Sentința nr. 4/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 4.
Ședința publică de la 22 I. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H. Grefier A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții T. V. și T. M. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN S. G. AL G., pârât C. N. DE A. DE S., C. DE A. DE S. A J. C., C. N. DE P. P., C. J. DE P. C., având ca obiect pretenții - despăgubiri pt. veniturile încasate cu titlu de pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 30 mai 2012 s-au înregistrat la dosar întâmpinări formulate de pârâții C. de A. de S. C., C. J. de pensii C. și Guvernul României.
Curtea constată că prin întâmpinările formulate de pârâți au fost invocate o serie de excepții.
În ce privește excepția necompetenței materiale a C. de A. C. invocată de pârâta C. N. de P. P., Curtea o va respinge, în temeiul prevederilor art. 10 și art. 9 din L. nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Guvernul României s-a invocat excepția nelegalei timbrări a acțiunii.
Curtea, în temeiul art. 137 C. raportat la prevederile L. nr. 1. și la art. 723 C., reține că apărarea referitoare la nelegala timbrare nu este formulată cu bună credință, pârâtul deși putea să indice în ce măsură au fost încălcate dispozițiile legii nr. 1., nu a relevat instanței acest aspect, prin urmare, Curtea va respinge excepția nelegalei timbrări.
Se constată că prin întâmpinarea formulată de C. N. de P. s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.P.P. și a C.A.S. C.
Curtea reține că reclamanții au justificat chemarea în judecată a acestor părți pentru opozabilitate, având în vedere dispozițiile art. 256 alin 2 coroborat cu art. 267 alin 2 din L. nr. 95/2006, prin urmare aceste părți au calitate procesuală pasivă, fiind incidente și prevederile art. 1003 C.civ. de la 1864, art. 1370 raportat la art. 221, art. 1349 și art. 1356 C.civ.
Referitor la cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul
Sănătății, C. apreciază că titularul cererii incidentale nu a justificat pertinent legătura pe care o are cu pârâtul Guvernul României în realizarea obligațiilor sale
. curtea apreciază că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de intervenție accesorie.
Cât privește excepția lipsei de obiect invocată de pârâtul Guvernul
României, Curtea unește cu fondul această excepție și reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
{ F. | }
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr.de mai sus, la data de (...) reclamanții T. V. și T. M. au chemat în judecată pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, C. N. DE A. DE S., C. DE A. DE S. A J., C. N. DE P. P. și C. J. DE P. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții, în solidar, la plata de despăgubiri către fiecare reclamant în echivalentul sumelor reținute fără temei legal din veniturile încasate cu titlu de pensie din data de (...) și până la data de (...), la plata dobânzii legale începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a despăgubirilor solicitate precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 126 alin. alin. 6 fraza a II-a din C. R., art. 1 alin. 7, art. 9 alin. 4 și 5 din L. nr. 554/2004, art. 998-999 și art. 1003 din Codul civil C., art. 221, art. 1349, art. 1357, art. 1370 din L. nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 și urm. din OG nr. 13/2011, art. 274 și art. 277 C.pr.civ , reclamanții solicitând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin textul din ordonanța de urgență a G. nr.1. declarată neconstituțională conform Deciziilor
C. C. nr.(...).
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 28 mai 2012, pârâta C. N. de P. P., a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantii T. M. si T. V.
Cu privire la exceptia necompetentei materiale a C. de A. C., a învederat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 153 din L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: " Tribunalele soluționează in primă instanță litigiile privind: a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale: b} modul de stabilire a dobânzilor și penalităților de întârziere: c) înregistrarea, evidența și certificarea contribuției de asigurări sociale; d) hotărârile Comisiei Centrale de C. și ale comisiilor de contestații care funcționează in cadrul M. Apărării N., M. Administrației și internelor și
Serviciului Român de I. privind deciziile de pensie; e) deciziile comisiilor medicale de contestații și ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale M. Apărării N., M. Administrației și internelor și Serviciului Român de I. date in soluționarea contestațiilor privind deciziile medicale asupra capacității de muncă:
1) refuzul nejustificat le rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; g) modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale; h) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție încheiate in baza prezentei legi: i) contestațiile impotriva măsurilor de executare silită, dispuse in baza prezentei legi; j) alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute in temeiul prezentei legi. "
De asemenea, art. 154 din L. nr. 26312010 prevede că cererile îndreptate împotriva C. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Pe cale de consecință, competența de soluționare a acțiunii reclamanților revine tribunalului de la domiciliul sau sediul acestora.
