Sentința nr. 379/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 379/2012
Ședința publică din data de 18 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC E. SRL B. M. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal - decizia nr. 1121/2011 a DGFP M. și cerere de suspendare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 mai 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și apoi la data de (...).
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr.(...) pe rolul T. M., reclamanta SC E. SRL B. M. a solicitat anularea deciziei nr. 1121/(...) a DIRECȚIEI GENERALE A F. P. M. prin care s-a respins contestația formulată de contribuabil la data de (...), împotriva actelor administrativ - fiscale denumite raport de inspecție fiscală nr.
7366/(...), decizie de imunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 1723/(...) și Decizie de instituire a măsurilor asiguratorii.
În motivarea acțiunii s-a arătat în esență că actele administrativ fiscale menționate sunt nelegale având în vedere că urmare plângerii penale prin care D. G. a F. P. M. a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, în legătură cu anumite fapte penale de evaziune fiscală pe care le-ar fi săvărșit administratorul reclamantei, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva acestuia, constatându-se că facturuile fiscale înregistrate în contabilitatea firmei reflectă operațiuni reale.
Reclamanta a mai arătat că societatea nu a efectuat operațiuni fictive în contabilitate, iar facturile emise de SC VWZ SRL reprezintă operațiuni juridice reale, care stau la baza achiziției unei cantități importante de materiale ce au fost utilizate la diferite lucrări pe șantier - conform contractelor de execuție de lucrări
- și care au fost achitate prin virament bancar de către societatea verificată - conform ordinelor de plată și extraselor de cont existente.
Nu este adevărată mențiunea din raportul de inspecție fiscală - Anexa nr. 2 în sensulul că este vorba despre un singur tip de cablu care ar fi achiziționat de la SC VWZ S. În realitate au fost achiziționate mai multe tipuri de cabluri și accesorii, iar facturile înregistrate în contabilitate conțin explicații corespunzătoare, care se regăsesc și în devizele de lucrări aferente contractelor comerciale de execuție încheiate de SC E. SRL cu beneficiariiVEZI ULTIMUL AL. F. 2 ACTIUNE AL. 2 F. 3, AL 5 F. 3.
Societatea reclamantă a subliniat împrejurarea că în perioada 2007 - 2008 a fost supusă unor numeroase controale pentru rambursarea tva aferent contracatelor de execuție de lucrări și nu au fost sesizate probleme în privința facturilor de achiziție a materialelor provenite de la SC VWZ S. T. pe valoare adăugată calculată ca debit suplimentar a fost achitată de către societatea cumpărătoare și nu este culpa acesteia că societatea VWZ SRL nu a declarat tva corespunzător.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, art. 43 din Legea 82/1991R, art. 67 Cod fiscal.
Prin întâmpinare, pârâta D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că urmare controlului s-a constatat că reclamanta nu a întocmit note de recepție și constatare diferite pentru facturile în cauză, fișe de magazie și bonuri de consum conform O.M.F. nr. 1850/2004 și O.M. F. Nr. 3512/2008 privind documentele financiar - contabile.
Administratorul SC E. SRL, domnul R. G. M., a declarat prin nota explicativă din (...) că materialele „s-au dus pe teren";,
Marfa înscrisă în facturile fiscale emise de SC VWZ SRL, care nu îndeplinesc condițiile legale de documente justificative reprezintă „cablu ACYAbY
30x150+70 și tambur";. Din verificările efectuate s-a constatat că SC E. SRL nu deține fișa de magazie pentru „cablu ACYAbY 30x150+70 și că aceasta nu figurează în lista materialelor aflate în stoc la efectuarea inventarierii generale a patrimoniului la (...) și (...).
Facturile fiscale emise de SC VWZ SRL nu au la bază operațiuni economice reale, astfel că nu îndeplinesc condițiile legale pentru a fi documente justificative, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, care precizează că „orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistărilor în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ";, iar „documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat precum și a persoanelor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz";.
A. în vedere cele precizate, fapta constituie infracțiune conform art. 9 alin.
1 lit. c din Legea nr. 241/2005.
În probațiune s-au depus actele administrativ - fiscale contestate și documentația care a stat la baza emiterii acestora.
