Sentința nr. 517/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 517/2012
Ședința { F. |publică} de la 07 A. 2012
PREȘEDINTE A. A. M.
Grefier M. N. Țâr
S-a luat în examinare cererea de suspendare formulată de reclamantul C. Ș. D., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă av. C. C. Flaviu în reprezentarea intereselor reclamantului .
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că cererea de suspendare este legal timbrată, iar la data de (...) se înregistrează din partea reclamantului prin poștă dovada consemnării cauțiunii în sumă de 40.000 lei prin recipisa de consemnare CEC nr. 7. care, conform mențiunilor existente a fost depusă la registrul de valori al instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii de suspendare a decizie de impunere nr. 41421 din (...) emisă de D. C. până la soluționarea pe fond a acțiunii având ca și obiect anularea acestei decizii. În susținere se arată că sunt întrunite condițiile tehnice privind admisibilitatea unei astfel de cereri fiind consemnată cauțiunea și declanșată procedura prealabilă. În ceea ce privește existența cazului bine justificat și această condiție este îndeplinită raportat la valoarea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantului atât la cuantumul acestora cât și la dobânzile stabilite. Se mai arată că se poate trece la măsura executării silite care se înscrie în ansamblul acestor măsuri în ansamblul acestor măsuri, în situația în care nu se admite cererea de suspendare, trecându-se chiar la executarea imobiliară. În privința cazului bine justificat există o situație care este comună tuturor acestor litigii și anume se pune problema competenței organului de control și anume D. , acesta fiind și un prim element de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită și care poate produce efecte juridice asupra litigiului de fond.Se mai arată că există deja o cauză Slabu vs România pronunțată de către Curtea E. de Justiție care arată că tranzacțiile pe terenuri nu toate intră în sfera de aplicare a TVA, astfel că și instanța clujeană ar trebuii să reacționeze așa cum au făcut-o instanțele din județul Bihor. Nu se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulată la (...) de reclamantul C. Ș. D., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C. s-a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr. 41421 din data de (...) a Direcției Generale a F. P. C., până la soluționarea pe fond a acțiunii având ca obiect anularea acestei decizii de impunere.
În fapt, ca urmare a unei inspecții fiscale desfășurate de D. G. a F. P. C.
(D.G.F.P. C.) s-a emis raportul de inspecție fiscală nr. 41421/(...), iar pârâta a emis subsecvent decizia de impunere nr. 41421/(...), prin care a stabilit În sarcina reclamantului obligații fiscale principale și accesorii.
D. de impunere și raportul de inspecție fiscală au fost contestate În termenul prevăzut de lege, conform art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală.
Pentru a preveni efectele prejudiciabile ale aplicării deciziei de impunere, reclamantul a socotit necesar să formuleze prezenta cerere de suspendare a actului administrativ fiscal, conform art. 14 din L. nr. 554/2004, cerere pe care o susține după cum urmează:
1. În ceea ce privește condițiile cerute de lege pentru admiterea cererii de suspendare pe temeiul art. 14 din L. nr. 554/2004, particularizate pentru procedura fiscală, apreciază că acestea sunt următoarele: A) declanșarea procedurii administrative prealabile; B) existența unui "caz bine justificat"; C) necesitatea prevenirii unei "pagube iminente"; D) plata cauțiunii fixate de instanță.
Toate aceste condiții sunt Îndeplinite in speta
In ce priveste declanșarea procedurii administrative prealabile , reclamantul a înregistrat sub nr. (...) contestația dresată împotriva deciziei de impunere nr. 41421/(...). Pe cale de consecință, sunt îndeplinite exigențele art. 14 din L. nr. 554/2004 cu privire la declanșarea procedurii administrative prealabile.
In ce priveste existența unui "caz bine justificat"
In jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție (Î. Curte ele C. și Justiție, decizia nr. 507 din 26 ianuarie 2007, menționată de G. V. B., B. G., L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 adnotată, Ed. Hamangiu, București,
2007, p. 91), existența unui "caz bine justificat" poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unui dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Apreciază că în prezenta speță există un "caz bine justificat" care poate sta la baza admiterii cererii noastre de suspendare, pentru cel puțin următoarele motive:
B1). Necompetența D.G.F.P. C. pentru efectuarea inspecției fiscale.