Pentru aceste motive, a solicitat C. să admită excepția necompetenței materiale și să-și decline competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului.
C. N. de P. P. a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. În susținerea acestei apărări s-a prevalat de statutul său de instituție publică autonomă de interes național care are atribuții expres prevăzute de legea în vigoare. Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantii cotestă reținerea de 5,5% reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate din drepturile de pensie. A. în vedere că obiectul prezentului litigiu îl constituie retinerea contributiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate calculate potrivit prevederilor art. 259 alin.(2) al OUG nr. 1., rezultă că soluționarea cauzei se va face în conformitate cu prevederile acestui act normativ. L. cadru a asigurărilor sociale de sănătate în R. este L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit acestei legi, în sistemul de asigurări sociale de sănătate sunt asigurați toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în R. și fac dovada plății contribuției.
În conformitate cu prevederile art. 256 alin. 2 din L. nr. 95/2006: "Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin A., în contul unic deschis pe seama C. în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A., se efectuează de către casele de asigurări" . Totodată, potrivit art. 267 din L. nr.
95/2006: Casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea C.. Casele de asigurări colectează contribuțiile persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A., și gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei legi, asigurând funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local, și pot derula și dezvolta și activități pentru valorizarea fondurilor
,gestionate".
Prin urmare, ținând cont și de prevederile art. 27l din același act normativ, C. de A. de S. C. este beneficiarul contribuției de asigurări sociale calculate, retinute și virate de către C. J. de P. C. A., este evident că din moment ce sumele au fost virate C. de A. de S. C., doar această instituție poate fi obligată la restituirea sumelor pretinse.
Pe cale de consecință, în situația în care nu se va admite această excepție, hotărîrea, nu va putea fi pusă în executare față de C., care nu are atribuțiuni în ceea ce privește aplicarea prevederilor OUG nr. 1..
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată întrucât contribuția de asigurări sociale de sănătate s-a calculat și s-a reținut în conformitate cu dispozițiile art. 257, 259 din L. nr. 95/2006 așa cum a fost modificate prin OUG 1..
Pârâta a mai relevat că solicitarea reclamanților de a li se înceta reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate, aplicată asupra întregului cuantum al pensiei pentru viitor este lipsită de obiect deoarece potrivit art. 1 și art. II din O.U.G. nr. 15/(...) privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, începând cu veniturile din pensii aferente lunii mai 2012, pentru persoanele cu venituri din pensii care depășesc 740 lei prevăzute la art. 2933 lit. f) pct. 4 și 5, baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, o reprezintă numai partea de venit care depășește nivelul de 740 lei. Totodată, în conformitate cu art. 1 și art. 2 din
O.U.G. nr. 17/2012 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate sumele reținute de la data de 1 ianuarie 2011 până la data de 30 aprilie 2012, reprezentând diferența dintre pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra intregului cuantum al pensiei și pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra părții din pensie care depășește nivelul de 740 lei, urmează a se restitui din oficiu astfel: pentru sumele reținute în perioada ianuarie-martie 2011, restituirea se realizează în tranșe lunare egale în perioada iunie-august 2012 iar pentru sumele reținute în perioada aprilie 2011-aprilie 2012, restituirea se realizează până la data de 31 decembrie 2013.
C. de A. de S. C., prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 30 mai 2012 , a învederat faptul că, reținerea, calculul și virarea contribuției datorate la F. aferente pensiilor, se face de către cei care efectuează plata pensiei, în speță, C. J. de P. C.
De asemenea, în accepțiunea art.296/3 lit.f pct.4 din Codul fiscal, C. N. de P. P., prin casele județene d epensii și casele sectoriale de pensii, au calitatea de contribuabili pentru pensionarii cu venituri din pensii care depășesc 740 lei.