Prin sentința civilă nr. 4227 din (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și, în consecință a fost declinată, în favoarea C. de A. C., Secția C., C. A. și F., competența materială de soluționare a acțiunii în contencios fiscal formulată de reclamanta SC E. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. a F.
P. M..
Cauza a fost înregistrată pe rolul C. de A. C. sub nr. (...).
Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele:
În cursul anului 2010, D. G. a F. P. M. - Activitatea de I. F. a desfășurat un control fiscal general la SC E. SRL, perioada supusă verificării fiind (...)-(...). Au fost analizate, în temeiul Legii nr. 260/2007 și a Ordinului nr. 3512/(...) precum și prin raportare la OG nr. 9. impozitul pe profit, impozitul pe venitul microîntreprinderilor, TVA, impozitul pe dividende, impozitul pe venitul din salarii, contribuțiile pentru asigurări sociale de sănătate datorate de angajator și reținute de la asigurați, contribuțiile de asigurări sociale de șomaj datorate de angajatori și reținute de la asigurați, contribuția pentru concedii medicale și indemnizații și fondul de garantare.
În urma controlului a fost întocmit raportul de inspecție fiscală care a stabilit o sumă totală de plată în sarcina reclamantei din prezenta cauză în valoare de 911.326 lei reprezentând: 215.485 lei impozit pe profit, 163.112 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 258.166 lei TVA, 199.363 lei majorări de întârziere aferente TVA și 75.200 lei impozit pe veniturile din dividende, potrivit deciziei de impunere nr. 1723/(...), menținută prin decizia nr.
1121/(...).
Trebuie subliniat faptul că unul din elementele determinate avute în vedere de către organul de control fiscal la întocmirea actelor contestate îl reprezintă nota explicativă din (...) a d-lui M. L. - administrator al SC VWZ SRL, societate parteneră a reclamantei și furnizoare a mărfurilor înscrise în facturile incriminate. Potrivit declarației acestuia facturile „Au fost procurate în alb de la o persoană fizică la recomandarea numitului P. Z. pentru suma de 200 lei/buc. Ele au fost completate personal pentru a justifica facturile emise către beneficiari.";
Coroborând această declarație cu faptul că nu au fost întocmite note de recepție și constatare diferențe pentru facturile în cauză, fișe de magazie și bunuri de consum conform ordinelor Ministrului F. nr. 1850/2004 și 3512/2008 organul fiscal a ajuns la concluzia că operațiunile înscrise în contabilitate sunt fictive disimulând realitatea prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există. Aceasta cu atât mai mult cu cât singura explicație dată de către administratorul SC E. SRL a fost aceea că „materialele s-au dus pe teren";.
În ceea ce privește veridicitatea afirmațiilor făcute de către reprezentantul
SC VWZ SRL cu privire la întocmirea facturilor în alb organul fiscal a procedat la sesizarea organelor de cercetare penală, fiind întocmit dosarul nr. 3343/P/2010 al P.ui de pe lângă J. B.-M. În urma actelor de cercetare efectuate sub aspectul săvârșirii de numitul R. G. M., administrator al SC E. SRL B.-M. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.
241/2005 s-a ajuns la concluzia că acesta nu a comis infracțiunea arătată stabilindu-se că „facturile fiscale înregistrate în contabilitatea societății reflectă operațiuni reale";. Astfel, prin rezoluția din (...) a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de administratorul reclamantei - fila 43.
Este real faptul că cele reținute de către P. de pe lângă J. B.-M. sub aspectul realității operațiunilor financiar-contabile nu se impun cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, dar ele constituie un element important de circumstanțiere în ceea ce privește situația de fapt reală dedusă judecății.
Lipsa unor note de recepție și constatare diferențe pentru facturile în cauză, fișe de magazie și bunuri de consum trebuie interpretată prin raportare la principiile comunitare aplicate în materia fiscalității și anume la principiul preeminenței fondului asupra formei, acesta având în vedere evitarea situației în care lipsa analizei adecvate a raporturilor comerciale și a relațiilor economice pe care contribuabilul se bazează, dar și o viziune formalistă și limitată asupra textelor de lege aplicabile conduc deseori la adoptarea unor concluzii și la luarea unor măsuri nelegale. Principiul realității nu doar că trebuie coroborat cu principiul neutralității dreptului de deducere, dar trebuie interpretat ca reprezentând obligația organelor fiscale de a căuta realitatea economică a tranzacțiilor și nu de a se limita la aspectele pur juridice sau contabile ale acesteia. Interpretând formalist prevederile referitoare la dreptul de deducere organele de inspecție fiscală determină implementarea condițiilor prevăzute de lege într-o manieră care face imposibilă exercitarea dreptului de deducere.