Nulitatea absolută a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere
În general, potrivit regulilor cuprinse în art. 32-33 C. pr. fisc., competența în materie fiscală revine organelor fiscale de la domiciliul contribuabilului pentru întreaga activitate de administrare a impozitelor și taxelor. De asemenea, art. 99 din Codul de procedură fiscală dispune faptul că problematica inspecției fiscale se va reglementa prin ordin al P. A. De asemenea, mai trebuie avut în vedere art. 11 alin. (1) din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă dispune că un act normativ pentru a fi opozabil trebuie obligatoriu să fie publicat în M.ul O. al României. Doctrina de specialitate] optează pentru aceeași soluție vorbind despre obligația de divulgare a actelor normative în vederea opozabilității. D. cum se poate observa în cadrul raportului de inspecție fiscală se indică ca și temei de drept pentru efectuarea inspecției fiscale Codul de procedură fiscală. Ori așa cum a arătat mai sus conform art. 32-33 din Cod competența aparține administrațiilor fiscale.
Trebuie să mai menționăm faptul că singurul act normativ publicat în M.ul
O. pe care îl cunoaște și care are legătură cu inspecția fiscală este O.P.A. nr.
2311/2007".
De asemenea, aduce la cunoștința instanței că în conformitate cu practica constantă a D.G.F.P. C. în domeniu, organul fiscal va invoca prin întâmpinare ca temei de drept pentru efectuarea inspecției fiscale Ordinul nr. 375/2009. Menționăn că niciodată D.G.F.P. C. nu indică numărul de M. O. în care a fost publicat acest ordin. De asemenea, în ciuda eforturilor reclamantului nu a reușit să identifice publicarea în vreun M. O. a Ordinului 375/2009.
Pentru toate aceste considerente solicită să se constate faptul că inspecția fiscală a fost efectuată de către un organ necompetent și să se admită cererea de suspendare a deciziei de impunere.
B2). Nerespectarea dreptului la apărare. N. formală a deciziei de impunere nr. 41421 din (...)
Reclamantul înțelege să invoce nelegalitatea formală a deciziei de impunere nr. 41421/(...) și prin prisma nerespectării dreptului la apărare.
Conform prevederilor art. 9 alin. (1) C. pr. fisc., "Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei". Această prevedere se completează cu dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. j) C. pr. fisc., potrivit cărora orice act administrativ fiscal trebuie să conțină "mențiuni privind audierea contribuabilului".
În mod evident, "audierea contribuabilului" înseamnă faptul că poziția acestuia trebuia solicitată în scris și luată în calcul de organul fiscal, înainte de finalizarea raportului de inspecție fiscală și înainte de emiterea deciziei de impunere. Cu alte cuvinte, pentru ca exercitarea dreptului la apărare, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 9 C. pr. fisc., să fie efectivă, era necesar ca reclamantul să cunoască exact faptele concrete care îi sunt imputate și să poată răspunde în scris. De asemenea, din jurisprudența Solvay se desprinde ideea că înainte de emiterea unei decizii cauzatoare de prejudicii prin audiere trebuie să se înțeleagă și accesul la toate actele din dosar. Practic contribuabilul trebuie pus în aceeași poziție cu organul fiscal.
În sprijinul solicitării reclamantului de respectare a dreptului la apărare înțelege să mai invoce și jurisprudența europeană relevantă. A., așa cum subliniau judecătorii comunitari în hotărâre amintită, rezultă din jurisprudența
C. că principiul respectării dreptului la apărare impune ca orice persoană împotriva căreia se intenționează să se adopte o decizie care îi cauzează prejudicii să fie în măsură să își expună în mod util punctul de vedere (a se vedea printre altele Hotărârea din 24 octombrie 1996, Comisia c. Lisrestal și alții, afacerea C-
32/95 P, Culegere 1996, p. 1-5373, par. 21; Hotărârea din 21 septembrie 2000, Mediocurso c. Comisia, cauza C-462/98 P, Culegere 2000, p. 1-7183, par. 36; Hotărârea din 12 decembrie 2002, Cipriani, afacerea C-395/00, Culegere 2002, p. 1-11877, par. 51). Regula potrivit căreia destinatarul unei decizii cauzatoare de prejudicii trebuie să aibă posibilitatea să își susțină observațiile înainte de adoptarea deciziei are drept scop ca autoritatea competentă să poată să țină cont în mod util de ansamblul elementelor relevante. Pentru a asigura o protecție efectivă a persoanei sau a întreprinderii vizate, aceasta are ca obiect, printre altele, ca persoana sau întreprinderea respectivă să poată corecta o eroare sau să invoce anumite elemente privind situația lor personală pentru ca decizia să fie adoptată, să nu fie adoptată sau să aibă un anumit conținut. În aceste condiții, pentru a se putea considera că beneficiarul acestui drept are posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în mod util, respectarea dreptului la apărare presupune ca administrația să ia cunoștință, cu toată atenția necesară, de observațiile persoanei sau ale întreprinderii vizate.
