Sentința nr. 490/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 490/2012
Ședința publică de la 05 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele SC (...)ESTMENT SA, SC
(...)EST SA, A. DE C. PENTRU I. G. M. DIN A., împotriva pârâților M. E. ȘI F.,
SC CPL C. SRL - F. C., având ca obiect anulare act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. , care învederează faptul prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA, asupra prezentei cauze de contencios administrativ,
1. reține că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 19 aprilie 2005, reclamantele S. (...)ESTEMENT S., S. (...)EST S. D., A. DE C. PENTRU I. G. M. DIN A. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții M. C. ȘI E. și S. CPL C. S. - F. C.,prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de concesiune a serviciului public de distribuție a gazului metan în comuna A., încheiat între pârâte sub nr. 59/(...) și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin contractul de concesiune amintit mai sus, pârâtei S. CPL C. S. - F. C. i-a fost concesionat serviciul public de distribuție a gazului metan în comuna A. deși dețin în proprietate privată rețelele (conductele și branșamentele) de distribuție a gazului metan, acestea fiind construite în temeiul dispozițiilor H.G. nr.
566/1992 din banii cetățenilor (reuniți în S. (...)ESTEMENT S. S., S. (...)EST S.
D., A. DE C. PENTRU I. G. M. DIN A.) iar prin disp. art. 32 alin. 2 din H.G. nr.
942/1995 statul le-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acestor conducte și branșamente, însă, pârâta a încheiat contractul de concesiune nr.
5. cu nesocotirea dreptului de proprietate al reclamantelor și a disp. art. 70 alin. 1 din O.G. nr. 60/2000 (act normativ în vigoare la data încheierii contractului de concesiune) care prevăd obligativitatea acordului proprietarilor și al titularilor activității pentru ca concesionarul să poată beneficia de drepturile de uz. T., reclamantele au invocat și disp. art. 78 din O.G. nr.
60/2000 care prevăd că drepturile de uz și servitute se înscriu prin grija concesionarului în cartea funciară și pot fi exercitate de la data înscrierii.
Reclamantele au mai invocat și încălcarea dispozițiilor art. 40 alin. 1- 3 din Constituție precum și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O.
În final, reclamantele au menționat că, în conformitate cu dispozițiile L. nr. 554/2004, au îndeplinit procedura prealabilă, adresându-se M.ui C. și E. prin cererea nr. 246.883/(...), fără însă a primi nici un răspuns.
Prin întâmpinare pârâta S. CPL C. S. F. C. a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate de reclamante, formulând totodată și o cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantelor la recunoașterea dreptului de folosință a rețelei de distribuție a gazului în temeiul disp. art. 85 lit. a din L. nr. 3. precum și să se abțină de la orice act de tulburare a folosinței, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, pârâta a arătat că la încheierea contractului de concesiune a cărui anulare se solicită au fost respectate prevederile art. 136 alin. 4 teza a II-a din Constituția României, republicată, a L. nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, a H.G. nr. 216/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice - cadru de aplicare a legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor precum și O.G. nr. 60/2000 privind reglementarea activităților din sectorul gazelor naturale, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 4., în vigoare până la apariția L. nr. 3..
Față de aceste prevederi legale, M. E. și C. a procedat la încheierea contractului de concesiune nr. 5. cu pârâta S. CPL C. S., câștigătoarea licitației publice deschise din data de (...), acest contract respectând toate cerințele impuse de lege, iar acordul proprietarilor urmând a se lua de către concesionar după încheierea contractului de concesiune, așa cum prevăd disp. art. 70 din O.G. nr. 60/2000 în vigoare la data încheierii contractului, reclamantele susținând în mod greșit că li s-au nesocotit drepturile de proprietate, deoarece acordul proprietarilor de rețele trebuia luat de concesionar după câștigarea licitației și nici într-un caz înainte de încheierea contractului de concesiune.
