Sentința nr. 4372012/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4372012
Ședința 2 iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE : S. L. RUS
GREFIER : V. D.
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul O. D. PRIN P.AR și pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN P.-M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului - O. 1..
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei. Cererea de suspendare este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului Guvernul României prin care s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare și a acțiunii.
De asemenea, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii.
Reclamantul O. D. PRIN P.AR, în data de (...) a depus la dosar dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate și o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui avocat, datorită timpului scurt de la data primirii citației și a faptului că, fiind în perioada alegerilor locale nu și-au permis angajarea unui apărător.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză. În ceea ce priește cererea de amânare, instanța verifică și constată faptul că, reclamantul O. D. PRIN P.AR a primi citația pentru acest termen la data de (...), astfel că, respinge cererea de amânare, apreciind că, reclamanta a avut suficient timp pentru angajarea unui avocat și reține cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate invocată de către pârâtul Guvernul României prin întâmpinarea depusă la dosar.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal reclamantul O. D. PRIN P.AR în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN P.-M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat suspendarea prevederilor art. V din O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri financiare În domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice; anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O. nr. 1512012, precum și toate actele subsecvente acestora; obligarea M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O. nr.
1., respectiv-SOO mii lei din care 400 mii lei alocată orașului D. prin H. și
100 mii lei -sumele care s-au pierdut ca urmare a returnării acestor bani); obligarea G. R. Și M.ui F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O. nr. 1.; obligarea G. R. Și M.ui F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O. nr. 1..
De asemenea a invocat excepția de neconstitufionalitate a O. nr. 1. în baza art. 146 Iit. d) și 115 alin. (4) și urm. din Constituție Și ale art. 1, art. 2, art. 3, art. 10 și art. 29 din Legea nr. 47/1992. Ca urmare a acestei excepții, O. nr. 1. este neconstituțională.
În motivare se arată că potrivit art. 15 din Legea nr. 55412004 a contenciosului administrativ "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, Și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat. În acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei".
Consideră reclamanta că având în vedere faptul că O. nr. 1512012 încalcă flagrant prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, în sensul că aceasta nu a fost adoptată având ca motiv existența unei situații extraordinare și nici nu conține motivarea urgenței emiterii acesteia, există o îndoială serioasă în privința legalității acestui act normativ. Invocă, totodată,
și prevederi din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
Așadar, prima condiție reglementată de art. 14 din Legea nr. 5. este îndeplinită având în vedere că există un dubiu serios asupra legalității acestui act normativ din moment ce, pe parcursul procesului de elaborare, a fost încălcat principiul transparenței și al consultării cetățenilor.
De asemenea, legalitatea art. V din O. nr. 1. este pusă sub semnul întrebării din moment ce, la nici 24 de ore de la învestirea G., în prima
ședința de guvern, au fost retrase sumele alocate uniților administrativ- teritoriale prin H. nr. 2..
Astfel, fără o analiză prealabilă, fără o argumentare pertinentă, în prima ședință de guvern a fost adoptată această oronanță de urgență care afectează comunitătile locale și simplul cetatean având în vedere că sumele alocate prin hotărârea susmenționată erau necesare pentru buna administrare a autorităților locale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și cofinanțările unor proiecte cu finanțare externă.
O dovadă în plus pentru iresponsabilitatea și nelegalitatea adoptării ordonanței de urgență o reprezintă lipsa justificării acestei măsuri precum și rapiditatea adoptării în prima ședință de guvern, adoptare care nu a avut la bază o cercetare sau o examinare a situației de fapt existente în teritoriu.
De asemenea, este îndeplinită și cea de-a doua condiție în sensul că trebuie prevenită producerea unei pagube iminente.
Având în vedere că prevederile art. V din O. nr. 1. stabilește returnarea sumelor alocate unităților administrativ teritoriale prin H. nr. 2. privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012 care au avut ca scop plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, iar această regularizate se realizeză în 3 zile de la data intrării în vigoare a O. nr. 1. este evident faptul că respectivele unități administrative, inclusiv subscrisa, se află în pericolul de a nu mai avea resursele necesare pentru a funcționa datorită imposibilității plății cheltuielilor curente precum și producerea unui prejudiciu material constând în pierderea finantărilor nerambursabile datorită imposibilitătii cofinanțării proiectelor.