În context, trebuie menționat faptul că receptarea la nivel național a principiilor europene este consacrată prin decizia civilă nr. 2615/(...) a Înaltei
Curți de C. și J.
A., deloc întâmplător, instanța supremă a sancționat drastic încălcarea dreptului la apărare, într-o situație similară, de către D. G. a F. P. C., procedând la anularea unei decizii de revocare a unor facilități fiscale în cuantum de
13.400.000 RON.
Jurisprudența instanței supreme a fost urmată și de alte soluții (de pildă,
Judecătoria Cluj-Napoca - Secția Civilă, sentința nr. 6910/2010).
În opinia reclamantului, în prezenta cauză, anterior oricărei dezbateri asupra fondului, trebuie să se răspundă la următoarea întrebare: A respectat D.G.F.P. C. dreptul la apărare al contribuabilului, Înainte de emiterea decizie de impunere nr. 41421 din (...)? În mod evident, dacă răspunsul la această întrebare este negativ, soluția este foarte simplă: urmând jurisprudența Înaltei Curți, actele contestate trebuie anulate.
În speță, după cum se poate observa cu ușurință, decizia de impunere nu conține mențiuni referitoare la audierea reclamantului, anterior emiterii acestora.
Această lipsă nu este scuzabilă și nu poate fi acoperită, întrucât art. 9 alin. (1) C. pr. fisc. impune audierea contribuabilului, iar art. 43 alin. (2) lit. j) C. pr. fisc. obligă organul fiscal să înscrie mențiunile privind audierea contribuabilului în actul administrativ fiscal emis.
De asemenea, așa cum indică și jurisprudența Solvay contribuabilul trebuie să aibă acces la dosar. D. cum se poate vedea domnului C. i-a fost comunicat un proiect de raport de inspecție fiscală de 1 (o) pagină care conținea un centralizator al sumelor de plată propuse de către organul de inspecție fiscală. Având în vedere că organul de inspecție fiscală a întreprins activități "paralele" inspecției fiscale prin analiza bazei de date a unor notari publici de pe raza municipiului C.-N., așa cum rezultă din actele dosarului de inspecție fiscală, se impunea cu atât mai mult ca particularul să ia cunoștință despre toată documentația care a stat la baza constatărilor organului de inspecție fiscală.
Lipsa accesului la aceste documente arată că dreptul la apărare a fost o simplă formă fără fond în disprețul jurisprudenței Solvay.
Din analiza jurisprudenței Soprope rezultă că pentru a putea exprima un punct de vedere concludent și pertinent, particularul trebuie să beneficieze de un timp rezonabil raportat la complexitatea acuzațiilor care i se aduc. Prin O.G. nr.
29/2011 s-a impus în sarcina organului de inspecție fiscală un timp minim de 3 zile lucrătoare. D. părerea reclamantului nici acest timp de 3 zile lucrătoare nu este suficient pentru a putea exprima un punct de vedere concludent având în vedere că ni se impută obligații fiscale de peste 7 miliarde de lei vechi. Mai mult, nici acest timp minim de 3 zile lucrătoare nu a fost respectat de către organul fiscal deoarece organul fiscal l-a convocat pe particular la sediul său pentru data de (...) printr-o adresă comunicată la data de (...). Având în vedere că termenele procedurale se calculează pe zile libere, iar 7 și 8 aprilie au fost zile nelucrătoare, se poate ușor constata că termenul de 3 zile lucrătoare nu a fost respectat.
De asemenea, conform art. 41 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale impune obligația organelor de stat ca înainte de luarea unei decizii cauzatoare de prejudicii să aibă în vedere contestațiile exprimate de către particular iar prin motivarea deciziei cauzatoare de prejudicii să demonteze contestațiile acestuia. D. cum reiese din actele de la dosar, particularul a invocat o seria de excepții pe parcursul inspecției fiscale care și în prezent sunt fără răspuns.
Pe cale de consecință, întrucât aceste exigențe procedurale nu au fost respectate, iar dreptul la apărare al reclamantului a fost încălcat, la momentul emiterii deciziei de impunere, solicită instanței să urmeze jurisprudența europeană și jurisprudența instanței supreme și să procedeze la admiterea cererii de suspendare.
