pe cale de consecință, există pericolul evident ca bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea societății să fie înstrăinate, iar recuperarea lor ulterioară, după o eventuală anulare a deciziilor de impunere, ar fi imposibilă. În egală măsură, aplicarea unor măsuri asigurătorii ar priva societatea de posibilitatea de a-și desfășura în bune condiții activitatea, întrucât bunurile societății ar fi practic indisponibilizate.
Prin întâmpinare, pârâta D. G. A F. P. C. a solicitat respingerea cererii de suspendare.
In ce privește fondul cererii de suspendare, se arară că nu sunt întrunite cerințele referitoare la existența unui caz bine justificat
În acest sens se învederează că susținerile reclamantei cu privire la nerespectarea dreptului la apărare sunt nefondate deoarece cu ocazia finalizării controlului, a fost emisă la data de (...) înștiințarea pentru discuția finală, înregistrata si semnată pentru luare la cunoștința de către agentul economic.
In conformitate cu prevederile art.9 alin. l si art.107 din OG 92/2003, agentul economic și-a exercitat dreptul de a-si exprima punctul de vedere cu privire la constatările organelor de inspecție fiscala, dovadă în acest sens este scriptul care cuprinde punctul de vedere al acestuia, nr. 14095/(...) înregistrat la D. C.
Observațiile asupra constatărilor organului de control au fost analizate si consemnate in cuprinsul raportului de inspecție fiscală, încheiat la data de 0(...) si comunicat agentului economic.
In cuprinsul cererii se încearcă dovedirea nelegalității actului de impunere prin expunerea fondului contestației. Instanța nu este insa abilitata sa cerceteze fondul cauzei in prezentul cadru procesual. In aceasta procedura specială a suspendării executării, cazul bine justificat nu poate fi argumentat doar prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acesta vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii prin care se cere anularea acestuia. In absenta unor împrejurări conexe actului administrativ, aceasta condiție imperativa nu este îndeplinită.
Pârâta consideră că nu se poate vorbi despre o aparenta de nelegalitate sau o vădită netemeinicie a actului administrativ, care să justifice acordarea suspendării.
În sprijinul poziției organului de control se susține că încadrarea pierderilor de gaze ca fiind cheltuieli nedeductibile s-a făcut în considerarea faptului că agentul economic nu deține norma de consum proprie conform prevederilor pct.23, lit. e din HG 44/2004.
Fără a aduce noi dovezi agentul economic se prevalează în continuare de existenta D. nr. 1/(...) prin care se aproba cu titlu de norma interna proprie de calcul a consumului tehnologic "Ghidul pentru determinarea consumurilor tehnologice considerate pierderi de gaze naturale din retelele de transport si distribuție "si ulterior de D. nr. 8/(...) prin care se aproba cu titlu de norma interna proprie de calcul a consumului tehnologic "Lucrarea teoretica privind consumul tehnologic înregistrat in sistemele de distribuție gaze naturale din R.", întocmita de expertul extrajudiciar dr. I. D. C., fapt susținut si prin notele explicative luate administratorului societătii.
In vederea verificării stării de fapt in cursul inspecției fiscale s-a inițiat o solicitare de control încrucișat la SC C. E. SRL în data de (...). In urma controlului s-a transmis PV încheiat la data de (...) de către organele de control ale D. Sibiu din care a rezultat faptul ca serviciul prevăzut in contractul încheiat intre părți, respectiv întocmirea normei interne de consum tehnologic, nu a fost prestat efectiv. Ca atare, organul de control nu a putut ajusta valoarea unei norme care in fapt nu exista.
Prin definiție norma de consum reprezintă forma de comensurare a nevoilor de consum care reflectă cantitatea maximă pentru executarea unui serviciu, iar agentul economic prin aceasta decizie, respectiv normele de aplicare a acesteia, nu a stabilit o valoare maxima admisa pentru toti indicatorii astfel încât organul de control să poată verifica gradul de îndeplinire a acestora, respectiv depășirile înregistrate. De asemenea in Normele de aplicare a D. nr.