Prin urmare, având în vedere împrejurările de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității O.u.G. nr.
1. și pentru prevenirea prejudiciului material datorat imposibilității plății cheltuielilor curente precum și a imposibilității cofinanțării proiectelor cu finanțare externă ce poate duce la respingerea cererii de finanțare pentru astfel de proiecte ajungându-se chiar la suspendarea sau oprirea executării proiectului de finanțare sau retragerea finanțării, sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de suspendare a executării O. nr. 1..
Prin H.nr.2., privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ teritoriale, orașului D. i-a fost alocată suma de
400 mii lei, sumă care prin H. C. Local D. nr.19/26 aprilie 2012 a fost repartizată pe capitole pentru acoperirea unor cheltuieli care nu necesită amânare în condițiile în care au fost efectuate lucrări de investiții ( racorduri locuințe la rețeaua de canalizare, asfaltare străzi în urma realizării pe acestea a rețelei de canalizare, cheltuieli privind desfășurarea alegerilor locale, cheltuieli materiale școală, cheltuieli materiale primărie etc.).
Caracterul politic al H.nr. 255 / 2012, invocat de P. R. în exercițiu conform căreia, au fost alocate sume de bani din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., unităților administrativ teritoriale din România, care sunt conduse de primari ai P. D. L., nu este întemeiat din moment ce (spre exemplu) în județul Maramureș dintr-un număr total de 56 unități administrativ teritoriale cărora le-au fost alocate sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, prin H. nr.2., doar 22 de unităti administratriv teritoriale sunt conduse de primari ai P. D. L. unități administrativ teritoriale fiind conduse de primari independenți, câte 1 unitate administrativ teritorială conduse de primari aparținând PNTCD și UNPR, iar restul de 28 unități administrativ teritoriale sunt conduse de primari aparținând USL.
În ceea ce privește solicitarea anulării actelor emise în vederea aplicării arte V din O. nr. 1512012 Și a actelor subsecvente acestora, a obligării M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor arte V din O. nr. 1., a obligării G. R. și M.ui F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a arte V din O. nr. 1. Și a obligării G. R. și M.ui F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile arte V din O. nr. 1. se solicită dispunerea în sensul admiterii tuturor solicitărilor având în vedere următoarele:
Reclamanta a fost vătămată prin emiterea art. V din O. nr. 1. având în vedere că a pierdut sumele acordate prin H. nr. 2., sume necesare plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțările unor proiecte finanțare din fonduri externe nerambursabile, ajungându-se la o situație extremă care pune în pericol desfășurarea în condiții normale a activității instituției precum și derularea proiectelor cu finantări nerambursabile.
Pe lângă faptul că O. nr. 1. a fost emisă fără o justificare pertinetă, la nici 24 de ore de la învestirea G., fără o analiză în prealabil a situației de fapt din teritoriu, acest act normativ nu respectă prevederile L. nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din normativul susmenționat "legea are drept scop: a) să sporească gradul de responsabilitate a administrației publice față de cetățean, ca beneficiar al deciziei administrative; b) să stimuleze participarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative și în procesul de elaborare a actelor normative; c) să sporească gradul de transparență la nivelul întregii administrații publice".
Or, în cazul de față, Guvernul României a adoptat o, ordonanță de urgență care influențează esențial administrarea unităților administrative ce beneficiau de sumele dispuse prin H. nr. 2. și are efect asupra cetățeanului de rând, ce nu a avut posibilitatea, din lipsă de transparență, de a-și expune părerea asupra prevederilor unui act normativ care îl afectează.
De asemenea, O. nr. 1. a fost aprobată fără respectarea termenelor și a procedurii prevăzute în "Secțiunea 1 Dispoziții privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative" din același act normativ.
Astfel, în conformitate cu art. 6 alin. (l) din Legea 52/2003 "în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune in site-ul propriu, să-i afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-i transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații" .
Mai mult, acest anunț trebuie să fie publicat cu cel puțin 30 de zile supunerea spre analiză, avizare și adoptare de către autoritățile publice și trebuie să aibă atașat o notă de fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus.