B3). Extinderea inspecției fiscale în mod nelegal
Conform art. 98 din Codul de procedură fiscală, inspecția fiscală pentru contribuabili mici și mijlocii are în vedere doar perioada ultimilor 3 ani calendaristici anului în care are loc inspecția fiscală. Prin urmare în speța de față având în vedere faptul că inspecția fiscală a demarat în anul 2011 se puteau verifica doar anii 2010, 2009 și 2008. Cu toate acestea încă din cadrul avizului de inspecție fiscală se menționează că se va verifica și anul 2007. Este adevărat că inspecția fiscală se poate extinde pe toată perioada supusă prescripției cu condiția probării de către organul de inspecție fiscală a unei posibile fraude fiscale din partea particularului, ceea ce nu se întâmplă în speța de față. Mai mult, din p. 3 a raportului de inspecție fiscală se poate observa că au fost luate în evidență și tranzacții aferente anilor 2005 și 2006 ceea ce este inadmisibile.
De asemenea, aducem În atenția instanței că Într-o situație similară Curtea de A. C. - secția de contencios administrativ și fiscal - a admis cererea de suspendare. S. C. de A. C. a fost menținută de către Î. Curte și În recurs". Prin urmare, crede că asupra perioadei evaluată de inspecția fiscală planeză o serioasă incertitudine cu privire la legalitatea acestei măsuri.
Situația tranzacțiilor imobiliare efectuate cu terenuri
Printr-o hotărâre pronunțată de Curtea de Justiție a U. E. s-a reținut că tranzacțiile cu terenuri trebuie excluse din sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. De asemenea, conform art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, dreptul și jurisprudența europeană au prioritate și supremație În raport de cele naționale.
Din moment ce organul de inspecție fiscală a luat În calcul și terenurile tranzacționate de domnul C. raportat la jurisprudența europeană, este cât se poate de evident că planează un dubiu serios asupra legalității deciziei de impunere.
B5) Determinarea greșită a datei de la care particularul trebuia să se
Înregistreze ca plătitor de T.
Organul fiscal a decis că particularul trebuia să se Înregistreze ca plătitor de T. din data de (...). Organul fiscal a ajuns la această concluzie datorită faptului că a luat în considerare veniturile obținute din asocierea domnului C. cu soția sa. A. trebuie luat în calcul art. 127 alin. (9) din Codul F. care dispune că un asociat este considerat persoană impozabilă separată pentru activitățile care nu sunt desfășurate În numele asocierii. Prin urmare având în vedere că subiectul inspecției fiscale a fost domnul C., rezultă că trebuiau luate în considerare doar tranzacțiile efectuate de domnul C. în afara asocierii. Pentru luarea în consiederare a tranzacțiilor efectuate de soții C. fiscul are posibilitatea efectuării unei inspecții fiscale.
Prin urmare, din analiza tranzacțiilor efectuat de domnul C. în afara asocierii, rezultă că acesta a depășit plafonul de T. de 119.000 RON doar la data de (...).
Raportat la faptul că particularul devine plătitor de T. doar de la data de 1 a lunii următoare depunerii declarației de depășire a plafonului, rezultă că această dată este cel mai devreme (...). Prin urmare toate tranzacțiile anterioare acestei datei de (...) trebuie excluse din sfera de aplicare a T. cu consecințe fiscale importante.
B6 Refuzul dreptului de deducere
Conform jurisprudenței Rompelman dreptul de deducere trebuie acordat de la data de efectuării actelor preparatorii pentru începerea activității economice chiar dacă persoana nu este înregistrată din punct de vedere al T. A., dacă s-ar fi acordat drept de deducere și pentru perioada anterioară înregistrării, cuantumul obligațiilor fiscale ar fi fost cu mult diminuat.
B7) Calculul eronat al penalităților de Î.
Deși penalitățile de întârziere au fost reintroduse în Codul de procedură fiscală doar de la data de (...), organele de inspecție fiscală au calculat penalități de întârziere pentru toată perioada luată în calcul, ceea ce este profund nelegal.
B8) Aplicarea În mod retroactiv a regulilor fiscale pentru perioada anterior datei de (...) și inexistența unei persoane impozabile În cauză
Trebuie spus că deși termenul de transpunere a D. 2. a fost (...), în Codul
F. aceste reguli au preluate doar de la data de (...) prin O. nr. 1..
De asemenea, prin același act normativ s-a introdus art. 127 alin. (21) din Codul F. care dispunea faptul că persoanele fizice care efectuează tranzacții imobiliare devin persoane impozabile sunt reglementate prin norme. De asemenea, mai trebuie spus că Directiva a 6-a nu și jurisprudența aferentă nu au fost publicate niciodată în limba română în Jurnalul O. al U.E. De asemenea, mai trebuie avut în vedere și principiul încrederii legitime. A., trebuie spus că pentru perioada anterioară datei de (...), în legislația fiscală română persoanele fizice care efectuau tranzacții cu bunuri imobile erau excluse din sfera de aplicare a taxei.