8/(...) pct.3 pentru determinarea consumului de gaze se face referire la datele provenite din expertiza tehnica, lucrare prevăzuta a fi executată in anexa nr 1, pct.2 ,la contractul nr.l086 încheiat cu SC C. E. SRL si care nu a fost executata conform declarației date de directorul societății, acesta menționând faptul ca nu a realizat nici măcar punctul 1 din anexă, respectiv "Î. norma interna de consum tehnologic."
Inexistenta unei norme de consum bine determinate permite agentului economic înregistrarea întotdeauna ca si cheltuieli deductibile a întregii cantități de gaze pierdute, cantitate in care se includ si pierderi datorate unor furturi de gaz. U. aceste pierderi din furturi se recuperează prin emitere de facturi chiar daca normele de aplicare a D. 8 prevăd includerea acestora in categoria consumurilor tehnologice.
In ceea ce privește afirmația agentului economic potrivit căreia organul de control trebuia sa solicite efectuarea unei expertize tehnice, menționam faptul ca, organele de control plecând de la răspunsul expertului extrajudiciar dr. ing. D. C. , conform căruia norma de consum nu a fost finalizată, au considerat ca agentul economic nu deține norma de consum proprie si ca atare prevederile art. 55 din Codul de procedura fiscala nu se impun. Nu organele de control trebuiau sa apeleze la expertiza pentru stabilirea normei de consum proprie agentului economic verificat. Acesta trebuia, ca in aplicarea prevederilor pct.23, lit.e din HG 44/2004 sa dețină norma proprie de consum.
Inexistenta normei de consum proprie a condus la stabilirea cu titlu de cheltuieli nedeductibile a mai multor sume astfel cum au fost menționate în raportul de inspecție fiscală.
Având în vedere cele mai sus expuse, consideră ca prima condiție prev. de art.14 din Legea nr.554/2004 (cazul bine justificat) nu este îndeplinită.
De asemenea, nici cea de-a doua condiție, a pagubei iminente nu este îndeplinită, deoarece plata impozitelor si taxelor constituie o obligație legală si nu ar trebui să fie de natura a provoca vreo pagubă, acestea fiind determinate prin raportare la activitatea desfășurata de contribuabil.
In acest context, este necesară o dovada concretă a pagubei iminente care le-ar fi provocata reclamanților, mai mult decât simpla invocare a cuantumului mare al sumei datorate. Paguba ar trebui sa constea intr-o împrejurare determinata si dovedita efectiv, si nu doar presupusa. Altfel, s-ar ajunge la concluzia ca cerința referitoare la iminenta producerii unei pagube este presupusa in toate cazurile executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.
In consecința, pârâta apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea suspendării, motiv pentru care solicită respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. F-C. din 0(...) emisă de D. C., s-a stabilit în sarcina reclamantei SC CPL C. F. C. R. SRL obligația de plată a următoarelor sume: 261.182 lei, reprezentând impozit pe profit agenți economici, 105.006 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și 39.177 lei penalități de întârziere. De asemenea s-a stabilit că reclamanta datorează 440.038 lei cu titlu de TVA, 172.960 lei cu titlu de majorări de întârziere și 66006 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată.
A. decizie de impunere a fost emisă ca urmare a raportului de inspecție fiscală încheiat de inspecția fiscală din cadrul D. C. la data de 0(...) care a verificat modul de aplicare de către reclamantă a dispozițiilor referitoare la impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată, în perioada 1 ianuarie 2008- 31 decembrie 2010.
Reclamanta a contestat în parte decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, respectiv doar în privința sumei de 632.495 lei și accesoriile aferente, calculată de către organul fiscal cu titlu de impozit pe profit și TVA pentru pierderile de gaze naturale din rețelele de transport și distribuție ale reclamantei, ca urmare a excluderii acestora din categoria cheltuielilor deductibile.
