Sentința nr. 594/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 594.
Ședința e la 21 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta O. ANA în contradictoriu cu A. N. PENTRU R. P. - C. C. PENTRU S. D., având ca obiect obligare emitere act administrativ titlu de despăgubire.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 7 septembrie 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de
(...) și ulterior, pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...) de reclamanta O. ANA în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. P.-C. C. PENTRU S. D. s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligată pârâta să emită, în condițiile legii, în favoarea reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul în suprafață de 3032 mp, înscris în CF nr. 19745 C. - N. sub A + 1 cu nr. topo. 22543, situat în zona Rudari, la care este îndreptățită conform deciziei nr. 273 din (...) a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, la valoarea stabilită printr-o expertiză de specialitate de un expert autorizat.
În motivare s-a arătat că:
În fapt: reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului Borza I. al lui I., a făcut demersurile legale pentru acordarea de măsuri reparatorii în temeiul L. nr. 1. pentru preluarea abuzivă a imobilului menționat în petitul prezentei acțiuni.
Întrucât până în anul 2006 notificarea sa întemeiată pe dispozițiile L. 1., formulată în termenul legal, nu fusese încă soluționată, a înregistrat la Tribunalul Cluj o acțiune prin care a solicitat obligarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului la emiterea dispoziției privind măsurile reparatorii care i se cuvin pentru imobilul menționat în petitul prezentei acțiuni. Prin Sentința civilă nr. 713 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, instanța i-a admis acțiunea dispunând obligarea P.ui M. C. - N. la înaintarea dosarului aferent notificării sale către A., instanța dispunând totodată și obligarea celei din urmă instituții (A.) la emiterea deciziei privind măsurile reparatorii pentru imobilul preluat abuziv.
Hotărârea menționată mai sus a T.ui C. a fost atacată cu apel de către P.
M. C. - N. și de către A., apelul fiind admis prin D. civilă nr. 73 din 12 martie
2008 pronunțată de Curtea de A. C., decizie prin care hotărârea T.ui a fost anulată pe motiv de necompetență teritorială, dispunându-se trimiterea dosarului pentru competentă soluționare T.ui B.
Prin Sentința civilă nr. 1492 din 20 octombrie 2008, pronunțată de
Tribunalul București în dos. civ. nr. (...), instanța i-a admis acțiunea dispunând obligarea A. la emiterea deciziei sau dispoziției motivate privind măsurile reparatorii pentru imobilul preluat abuziv.
Hotărârea T.ui B. menționată mai sus a fost atacată cu apel de către A., apelul fiind soluționat de către Curtea de A. B. prin D. civilă nr. 186 din 10 martie 2009, în sensul respingerii ca nefondate a căii de atac declanșate de A. împotriva Sentinței civile nr. 1492 din 20 octombrie 2008 pronunțată de
Tribunalul București.
Împotriva Deciziei civile nr. 186 din 10 martie 2009 a Curții de A. B. a declarat recurs A., recursul fiind respins prin D. nr. 5059 din 7 octombrie 2009 a
Înaltei Curți de C. și Justiție, soluția instanței de fond devenind astfel irevocabilă.
De la momentul respingerii recursului în dosarul al cărui istoric l-a descris mai sus, a trecut mai bine de un an până când, printr-o adresă din 6 decembrie
2011 a A. i s-a comunicat D. acestei instituții cu nr. 273/(...) prin care se propunea acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 3032 mp, înscris în CF nr. 19745 C. - N., cu nr. topo. 22543, situat în zona Rudari, în baza deciziei menționate a A. dispunându-se și ca dosarul constituit pe baza notificării reclamantei să fie înaintat către C. C. pentru S. D..
Întrucât și la C. C. pentru S. D. lucrurile au trenat mai bine de un an, la data de 5 martie 2012 reclamanta a înregistrat la A. adresa cu nr. 11411/RG prin care a solicitat lămuriri în legătură cu stadiul dosarului său de despăgubire, specificând totodată că prezenta adresă are rolul de procedură prealabilă în sensul dispozițiilor art. 7 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în cazul refuzului A. - C. de rezolvare a dosarului.
Prin adresa nr. RG/11411/(...) a A., primită drept răspuns la solicitarea reclamantei de mai sus privind lămurirea stadiului dosarului său de despăgubire, i-a fost confirmată înregistrarea dosarului său la A. sub nr. 50514/CC dar i s-a comunicat faptul că potrivit prevederilor Ordonanței de U. a G. nr. 4. "a fost suspendată, pe o perioadă de 6 luni (începând de la data de 15 martie 2012 - s.n. D.C.) emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de T. VV din L. nr. 2.".