Coroborat cu prev.art.296/8 alin.1 ale C.fiscal, care reglementează modul de calcul, reținerea și virarea contribuțiilor sociale de către entitățile prev.la art.296/3 lit.f din același cod, respectiv alin.9 al art.296/18 rezultă cu claritate că, contribuțiile sociale individuale calculate și reținute potrivit alin.1 se virează la bugetele și fondurile cărora le aparțin.
Așadar, C. J. de P. C., instituție abilitată să calculeze, rețină și vireze contribuția datorată la F. aferentă pensiilor pe care le are în plată, virează această contribuție direct în contul F. deschis pe seama C. la A. și nicidecum în contul C. de A. de S. C.
Precizează că F. este componenta a bugetului general consolidat, conform art.1 și 2 ale L. 500/2002 privind finanțele publice. În acest sens, sunt și prevederile art.256 alin.2 din L. nr.95/2006 care prevede: „colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator (în speța de față C. J. P. fiind contribuabil, conform art.296/3 lit.f pct.4 C.fisc.) se face de către Ministerul Finanțelor Publice prin A., în contul unic deschis pe seama C. în condițiile legii...";.
În concluzie, C. J. P., nu virează în contul C. de A. de S. C., nicio sumă reprezentând contribuții datorate la F. motiv pentru care nu se justifică solicitarea acesteia de a fi obligată la restituirea vreunei sume.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 31 mai 2012 pârâtul
Guvernul României a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului .
A. în vedere că reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile L. contenciosului administrativ nr.554/2004, subliniază faptul că, potrivit art.l7 alin.2 din acest act normativ, "pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de L. nr.1. privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare".
Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.20 alin.2 și 3 din L. nr.1., cu modificările și completările ulterioare, la care fac trimitere prevederile art.l7 alin.2 din L. nr.554/2004, astfel încât dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța urmează a pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Pentru aceste considerente, având în vedere că a fost solicitată acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului (cerere cu caracter patrimonial, în sensul art.3 lit.m din L. nr.1.), iar din actele comunicate împreună cu citația nu reiese dacă au achitat taxele corespunzătoare acestei cereri, a solicitat instanței să verifice respectarea obligațiilor de plată a taxelor judiciare de timbru de către fiecare reclamant în parte, iar în cazul în care constată neîndeplinirea acestora, să dispună anularea cererii, potrivit dispozițiilor art.l05 alin.2 teză finală Cod proc.civ.
Cu privire la exceptia lipsei de obiect a cererii, a relevat că potrivit art.2 alin 1 din Ordonanța de urgență a G. nr.17/2012, sumele reținute de la data de 1 ianuarie 2011 până la data de 30 aprilie 2012, reprezentând diferența dintre pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate, asupra întregului cuantum al pensiei și pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate, asupra părții din pensie care depășește nivelul de 740 lei, se restituie eșalonat, din oficiu, de către C. N. de P. P., prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și cele aparținând sistemelor proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii.
În ce privește cererea subsecventă de obligare a autorităților pârâte la plata dobânzii legale, a solicitat instanței respingerea potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale", ceea ce este accesoriu urmează situația a ceea ce este principal. Acest capăt de cerere formulat subsidiar cererii principale de obligare la plata despăgubirilor, cu care se află în conexiune, este condiționat de soluția dată asupra cererii principale.
Atât timp cât Ordonanța de urgență a G. nr.17/2012 nu prevede și plata vreunor dobânzi, ci restituirea doar a sumelor retinute, în mai multe tranșe
,instanțele judecătorești nu au competența constituțională de a institui, modifica
și abroga norme juridice de aplicare generală, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, potrivit art.126 alin.1 din L. fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective".
Apreciază de altfel, că procedura de înfăptuire a justiției nu înseamnă imixtiunea puterii judecătorești în activitatea altor puteri statale, ori substituirea acestora, ci sancționarea actelor și conduitelor ilicite și corectarea acestora în spiritul și litera legii.
De asemenea, cererea subsecventă de obligare a autorităților pârâte la plata dobânzii, nu numai că nu are suport legal, dar nu se conformează nici atribuțiilor constituționale ale instanței prevăzute de art.124 alin. 1 din Constituție, de a înfăptui justiția "în numele legii".