Pârâta a mai arătat că după intrarea în vigoare a L. nr. 3., în cazul utilizării bunurilor proprietatea terților, concesionarul are dreptul să folosească aceste bunuri prin efectul legii, având drept de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau retehnologizării capacității, pentru asigurarea funcționării normale a capacității prin efectuarea reviziilor, reparațiilor și a intervențiilor necesare, dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană, dreptul la acces la utilitățile publice.
Pârâtul M. E. și C., prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât obligația ce se pretinde vizează un acord care este relația directă între proprietar și concesionar; pe fond, a solicitat respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că la încheierea convenției au fost respectate toate dispozițiile legii. Excepția invocată a fost unită cu fondul.
Prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională, reclamanții au solicitat respingerea acțiunii formulate de către pârâtă ca fiind inadmisibilă susținând că în acțiunile de contencios administrativ doar cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ emis de o autoritate publică pot formula astfel de cereri iar reclamantele nu sunt autorități publice în înțelesul legii.
2. Prin sentința civilă nr. 363 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de A. C. în dos. nr. (...) (nr. vechi 4377/2005) s-a respins acțiunea formulată de reclamantele S. (...)ESTEMENT S. S., cu sediul în com. A., sat S., S. (...)EST S. D., cu sediul în com. A., sat D., împotriva pârâților M. E. ȘI F., S. CPL C. S. - F. C. R., și C. LOCAL AL C. A. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. ȘI F., s-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâta S. CPL C. S. - F. C. R. și ca o consecință a obligat reclamantele să recunoască pârâtei dreptul de folosință asupra rețelei de distribuție a gazului și să se abțină de la orice act de tulburare a folosinței. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantelor cu titlu de despăgubire următoarele sume: către S. (...)ESTEMENT S. S. suma de 220.123,165 RON, iar către S. (...)EST S. D. suma de 226.367,866 RON. S-a compensat cheltuielile de judecată.
3. Această sentință a fost parțial casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr.3928 din (...) pronunțată de I. - S., în sensul celor stabilite de această instanță prin încheierea din data de 4 martie 2010 (f. 302-305 vol. II) întregită de încheierea de în dreptare a erorii materiale din 29 aprilie 2010 (f. 309 vol. II).
Prin încheierea interlocutorie din data de 4 martie 2010 Curtea de A. a stabilit că în cauză este vorba de o casare parțială aspect care se poate deduce din următoarele considerente: a) recursul împotriva sentinței pronunțate în primul ciclu procesual a fost declarat exclusiv de reclamante iar instanța de recurs a procedat la analizarea fiecăruia din cele trei motive de recurs invocat de către recurenți, reținând la final că singurul motiv de recurs întemeiat este circumscris modalității de stabilire a cuantumului îndemnizației stabilit de instanța de fond în favoarea reclamantelor, apreciindu-se că instanța de fond a respins în mod nelegal proba cu expertiza contabilă ce se impunea a fi administrată pentru stabilirea completă a despăgubirilor datorate reclamantelor; b) recursul a fost găsit fondat doar sub ultimul aspect respectiv asupra criticii privind nelegala calculare a despăgubirilor bănești cuvenite reclamantelor-recurente, prin raportarea exclusiv la concluziile formulate de experții tehnici și refuzul instanței de fond de a dispune efectuarea în cauză a unei expertize contabile, care să țină seama și de capacitatea instalațiilor de a aduce profit, în considerarea faptului că acestea sunt înscrise în capitalul social al celor două societăți comerciale recurente;
Pe cale de consecință prin încheierea interlocutorie, Curtea de A. a rezolvat o serie de alte cereri deduse în faza de rejudecare și a stabilit continuarea judecării cauzei pentru soluționarea capătului de cerere dedus judecății prin cererea reconvențională având ca obiect petitul privind stabilirea unei indemnizații adecvate ce urmează a fi plătită reclamantelor.
Din această perspectivă, în limitele casării precizate anterior și conformându-se dezlegărilor în drept evocate în decizia de casare conform art. 315 C.pr.civ. instanța de rejudecare a ordonat efectuarea unei expertize contabile pentru determinarea capacității de a aduce profit a celor două rețele în discuție și apoi pe baza celor stabilite în expertiza tehnică și cea contabilă să se determine în concret despăgubirea datorată reclamantelor sub forma unei îndemnizații adecvate.