În acest sens, trebuie reținut faptul că o caracteristică a noțiunii de persoană impozabilă este continuitatea. A., orice tranzacție care are ca și scop transferul dreptului de proprietate are caracter de civil în sensul avut în vedere înainte de date de (...). Prin repetitivitate se ajunge la existența caracterului de continuitate, iar caracterul civil devenea caracter comercial. Prin urmare era de esența caracterului de continuitate existența actelor de comerț în sensul fostului Cod Comercial. Ori fostul Cod Comercial conținea două noțiuni: acte de comerț obiective (art. 3) și acte subiective (art. 4). Primele erau încadrate într-o listă în care nu se găsesc tranzacțiile cu imobile. Cele din a doua categorie erau actele comise de către comercianți. Mai departe, același art. 4 dispunea că tranzacțiile cu imobile sunt acte cu caracter civil. De asemenea, mai trebuie avut în vedere și art. 7 din fostul Cod Comercial care dispunea că societățile comerciale și comercianți conform art. 3 din Cod comit doar acte de comerț.
Din aceste texte rezultă că tranzacțiile cu imobile sunt acte cu caracter civil. Prin urmare, din moment ce aceste tranzacții nu pot devenit acte de comerț, este absurd să le asociezi caracterul de continuitate care semnifică repetitivitatea specifică actelor de comerț. Ori din moment ce în cauză nu există caracter de continuitate, nu există nici o persoană impozabilă.
Această concluzie firească a fost preluată și de către N. M. ale 1531 alin. (3) din Codul F. (forma în vigoare în anul 2008) : "În sensul art. 127 alin. (2) din Codul F., obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzare a locuințelor proprietate personală, nu este activitate economică". Mai mult, dacă lucrurile ar fi fost așa de clare cum spune D.G.F.P. C., nu vede de ce la data de (...) s-a introdus art. 127 alin. (21) în Codul F..
Deși de la data de (...) au devenit aplicabile normele europene care dispuneau că tranzacțiile imobile ale persoanelor fizice sunt în sfera T., acestea nu au fost niciodată publicate în limba română. A., în cauza Skoma-Lux, Curtea de la L. a dispus foarte clar că nepublicarea unui act normativ european în Jurnal în limba oficială a unei țări membre, atrage inopozabiliatea acestui față de resortisanții acelei țări. Prin urmare, Directiva a 6-a și jurisprudența aferentă nu au fost niciodată publicate în Jurnalul O. al U.E., astfel că particularii români nu au avut de unde știi obligațiile lor impuse de dreptul fiscal european.
Mai mult, raportat la principiul încrederii legitime anterior datei de (...), organele fiscale nu au efectuat nici o campanie de publicitate în acest sens, nici nu au efectuat inspecții fiscale în domeniu, deoarece habar nu aveau de normele europene. De asemenea, solicită să se pună în vedere D.G.F.P. C. câte persoane fizice din domeniul imobiliar erau înregistrate ca plătitori de T. anterior datei de (...).
În final, mai trebuie scos în evidență faptul că se încalcă principiul neretroactivității legii prin aplicarea unor norme intrate în vigoare la data de (...) pentru situații anterioare.
Crede că toate cele invocate mai sus aruncă un puternic dubiu de nelegalitate asupra deciziei de impunere.
În ceea ce privește necesitatea prevenirii unei "pagube iminente", aduce în atenție faptul că decizia de impunere produce efecte de la data de (...).
Practic, de la această dată, conform prevederilor Codului de procedură fiscală, vor curge atât dobânzi de 0,04% pe zi de întârziere (310,76 RON pe zi de
Î.), cât și penalități de întârziere de 15%, după 90 de zile (adică 116.535 RON).
Având în vedere faptul că durata estimată a soluționării contestației, potrivit practicii D.G.F.P. C., este de aproximativ 60 de zile, primul termen de judecată la Curtea de A. va fi după minim 3 luni de la înregistrarea acțiunii în contencios administrativ, iar durata medie de soluționare a acțiunii pe rolul C. de A. C. este de aproximativ 4 luni, rezultă faptul că în speță va dura aproximativ 9 luni până la o eventuală anulare a deciziei de impunere, care ar lipsi acest act de forță executorie. În această perioadă, s-ar acumula în total accesorii în cuantum total de 200.440,2 RON.