Or, în cazul de față adoptarea ordonanței de urgență a fost privată de orice transparență, iar acest lucru se răsfrânge atât asupra unităților administrativ teritoriale care erau mentionate în H. nr. 2., cât și asupra cetățenilor de rând.
Pe lângă faptul că O. nr. 1. nu a avut o notă de fundamentare pertinetă, aceasta nici nu a fost adusă la cunoștință publicului spre dezbatere, situație care evident s-a concretizat în emiterea unui act normativ fără un feedback din partea cetățenilor și a unităților administrativ teritoriale afectate cu privire la aplicabilitatea acesteia și a efectului pe care îl are intrarea sa în vigoare.
Având în vedere că H. nr. 2. s-a bazat pe o notă de fundamentare, pe o cercetare în prealabil și pe analize care să stabilească situația de fapt concretă din teritoriu, ordonanta de urgență aprobată imediat după învestire, și mai ales fără justificare nu poate fi considerată legală.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (8) din Legea nr. 52/2003 "în toate cazurile în care se organizează dezbateri publice, acestea trebuie să se desfășoare în cel mult 10 zile de la publicarea datei și locului unde urmează să fie organizate. Autoritatea publică în cauză trebuie să analizeze toate recomandările referitoare la proiectul de act normativ în discuție". Prin urmare, autoritățile emitente au obligația de a analiza recomandările referitoare la proiectul de act normativ și nu pot deroga de la asigurarea transparenței decizionale.
Având în vedere că O. nr. 1. a fost aprobată fără respectarea atât a Constituției cât și a transparenței decizionale, toate actele emise în baza acestui act normativ sunt nule, și prin urmare solicităm anularea tuturor actelor emise în baza arte V. din ordonanță, precum și a actelor subsecvente acestora, obligarea M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor arte V din O. nr. 1., respectiv
500 mii lei din care 400 mii lei-suma aferentă unității administrativ teritorială D. alocată prin H. nr. 2. precum si suma de 100 mii lei care s-a pierdut ca urmare a returnării acestor bani), a obligării G. R. și M.ui F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O. nr. 1., și a obligării G. R. și M.ui F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile arte V din O. nr. 1..
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a O. nr. 1. consideră că aceasta este admisibilă și întemeiată pentru următoarele motive:
Se solicită a se constata că sunt îndeplinite condițiile art. 29 pct. 1) din Legea nr. 47/1992, că această excepție are legătură cu soluționarea cauzei având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată se urmărește acordarea despăgubiri lor pentru prejudiciile cauzate prin O. nr.
1., anularea unor acte emise în temeiul acestui act normativ, obligarea restabilirii situației anterioare intrării în vigoare a ordonantei și obligarea la stoparea emiterii unor acte normative care să pună în aplicare ordonanta și care să ne aducă o nouă vătămare.
Motive cu privire la admiterea excepției de neconstituționalitate a art.V din O. nr. 1. pentru încălcarea prevederilor arte 115 alin. (4) din Constituție: Având în vedere prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție conform cărora "G. poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora" rezultă trei condiții care trebuie să fie îndeplinite în momentul adoptării unei ordonanțe de urgență, respectiv: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenta să fie motivată în cuprinsul ordonanței;
Această interpretare este confirmată și de Curtea Constituțională prin
D. 255 din (...).
Astfel, așa cum a reținut și Curtea Constituțională "chiar sub imperiul reglementării constituționale anterioare în materie, Curtea, referindu-se la cazul excepțional, de care depindea legitimitate a constitutionala a adoptării unei ordonanțe de urgență, a statuat că acesta este definit în raport cu necesitatea Și urgenta reglementării unei situații care, datorită circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public (D. nr.65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea J, nr.129 din 28 iunie
1995). Cu aceeași finalitate, a definirii cât mai precise a cazului excepțional, Curtea a precizat că de esenta acestuia este caracterul obiectiv, în sensul că existenta sa nu depinde de vointa G. care, în asemenea imprejurări, este constrâns să reactioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanțe! de urgență (D. nr.83 din 19 mai 1998, publicata in Monitorul Oficial al R., Partea L nr. v211 din 8 iunie 1998)".
