Sentința nr. 368/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 368/2012
Ședința 15 Mai 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul NAE G. G. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, având ca obiect suspendare executare act administrativ Ordin al M.ui S. privind încetarea raporturilor de serviciu.
La data de 14 mai 2012 se înregistrează din partea reclamantului- concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 mai 2012 , încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamantul NAE G. G. a chemat în judecată Ministerul Sănătății, solicitând suspendarea actului administrativ adoptat de M. S. și anume al O. nr.
52/(...), prin care s-a dispus incetarea de drept a raportului său de serviciu, ca director executiv al Directiei de S. P. S., pe care îl consideră nelegal și netemeinic, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond.
În motivarea cererii reclamantul arată că prin O. nr. 52 din 25 ianuarie 2012, emis de Ministerul Sănătății, s-a dispus incetarea de drept a raporturilor sale de serviciu, conform art. 54, lit. h, coroborat cu art. 98, alin. (1), lit. f), din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, începand cu data de 25 ianuarie 2012, din functia de director executiv al Directiei de S. P. S.
Prin Nota inregistrata la C. M. sub nr. R.L. 511/(...), Directia Juridica si Contencios a M.ui S. motiveaza propunerea de incetare de drept a raporturilor de serviciu prin faptul ca nu mai indeplinește conditiile legale pentru ocuparea functiei publice, fiind condamnat pentru savarsirea unei infractiuni cu o pedeapsa privativa de libertate.
Dar, analizand prevederile art. 54, lit. h) din Legea nr. 188/1999, privind statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, o persoana poate ocupa o functie publica daca indeplineste conditia ca: "nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infractiuni contra umanitătii, contra statului sau contra autoritătii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni săvârșite cu intentie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei în care a intervenit reabilitarea ".
Ori in cazul reclamantului, condamnarea nu se incadreaza în nici unul din cazurile prezentate mai sus si nu are nici o legatura cu serviciul sau cu activitatea sa profesionala. (Prin sentinta penala nr. 148/(...), pronunțată de
Judecătoria Zalău, rămasă definitivă prin D. nr. 9., a fost condamnat la 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala. Prin aceeasi sentinta s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe o perioada de 3 ani care constituie termen de incercare incepand cu data de (...), data ramaneri definitive a sentintei).
Consideră că această faptă, savarsita in urma cu aproape 3 ani, nu il face incompatibil cu exercitarea functiei publice de director executiv al
Directiei de S. P. S.
Mai mult, la data savarsirii faptei, nici macar nu a fost angajat al
Directiei de S. P. S.
Conform dispozitiilor art. 98, alin. (1), lit. din Legea nr. 188/1999, privind statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, "Raportul de serviciu existent încetează de drept ... când funcționarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o faptă prevăzută la art. 5. "h" sau prin care s-a dispus aplicarea unei sancțiuni privative de libertate, la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de condamnare. "
Avînd în vedere acest text al legii, și ordinul în cauză, atacat în contencios administrativ, arată următoarele:
In primul rand, chiar daca pedeapsa stabilita prin sentinta penala nr.
148/(...), ar fi privativa de libertate, prin aceeasi sentinta s-a dispus si suspendarea executarii pedepsei, deci nu a fost privat nici un moment de libertate, doar de libertatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice,
. ceea ce nu reprezinta o conditie a ocuparii functiei publice.
Totodata, in cazul incetarii de drept a raporturilor de serviciu, art 98 alin. (2), din Legea nr. 188/1999, dispune : „Constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face in termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui prin act administrativ al persoanei care are competenta legală de numire în functia publică. " In fapt, constatarea cazului de incetare de drept a raportului de serviciu prin act administrativ s-a facut in termen de 291 zile lucratoare, adica 407 zile calendaristice, cu 42 zile dupa trecerea duratei integrale a condamnării.