În ciuda faptului că, așa cum rezultă din toate cele de mai sus, dosarul este complet și toate informațiile și documentele necesare pentru acordarea despăgubirilor în baza Deciziei A. nr. 273/(...) se află în acesta, i se refuză emiterea titlului de despăgubire de către C. C. pentru S. D. de pe lângă A.
În condițiile nesoluționării cererilor legitime ale reclamantei într-un termen rezonabil, existând, așa cum se observă, premisele ca A. - C. să amâne la nesfârșit soluționarea dosarului, sub diferite pretexte lipsite de substanță, se încalcă dreptul la o reparație echitabilă în sensul dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O. la care R. este parte și deci trebuie să o respecte.
Deși a trecut mai bine de un an de la înregistrarea dosarului reclamantei de despăgubire la A. fără ca acesta să fie solutionat, A. invocă, de data aceasta, prevederile Ordonanței de U. a G. nr. 4. mizând pe faptul că acestea justifică refuzul soluționării dosarului. În realitate, dacă la alin. 1 al articolului unic al Ordonanței de U. a G. nr. 4. se prevede că "se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri", la alin. 2 se menționează expres faptul că "în perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autoritătii Nationale pentru R. P. (. . .) analizează documentația existentă în aceste dosare În vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire", or, această ultimă prevedere din alin. 2 nu face decât să precizeze expres faptul că si în această perioadă prevăzută de O. de U. a G. nr. 4. A. poate si trebuie să analizeze dosarele cu documentatiile aferente în vederea emiterii de titlurilor de despăgubire. D. s-ar da acestui act normativ o altă interpretare, având în vedere tergiversările de până acum, nejustificate de nici un motiv legal, este o certitudine faptul că dosarul nu ar fi analizat în cele 6 luni prevăzute de actul normativ menționat, urmând ca acest lucru să se facă cândva, în viitor, după expirarea acestui termen de 6 luni, ceea ce ar atrage o întârziere nejustificată în emiterea titlului de despăgubire.
În aceste condiții, dacă angajații A. pot și trebuie analizeze documentația existentă în dosarele înregistrate la această autoritate în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire, înseamnă că și instanța de judecată învestită cu o cerere cum este cea de față poate să pronunțe o hotărâre prin care să stabilească ea însăși valoarea despăgubirilor ce mi se cuvin, obligând pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire la această valoare în prima zi ce urmează expirării termenului de 6 luni prevăzut de O. de U. a G. nr. 4., respectiv la data de 16 septembrie 2012.
Pentru a nu amâna soluționarea dosarului de despăgubiri și a supune R. unei noi condamnări la C. pentru încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din C., a solicitat unui expert evaluator ANEVAR întocmirea unei expertize extrajudiciare pentru evaluarea imobilului din litigiu. La momentul finalizării acestei expertize, o va anexa prezentului dosar pentru ca instanța de judecată, procedând în spiritul deciziei nr. XX/(...) dată de Î. în interesul legii, să poată stabili ea valoarea despăgubirilor ce i se cuvin, obligând pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire la această valoare în condițiile arătate mai sus.
Pârâta C. C. pentru S. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, iar A. N. PENTRU R. P. a invocat, raportat la petitele formulate, excepția lipsei calității procesuale pasive.
Excepția invocată a fost respinsă de instanță, ca urmare a constatării faptului că ea a rămas fără obiect, în condițiile în care reclamanta a învederat că nu a înțeles să cheme în judecată și această entitate, în nume propriu (f. 55).
Deși este real că pârâta C. nu a invocat, în mod expres, excepția prematurității, întemeiată pe prev. OUG nr. 4., la termenul din (...), Curtea a pus în discuția părților corecta calificare a apărărilor care fac referire la incidența acestui act normativ, apreciind că ele pot fi subsumate unei excepții de prematuritate a acțiunii.
Deși reprezentantul reclamantei s-a opus unei astfel de aprecieri, pe considerente care țin însă de temeinicia pretențiilor deduse judecății, instanța va proceda la analiza cererii din această perspectivă, constatând că ea este favorabilă petentei, în contextul în care o altă abordare ar fi de natură să prejudicieze interesele reclamantei, chiar în contextul expirării termenului de suspendare.
Pornind de la aceste premise, Curtea constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a chemat în judecată C.
C. pentru S. D. solicitând: obligarea pârâtei la emiterea, în condițiile legii, a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru terenul în suprafață de 3032 mp, înscris în CF nr. 19745 C.-N. sub A+ 1 cu nr. topo 22543, situat În Rudari conform deciziei nr. 273 din (...) a A.., la valoarea stabilită printr-o expertiză de specialitate de un expert autorizat.
Pârâta nu a contestat împrejurarea că, în ceea ce privește dosarul reclamantei, etapa transmiterii și înregistrării lui a fost parcursă, în sensul că dosarul aferent Deciziei nr. 273/2011 emisă de A., a fost transmis de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la S. C. C. sub nr.50514/CC.