Chiar dacă Curtea Constituțională face referire, inițial, la forma nerevizuită a art. 115 alin. (4) din Constituție prin care se prevederea că G. poate adopta ordonanțe de urgență în "cazuri excepționale", acesta argumentează că forma în vigoare a articolului susmenționat ce face referire la "situații extraordinare" exprimă un grad și mai mare de abatere de la obișnuit.
Astfel, Curtea constituțională atrage atenția asupra faptului că "însuși
G. în art. 2 lit. a) din O. de urgență nr. 2. privind S.ul Național de M. al S. de U., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I nr.361 din 26 aprilie 2004, definește situația de urgenții în termeni similari celor utilizati de Curte, și anume ca eveniment excepțional, cu caracter nonmilitar care prin amploare și intensitate amenință viața și sănătatea populației, mediul inconjurător, valorile materiale Și culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri și acțiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare și managementul unitar al forțelor Și mijloacelor implicate ",
Având în vedere cele susmenționate Curtea Constiuțională a argumentat care este înțelesul expresiei "situati excepționale", stabilindu-se în atare condiții limitele constituționale în care G. poate emite ordonanțe de urgență.
Motivarea care se regăsește în prearnbului O. nr. 1. nu reprezintă o justificare pertinentă care să determine G. să adopte această ordonanță cu respectarea Constituției.
Astfel, sustinerile din preambului O. nr. 1512012 conform cărora "H. G. nr. 2. privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, care nu poate fi aplicată de acestea, deoarece nu înregistrează arierate și nu au în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare" nu sunt pertinente, nu sunt fundamentate pe analize reale din teritoriu și nu pot constitui "situație extraordinară" în sensul Constituției.
Pe de o parte nu se precizează și nici nu se face distincție între unitățile administrativ teritoriale pentru care poate fi aplicată hotărâre a și cele pentru care nu poate fi aplicată întrucât nu înregistrează arierate și nu au în derulare proiecte finantare din fonduri externe nerambursabile, iar pe de altă parte acesta nu este decât o măsură luată de G. ca urmare a voinței acestuia, și nu ca urmare a unui factor extern și obiectiv.
De asemenea, nu se încadrează în categoria de "situație extraodinară" în sensul Constituției nici argumentele conform cărora adoptarea O. nr. 1. a luat în considerare "presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii creșterii economice și a reducerii inflației, precum și cerința asigurării cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și a cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene și a contribuției R. la bugetul comunitar", având în vedere exprimările la mod general al acestora, fără identificarea unei împrejurări ce iese din sfera obișnuitului.
Mai mult, nu poate fi reținută nici oportunitatea adoptării O. nr. 1. având în vedere și sustinerile C. C. în decizia nr. 255 din (...) conform cărora "invocarea elementului de oportunitate, prin definiție de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficiență contributivă determinantă a urgenței, ceea ce, implicit, îl convertește în situație extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar și univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie Și unor factori subiectivi, de oportunitate, în a căror considerare, de altfel, reglementarea în cauza a fost adoptată pe calea ordonanței.
Î. însa asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existenței situației extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situație, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natura să creeze dificultăți insurmontabile în legitimarea delegării legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constituționalitate - situația extraordinara -, a cărui respectare este prin definiție supusa controlului C., să fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil".
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare se arată că în fapt, reclamanta, solicita: suspendarea prevederilor art.V din OUG nr.1. privind stabilirea unor masuri financiare in domeniul asigurarilor sociale de sanatate si al finantelor publice; anularea actelor emise in vederea aplicarii art. V din OUG nr.
1. ; obligarea M.ui F. P. la plata despagubirilor pentru toate prejudiciile cauzate prin aplicarea dispozitiilor art. V din OUG nr. 1. , respectiv 500 mii lei din care 400 mii lei alocata orasului D. prin H. nr.2. si 100 mii lei-sumele care s-au pierdut ca urmare a returnarii acestor bani; obligarea G. R. si a M.ui F. P. sa emita acte administrative care sa conduca la restabilirea situatiei anteriore intrarii in vigoare a art. V din OUG nr. 1.; obligarea G. R. si a M.ui F. P. de a nu mai emite acte administrative care sa puna in aplicare prevederile art. V din OUG nr. 1..