Față de cele arătate, a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
Prin cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, depusă la dosar în data de 25 mai 2012, Ministerul Sănătății a solicitat a se constata că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți a rămas fără obiect urmare a adoptării OUG nr.15/2012.
Deliberând Curtea reține următoarele:
Reclamanții T. M. si T. V. au chemat în judecată Guvernul României, C. N. de A. de S., C. de A. de S. a J. C., C. N. de P. P. și C. J. de P. C., solicitând obligarea pârâtelor la returnarea contribuțiilor aplicate în cotă de 5,5% asupra veniturilor din pensie, începând cu data la care acestea au fost percepute
(respectiv ianuarie 2011) în conformitate cu prevederile art. 257 alin. 2, 259 alin.
2 din L. nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 1..
Ca urmare a interpretării și aplicării dispozitiilor art. I pct. 7 din Ordonanța de U. a G. nr.1., pentru modificarea si completarea L. nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, C. N. de A. de S., respectiv C. de A. de S. a J. C. prin intermediul C. N. de P. P., respectiva C. J. de P. C., a procedat la retinerea la sursă și apoi virarea la bugetul de stat a cotei de 5,5 % - reprezentând contributie CASS - din întregul cuantum al pensiei aflate în plată, nu doar din sumele ce depăseau 740 de lei.
Prin Deciziile C. C. nr. 223 și 224 din (...), publicate în Monitorul Oficial al
R., Partea 1, nr. 256 din (...), s-a constatat că: "dispozitiile art. 259 alin. (2) din L. nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, sunt constitutionale în masura în care se interpreteaza în sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depasesc 740 de lei."
Prin ambele decizii Curtea Constituțională a examinat excepții de neconstituționalitate a art. 259 alin. 2 din L. nr. 95/2006, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 1..
I. Reclamanții și-au întemeiat demersul pe dispozițiile art. 126 alin. alin. 6 fraza a II-a din C. R., art. 1 alin. 7, art. 9 alin. 4 și 5 din L. nr. 554/2004, art. 998-999 și art. 1003 din Codul civil C., art. 221, art. 1349, art. 1357, art. 1370 din L. nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 și urm. din OG nr. 13/2011, art. 274 și art. 277
C.pr.civ , solicitând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin textul din ordonanța de urgență a G. nr.1. declarată neconstituțională conform
Deciziilor C. C. nr.(...).
Pentru stabilirea competenței materiale nu are relevanță criteriul valoric căci, conform art. 10 alin. 1 din L. nr. 554/2004, valoarea este circumscrisă explicit pentru litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Or, în cazul litigiului de față nu acesta este obiectul cererii ci contravaloarea despăgubirilor izvorâte din constatarea neconstituționalității textului art. 1 pct. 7 al OUG nr. 1., ceea ce diferă esențial de sensul urmărit de legiuitor pentru stabilirea competenței după valoare în procedura contenciosului administrativ.
Așa fiind, excluzând criteriul valoric, capătă întâietate primul criteriu de stabilire a competenței și anume, cel în funcție de locul pe care autoritatea publică pârâtă îl ocupă în sistemul administrației.
Trei din cei cinci pârâți, și în principal autorul actului declarat neconstituțional, sunt organe centrale ale administrației de stat. Din această perspectivă, conform art. 10 alin. 1 din L. nr. 554/2004 competența materială aparține curților de apel, iar din punct de vedere teritorial conform art. 10 alin. 3 din aceeași lege, competentă să judece în fond prezenta acțiune este secția de contencios administrativ și fiscal a C. de A. C.
Pârâții au fost chemați în judecată într-un raport juridic de despăgubiri grefat pe dispozițiile art. 9 din L. contenciosului administrativ , raportul juridic litigios nefiind un raport juridic de asigurări sociale. Este adevărat că la bază există un raport juridic de asigurări sociale în temeiul căruia pârâta C. N. DE P. P. prin intermediul pârâtei C. J. DE P. C. are obligația de a plăti lunar drepturile bănești cu titlu de pensie iar conform legii de a reține la sursă eventualele taxe și impozite datorate încasării acestui venit. Dar litigiul a pornit de la premisa incidenței art. 9 alin. 4 și 5 din L. nr. 554/2004, respectiv prin declararea ca neconstituțional cu rezervă de interpretare a art. 1 pct. 7 al OUG nr. 1. într-o altă cauză și care prin aplicarea normelor acesteia în forma dinainte de intervenția C.
