Sentința nr. 497/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 497/2012
Ședința { F. publică} de la 17 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării, formulată de petenta E. I. M., în contradictoriu cu pârâtul MFP- A. - D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect executarea deciziei de impunere nr. 2.(...).
La apelul nominal făcut în ședința { F. |publică} se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 3, pct. 1 C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că cererea de suspendare este legal timbrată, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, având în vedere acest aspect, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, motiv pentru care, în temeiul art. 150
C. pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin acțiunea înregistrată la data de (...), reclamanta E. I. - M., în contradictoriu cu M.F.P.-A.N.A.F. D. G. A F. P. C., a solicitat instanței suspendarea executării Deciziei de I. nr. 2.(...) privind TVA si alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscala pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale, emisa in baza constatărilor cuprinse în Raportul de I. F. nr. 2.(...), in ceea ce privește sumele de: 1.812.761 lei, reprezentând debit principal,
1.804.890 lei, reprezentând dobânzi/majorări de întârziere si 271.914 lei, reprezentând penalități de întârziere, până la pronuntarea instanței de fond asupra temeiniciei si legalității actului administrativ fiscal,
În motivarea cererii de suspendarea, reclamanta a arătat că prin D. de impunere nr. 2.(...) si Raportul de inspecție fiscala nr. 2. (...) întocmite de către D. C. s-a constatat că ar fi realizat tranzacții imobiliare în perioada (...) - (...). Totodată, prin decizia de impunere si raportul de inspecție fiscala menționate s-au stabilit obligații de plata a T. rezultata din tranzacții imobiliare, în cuantumul de 1.812.761 lei, reprezentând debit principal, 1.804.890 lei, reprezentând dobânzi/majorări de întârziere si 271.914 lei, reprezentând penalități de întârziere. Î. acestei decizii de impunere, în temeiul art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 reclamanta a formulat contestație la D. C., înregistrată sub nr. 25358/(...), iar ulterior, având în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat instanței suspendarea executării actului administrativ, respectiv D. de impunere nr. 2.(...), în accepțiunea dată acestei noțiuni de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din același act normativ, apreciind că în speță există un caz bine justificat, și, de asemenea, se impune prevenirea unei pagube iminente potrivit art. 2 alin. 1 lit. t. Apoi, reclamanta consideră că decizia de I. nr. 2. (...) este lovită de nulitate ca urmare a faptului ca sunt încălcate prev. art. 43 lit. g din C.pr.fiscală, conform căreia actul administrativ fiscal trebuie să conțină, printre alte elemente, și numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, lipsa fiind semnătura
1 directorului general, sens în care face trimitere la D. C. C. nr. 4., potrivit căreia directorul coordonator, persoana numita, care nu a ocupat funcția pe care o exercită în urma unui concurs, nu poate reprezenta organul fiscal. Conform art. 46 din C.pr.fiscala, sancțiunea pentru încălcarea prev. art. 43 este nulitatea actului administrativ fiscal.
Totodată, netemeinicia impunerii stabilită prin decizia nr. 2. 2/(...) este determinata de interpretarea vădit eronată a mai multor texte legale, considerate astfel în mod nelegal ca fiind incidente cu privire la activitățile pe care le-a desfășurat împreună cu soțul său, cu scopul de a stabili in sarcina sa obligații fiscale în ceea ce privește T. Astfel, reclamanta a apreciat că în mod greșit a fost stabilită în sarcina sa obligația de plată privind T., în cuantum de 1.812.761 lei, la care se adăugă accesorii reprezentând penalități si majorări de întârziere, întrucât nu are calitatea de persoana impozabila, în sensul art. 127 Cod fiscal, dat fiind faptul ca nu este producător, comerciant, prestator de servicii si nu a desfășurat, prin tranzacțiile efectuate, activități extractive, agricole, specifice profesiilor libere sau asimilate acestora. Tranzacțiile imobiliare, in considerarea cărora a fost emisă decizia de impunere nr. 51662/(...), nu pot fi considerate activități economice de exploatare a bunurilor in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, fiind vorba de transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri, care operează esențialmente o singură dată în temeiul unui raport juridic si nu poate fi inclus in nici un caz în accepțiunea unei activități de exploatare a unui bun, prin utilizări repetate, in vederea obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
De asemenea, nelegalitatea deciziei de impunere este determinată si de data de la care organul fiscal a înțeles să o considere plătitor de TVA, respectiv data de (...), deși prev. OUG nr. 106/2007 au intrat în vigoare doar începând cu (...). In acest context, subliniază că această critică de legalitate a deciziei de impunere este confirmată chiar de adresa nr. 835172/(...) a A.. Această aplicare greșită a prevederilor legale a fost considerată si în jurisprudență ca determinantă pentru aprecierea aparenței de nelegalitate a actului administrativ fiscal si astfel a existentei unui caz bine justificat pentru a dispune suspendarea executării. Mai mult, în materia principiului certitudinii impunerii fiscale, considerarea persoanelor care realizează acest tip de operațiuni ca fiind plătitoare de T. sunt într-un dezacord flagrant cu prevederile Codului Fiscal in materia impozitului pe venituri obținute din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal. Astfel, potrivit art. 771 al. 4 Cod fiscal, acest impozit se calculează la valoarea declarata de parti în actul prin care se transfera dreptul de proprietate sau desmembrămintele sale.
