Decizia nr. 4/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.4/2012
Ședința din data de 09 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
G. : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 2636 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui M., în contradictoriu cu intimata D. G. A F. P. M. PENTRU A. F. P. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 20 octombrie
2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei D. G. A F. P. M..
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.
2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.2636 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a respins acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de către reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin D. civilă nr.1032/(...) Curtea de A. C. a admis recursul pârâtei D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr.3042/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., a casat în întregime această hotărâre și a trimis-o spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin acțiunea înregistrată inițial sub dosar nr.(...) reclamanta SC A. SA S. a chemat în judecată D.G.F.P. M. - B. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a deciziei 868/(...) emisă de AFP S., în ceea ce privește suma aprobată la rambursare de TVA, a notei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 869/(...), a notei privind rambursarea de TVA nr. 870/(...) și obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 79.082 lei, compensată nelegal. S-a cerut și anularea deciziei
51/(...) prin care s-a respins contestația administrativă ( f. 186).
Acțiunea a fost precizată la (...), în sensul că a fost chemată în judecată și A. F. P. S. (f. 113-114).
În motivarea acțiunii s-a susținut că suma cuvenită cu titlu de rambursare potrivit art. 112 sin OG 92/2003 în mod nejustificat a fost diminuată cu 79.082 lei, ce reprezintă contribuție la fondul național unic de asigurări sociale (F.N.U.A.S.), deși acesta a fost prevăzut ca înlesnire de plată conform L. 190/2004.
În precizarea de acțiune din (...) ( f.53-54) s-a invocat și prescripția executării pentru suma de 79082 lei, cu motivarea că aceasta provine din anul 1999, dată de la care nu s-a făcut nici un act de executare până în
2008.
D.G.F.P. M. a depus întâmpinare la (...) ( f. 175) prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării s-a arătat în esență că reclamantei cu D. de rambursare a TVA nr. 868/(...) i s-a aprobat suma de 126.3358 lei, din care s-a scăzut suma de 79.082 lei deoarece înlesnirea pretinsă de reclamantă cu privire la această sumă nu a fost aprobată prin O. comun al M. A., P. și D. R. și al M. F. P. potrivit art. 6 al. 1 din L. 190/2004 așa cum a fost modificat cu art. 31 din OG 94/2004 privind reglementarea unor măsuri fiscale.
Cauza a fost reînregistrată urmare casării cu trimitere sub dosar nr.(...).
Respectând îndrumarul deciziei pronunțată de instanța de control judiciar, potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a trecut la soluționarea pe fond a pricinii, sens în care a încuviințat și probațiunea solicitată de reclamantă în sensul unei expertize financiar contabile. În acest sens la termenul de judecată din data de 13 octombrie 2010 s-a desemnat ca expert pe dl. C. C. fiind stabilit și un onorariu provizoriu de 5000 lei.
S-au acordat repetate termene ((...), (...), (...), respectiv (...)) până la care să se facă dovada achitării onorariului provizoriu dispus și a depunerii punctelor de întrebare în vederea efectuării expertizei solicitate, însă reclamanta nu a îndeplinit această obligație. Drept urmare la termenul de judecată din data de (...), reclamanta a fost decăzută, potrivit art.170 alin.3 din codul de procedură civilă din proba încuviințată. Reclamanta a arătat că nu are alte cereri în probațiune.
Respectând același îndrumar al deciziei pronunțată de instanța de control judiciar, instanța a analizat actele fiscale și prin prisma art.218 Cod procedură fiscală.
Astfel instanța a constatat că aceste dispoziții nu au fost respectate, respectiv decizia pronunțată de pârâtă în soluționarea contestației administrativ fiscale nu a fost atacată deși această decizie nr.51/(...) a fost emisă anterior introducerii acțiunii de contencios fiscal.
Reținând că potrivit art.218 alin.3 din OG 92/2003, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212 la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii și că reclamanta - contestatoare SC A. SRL nu a procedat în acest sens, instanța constată că există un fine de neprimire al acțiunii care impune respingerea acesteia conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive, fără cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs se arată că instanța de fond a reținut faptul că nu s-a efectuat procedura prealabilă obligatorie pentru decizia nr.52/2008, respectiv nu s-a solicitat organului emitent al acestui act modificarea acestuia, acesta fiind și singurul temei de fapt reținut de instanță pentru a pronunța sentința criticată, aspect pe care îl consideră neîntemeiat și contrazis de materialul probator aflat la dosarul de fond al cauzei.