C. a produs prejudiciul solicitat prin intermediul acestui demers judecătoresc.
Prin urmare, despăgubirile solicitate nu au legătură cu modul de stabilire și plată a pensiilor și asigurărilor sociale prevăzut expres la art. 153 lit. g) din L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, așa cum eronat arată pârâta C. N. de P. P., sens în care jurisdicția asigurărilor sociale nu are competență materială.
Așa fiind Curtea a statuat că este competentă material și teritorial să soluționeze pricina.
II. Cererea a fost timbrată cu 8 Ron taxă judiciară de timbru și 1 Ron timbru judiciar.
Autorul excepției referitoare la insuficienta timbrare a acțiunii susține că,
În cauză , sunt aplicabile dispozițiile art.20 alin.2 și 3 din L. nr.1., cu modificările
și completările ulterioare, la care fac trimitere prevederile art.l7 alin.2 din L. nr.554/2004. Se susține că cererea formulată de reclamanți este o cerere cu caracter patrimonial căreia trebuia să i se aplice regula timbrării la valoare instituită de art.3 lit.m din L. nr.1. .
Reclamanții afirmă că la data intentării acțiunii nu dețineau criterii suficiente care să permită cuantificarea exactă a despăgubirilor bănești pentru a face aplicarea art. 3 lit. m) liniuța a doua din L. nr. 1. . În consecință, consideră că au executat cu bună credință obligația procesuală ce le incumba achitând o taxă judiciară de 4 Ron pentru fiecare cerere de despăgubire, în lipsa unor elemente concrete care să permită o determinare exactă a pretențiilor. Ei
și-au afirmat disponibilitatea ca a completa timbrajul la valoarea maximă de 39 lei, în acord cu exigențele art. 3 lit.m liniuța a doua din L. nr.1., dacă despăgubirile pretinse vor putea fi determinate în funcție de sumele reținute fără temei legal din veniturile încasate cu titlu de pensie din data de (...) și până la data de (...).
Apărarea este legitimă pentru următoarele considerente:
Autoritatea administrativă , care a invocat excepția nulității, deținea toate datele și avea la dispoziție pârghii suficiente care să permită o determinare a prejudiciului pe care reclamanții pretind că l-au încercat prin reținerea fără temei legal a CAS din veniturile încasate cu titlu de pensie din data de (...) și până la data de (...).
În pofida acestui fapt, nu a dezvăluit aceste informații solicitând aplicarea prevederilor art. 105 alin.2 teză finală C. proc.civ.
Autorul excepției nu putea ignora posibilitățile extrem de limitate ale reclamanților de a intra rapid în posesia acestor date și efectul dilatoriu al unui atare demers, după cum nu putea nesocoti două principii procesuale fundamentale în materia contenciosului administrativ și anume: principiul celerității și principiul exercitării cu bună - credință a drepturilor procesuale.
În raport de aceste considerente, sarcina pretinsă reclamanților, de a proceda la determinarea concretă a prejudiciului pe care pretind că l-au încercat prin reținerea fără temei legal a CAS din veniturile încasate cu titlu de pensie din data de (...) și până la data de (...), este exorbitantă și incompatibilă standardele bunei - credințe în materia exercitării drepturilor procesuale.
Remediul menit să combată aceste consecințe ține de resortul abuzului de drepturi procesuale.
Curtea , apreciind că apărarea a fost făcută cu rea - credință, doar în scopul temporizării procesului , a înțeles să asaneze această neregularitate, statuând că a fost legal investită , abuzul procesual săvârșit de autorul excepției fiind în acest mod sancționat.
Instanța a reținut că, în lipsa unor elemente concrete care să permită o determinare exactă a pretențiilor, reclamanții au executat cu bună - credință obligația procesuală ce le incumba achitând o taxă judiciară de 4 Ron pentru fiecare cerere de despăgubire.