Pe cale de exceptie, invocă lipsa calitatii procesuale pasive a M.ui F. P., motivat de imprejurarea ca acesta, nu este nici emitentul OUG 1. (raportat si la exceptia de neconstitutionalitate ridicata) Astfel, conform principiului constitutional instituit la art. 108, in exercitarea atributiilor sale, G. R. adopta hotarari si Ordonante. In cazuri exceptionale, cum este si cel din speta, guvernul R. emite in virtutea principiului constitutional al delegarii, conform legii speciale de abilitare a guvernului de catre parlamentul R. si ordonante de urgenta precum este cazul OUG 1..
Ministerele, prin urmare, si cel al finantelor publice, sunt organe de specialitate ale administratiei publice centrale care realizeaza politica guvernamentala in domeniile de activitate ale acestora.
Printre atributiile M.ui F. P. prevazute de HG nr. 34 din 22 ianuarie
2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P. nu se enumera si aceea de legiferare in cazuri de urgenta, pentru a avea competenta sa emita ordonante de genul celei din speta.
Inadmisibilitatea actiunii potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 5. privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Constată ca reclamanta nu a indicat actele administrative pe care le contesta si nici nu a indicat demersul sau pentru anularea acestora astfel ca actiunea este inadmisibila.
Aprecierea reclamantei ca potrivit art. 7 alin (5) din Legea nr. 5. nu este obligatorie plangerea prealabila, nu reprezinta un argument legal atata vreme cat reclamantul este obligat prin regulile de procedura sa precizeze in primul rand obiectul actiunii in contencios administrativ, ceea ce in speta nu s-a realizat.
Avand in vedere imprejurare ca O. de urgenta nr. 15 din 8 mai 2012 priveste stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, vizează interesul general public și constituie situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, prin urmare, aceasta a fost emisa cu respectarea art. 115 alin. (4), art. 120 alin (1) din Constitutia R.
De altfel, reclamantei, prin HG nr. 255 din 3 aprilie 2012 i-a fost alocata suma de 4. lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru a fi utilizata cu prioritate pentru achitarea arieratelor mai vechi de 90 de zile. Dar, intrucat, suma alocata nu a fost utilizata pana la data intrarii in vigoare a OUG 1., prin acest act normativ, s-a dispus regularizarea cu bugetul de stat a sumelor neutilizate prin restiuirea acestora de catre ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat in contul in care acestea au fost incasate, cu titlu de sume defalcate din Taxa pe valoare adaugata incasata potrivit HG nr. 2., ca neutilizata.
Fiind vorba despre o suma alocata de la bugetul de stat, aceasta, trebuia utilizata de catre ordonatorul principal de credite al autoritatii locale doar in scopul pentru care a fost alocata, respectiv, pentru achitarea arieratelor mai vechi de 90 de zile. I., pana la data retragerii sumei alocate de la bugetul de stat, reclamanta nu a dat destinatia legala sumei primite, aceasta, a fost retrasa, fara incalcarea dispozitiilor legale in vigoare.
In ceea ce priveste suspendarea executarii art. V din OUG nr. 1. si exceptia de neconstitutionalitate a art. V din OUG nr. 1., se solicită să se constate ca aceste petite sunt neintemeiate, aceasta intrucat pe de o parte, reclamanta nu indica niciun temei juridic al acestor petite, iar pe de a alta parte in exceptia invocata nu aduce niciun argument care sa determine neconstitutionalitatea fata de art. 115 alin (4) , (6) art. 120 alin (1) din Constitutia R. .
Prin întâmpinarea formulată Guvernul României a solicitat respingerea acesteia cereri.
În motivare a invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare a O. nr.1. într-adevăr, art.14 și art.15 din Legea nr.5., cu modificările și completările ulterioare, conferă reclamantului posibilitatea de a solicita suspendarea unui act odată cu solicitarea de anulare a acestuia sau printr-o acțiune distinctă însă numai în cazul în care se contestă un act administrativ nu și o ordonanta a G.. Astfel art.14 din lege prevede că "persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond" iar art.15 prevede că "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de rec1amant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat".