În esență, echipa de inspecție fiscală a reținut că în anii 2008, 2009 și
2010 reclamanta a înregistrat cheltuieli din pierderi de gaze naturale în valoare de 861.348,6 lei, 880.150,05 lei și respectiv 585.748,47 lei. Din aceste pierderi, reclamanta a asimilat livrării de mărfuri doar suma de 286.277,62 lei aferentă anului 2008 pentru care a colectat TVA. În opinia organului fiscal, pierderile înregistrate de CPL C. F. C. în cei trei ani consecutivi nu reprezintă cheltuieli aferente realizării de venituri, ci cheltuieli nedeductibile de natura stocurilor constatate lipsă în gestiune conform art. 21 alin. 4 lit. c din Codul fiscal, care generează obligativitatea plății TVA conform prev. art. 128 alin. 4 lit. d din
Codul fiscal și a unui impozit pe profit suplimentar. Pentru a concluziona în acest sens organul fiscal a decis că agentul economic nu se afla în posesia unei norme proprii de consum, refuzând să dea o astfel de valoare D. nr. 1/(...) și D. nr.8/(...) de care se prevalează reclamanta.
În cauza de față se solicită suspendarea parțială a deciziei de impunere F-
CJ nr. 267/0(...) emisă de pârâtă în ce privește suma de 632.495 lei și accesoriile aferente, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Curtea apreciază că cele două condițiile lega, stipulate de art. 14 din actul normativ menționat anterior, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, sunt îndeplinite în mod cumulativ în cazul de față.
Astfel, în privința condiției existenței unui caz bine justificat, practica judiciară a stabilit că îi este permisă instanței investită cu soluționarea cererii de suspendare să procedeze la o analiză sumară a legalității actului de impunere, din perspectiva susținerilor părților. E. cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, statuare la care achiesează inclusiv pârâta prin întâmpinarea formulată.
Instanța consideră că argumentele ample ale reclamantei cu privire la nelegalitatea deciziei de impunere nr. F-C. din 0(...) emisă de pârâtă și care urmează a fi pusă în executare sunt aparent valabile și justifică măsura suspendării, coroborând aceste susțineri cu materialul probator administrat în cauză.
Aparentă nelegalitate a deciziei de impunere contestate rezidă din faptul că organele fiscale au stabilit obligații fiscale aferente unor pierderi tehnologice înregistrate în contabilitatea reclamantei pentru anii 2008-2010, deși art. 17 indice 1 pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a C. fiscal, aferente art. 21 alin. (1) C. fisc., cuprinse în H.G. nr. 44/2004 stabilesc că pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile și prin urmare nu ar fi asimilabile lipsurilor din gestiune.
Reclamantă dispune din punct de vedere formal de două decizii, respectiv D. nr. 1/(...) și D. nr. 8/(...), prin care se agreează norma internă proprie de calcul a consumului tehnologic.
Cele două decizii sunt însoțite de norme de aplicare care conțin formule de calcul pentru consumul tehnologic de gaz ce poate fi provocat de anumite evenimente inerente procesului de transport și distribuție de gaze naturale ca de exemplu: neetanșeități, realizarea de noi conducte, branșamente, modernizări de conducte, ruperi accidentale de conducte, furturi de gaze naturale, erori de măsură a contoarelor. Aceste norme de aplicare au fost elaborate pornind de la două lucrări teoretice respectiv „. teoretică privind consumul tehnologic înregistrat în sistemele de distribuție gaz naturale din R."; realizată de expertul tehnic extrajudiciar D. C. și „. pentru determinarea consumurilor tehnologice considerate pierderi de gaze naturale din rețelele de transporturi și distribuție";
Contrar poziției exprimate de către pârâtă, la o primă vedere și în lipsa unor cunoștințe de specialitate, aceste norme de consum nu pot fi ignorate cu desăvârșire nici de organul fiscal și nici de către instanța de judecată, cât timp există din punct de vedere fizic. De asemenea, formal, nu poate fi validată nici apărarea pârâtei potrivit căreia serviciul constând în întocmirea unei norme interne de consum tehnologic nu ar fi fost prestat efectiv de către domnul expert tehnic extrajudiciar D. C. de vreme ce reclamanta a depus lucrarea realizată de acesta în august 2008 la dosarul cauzei.