Atât timp cât reclamanții și-au afirmat disponibilitatea ca a completa timbrajul la valoarea maximă de 39 lei, în acord cu exigențele art. 3 lit. m liniuța a doua din L. nr.1., dacă despăgubirile pretinse vor putea fi determinate în funcție de sumele reținute fără temei legal, un eventual decalaj ar mai putea fi sesizat, și corectat prin recurgerea la soluția dării în debit dacă instanța de recurs va fi sesizată cu o cerere de reformare.
III. Potrivit dispozițiilor art. 256 alin. 2 coroborat cu art. 267 alin. 2 din L. nr. 95/2006, casele de pensii sunt cele care determină calculează și virează sumele prevăzute de lege cu titlu de contribuții privind fondul de asigurări sociale de sănătate.
În aplicarea art. 296 ind. 3 lit. f) pct. 4 din Codul fiscal au calitatea de contribuabili instituțiile publice care calculeaza, rețin, platesc și, dupa caz, suporta, potrivit prevederilor legale, contribuții sociale obligatorii, în numele asiguratului, respectiv C. N. de P. P., prin casele județene de pensii, și casele sectoriale de pensii, pentru pensionarii cu venituri din pensii care deoășesc 740 lei, precum și pentru persoanele preluate în plata indemnizațiilor pentru incapacitate temporara de munca datorata unui accident de munca sau unei boli profesionale.
Reclamanții au justificat citarea în proces a pârâtelor C. N. de P. P. ,C. J. de P. P. C. pentru opozabilitate, în considerarea prerogativelor instituite în sarcina acestor autorități de dispozițiile legale anterior citate .
Potrivit dispozițiilor art. 256 alin. 2 din L. nr. 95/2006 colectarea contributiilor datorate în temeiul acestei legi se face în contul unic deschis pe seama C. în condițiile legii.
Prin urmare, beneficiarul acestor sume de bani nu este bugetul general consolidat al statului contribuția virându-se direct în contul Fondului Unic de A. S. de S. deschis pe seama C. N. de A. de S. la A.
Așa fiind, este evident că atât entitățile cu prerogative în calcularea reținerea, plata contribuției de asigurări ,cât și cele care administrează Fondul Unic de A. S. de S. dispun de date și informații pentru stabilirea în concret a prejudiciului solicitat la plată și din acest punct de vedere sentința ce urmează a se pronunța în cauză trebuie să le fie opozabilă.
Întrucât reclamanții și-au fundamentat în drept cererea și pe existența unei obligații solidare de răspundere civilă delictuală, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 1003 din Codul civil de la 1864 cât și dispozițiile art. 1370 rap. la art. 221, art, 1349 și art. 1357 din Noul Cod Civil.
Pentru aceste motive Curtea a recunoscut legitimarea procesuală pasivă a pârâților.
IV. Cât privește cererea de intervenție a M. S. în favoarea pârâtului G. R., având în vedere că nu s-a justificat pertinent legătura pe care o are intervenientul cu pârâtul în realizarea obligației sale de a repara prejudiciul pretins de reclamanți , Curtea a respins cererea de încuviințare în principiu a cererii incidentale. Drept urmare, cadrul procesual stabilit de reclamanți prin cererea introductivă nu a fost extins.
V. Cu privire la excepția lipsei de de obiect a cererii Curtea reține că prevederile OUG nr. 17/2012 nu produc efectele juridice pretinse de părțile care au invocat apărări.
Actul normativ citat nu instituie un regim de restituire a sumelor reținute fără temei legal, în concordanță cu principiul reparației integrale a prejudiciului
.Restituirea se face în tranșe lunare dar fără să fie prevăzută plata unor dobânzi pentru utilizarea fără drept a sumelor respective. A. se încalcă și principiul imputabilității plății conform căruia nu mai cu acordul creditorului se poate face plata în altă modalitate decât în întregime. Din această perspectivă, pârâtul nu poate paraliza dreptul persoanelor prejudiciate în maniera care rezultă din starea de fapt a litigiului prin invocarea pro causa a OUG nr. 17/2012.