Referindu-se la cererile de suspendare adresate instanțelor de contencios administrativ, Legea nr.5. prevede posibilitatea solicitării suspendării doar a actelor administrative, categorie de acte din care, potrivit definiției date acestei sintagme de art.2 alin.CI) lit.c) din lege, nu fac parte și Ordonanțele de urgentă adoptate de Guvernul României.
Potrivit art.115 din Constituția R., republicată, în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul României poate adopta ordonanțe de urgență, care nu sunt acte administrative ci acte normative cu putere de lege. Î.-adevăr, preluând dispozițiile constituționale ale art.126 alin.(6), Legea contenciosului administrativ nr.5. prevede competența instanțelor de contencios administrativ de a soluționa cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale (art.9 din lege), însă această procedură specială nu schimbă natura juridică a ordonanțelor de urgență, acestea nefiind incluse în sfera actelor administrative.
Faptul că unica autoritate de jurisdicție constituțională în România este Curtea C., iar Constituția și Legea nr.(...) privind organizarea și funcționarea C. C., republicată, nu îi conferă nici măcar acesteia competenta de a suspenda dispozițiile ordonanțelor. Cu atât mai mult, precizează că nici instanțele de contencios administrativ nu pot avea competența de a suspenda aplicarea unei ordonanțe a G..
De altfel, acțiunile îndreptate împotriva ordonanțelor G. sunt reglementate distinct, prin dispozițiile speciale ale art.9 din Legea nr.5., care reglementează o procedură diferită față de cea a contestării legalității actelor administrative, în general, aceste prevederi de excepție care nu reglementează nici efectuarea procedurilor prealabile, dar nici posibilitatea suspendării efectelor, fiind de strictă aplicare și interpretare.
Drept urmare, consideră capătul de cerere privind suspendarea
Ordonantei de urgentă a G. nr.1. ca fiind inadmisibi.
În acest sens, cu titlu de exemplu, D. nr.938/(...) a Inaltei Curți de C. și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.
Cu privire la cererile formulate subsecvent în actiune, invocă exceptia lipsei calitătii procesuale pasive.
Prin petitele formulate partea reclamantă solicită anularea actelor emise în vederea aplicării art.V din O. nr.l5/20l2 și obligarea M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art.V din O. nr.15/20l2.
Însă, chiar dacă admitem, prin absurd, că adresa menționată ar corespunde semnificației dată de lege actului administrativ, prin desconsiderarea noțiunilor de autoritate publică și act administrativ prevăzute de art.2 alin.l lit.a și b din Legea nr.5., totuși, este evident că cel vătămat prin emiterea actului, în speță comuna reclamantă, poate obține anularea actului, recunoașterea dreptului sau interesului legitim și repararea pagubei, numai în contradictoriu cu emitentul acesteia.
Ori, din interpretarea coroborată a dispozițiilor L. nr.5. cu cele ale actelor normative prin care este reglementată organizarea și funcționarea G. R. (art.l 02 și art.l08 din Constituție, republicată și Legea nr.90/200 1) reiese faptul că Executivul nu poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu aceste capete de cerere.
Prin urmare, observând și faptul că cererea de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art.V din O. nr.15/20 12 este formulată expres, potrivit principiului disponibilității, numai în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, vă solicităm să admiteți excepția și să respingeți aceste cereri față de Guvernul României ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la cererile formulate subsecvent în acțiune, invocăm exceptia inadmisibilitătii.
Prin aceste cereri subsecvente partea reclamantă solicită obligarea pârâților de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art.V din O. nr.l5/2012, respectiv obligarea de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare aceste prevederi.
Însă, din coroborarea dispozițiilor art.l08 din Constituție, republicată
(Actele G.) cu cele ale art.l și art.2 alin.l lit.c) din Legea nr.5., reiese că actele administrative adoptate de G., în realizarea activității, sunt hotărârile de G., în timp ce ordonanțele sunt adoptate de G. în baza delegării legislative astfel reglementată de art.115 din Constitutie, fiind deci acte normative, cu putere de lege, care pot fi validate sau invalidate de P. printr-o lege de aprobare sau respingere a acestuia.