Legea nr. 554/(...), a contenciosului administrativ, cu modificarile si actualizarile ulterioare precizeaza, la art. 14, alin. (5): "In ipoteza in care se emite un nou act administrativ cu acelasi continut ca si cel suspendat de catre instanta, acesta este suspendat de drept. In acest caz nu este obligatorie plangerea prealabila. "
In cazul de fata, O. M. S. nr. 52/(...) si O. M. S. nr. 25/(...) au acelasi conținut, încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului din functia de director executiv al Directiei de S. P. S., singura diferenta intre cele doua acte fiind motivarea incetarii, adica prin acordul partilor, in primul caz, respectiv de drept, in cel de-al doilea caz. "
Avand in vedere cele prezentate mai sus, consideră ca O. nr. 52/(...), de incetare a raportului de serviciu, reprezintă un abuz și o gravă încălcare a prevederilor Legii nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici republicată, cu modificările și completările ulterioare, avand in vedere si faptul ca survine la 3 zile lucratoare de la emiterea O. nr. 50/(...), prin care a fost numit in aceasta functie, urmare aplicarii prevederilor Sentintei civile nr. 323/(...).
În altă ordine de idei, conform legii contenciosului administrativ persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Potrivit art 14, alin (1) din Legea 554/2004, a contenciosului administrativ „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dis pună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond. " Ca atare, din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, rezultă că pentru a putea fi dispusă suspendarea actului administrativ este necesar, ca pe lângă cerința promovării acțiunii în contencios administrativ să fie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv existenta unui caz bine justificat și iminenta producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Cele două condiții denotă caracterul de excepție al măsurii executării actului administrativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimul administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natura a argumenta existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
În ceea ce privește existența cazului bine justificat, această condiție vizează - astfel cum prevede art. 2, alin (1), lit. "t" din Legea 554/2004, a contenciosului administrativ, invocarea unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natura să creeze o îndoială serioasă în privința "legalității actului administrativ atacat și astfel cum a statuat în interpretarea Înaltei Curti de C. și Justiție, această condiție nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei (D. nr. 301512008).
Prin cele arătate, consideră cel puțin că există evidenta îndoială asupra legalității actului administrativ, situație în care în practica ÎCCJ a decis constant în sensul suspendării actului administrativ atacat în contencios administrativ.
Consideră ca suntem în prezența unui caz bine justificat, prin insăsi motivele de nelegalitate invocate prin plângerea prealabilă si prin insăși cererea de anulare.
Prin cele aratate, considera evidenta cel putin indoiala asupra legalitatii O. M. S. nr. 52/(...).
Prima condiție este îndeplinită, incidenta acesteia perezidând din considerentele cererii de chemare în judecată, considerente de fapt - vizând modalitatea de încetare a raportului de muncă și respectiv considerentele de drept, condițiile necesare a fi îndeplinite prin prisma actelor normative ce cuprind reglementări cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, reglementări ce urmează a fi analizate pe fond de instanță în cadrul acțiunii în contencios administrativ.
În ceea ce privește noțiunea de paguba iminentă se reține că aceasta e definită de art. 2, alin (1), lit. "ș" din Legea 554/2004, a contenciosului administrativ, ca reprezentând un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În acest sens raportat la definiția dată de lege pagubei iminente și la faptul că nu mai deține funcția în cadrul Directiei de S. P. S. (iar legalitatea ordinului prin care s-a hotărăt încetarea raportului de muncă va face obiectul analizei în justiție), punerea în executare a O. - până la momentul la care instanța se va pronunța irevocabil asupra legalității hotărârii va afecta activitatea profesională, va produce prejudicii patrimoniale și morale.
Îndeplinirea celei de-a doua condiții pentru suspendare, dat fiind că iminența producerii unei pagube în patrimoniul său, rezultă implicit din faptul că nu va mai avea functia de conducere detinută anterior, implicit pierde indemnizatia cuvenită, ca unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de director. In plus, aceasta incetare de drept a raportului său de serviciu afecteaza inclusiv dreptul acestuia la indemnizatie de somaj.
Prin suspendarea O. M. S., privind eliberarea sa din functia publica detinuta, poate preveni unele situații iremediabile, care ar apărea din cauza executării hotărârii, nu în ultimul rând din cauza lipsei coordonării și conducerii a unor servicii importante, date în competența sa de director.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Sănătății a arătat că în ceea ce privește solicitarea reclamantului în sensul suspendării executării O. nr.
52/(...) emis de Ministerul Sănătății, nu sunt îndeplinite curnulattv condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată.
Reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile. art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Față de motivarea in drept solicită instanței să pună în vedere reclamantului precizarea acțiunii cele două articole fiind aplicabile unor situații juridice diferite.
Art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, dispune: „ In cazuri bine justificate pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autoritătii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instantei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronuntarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Din redactarea acestei dispozitii legale, rezultă ca cele două conditii (a cazului bine justificat și a pagubei iminente) trebuie îndeplinite cumulativ.