Invederează faptul că, prin precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei la termenul din (...), a depus o serie de acte în copie, acte printre care se regăsește și toată procedura prealabilă atacării la instanța de contencios administrativ desfășurată cu emitenta actelor criticate, respectiv A.
Arată că încă din 2008, a considerat normal și firesc a încerca să rezolve pe cale amiabilă acest diferend, respectiv a avut ferma convingere că A.F.P. S. va înțelege și accepta faptul că în mod total nelegal și nefiresc a procedat la executarea silită a societății pe care o reprezintă, prin compensarea unor sume de bani în parte prescrise și în parte nedatorate.
Astfel, la data de (...), a solicitat rambursarea TVA în cuantum de
131.182 lei.
Precizează că prin decizia de rambursare a TVA cu nr.868 din (...) a
A.F.P.S., i s-a aprobat rambursarea parțială în sumă de 126.358 lei, iar prin deciziile 869 și 870 din (...) i s-a reținut, respectiv compensat suma totală de
93.097 lei. Arată că la acel moment a apreciat că i s-a compensat nelegal suma de 79.082 lei, sumă care reprezintă contribuții ale societății la F., pentru următoarele motive:
Reținerea spre compensare este o formă de executare silită fiscală, iar executarea creanței fiscale este prescrisă. Creanța fiscală a fost preluată de către societatea recurentă prin protocolul de divizare la nivelul anului 1999, însă creanța în sine este mai veche de această dată. În această situație și întrucât nu s-au mai făcut alte acte de executare silită împotriva societății recurente, prescripția ar fi operat, cel mai târziu la nivelul anului 2005 și nu la nivelul anului 2008 când s-a efectuat compensarea.
Menționează faptul că în mod legal și corect ar fi trebuit să beneficieze de prevederile L. nr.190/2004, în sensul că M.F.P. și M.A.P.D.R. ar fi trebuit să emită un act adițional la O. comun nr.658/(...) și respectiv 1.199/(...) împreună cu AVAS. Acest O. nu a fost emis încă, motiv pentru care s-a adresat instanței de contencios administrativ.
Precizează că suma provine din fonduri comunitare, fonduri pentru care nu poate opera compensarea. Întreaga sumă de rambursat provine din investiții făcute din fonduri exclusiv europene, deoarece societatea recurentă încă nu funcționează și nu a realizat încasări, situație în care compensarea poartă exclusiv asupra fondurilor comunitare, lucru interzis de normele în vigoare.
Mai învederează faptul că anterior sesizării instanței de contencios administrativ, fiecare act de executare silită ori de compensare a creanțelor bugetare a fost solicitat a fi anulat de către organul emitent, A.F.P.S., demersuri la care a primit doar răspunsuri negative, situație în care a înțeles a promova acțiunea de fond a prezentei cauze.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 20 octombrie 2011, D.
G. a F. P. M. solicită respingerea recursului ca nefondat, iar pe cale de consecință, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul declarat de către reclamanta SC A. SA prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.1032, pronunțată de către Curtea de A. C., la data de 22 aprilie 2010, în dosarul nr.(...), cu prilejul soluționării recursului declarat de către reclamantă împotriva sentinței prin care instanța a soluționat acțiunea reclamantei într-un prin ciclu procesual, s-a admis recursul declarat de pârâta D. M., a fost casată sentința pronunțată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin aceeași hotărâre, instanța de control judiciar a stabilit că tribunalul, cu prilejul rejudecării cauzei, urmează să analizeze actele fiscale
și prin prisma art.218 C.pr.fiscală privitor la introducerea acțiunii în contencios fiscal împotriva deciziei de soluționare a contestației administrativ fiscală.
Potrivit art.315 alin.1 C.pr.civ., hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Curtea constată că prima instanță, respectând întocmai îndrumările instanței de control judiciar, a pus în discuția părților necesitatea modificării cadrului procesual în sensul extinderii cercetării administrativ fiscale și față de decizia nr.51 din data de (...) a D. M. precum și a administrării unei probațiuni utile, concludente și utile pentru soluționarea în fond a acțiunii prin administrarea probei cu expertiza.
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că reclamanta nu a înțeles nici să-și modifice acțiunea astfel cum a impus decizia de casare și nici nu a dorit administrarea probațiunii în cauză astfel că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei.
În consecință, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamantă ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată, apreciind, totodată, că nu este ținută la analizarea celorlalte motive de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinței civile nr.2636 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. A. M. C. M. S. C. P. L. F. red.M.S./A.C.
2 ex. - (...) jud.fond.O. S.