În opinia reclamantului, această "pagubă iminentă" trebuie prevenită. Este evident faptul că, imediat după data de (...), organele fiscale ar putea lua măsuri de executare silită. Pe cale de consecință, există pericolul evident ca bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea reclamantului să fie înstrăinate, iar recuperarea lor ulterioară, după o eventuală anulare a deciziei de impunere, ar fi imposibilă (întrucât orice terț dobânditor al acestor bunuri va fi în mod evident de bună-credință).
În ceea ce privește stabilirea cauțiunii, solicită să se stabilească o cauțiune orientată spre minim și care să nu depășească 1 % din valoarea obiectului cererii
(aproximativ 8.000 RON), având În vedere În principal jurisprudența convențională relevantă.
A., în ceea ce privește cuantumul sumelor de bani pretinse ca o condiție sine qua non a accesului la justiție consacrat de art. 6 par. 1 din Convenția E. a
D. O., trebuie precizat faptul că nu există un "barem" oferit de Curtea E. a D. O., prin raportare la care să se aprecieze dacă restrângerea accesului la justiție este sau nu admisibilă.
Judecătorii de la S. raportează caracterul rezonabil al obstacolelor financiare privind accesul la justiție la situația financiară a reclamantului 10,
șansele de succes ale acțiunii sale, stadiul procesual În care intervine restricția, scopul În care este impusă restricția, garanțiile procedurale de care se bucură reclamantul sau evoluția ulterioară a legislației. De asemenea, Curtea ia În considerare și importanța litigiului, apreciind că În anumite situații statele-părți la C. ar trebui să ia măsuri pentru exonerarea de la plata taxelor de timbru.
În ceea ce îl privește pe reclamant, având În vedere În special șansele considerabile ale acțiunii În contencios administrativ, apreciază că se justifică stabilirea unei cauțiuni reduse, care să nu reprezinte un obstacol de fapt ce l-ar priva de orice urmă de acces la justiție și ar transforma cererea de suspendare formulată pe temeiul art. 14 din L. nr. 554/2004 Într-un recurs inutil, ineficace
(În sensul art. 13 din C.).
Pârâta D. G. a F. P. a Județului C. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantul C. S. D.
În sustinerea pozitiei sale procesuale se arata ca in fapt, prin cererea de suspendare, se solicită, În temeiul art.14 din L. nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 41421/(...) privind TVA și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală pentru persoanele fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale, emisă În baza constatărilor cuprinse În Raportul de inspectie fiscală nr. 41421/(...), În ceea ce privește sumele de 386.176 lei, reprezentând debit principal si 390.724 lei reprezentând obligatii fiscale accesorii.
1. Stabilirea unei cauțiuni de către instantă și depunerea cauțiunii de către reclamant.
Înainte de proceda la analiza cererii de suspendare, învederează că se impune, stabilirea În sarcina reclamantului a unei cauțiuni, În conformitate cu dispozițiile art.215 din Codul de procedură fiscală.
A., potrivit prevederilor art. 215 din Codul de procedură fiscală - Suspendarea executării actului administrativ fiscal, " Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, În temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar În cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil În bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
Rezultă clar că instanța poate aprecia asupra suspendării executării, doar după Îndeplinirea condiției imperative a depunerii cauțiunii, În cuantumul ce va fi stabilit de instanță, ce nu va putea depăși 20% din suma contestată.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantului privind stabilirea unei cautiuni reduse si care sa nu depaseasca 1 % din valoarea creantei, apreciază ca aceasta solicitare este neintemeiata deoarece aceasta face trimitere la ipoteze teoretice si nu justifica cererea prin argumente concrete legate de situatia sa particulara.
Fata de aceste considerente, instanta urmeaza sa stabileasca o cautiune intr-un procent rezonabil raportat la valoarea creantei .
In ceea ce priveste invocarea de catre reclamant a existenței unui caz bine justificat și iminența pagubei invederează că, reclamantul nu face dovada Întrunirii condițiilor expres prevăzute de lege pentru a se putea dispune suspendarea executării actului contestat.
A., suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede. În limitele și condițiile anume reglementate.
Având caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii pentru instanță, suspendarea poate fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de art.14 din L. nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și anume existența unui caz bine justificat și iminența pagubei și după ce instanța constată Îndeplinirea cumulativă a acestor conditii.
Ori, În speța dedusă judecății, reclamantul nu face dovada Îndeplinirii cumulative a acestor două conditii.