Apărările pârâtei în ceea ce privește insuficiența materialului probator pentru justa soluționare a cauzei au fost respinse de Curte ca nepertinente.
Așa cum s-a relevat în practicaua sentinței conținută în încheierea de amânare a pronunțării din data de 21 iunie 2012 Curtea a respins cererea de efectuarea unei contraexpertize solicitate de pârâtă.
În armonie cu prevederile art. 212 C.pr.civ. premisa ordonării contraexpertizei este situația în care instanța nu este lămurită prin expertiza făcută. În acest context, contraexpertiza cerută de una din părți nu este obligatorie pentru instanță, care trebuie să aprecieze necesitatea ei.
Mai apoi, este semnalat faptul că expertiza nu va fi luată în considerare de către instanță doar în situația în care expertul nu ajunge la concluzii, pe bază de date și raționamente precise, ci face o simplă apreciere subiectivă.
În context, așa cum susține pârâta principalul motiv pentru care se apreciază că expertiza efectuată în cauză nu este concludentă constă în faptul că expertul desemnat de instanță s-a limitat la o singură metodă de calcul a capacității de a aduce profit rețelelor , raportându-se exclusiv la înregistrări contabile, fără a se avea în vedere toate aspectele care rezultă din documente.
Expertul nominalizat de instanță și cel desemnat de parte au oferit explicații pertinente pentru opțiunea și raționamentul pentru care expertiza contabilă a procedat în acest mod.
E adevărat că expertul asistent a relevat că din punct de vedere teoretic ar putea să existe și alte repere în funcție de care să se stabilească indicatorul capacitate de a aduce profit (capacitate beneficiară) însă raportat la elementele concrete ale speței a admis în final că o evaluare folosind și alte metode din cele expuse de pârâtă nu ar putea fi obiectiv realizată.
Din această perspectivă, Curtea reține că justificările oferite de expert atât în raportul de expertiză cât și în răspunsul la obiecțiuni și în raportul suplimentar cât și oral în fața instanței sunt pertinente, iar susținerile contrare ale pârâtei nu pot fi validate.
Și este așa, deoarece stabilirea capacității beneficiare folosind un tarif artificial și teoretic stabilit prin apelul la ficțiunea înlocuirii solicitantului căruia i s-a stabilit un tarif de furnizare de către autoritatea administrativă de resort cu o altă persoană și prin acest mecanism să se calculeze un tarif ipotetic care ar fi utilizat ca reper pentru determinarea capacității beneficiare.
Or, este evident că o atare metodă nu poate fi agreată nici din punct de vedere științific și nici legal câtă vreme numai autoritatea de resort poate stabili un anumit tarif de furnizare la solicitarea unei anumite persoane și pe baza îndeplinirii anumitor condiții specifice fiecărui furnizor în parte.
Curtea va înlătura și critica privind lipsa justificării deductibilității ratei de profit pentru cele două rețele din speță cu raportare la întregul profit realizat de pârâtă pe cele 27 de rețele în total pe care le exploatează imputate expertului .
Susținerea expertului contabil conform căreia stabilirea capacității beneficiare pentru cele două rețele din speță prin realizarea unei comparații cu profitul total obținut în perioada de referință a speței 2005-2010 nu vizează corectitudinea calculului este pertinentă pentru motivele și argumentele de ordin științific prezentate de acesta și pe care instanța nu le poate cenzura.
Curtea urmează ca la soluționarea prezentei cauze să țină cont de ceea ce a dezlegat în drept instanța de recurs, mai precis s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamantele au dreptul la despăgubiri din partea pârâtei și că la stabilirea sumei corespunzătoare pentru fiecare dintre acestea este necesar să se aibă în vedere pe lângă valoarea instalațiilor și de capacitatea de a aduce profit a acestora.