VI. Urmare a interpretării și aplicării dispozitiilor art. I pct. 7 din Ordonanța de U. a G. nr.1., pentru modificarea si completarea L. nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, C. N. de A. de S., respectiv C. de A. de S. a J. C. prin intermediul C. N. de P. P., respectiv a C. J. de P. C., a procedat la retinerea la sursă și apoi virarea la bugetul de stat a cotei de 5,5 % - reprezentând contributie CASS - din întregul cuantum al pensiei aflate în plată, nu doar din sumele ce depășeau 740 de lei.
Prin Deciziile C. C. nr. 223 și 224 din (...), publicate în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 256 din (...), s-a constatat că: "dispozitiile art. 259 alin. (2) din L. nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, sunt constitutionale în masura în care se interpreteaza în sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depasesc 740 de lei."
Prin ambele decizii Curtea Constituțională a examinat excepții de neconstituționalitate a art. 259 alin. 2 din L. nr. 95/2006, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 1..
În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios Curtea reține că reclamanții și-au întemeiat demersul judiciar pe dispozițiile art. 126 alin. alin. 6 fraza a II-a din C. R., art. 1 alin. 7, art. 9 alin. 4 și 5 din L. nr. 554/2004, art. 998-999 și art. 1003 din Codul civil C., art. 221, art. 1349, art. 1357, art. 1370 din L. nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 și urm. din OG nr. 13/2011, art. 274 și art. 277
C.pr.civ , solicitând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin textul din ordonanța de urgență a G. nr.1. declarată neconstituțională conform
Deciziilor C. C. nr.(...).
Potrivit art. 9 alin. 1 din L. contenciosului persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
Conform art. 9 alin. 4 din L. nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în alta cauza, acțiunea poate fi introdusa direct la instanța de contencios administrativ competenta, în limitele unui termen de decadere de un an, calculat de la data publicarii deciziei C. C. în Monitorul Oficial al R., Partea 1.
Tot astfel conform art. 9 alin. 5 din aceeași lege, acțiunea prevazuta de acest articol poate avea ca obiect acordarea de despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, dupa caz, obligarea unei autoritați publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Exigențele impuse de prevederile art. 9 alin. 4 din L. nr. 554/2004 pe care reclamanții își întemeiază cererea sunt îndeplinite în cauză.
Deși aparent s-ar părea că excepția de neconstituționalitate a purtat asupra unui text legal menționat în L. nr. 95/2006, trebuie observat că cel puțin în cauza în care s-a pronunțat Decizia nr. 223/2012 jurisdicția de contencios constituțional a fost sesizată pe calea prevăzută de art. 9 alin. 1 și 2 din L. nr.
554/2004.
Pe de altă parte, deși Curtea Constituțională s-a rezumat să constate doar pe cale de interpretare că dispozițiile legale, atacate ca fiind neconstituționale, sunt de fapt constituționale cu o rezervă de interpretare, Curtea a fost sesizată cu o excepție de neconstituționalitate care avea ca scop și finalitate declararea textului din ordonanța de urgență ca fiind neconstituțional.
Curtea Constituțională, poate pronunța pe fond doar două soluții, fie admite excepția și declară textul atacat ca fiind neconstituțional, fie respinge sesizarea. Așa fiind, dispozitivul și considerentele Deciziei nr. 223/2012 nu pot fi interpretate altfel decât ca o rezultantă a examenului de neconstituționalitate a dispoziției legale atacate, adoptată de G. prin OUG nr. 1.. Din această perspectivă, constatarea că dispozitiile art. 259 alin. (2) din L. nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, sunt constitutionale în masura în care se interpreteaza în sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depasesc 740 de lei, trebuie interpretată ca fiind rezultatul admiterii excepției de neconstituționalitate cu rezerva de interpretare și aplicare a textului oferită de instanța constitutională.
Și este așa, deoarece dacă Curtea Constituțională nu ar fi admis excepția de . ar fi trebuit să o respingă, ceea ce evident nu a făcut.
Mai mult, Curtea Constituțională nu s-a lansat într-o simplă interpretare a unui text legal căci nu aceasta este competența sa, știindu-se faptul că interpretarea dreptului pozitiv este de competența exclusivă a jurisdicțiilor judiciare, ci în contextul analizei conflictului de constituționalitate, a declarat textul legal atacat ca fiind constituțional doar cu rezerva de interpretare. A. spus, textul legal este păstrat în ordinea juridică constituțională doar dacă se interpretează conform exigențelor impuse de jurisdicția de contencios constituțional.