În ceea ce privește existența cazului bine justificat, susținerile reclamantului expuse pe parcursul mai multor pagini privesc fondul litigiului, și anume controlul efectuat de organul fiscal, singurele aspecte ce privesc legalitatea actului nefiind Î., solicitând o verificare a fondului raportului juridic fiscal, ceea ce nu se poate realiza În contextul unei cereri de suspendare.
Se poate vorbi despre un caz bine justificat doar În situația În care, Î.le cauzei rezultă o Îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ.
În acest sens s-a pronunțat și Î. Curte de C. si Justiție - Secția de C. A. si F. prin D. nr. 5191/(...), reținând că "prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el Î. titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise În baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce Într-un stat de drept este de neconceput."
Prin urmare, Întrucât, până la o eventuală anulare de către instanța de judecată, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, obligațiile stabilite în sarcina reclamantului prin D. de impunere a cărei suspendare se cere, reprezintă creanțe certe, lichide si exigibile. Față de această situație nu se poate aduce ca argument, pentru dovedirea cazului bine justificat, faptul că, s-ar fi stabilit În mod eronat obligațiile fiscale.
Așadar, În speță nu pot reținute elemente de vădită nelegalitate sau împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalității, veridicității și autenticității actului administrativ atacat.
În ceea ce privește iminența pagubei, reclamantul nu a făcut dovada
Îndeplinirii acestei condiții, astfel că acțiunea promovată de acesta este vădit nelegală.
Mai mult, În practica judecatorescă s-a statuat, așa cum rezultă și din D. Î.C.C.J. nr. 2537/(...) ca " S. susțineri făcute În conținutul cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal nu sunt suficiente pentru Înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, Întrucât dispozițiile legale cuprinse În alin. (1) lit. t) din L. nr. 554/2004 se referă, În mod expres, la Î. de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților.
Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumtia de legalitate, nu poate constitui prin ea Î. o pagubă, În sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din L. nr. 554/2004. Intr-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. "
Prin urmare, raportat la cele de mai sus, nici cea de-a doua condiție prevăzută de lege nu este Îndeplinită, În speță nefiind vorba de o iminența unei diminuări ilicite a patrimoniului reclamantului, ci de executarea obligațiilor bugetare dispuse În baza unui act administrativ fiscal care se bucură de o puternică prezumție de legalitate.
Instanta din actele dosarului retine urmatoarele :
Potrivit dispozițiilor art. 14 din L. nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, persoana vătămată trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente sub rezerva formularii contestatiei impotriva actului administrativ iar in cazul actelor administrativ fiscale si a depunerii unei cautiuni .
In speta reclamantul a depus contestatie si totodata a consemnat cautiunea stabilita de instanta.
Cazul bine justificat este definit de dispozițiile art. 2 lit. t din L. contenciosului administrativ, ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă este definită la lit. ș ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public.
In ce priveste prima conditie respectiv existenta cazului bine justificat
Curtea apreciaza ca acesta conditie este indeplinita .A. in speta reclamantul a adus argumente juridice aparent valabile in contestarea legalitatii actului administrativ ,argumente dezvoltate pe larg la punctele B1,B3,B4,B5,B6,B8 din cererea de suspendare .
A. aparent prevederile legale ce reglementeaza competenta in materia inspectiei fiscale nu stabilesc cu certitudine organul competent sa efectueze aceasta inspectie in cazul persoanelor fizice existind astfel o indoiala serioasa asupra legalitatii actului administrativ din aceasta perspectiva.
Din analiza dosarului comunicat de catre parata rezulta ca perioada supusa inspectiei fiscale se extinde pe mai mult de 3 ani fara a se fi indicat existenta uneia din situatiile enumerate la art. 98 alin. 2 din OG 92/2003 si s-au avut in vedere si diferente de pret dintr-o tranzactie imobiliara efectuata in anul
2005 astfel ca si aceste argumente juridice aparent sunt valabile ,la fel si cel vizind terenurile fundamentat pe hotararea C. din data de (...) fiind necesar a se verifica incidenta acestei hotarari in speta .
Aparent este valabil si argumentul detaliat la punctul B5 al cererii intrucit in anul 2007 veniturile au fost realizate de catre reclamant impreuna cu sotia sa
,venituri impartite intre acestia .Totodata aparent in masura in care o persoana devine retroactiv platitoare de TVA ar fi necesar sa beneficieze de intreg regimul juridic aplicabil platitorilor de TVA inclusiv de dreptul de deducere ceea ce ar influenta cuantumul sumei stabilite in sarcina reclamantului si sustine aparenta valabilitate a argumentului detaliat la punctul B6 din cerere .
