Sentința nr. 462/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 462/2012
Ședința 19 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta M. I. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 1., anularea hotărârii 31476/(...).
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea pârâtei- întâmpinare însoțită de documentația care a stat la baza actului atacat.
Curtea din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din L. nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, apreciaza ca raportat la actele depuse si cele invocate in cererea de chemare in judecata nu este necesara administrarea altor probe si reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de (...), reclamanta M. I. I. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 31.476 din (...) emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 1., deoarece a fost nevoită să se refugieze împreună cu familia din motive etnice, în perioada septembrie 1940 - martie 1945.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că deși a îndeplinit condițiile cerute de lege pentru a beneficia de acest drept, în sensul că dovada stării de fapt este permisă cu orice mijloc de probă prevăzut de lege, sens în care a depus declarații notariale a 2 martori, după 10 luni de la înregistrarea cererii, pârâta i-a cerut să prezinte o adeverință de studii pentru perioada în cauză.
Pârâta C. J. DE P. C. a depus o adresă însoțită de copia dosarului pentru probarea pretenții reclamantei, cu precizarea că martora B. M. nu precizează de unde cunoaște situația și nici nu oferă detalii în condițiile în care nu are dosar de refugiat.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) sub nr. 75.622, reclamanta M. I. I. a solicitat pârâtei C. J. de P. C. recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de L. nr. 1., depunând în probațiune acte de stare civilă, precum și declarațiile martorilor B. M. și V. M., autentificate la notarul public. (f. 18- 212).
Prin hotărârea nr. 31.476 din data de (...), pârâta respinge cererea reclamantei pe motiv că înscrisurile probatorii conțin date contradictorii. (f.3) Analiza prevederilor art. 1 din L. nr. 1. relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost refugiata,expulzata sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr.
1. privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia si ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.
In speta aceste conditii nu sunt indeplinite ,reclamanta nefiind o persoana care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 sa fi avut de suferit persecutii din motive etnice respectiv sa se fi refugiat in alta localitate din cauza lor
,situatie ce s-ar incadra in prevederile art. 1 lit c din L. 1. pe care reclamanta si-a intemeiat cerere adresata paratei si actiunea de fata .
Astfel desi in cererea adresata paratei reclamanta a aratat ca a fost in refugiu din localitatea M. in M. S. in intervalul de timp septembrie 1940- martie 1945 in motivarea cererii de chemare in judecata explica de fapt in ce a constat refugiul pentru care considera ca poate fi beneficiara Legii 1..
Astfel reclamanta arata ca in zona satului M. in perioada celui de al doilea razboi mondial s-au purtat lupte cu armatele maghiare si in repetate rinduri locuitorii inclusiv ea isi paraseau casele si fugeau in M. S. .Cand armatele plecau din zona oamenii se reintorceau acasa si isi reluau activitatile normale de zi cu zi .Aceste refugieri s-a produs in repetate randuri in timpul celui de al doilea razboi mondial .
In acelasi sens este si adeverinta de studii aflata la f. 22 din care rezulta ca in perioada 1941-1945 reclamanta a urmat cursurile invatamantului primar la S. E. de S. din localitatea M. .
Chiar daca cele aratate de catre reclamart sunt reale ele nu reprezinta dovada unui refugiu in sensul art. 1 lit c din L. 1..
Legiuitorul a urmarit sa acorde o serie de drepturi acelor persoane care datorita persecutiilor din motive etnice din perioada sus indicata au fost obligate sa isi paraseasca casa ,localitatea in care domiciliau si sa plece in alta parte fara posiblitatea ca in aceea perioada sa poata sa se reintoarca la casa si traiul lor obisnuit.
Acest refugiu a reprezentat in aceste conditii o perioada de privatiuni intrucit este evident ca in refugiu persoana respectiva nu si-a putut lua toata gospodaria ci doar niste lucruri strict necesare dar si o schimbare a cursului obisnuit al vietii sale dar nu din proprie vointa ci datorita persecutiilor vizate de legiuitor .
In speta reclamanta nu si-a parasit localitatea si casa in care locuia ci din contra a continuat sa locuiasca in aceeasi casa si localitate si in perioada
1940-1945 ducind o viata normala ,frecventind scoala si nesuferind nici o persecutie din motive etnice .
Purtarea luptelor din timpul celui de al doilea razboi mondial in zona satului M. au dus la o retragere temporara in munti cit timp tineau luptele dar apoi localnicii inclusiv reclamanta reveneau la casele lor si la ocupatiile lor cotidiene .Ca atare reclamanta nu a suferit din motive etnice acele privatiuni pe care legiuitorul le-a vizat in reglementarea cuprinsa in actul normativ sus mentionat .
Probatoriul administrat respectiv recunoasterile reclamantei cuprinse in expunerea starii de fapt din cererea de chemare in judecata ,adeverinta aflata la f. 22 si chiar si depozitiile martorilor care nu pot servi drept dovada decit in limita a ceea ce insasi reclamantul sustine in actiunea sa dovedesc neechivoc ca reclamanta nu îndeplineste condițiile instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 1. intrucit nu a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice exercitate de regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie
1945,nefiind asadr in refugiu in sensul art. 1 lit c din L. 1..
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra netemeiniciei acțiunii formulată de reclamanta astfel că apreciind-o ca neîntemeiată în temeiul dispozițiilor art. 1 si urm din L. 1.,art. 1,8,18 din L. nr. 554/2004 va respinge acțiunea ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
:
Respinge ca nefondată cerere de chemare în judecată formulată de reclamanta M. I. I., cu domiciliul în com. Iara, sat M., nr. 14, jud. C., în contradictoriu cu C. J. DE P. C., cu sediul în mun. C.-N., str. G. C., nr. 2, jud. C..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. A. M. M. N. ȚAR
Red.A.A.M./(...). Dact.L.C.C. 4 ex.