Acțiunea poartă asupra unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin textul din ordonanța de urgență declarată neconstituțională, iar acțiunea a fost introdusă în termenul legal de un an, căci decizia C. C. a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 18 aprilie 2012.
Cu toate că pentru prima data în practica jurisdicției de contencios constituțional se arată explicit maniera în care se pune în aplicare o decizie pronunțată de Curtea Constituțională, trebuie totuși reținut că această limitarea temporală a efectelor deciziei nu afectează aplicarea și incidența dispozițiilor art. 9 alin. 4 și 5 din L. nr. 554/2004.
Și este așa, deoarece prejudiciul avut în vedere de dispozițiile legale menționate nu poate fi decât anterior momentului publicării deciziei în Monitorul
Oficial al R., deoarece ulterior acestui moment, conform dispozițiilor art. 147 alin.
1 din Constituție, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept pentru un termen de 45 de zile, iar după împlinirea acestui termen își încetează definitiv efectele, dacă în acest interval de timp, P. sau G., după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Din această perspectivă, se poate susține că deși jurisdicția de contencios constituțional limitează efectele deciziei doar la numite situații expres evocate în considerentele Deciziei nr. 223/2012 în aplicarea dispozițiilor art. 147 din L. fundamentală, trebuie observat însă că acestea nu influențează aplicabilitatea și incidența dispozițiilor art. 9 alin. 4 și 5 din L. nr. 554/2004.
Ipoteza prevăzută la art. 9 alin. 4 din L. nr. 554/2004 este de fapt concretizarea dispoziției constituționale consacrată în art. 126 alin. 6 fraza a doua conform căreia instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale și aplicarea dispoziției de principiu consacrată la art. 1 alin. 7 din chiar L. contenciosului administrativ nr.
554/2004, conform căreia persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale G. neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi.
A. fiind, cererea de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin textul din ordonanța de urgență declarată neconstituțională fundamentată pe art. 9 alin. 4 și 5 din L. nr. 554/2004 nu poate fi declarată a priori inadmisibilă invocând în acest sens considerentele Deciziei nr. 223/2004 căci ar însemna ca prin acest procedeu să se golească de sens și conținut dreptul la acțiunea în despăgubiri consacrat chiar de C. R. J. constituțională este gradianul Constituției nu detractorul acesteia, or a admite că efectele deciziei nr.
223/2012 se aplică și pentru acțiunea în despăgubiri înseamnă a încălca flagrant însăși C. și ordinea de drept constituțională .
A. în vedere considerentele de fapt și de drept expuse Curtea va admite acțiunea va obliga pârâții, în solidar la plata de despăgubiri către fiecare reclamant în echivalentul sumelor reținute fără temei legal din veniturile încasate cu titlu de pensie din data de (...) și până la data de (...) precum și la plata dobânzii legale în materie civilă începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a despăgubirilor solicitate.
Culpa procesuală a pârâților fiind dovedită ,în baza art. 277C.proc.civ. aceștia vor fi obligați să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de
8,60 R.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
H O T A R A S T E
Respinge excepția lipsei de obiect a cererii.
Admite acțiunea formulată de reclamanții T. V. și T. M. cu domiciliul în C.- N., str.M. nr.5, bl.L1, sc.V, ap.100 în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B., P-ța V.iei nr.1, sector 1; C. N. DE A. DE S. cu sediul în B., C. C. nr.248, bl.S19, sector 3; C. DE A. DE S. A J. cu sedioul în C.-N., str.C. nr.5, jud.C.; C. N. DE P. P. cu sediul în B., str.L. nr.8 sector 2 și C. J. DE P. C. cu sediul în C.-N., str.G.C. nr.2, jud.C. și în consecință:
Obligă pârâții, în solidar la plata de despăgubiri către fiecare reclamant în echivalentul sumelor reținute fără temei legal din veniturile încasate cu titlu de pensie din data de (...) și până la data de (...), la plata dobânzii legale începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a despăgubirilor solicitate.
Obligă pârâții în solidar să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 8,60 R.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER
S. AL H. A. B. red.S.Al H./A.C.
9 ex. - (...)