Totodata in speta sunt aparent valabile si argumentele privind aplicarea retroactiva a regulilor fiscale si caracterul insuficinet de precis al reglementarii interne in perioada 2007-2009 argumente ce necesita a analiza detaliata .
In schimb Curtea a apreciat ca argumentele aduse la punctele B2 si B 7 nu sunt aparent valabile raportat la contintul actelor de la f. 8 ,112-115 din care rezulta ca penalitatile de intarziere s-au calculat incepind cu (...) si ca s-a parcurs o procedura pentru ascultarea punctului de vedere al reclamantului urmind ca aceste aspecte sa fie analizate pe fond in cadrul actiunii in anulare .
Cât privește însă condiția pagubei iminente, Curtea a apreciat ca acesta conditie nu este indeplinita .
A. aceasta conditie este justificata de catre reclamant prin faptul ca suma stabilita in sarcina sa are un cuantum ridicat care produce zilnic dobanzi si penalitati de intarziere care pana la solutinarea actiunii ar ajunge aproximativ la o suma de 200.000 lei cit si prin faptul ca prin luarea masurilor de executare silita ar exista pericolul instrainarii bunurilor sale mobile si imobile care nu ar putea fi recuperate intrucit tertii dobanditori ar fi de buna credinta .
Practica judiciara si literatura de specialitate arata in mod constant ca paguba iminenta ce justifica suspendarea executarii actului administrativ trebuie sa constea in pagube grave, greu de reparat.
Totodata iminenta producerii pagubei trebuie sa rezulte dintr-o imprejurarea clar determinata si nu dintr-o posibilitate ,iar paguba trebuie sa reprezinte o consecinta a executarii si nu insasi executarea actului administrativ Altfel spus in cazul actelor administrativ fiscale constind in decizii de impunere paguba trebuie sa constea intr-o imprejurare reala ,determinata de plata sumei stabilite prin decizia de impunere si nu in insasi plata acestei sume de bani intrucit in aceasta situatie iminenta producerii unei pagube trebuie presupusa in cazul tuturor actelor administrativ fiscale ceea ce contravine caracterului de exceptie al masurii suspendarii executarii actului administrativ .
Si in speta aspectele invocate de catre reclamant in ce priveste punerea in executare a deciziei de impunere sunt in primul rand elemente de natura pur teoretica si nu imprejurari clar determinate intrucit in speta nu s-a dovedit luarea vreunei masuri de executare silita .Totodata paguba invocata sub aceste aspect consta in chiar executarea deciziei de impunere si nu intr-o imprejurare determinata de aceasta executare si care sa duca la o paguba grava ,greu de reparat cum ar fi de exemplu lipsirea reclamantului de locuinta ,imposibilitatea sustinerii materiale a familiei,imposibilitatea achitarii unor credite etc .Ori reclamantul nu a sustinut si nici nu a depus nici un act din care sa rezulte ca executarea silita a deciziei de impunere chiar vizind o suma mare si a accesoriilor sale ar avea conscinte grave de natura celor mai sus indicate.
In ce priveste stabilirea obligatiilor fiscale accesorii, aceasta stabilire este consecinta prevazuta de lege ca urmare a stabilirii creantei principale prin decizia de impunere din speta si neplata acesteia de catre reclamant in termenul legal fiind asadar o consecinta fireasca si legala a emiterii actului administrativ fiscal si a neplatii sumei stabilite la scadenta neputind asadar reprezenta o paguba grava ,greu de reparat in sensul avut in vedere de art. 2 si 14 din L. 554/2004 . Fiind accesorii creantei principale legalitatea stabilirii lor depinde de legalitatea deciziei de impunere iar o eventuale executare silita a acestora este supusa aceluiasi regim juridic ca si principalul ,executare silita pentru care argumentele mai sus expuse raman valabile .
Prin urmare, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite in mod cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14, 15 din L. nr. 554/2004, cererea de suspendare fiind neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge cererea de suspendare a executarii actului administrativ formulată de reclamantul C. Ș. D. cu domiciliul în C.-N., str. H., nr. 4, jud. C. și cu domiciliul procesual ales la C. C. C. F. din A., str. A., nr. 3, jud. A., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C. cu sediul în C.-N., P. A. I., nr. 19, jud. C..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, A. A. M. M. N. Țâr
Red.A.A.M./dact.L.C.C.
4 ex./(...)