Întrucât până în prezent organul fiscal nu a solicitat unui expert din domeniul pierderilor tehnologice de gaze naturale din rețelele de transporturi și distribuție să exprime un punct de vedere asupra corectitudinii formulelor de calcul ce însoțesc D. nr. 1/(...) și D. nr. 8/(...), Curtea apreciază că asupra deciziei de impunere întocmită ca urmare a asimilării tuturor pierderilor tehnologice unor lipsuri de gestiune planează o îndoială puternică de nelegalitate.
Premisa acestui dubiu de nelegalitate se regăsește la art. 153 indice 1 pct.
6 alin. (7) din Normele metodologice aferente art. 128 C. fisc. care stabilește următoarele "Pierderile tehnologice stabilite potrivit legii sau, după caz, stabilite de persoana impozabilă în norma proprie de consum nu intră sub incidența prevederilor art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal. Deducerea taxei pentru achizițiile de bunuri utilizate în activități economice care dau naștere la pierderi tehnologice se realizează pe baza prevederilor generale ale art. 145 alin. (2) sau, după caz, ale art. 147 din Codul fiscal. Pierderile care depășesc normele de consum sunt asimilate livrărilor de bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal. Atunci când norma de consum este stabilită de persoana impozabilă, organul de inspecție fiscală poate modifica coeficientul stabilit în scopul aplicării art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, dacă sunt indicii obiective că pierderea tehnologică a fost supradimensionată".
Eventuala incidență a acestor dispoziții legale în cazul reclamantei este de natură a crea îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal atacat, cel puțin pentru o parte din sumele stabilite de organele fiscale. Condiția cazului bine justificat poate fi reținută în ipoteza în care, la o privire sumară a actului, acesta apare ca fiind ilegal, chiar și parțial.
Așa fiind, incidența cazului bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantei, dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă verificată în condiții de contradictorialitate.
Pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ se impune și îndeplinirea cerinței privind prevenirea unei pagube iminente așa cum a fost aceasta definită în art. 2 alin (1) lit ș din legea nr. 554/2004 respectiv „un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";.
Paguba iminentă apare în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență întrucât menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediată executarea silita a reclamantei. E. creanței stabilite prin actul administrativ fiscal contestat ar putea conduce la blocarea activității sale comerciale, prejudiciu pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, atât timp cât există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea de suspendare formulată de reclamanta S. CPL C. - F. C. R. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., și va suspenda în parte executarea deciziei de impunere F-CJ nr. 267/0(...) emisă de pârâtă în ce privește suma de 632.495 lei și accesoriile aferente, stabilită cu titlu de impozit pe profit și TVA suplimentar de plată, până la pronunțarea instanței de fond.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală în sarcina pârâtei, Curtea o va obliga la plata sumei de 10,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |H O T Ă R Ă Ș T E} :
Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta S. CPL C. - F. C. R. SRL, cu sediul în C.-N., Str. Siretului nr. 24, județul C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., cu sediul în C.-N., P-ta A. I. nr. 19, jud. C.,
Suspendă în parte executarea deciziei de impunere F-CJ nr. 267/0(...) emisă de pârâtă în ce privește suma de 632.495 lei și accesoriile aferente, stabilită cu titlu de impozit pe profit și TVA suplimentar de plată, până la pronunțarea instanței de fond.
Obligă pârâta la plata sumei de 10,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./(...). dact.H.C./5 ex.