Potrivit art. 178 lit. a ind. 1 din Directiva nr. 2006/112 dreptul de deducere este recunoscut la nivel comunitar pentru orice persoană impozabilă care face dovada achitării acestor sume printr-o factură fiscală. Prin hotărârea
Jeunehomme din 1988 Curtea de Justiție a C. E. a stabilit că „persoanele impozabile nu trebuie să fie împiedicate prin numărul și natura cerințelor tehnice… să exercite dreptul lor de a deduce TVA sau să-l facă practic imposibil sau foarte dificil de realizat";. În hotărârea Ecotrade din (...) Curtea de Justiție a
C. E. a dispus în mod expres: „nerespectarea de către o persoană impozabilă a formalităților impuse de un stat membru în temeiul art. 18 alin. 1 lit. d din a 6-a
Directivă nu poate să o priveze de dreptul său de deducere din moment ce în temeiul principiului neutralității fiscale, deducerea TVA aferentă intrărilor trebuie să fie acordată dacă cerințele de fond sunt îndeplinite chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de către persoanele impozabile. În plus, măsurile luate de statele membre pentru a se asigura că persoanele impozabile își îndeplinesc obligații privind declarațiile și pentru a impune alte obligații pe care le consideră necesare pentru colectarea taxei și pentru prevenirea evaziunii fiscale nu pot să fie folosite în așa fel încât să pună în discuție în mod sistematic dreptul de deducere al T. De asemenea, prin hotărârea B., instanța comunitară prevede că realitatea economică a operațiunii taxabile stabilită anterior de către autoritatea fiscală nu poate fi înlăturată prin solicitarea unor alte acte.
Raportând aceste statuări ale instanței comunitare la speța dedusă judecății și având în vedere și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză - filele 54-88 vol. II, Curtea reține următoarele:
În perioada (...)-(...) au fost identificate ca fiind primite de către SC E. SRL de la SC VWZ SRL un nr. de 33 de facturi de vânzare-cumpărare înregistrate în contabilitatea financiară a societății. Modalitatea de plată a acestor facturi este prin virament bancar, o singură plată în sumă de 1.550 lei fiind efectuată în numerar la (...). Astfel, au fost înregistrate facturi emise de furnizorul SC VWZ SRL în sumă totală de 1.677.838,55 lei din care au fost achitate facturi în sumă de 1.190.741,9 lei, rămânând de achitat facturi în sumă de 487.096,65 lei.
Pe lângă mențiunile cuprinse în rezoluția P.ui de pe lângă J. B.-M. cu privire la realitatea operațiunilor economice înscrise în contabilitate trebuie avută în vedere și adresa nr. 806/(...) prin care SC VWZ SRL confirmă soldul la (...) din contabilitatea SC E. S.
Chiar în lipsa notelor de recepție a bonurilor de consum și a fișelor de magazie se poate stabili raportat la contractele de execuție încheiate începând cu
2006 și până în martie 2009 faptul că materia primă achiziționată de la SC VWZ SRL prin facturile fiscale se regăsește în devizele de lucrări întocmite cu prilejul executării contractelor amintite. La pct. 5 din raportul de expertiză contabilă expertul enumeră toate aceste contracte stabilind existența unei corespondențe între materia primă achiziționată și materia primă utilizată.
Fără a putea stabili rațiunile pentru care administratorul SC VWZ SRL s-a autoincriminat declarând că a întocmit facturi în alb și fără a fi de altfel investiți cu o astfel de analiză, Curtea apreciază că raportat la elementele probatorii anterior menționate coroborate cu principiile consacrate în plan comunitar în materia fiscalității, operațiunile contabile incriminate de către organul de control corespund realității impunându-se a fi avute în vedere la efectuarea deducerilor fiscale.