În speță nu este dovedit cazul bine justificat, ordinul a cărui suspendare se solicită fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Cazul bine justificat nu poate fi dovedit numai prin simplele afirmații ale reclamantului sau prin argumentele juridice prezentate și sumar probate, astfel încât, în speță, apreciază că lipsa motivării reclamantului cu privire la cazul bine justificat nu poate fi de natură a crea o îndoială serioasă în ceea ce privește actul contestat, emis de intimată.
Suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și conditiile anume reglementate: doar în cazuri bine justificate, pentru prevenirea producerii unei pagube iminente ori reclamantul nu motivează deloc nici în fapt nici în drept niciuna dintre conditiile cumulative necesare admiterii suspendării executării actului administrativ.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, obligatorie pentru dispunerea suspendării actului adminstrativ, nici aceasta nu este îndeplinită din următoarele considerente:
Conform art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: „în înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mal jos au următoarele semnificații:
ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public."
Înalta Curte de Casație și Justiție constată, de asemenea, că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciul public".
În cererea de suspendare a executării actului administrativ cu caracter individual, reclamantul nu a făcut dovada in fapt și in drept a pagubei iminente, astfel că nu se poate constata de facto că există o pagubă iminentă, cu atât mai mult nu există o pagubă ce nu ar putea fi îndreptată în urma solutionării cererii în anularea actului administrativ atacat.
Porivit art. 15 (1) din Legea nr. 554/2004, „ suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat";. În acest caz instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată până la soluționarea acțiunii pe fond.
Examinând cererea, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 15 (1) din Legea nr. 554/2004, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat";. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii pe fond.
Potrivit art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate
și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative unilaterale poate fi dispusă de instanță până la soluționarea cererii în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În speță instanța va aprecia că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale amintite mai sus sunt îndeplinite. Astfel, cererea reclamantului se circumscrie sferei cazurilor bine justificate întrucât se poate susține cu temei că este posibil ca actul administrativ unilateral al pârâtei să fie pus în executare anterior momentului la care o instanță de judecată să se fi pronunțat irevocabil cu privire la legalitatea acestuia cu consecința producerii unor prejudicii care ulterior nu ar putea fi reparate, prejudicii care ar putea decurge din privarea în mod nelegal de remunerația aferentă funcției sale, ipoteza normei legale fiind îndeplinită.
Este cunoscut faptul că art. 14(1) din Legea nr. 554/2004 condiționează suspendarea executării unui act administrativ de existența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente, condiții cerute a fi îndeplinite și a căror verificare trebuie făcută prin raportare la definițiile pe care însuși legiuitorul le-a dat acestor expresii/termen, respectiv la art. 2(1) lit.ș) și t).
Mai mult, afirmațiile reclamantului coroborate cu înscrisurile depuse în probațiune sunt în măsură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat.
În sprijinul acestei îndoieli este și sentința civilă nr. 298/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) a Curții de A. C., prin care s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul NAE G.-G. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, a fost anulat O. nr. 52/(...) al M.UI S., s-a dispus reintegrarea în funcție a reclamantului și obligarea pârâtului la plata veniturilor neîncasate, de la data eliberării din funcție și până la repunerea în funcție, actualizată cu rata inflației și a fost obligat pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 10 000 lei, daune morale.
Totodată prin R. nr. R(89) 8 a Comitetului de M. al C. E. se arată că măsurile de protecție provizorie - ce pot îmbrăca și forma suspendării executării actului administrativ - pot fi acordate dacă executarea actului este de natură să cauzeze prejudicii grave ireparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv, ipoteză întrunită în speță.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în baza art. 14 (1) raportat la art. 15 (1) din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea formulată de reclamantul Nae G. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, și în consecință, va dispune suspendarea O. nr.52 din (...) emis de Ministerul Sănătății până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite acțiunea formulată de reclamantul Nae G. dom. în mun. Z., str. C. nr. 28, bl. 58, sc. A, apartamentul 9 jud. C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, cu sediul în B., sector 1, str. C. P. nr. 1-3. și în consecință :
- dispune suspendarea O. nr.52 din (...) emis de Ministerul Sănătății până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, (...).
PREȘEDINTE GREFIER D. P. M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
5 ex/(...)