In conformitate cu exigentele impuse de legea interna si de actele internaționale
(Rezolutia C. de M. al C. E. nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative), în situația când actul administrativ este de o asa natură încât afectează în mod negativ drepturile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului. Conduita organului fiscal in materie de interpretare si aplicare a dreptului fiscal, având în vedere modul de impunere si înregistrare a persoanelor fizice care au realizat venituri din transferul dreptului de proprietate, cu încălcarea principiului certitudinii impunerii, deși securitatea juridică este esențială în raporturile de drept fiscal, fiind imperios necesară asigurarea accesibilității si mai ales previzibilității legislației fiscale aplicabile fiecărui contribuabil.
Un alt motiv de nelegalitate, a apreciat reclamanta, este neacordarea dreptului de deducere, reținându-se ca efect al interpretării eronate a normelor legale că nu a îndeplinit condițiile prev. de art. 1471 alin. 1 din Codul Fiscal, respectiv că nu avea la acel moment calitatea de persoana impozabilă înregistrată în scopuri de T. TV A-ul deductibil aferent perioadei pentru care s-au stabilit obligațiile de plata devine exigibil cu ocazia încheierii fiecăreia dintre operațiunile de vânzare-cumpărare de imobile (așadar, tot în cursul acestei perioade) deoarece este simultana exigibilității TV A. Cu toate acestea, dreptul de deducere nu putea fi în mod efectiv exercitat decât ulterior
2 momentului înregistrării în scopuri de T. pentru perioada în discuție, așadar ulterior emiterii deciziei de impunere.
Totodată, a arătat reclamanta, prin emiterea deciziei de impunere organul fiscal a considerat în mod absurd că în ceea ce privește activitatea desfășurata, reprezentând vânzări de imobile, reclamanta împreună cu soțul său sunt considerați o formă de asociere în înțelesul taxei pe valoare adăugată. Deși s-a făcut referire în acest context, în conținutul raportului de inspecție fiscala la prevederile art. 30 si 35 din Codul familiei, care reglementează raporturile patrimoniale dintre soți, organul fiscal nu aplică însă aceste prevederi reținând în mod absurd că imobile care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare perfectate de reclamantă și soțul său, în calitate de vânzători, au fost deținute în coproprietate, în cote de 50% fiecare,situație în care este evidentă ignorarea prevederilor legale care stabilesc starea de devălmașie a bunurilor comune, context în care nu poate fi stabilită până la partaj cota ce revine fiecăruia dintre soti. Desi legalitatea actului administrativ nu poate fi cercetată în prezenta procedură, din ansamblul motivelor de nelegalitate a deciziei de impunere invocate in contestația nr. 25358/(...) rezultă în mod incontestabil că există dubii întemeiate si temeinic motivate cu privire la acest act administrativ fiscal.
Referitor la condiția pagubei iminente, conform art. 2 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv paguba iminenta este un prejudiciu material, viitor si previzibil, coroborat cu suma considerabilă stabilită în mod nelegal cu titlu de obligații de plată a T. si accesorii în sarcina reclamantei în cuantum total de
3.889.565 lei, realizarea executării silite, deși legalitatea actelor administrative prin care a fost stabilită această creanță este contestată în mod temeinic pe calea contestației înregistrata sub nr. 25358/(...), este, în mod obiectiv, de natura a-i aduce grave prejudicii. A mai subliniat reclamanta că suspendarea executării deciziei de impunere nr. 2.(...) se impune pentru a evita obligarea sa la plata unei obligații fiscale si accesorii ale acestora, deși regimul juridic aplicabil este incert fapt ce rezulta din aplicarea neuniformă de către organele fiscale pentru emiterea Deciziei nr. 2.(...) a acelorași texte legale în mod diferit pentru același tip de operațiuni, deși contractele de vânzare- cumpărare au fost încheiate de reclamantă cu privire la terenuri cu același regim juridic. In plus, reclamanta face referire si la nelegalitatea aplicării concomitente a normelor privind calcularea impozitului pe venituri obținute din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal si a celor privind calcularea si perceperea T. pentru aceleași tranzacții de vânzare-cumpărare imobiliară.
Pe de altă parte, reclamanta a apreciat că este necesară suspendarea executării deciziei de impunere pentru a preveni cauzarea unei pagube iminente, având in vedere si faptul ca, potrivit jurisprudenței CEDO, procedurile jurisdicționale în materie fiscala sunt calificate ca acuzații în materie penală, ce intră sub incidenta art. 6 din Conventie, ceea ce presupune ca, deși este permisă în principiu executarea silită a unor sancțiuni fiscale înainte de pronuntarea unei hotărâri judecătorești definitive, totuși statul trebuie să-si exercite aceasta prerogativa în limite rezonabile, astfel încât să fie asigurat un just echilibru între interesele în cauză, mai ales având în vedere si faptul ca decizia de impunere este contestată în mod temeinic. Având în vedere aceste considerente, reclamanta consideră că în speță sunt întrunite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr.