În ceea ce privește cheltuielile de transport emise de SC L. R. ele au fost efectuate în folosul operațiunilor de executare a contractelor comerciale identificate la pct. 5 din expertiză și reprezintă operațiuni care aduc venituri impozabile în societate în accepțiunea art. 21 alin. 2 lit. e din C. fiscal. Astfel, în baza deciziei nr. 618/(...) autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare (...) proprietatea SC E. SRL a fost încredințat d-lui Zaharie Vlăduț, angajat cu contract individual de muncă la S. proiectare pentru a fi folosit numai în interes de serviciu în vederea deplasării în teren pentru culegerea datelor necesare întocmirii proiectelor. Din fișa postului angajatului Zaharie Vlăduț rezultă că acesta trebuia să se deplaseze la locul unde vor fi executate lucrări de proiectare și execuție pentru culegerea datelor din teren. Din foile de parcurs întocmite rezultă că dl. Zaharie Vlăduț s-a deplasat la punctele de lucru în interesul societății pe plan local și în afara localității, ceea ce conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile impuse de C. fiscal privind încadrarea la excepții a cheltuielilor cu combustibil și implicit ele pot fi considerate a fi deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit iar TVA aferent poate fi dedus.
În ceea ce privește sumele de bani ridicate din casierie de către administratorul societății trebuie avute în vedere prevederile art. 144 ind. 4 alin.
1 și 3 din Legea nr. 31/1990. Pentru aceste sume au fost întocmite dispoziții de plată cu mențiunea că sumele reprezintă „avansuri materiale";. Ele au fost înregistrate în contabilitatea societății, neexistând însă documente justificative privind decontarea lor rezultând un sold debitor de 470.000 lei.
Potrivit art. 144 ind. 4 alin. 3 lit. a din Legea nr. 31/1990 administratorii societăților comerciale se pot împrumuta de la societate cu o sumă de cel mult echivalentul a 5.000 euro.
În lipsa unor documente justificative (dispoziții de plată către casierie) din care să rezulte care a fost scopul acordării avansurilor, organele fiscale aplicând principiul prevalenței economicului asupra juridicului au procedat în mod legitim la reconsiderarea acordării acestor avansuri astfel încât să reflecte conținutul economic al operațiunii de acordare de dividende. A. în vedere prevederile art. 11 din Legea nr. 571/2003 acordarea avansurilor către asociați poate fi tratată drept acordare de dividend cu atât mai mult cu cât societatea înregistra profituri din anii precedenți rămase nerepartizate.
Față de toate aceste împrejurări, Curtea apreciază că se impune admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamanta SC E. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M., anularea în parte a Deciziei nr. 1121/(...) a DIRECȚIEI GENERALE A F. P. M., admiterea în parte a contestației formulate de SC E. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 1723/(...) emisă de A. din cadrul DIRECȚIEI
GENERALE A F. P. M. și anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 1723/(...) în ceea ce privește impozitul pe profit și majorările de întârziere precum și TVA și majorările de întârziere.
Va fi respinsă contestația în ceea ce privește impozitul pe veniturile din dividende.
În baza art. 274 alin. 3 C.pr.civ. Curtea va obliga pârâta la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată parțiale reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu parțial expert contabil dată fiind soluția pronunțată în cauză, natura pricinii și prestația concretă a reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC E. SRL cu sediul în B.-M., str.Mărăști, nr.20/22, jud.M. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M. cu sediul în B.-M., A. S., nr.2A, jud.M..
Anulează în parte Decizia nr. 1121/(...) a DIRECȚIEI GENERALE A F. P.
M..
Admite în parte contestația formulată de SC E. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 1723/(...) emisă de A. din cadrul DIRECȚIEI GENERALE A F. P. M..
Anulează în parte Decizia de impunere nr. 1723/(...) în ceea ce privește impozitul pe profit și majorările de întârziere precum și TVA și majorările de întârziere.
Respinge contestația în ceea ce privește impozitul pe veniturile din dividende.
Obligă pârâta la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. H. D. C.
Red.M.H./dact.L.C.C.
4 ex./(...)