Așa fiind, instanța urmează să stabilească despăgubirile pe baza celor două criterii relevate în speță: valoarea instalațiilor, astfel cum aceasta a fost inițial stabilită în speță prin expertiza tehnică întocmită de ing. L. I. și ing. Pop
I. precum și de capacitatea instalațiilor de a aduce profit (sau capacitatea beneficiară în termenii utilizați de experți), astfel cum a fost stabilită prin expertiza contabilă întocmită de expertul contabil Man G..
De asemenea, la stabilirea despăgubirilor se va avea în vedere și împrejurarea că numai reclamantele au declarat recurs și ca atare conform art. 296 fraza a II-a C.pr.civ. se va aplica principiul neagravării situației în propria cale de atac, conform adagiului non reformatio in pejus.
Rezumând toate cele menționate mai sus, cu privire la valoarea instalațiilor Curtea are în vedere că potrivit expertizei tehnice întocmită de ing.
L. I. și ing. Pop I. valoarea rămasă a instalațiilor la data de (...) când s-a realizat concesiunea de către pârâtă a instalațiilor de furnizare erau de 679.103 lei pentru rețeaua din satul S. iar pentru rețeaua din satul D. suma de 660.369 lei.
Cu toate acestea, Curtea nu poate împărtăși punctul de vedere al reclamantelor care tind să stabilească un alt altgoritm de calcul ci cel stabilit de prima instanță de fond și pe care instanța de recurs l-a validat.
Astfel, valoarea care se va lua în calcul este cea stabilită prin sentința civilă nr. 363 din (...) și a criteriilor acolo stabilite care nu au fost negate de instanța de recurs, și drept urmare valoarea instalațiilor, factor de calcul al îndemnizației datorate reclamantelor de către pârâtă, este de 220.123,165 lei pentru reclamanta SC (...)ESTMENT SA A. - sat S. și suma de 226.367,86 lei pentru reclamanta SC (...)EST SA A., sat D.
La valoarea instalațiilor astfel cum au fost stabilite se va adăuga o cotă parte din sumele calculate de expertul contabil Man G. factor care reprezintă capacitatea rețelelor de aduce profit.
Conform suplimentului raportului de expertiză pentru perioada de referință a speței, aceste sume sunt: 1.622.260 lei pentru S. și 643.753 lei pentru D.
Deși părțile și-au disputat aprins cota parte procentuală din profitul global stabilit de expert, pârâta invocând un procent de 70-80% iar reclamantele de 50%, Curtea va reține că procentul invocat de pârâtă nu este pertinent.
Și este așa, deoarece investiția în cele două localități și care a făcut posibilă distribuirea gazului metan a fost realizată de reclamante, pârâta nemaifăcând nicio investiție semnificativă, înlocuirea unor părți din rețea nefiind relevantă aceasta putându-se califica ca fiind costuri de întreținere a rețelelor.
Față de cele ce precedă, în echitate Curtea va stabili cu titlu de cotă parte beneficiară din sumele calculate de expertul contabil ca reprezentând capacitatea de a aduce profit cota de 50% ceea ce înseamnă 811.130 lei pentru S. și 321.876 lei pentru D.
Pe cale de consecință, văzând dispozițiile art. 315 C.pr.civ. corelat cu art. 18 alin. 3 din L. nr. 554/2004 Curtea urmează ca la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantelor cu titlu de indemnizație adecvată să se aibă în vedere atât valoarea rețelelor stabilită de instanța de fond în primul ciclu procesual cât și capacitatea acestora de a aduce profit, în sesnul celor mai sus stabilite.
Astfel, în temeiul dispozițiilor legale mai sus evidențiate Curtea urmează a admite acțiunea formulată de reclamantele - reconvenționale SC (...)EST SA A., sat D. și SC (...)ESTMENT SA A. - sat S. în contradictoriu cu pârâta- reconvențională SC CPL C. - F. C. R. SRL C.-N. și ca o consecință va obliga pârâta-reconvențională SC CPL C. - F. C. R. SRL C.-N. să plătească reclamantei-reconvenționale SC (...)ESTMENT SA A. - sat S. suma de
1.031.253,165 lei cu titlu de pretenții iar reclamantei - reconvenționale SC (...)EST SA A., sat D. suma de 548.243,866 lei cu titlu de pretenții.