554/2004 si că suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 2.21(...) este menita a preveni o paguba iminenta, in sensul art. 2, al. 1, lit. s din același act normativ si, pe cale de consecință, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. prin D. G. A F. P. A J. C. a depus întâmpinare în cauză prin care solicită respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă precum și stabilirea în sarcina acesteia a unei cauțiuni, ce nu va putea depăși 20% din suma contestată,în conformitate cu dispozițiile art.215 din C.pr.fiscală, cu referire și la cele statuate de Curtea Constituțională în D. nr. 5..
În ceea ce privește nulitatea actului administrativ - fiscal invocată de reclamantă, pentru lipsa semnăturii directorului general, pârâtul arătă că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, deoarece actul administrativ atacat conține numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite să reprezinte organul fiscal, fiind semnat de către aceasta, respectiv directorul executiv adjunct - M. V. - împuternicit prin O. M. F. P. nr.
1572/(...), cu exercitarea atribuțiilor de conducere de director adjunct.
Apoi, potrivit prevederilor art. 10 alin.(2) din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de A. F., cu modificările și completările ulterioare," atribuțiile, sarcinile și răspunderile direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B. se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare, care se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de A. F. ... " Astfel, așa cum reiese din Regulamentul de organizare și funcționare al Direcțiilor Generale ale F. P. Județene, aprobat prin O. P. A. nr. 3., art. 50, lit. g), .. directorul executiv adjunct coordonator al activității de inspecție fiscală, aprobă rapoartele de inspecție fiscală, deciziile de impunere și deciziile de nemodificare a bazei impozabile
... "
În concluzie, contrar susținerilor reclamantei, decizia de impunere este semnată de persoana împuternicită în acest sens, în temeiul prevederilor legale expuse.
Pe fondul cererii, pârâtul a învederat că reclamanta nu face dovada întrunirii condițiilor expres prevăzute de lege pentru a se putea dispune suspendarea executării actului contestat. Astfel, suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Având caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii pentru instanță, suspendarea poate fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de art.14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și anume existența unui caz bine justificat și iminența pagubei și după ce instanța constată îndeplinirea cumulativă a acestor condiții. Or, în speța dedusă judecății, reclamanta nu face dovada îndeplinirii cumulative a acestor două condiții. Astfel, în ceea ce privește existenta cazului bie justificat, susținerile reclamantei privesc fondul litigiului, și anume controlul efectuat de organul fiscal, singurele aspecte ce privesc legalitatea actului nefiind întemeiate, solicitând o verificare a fondului raportului juridic fiscal, ceea ce nu se poate realiza în contextul unei cereri de suspendare.
În sprijinul susținerilor sale, pârâtul a făcut trimitere și la D. nr. 5191/(...) a Î.C.C.J. respectiv că "prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce Într-un stat de drept este de neconceput." Prin urmare, întrucât, până la o eventuală anulare de către instanța de judecată, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, obligațiile stabilite în sarcina reclamantei prin D. de impunere a cărei suspendare se cere, reprezintă creanțe certe, lichide si exigibile. Față de această situație nu se poate aduce ca argument, pentru dovedirea cazului bine justificat, faptul că, s-ar fi stabilit în mod eronat obligațiile fiscale.
În ceea ce privește iminența pagubei, făcând trimitere la D. I. nr. 2537/(...), pârâtul consideră că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții, iar simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2alin. (1) lit. t) din Legea nr.
554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților, astfel că acțiunea promovată de reclamantă este vădit nelegală.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile procedurale ale art. 215 din Codul de procedură F., deși fac trimitere la dreptul comun în materia suspendării actelor administrative reprezentat de art. 14 și
15 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ impun și o condiție de admisibilitate pentru obținerea suspendării actului administrativ fiscal: plata unei cauțiuni. Astfel, în mod lipsit de echivoc și imperativ textul enunțat prevede că ,,Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei,,.
În cazul concret analizat reclamanta a fost legal citată cu mențiunea de a achita o cauțiune în cuantum de 1. lei stabilită în raport de suma contestată și de reperele stabilite de textul enunțat. La termenul din data de (...) reclamanta nu a făcut dovada că s-ar fi conformat dispozițiilor anterior enunțate și nu a depus cauțiunea impusă de textul enunțat și stabilită de instanță. În consecință, în baza art. 215 alin.2 Cod procedură fiscală cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal va fi respinsă ca inadmisibilă pentru neplata cauțiunii potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării actului administrativ unilateral decizia de impunere 22.883/2/(...) formulată de reclamanta E. I.
- M., cu domiciliul în mun. C.-Napoc, str. Corneliu Coposu, nr. 82, jud. C., având domiciliul procesual ales în mun. C.- N., str. Acad. David Prodan, nr.24, jud. C..
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința { F. |publică} din 17 iulie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, A. A. I. M. T.
Red.A.A.I./ (...). Dact.H.C./4 ex.