Pe de altă parte, raportat la dispozițiile art.8 și art.l S din Legea nr.5., o acțiune în contencios administrativ pentru obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ nu poate fi soluționată fără a fi verificate condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.
În speța dedusă judecății, comuna reclamantă solicită, în realitate, obligarea Executivului la emiterea unei ordonanțe care să conducă la restabilirea situații anterioare, conform principiului simetriei actelor juridice, respectiv obligarea autorităților pârâte să nu emită hotărâri de G. și ordine ministeriale (actele administrative ce pot fi emise pentru organizarea executării legii - art.V din O. nr.1.).
Ori, în afara faptului că niciuna dintre solicitările menționate nu corespunde dispozițiilor L. nr.5. prin care se reglementează obiectul acțiunilor în contencios administrativ, cererile fiind inadmisibile, întrucât G. nu poate fi obligat să exercite dreptul de inițiativă legislativă, se solicită a se observa că demersul reclamantei nu a fost precedat de reclamația administrativă impusă pentru admisibilitatea unor asemenea cereri, iar acestea sunt și lipsite de interes în raport cu cererea principală formulată în temeiul art.9 din legea contenciosului în cauza dedusă judecății.
În subsidiar, în situația în care se va admite cererea de sesizare a C. C., precizează că punctul de vedere al G. R. asupra excepției de neconstituționalitate va fi completat și prezentat C. C., sub semnătura primului-ministru, potrivit dispozițiilor art.30 alin.l din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C. republicată.
Analizând acțiunea formulată, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 5., persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
Alin. 5 al aceluiași articol prevede expres că această acțiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Prin urmare, o persoană care se consideră vătămată într-un drept al său prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe nu se poate prevala de acțiunea în contencios administrativ prevăzută de art. 9 din Legea nr. 5. decât dacă petitul principal al acesteia este acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
În speță, obiectul principal al acțiunii este unul imprecis, respectiv anularea tuturor actelor emise în vederea aplicării art. V din O. de urgență a
G. nr.1. și a tuturor actelor subsecvente acestora.
Întocmai ca în cazul oricărei alte acțiuni care se judecă potrivit regulilor procedurii civile, acțiunea civilă trebuie să aibă un obiect care să întrunească cerințele, inter alia, de a fi precis și concret, condiții care, însă, lipsesc în speță. În funcție de acest obiect concret se analizează și alte condiții de exercițiu ale acțiunii civile (în sensul său larg, dat de procedura care i se aplică), cum ar fi, exempli gratia, interesul în promovarea acțiunii, care ar avea o importanță hotărâtoare în prezenta cerere, neputându-se concepe ca reclamanta comuna D. să profite material, concret, în raport cu fiecare din toate actele emise în vederea aplicării art. V din O. de urgență a G. nr.1., după cum și-a formulat petitul.
Din această perspectivă, acțiunea reclamantului, concepută ca o acțiune împotriva unor acte neprecizate (prin citație, instanță a cerut reclamantului precizări sub acest aspect), este inadmisibilă în condițiile în care obiectul principal nu se referă la un act administrativ concret, în raport de care să se analizeze și condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.
De altfel, în ședința din ziua de 24 mai 2012, Curtea Constituțională, a soluționat excepția de neconstituționalitate invocată de Avocatul Poporului referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. V alin. 1 teza I din O. de urgență a G. nr.15/8 mai 2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice (textul atacat prin prezenta), constatând că „dispozițiile art. V alin. 1 teza I din O. de urgență a G. nr.1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul
Poporului, sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H. G. nr. 2. și neutilizate de către unitățile administrativ- teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a G. nr. 1..
Față de soluția care urmează a se pronunța și de împrejurarea soluționării cauzei la primul termen pe o excepție de inadmisibilitate (care primează în soluționare celorlalte excepții și fondului și dispensează instanța de analiza acestora), cererea de suspendare formulată nu mai este actuală.
Față de cele de mai sus, Curtea urmează ca, în temeiul art. 9 din
Legea nr. 5., să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul O. D. cu sediul în D. str. P. nr.1086, jud. Maramureș împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B. P. V. nr.1, sector 1, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B., str. A. nr. 17, sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER S. L. RUS V. D.
Red.S.L.R./S.M.D.