4. În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată,
Curtea reține că prima instanță de fond a stabilit conform art. 276 C.pr.civ., compensarea cheltuielilor de judecată ocazionate părților cu prezentul litigiu.
Propriu zis până la judecata în fond, compensarea cheltuielilor de judecată subzistă de vreme ce o critică pertinentă în recurs nu a fost făcută pe acest aspect iar instanța de recurs nici nu a fost învestită cu un atare motiv de recurs.
Din această perspectivă pe baza regulilor și principiilor evocate de instanță în încheierea interlocutorie din 4 martie 2010 se va reține că recursul a fost limitat doar la aspectul cu care instanța de rejudecare s-a învestit fără a antama și problema cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea în fond a litigiului în primul ciclu procesual.
Cu toate acestea după această fază procesuală reclamantele au mai suportat cheltuieli de judecată pe care pârâta conform art. 274 C.pr.civ., fiind găsită în culpă procesuală, dat fiind că a căzut în pretenții, este ținută să le suporte.
Astfel, reclamanta SC (...)EST SA A. a suportat suma de 4.284 lei cu titlu de onorariu de avocat pentru redactarea recursului conform ordinului de plată din (...), suma de 3.100 lei onorariu avocațial în faza de rejudecare achitat cu chitanța REV 6 nr. 192 din (...) și respectiv chitanța REV 8 nr. 012 din (...) , suma de 3.000 lei pentru expertiza contabilă achitată cu chitanța nr.
5259127/1 din (...) și respectiv chitanța nr. 5031744/1 din (...), și taxa judiciară de 2 lei pentru recurs, taxa judiciară de timbru în valoare plătită în faza recursului nu va fi luată în considerare nefiind stabilită ca datorată de instanța de recurs iar reclamanta SC (...)ESTMENT SA A. a suportat suma de
4.284 lei cu titlu de onorariu de avocat pentru redactarea recursului conform ordinului de plată nr. 2/0608/(...), cheltuieli de deplasare la instanța de recurs în cuantum de 2.083,57 lei la care se adaugă și suma de 523 lei (transport cu avionul, cazare și transport cu mijloace taxi) și taxa judiciară de 2 lei pentru recurs, taxa judiciară de timbru în valoare plătită în faza recursului nu va fi luată în considerare nefiind stabilită ca datorată de instanța de recurs.
Așa fiind, în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. Curtea urmează să oblige pârâta-reconvențională SC CPL C. - F. C. R. SRL C.-N. să plătească reclamantei-reconvenționale SC (...)ESTMENT SA A. - sat S. suma de 6.892,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată iar reclamantei - reconvenționale SC (...)EST SA A., sat D. suma de 10.386 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele - reconvenționale SC
(...)EST SA A., sat D. și SC (...)ESTMENT SA A. - sat S. în contradictoriu cu pârâta-reconvențională SC CPL C. - F. C. R. SRL C.-N. și ca o consecință:
1. Obligă pârâta-reconvențională SC CPL C. - F. C. R. SRL C.-N. să plătească reclamantei-reconvenționale SC (...)ESTMENT SA A. - sat S. suma de
1.031.253,165 lei cu titlu de pretenții iar reclamantei - reconvenționale SC (...)EST SA A., sat D. suma de 548.243,866 lei cu titlu de pretenții.
2. Obligă pârâta-reconvențională SC CPL C. - F. C. R. SRL C.-N. să plătească reclamantei-reconvenționale SC (...)ESTMENT SA A. - sat S. suma de
6.892,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată iar reclamantei - reconvenționale
SC (...)EST SA A., sat D. suma de 10.386 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 iulie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T.
Red.L.U./DactL.U.
9 ex./5 iulie 2012