De asemenea, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, fiind complet.
Este real însă că etapele evaluării și emiterii titlului de despăgubire sunt condiționate de respectarea termenului prevăzut de O. nr. 4/(...). Așa fiind, în ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, Curtea urmează a o admite, fiind dispensată astfel de analiza aspectelor de fond, pentru următoarele considerente:
Independent de situația concretă a dosarului reclamantei, Curtea a luat act de faptul că în cauzele similare celei de față, se poate vorbi de nesolutionarea unei cereri doar daca indeplinirea operatiunilor administrative si emiterea titlului de despagubire nu se realizeza intr-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al acestui termen se apreciaza de la caz la caz la momentul solutionarii actiunii. Totodata, fiind vorba de o situatie continuă in timp, aceasta cerere si caracterul rezonabil al termenului se solutioneaza, respectiv, se apreciază în raport cu legislatia in vigoare la data solutionarii de catre instanță a acțiunii.
Raportat la aceste considerente rezulta ca in speta pe langa prevederile cuprinse in cap. V al titlului VII al L. 2. sunt aplicabile si prevederile adoptate in aceasta materie respectiv prevederile cuprinse in OUG 4. conform carora la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de
6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "R. stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
Acest termen a fost prelungit până la 15 mai 2013, urmare a adoptării L. nr. 117/2012, pentru aprobarea OUG nr. 4., actul normativ fiind publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 6 iulie 2012.
In baza acestor prevederi legale rezulta ca in speta chiar daca s-ar putea retine ca la data pronuntarii solutiei de fata a trecut un termen rezonabil in care parata avea posibilitatea reala de a emite titlul de despagubire, obligatia paratei de a emite acest titlu si de a îndeplini operatiunile administrative necesare nu a devenit exigibilă intrucit termenul de indeplinire a obligatiilor prevazute de titlul VII al L. 2. s-a prelungit prin vointa leguitorului exprimata in actele normative sus mentionate, care urmaresc implementarea hotararii din cauza pilot M. Athanasiu si alții împotriva Romaniei .
Astfel asa cum rezulta din expunerea de motive a ordonanței, suspendarea procedurilor de evaluare si de emitere a titlului de despagubire urmareste implementarea hotararii sus mentionate si a fost determinata si de imposibilitatea corelarii momentului epuizarii Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin aceasta suspendare nu s-a urmarit asadar doar amanarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor, respectiv emiterea titlurilor de despagubiri, ci prin aceasta suspendare s-a urmarit blocarea acestor operatiuni pentru intervalul de timp necesar pe de o parte pentru reformarea legislatiei in acest domeniu si pe de alta parte pentru gasirea resurselor financiare necesare platii acestor despagubiri.
In ce priveste gasirea resurselor financiare asa cum rezulta si din nota de fundamentare cit si din expunerea de motive a OUG 4., resursele financiare prevazute de L. 2. cu modificarile ulterioare pentru plata acestor despagubiri nu mai exista in prezent. Fondul Proprietatea s-a epuizat intr-o proportie de peste
99%, iar plata in numerar a fost sistată timp de 2 ani datorita lipsei fondurilor necesare in acest sens. In aceste conditii emiterea titlurilor de despagubire nu ar avea o acoperire fiind necesara gasirea altor resurse financiare care sa asigure plata acestor despagubiri.
Pe de alta parte prin hotararea pronuntata în cauza pilot M. Athanasiu impotriva Romaniei s-a recomandat o reformare a legislatiei in domeniu, atât în privinta despagubirii propriu zise cit si a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situatia in care legislatia interna prevede o despagubire certa, sigura si posibil a fi platita. Asa cum rezulta din nota de fundamentare a OUG 4. si din expunerea sa de motive in acest interval de timp urmează a fi adoptat un act normativ in acest sens. Si din aceasta perspectiva se impune oprirea procedurilor de despagubire, inclusiv a evaluărilor, pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numarului de persoane carora trebuie sa le fie platite despagubirile, persoane aflate in aceeasi situatie cu cea a reclamanților, asupra posibilelor resurse existente in acest sens si a cuantumului acestor despagubiri posibil a fi achitate in mod real asa cum recomanda hotararea C. sus mentionata. Stoparea acestor proceduri ar urmari asadar sa asigure tuturor persoanelor indreptatite si deci aflate in aceeasi situatie plata unei despagubiri .
In aceste conditii instanta apreciaza ca nu ar fi posibila in speta admiterea actiunii cu stabilirea indeplinirii obligatiei după expirartea perioadei de suspendare legală, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri pana la reformarea legislatiei in domeniu, astfel ca o hotarare de admitere ar fi in discordanta cu aceasta intentie exprimată în OUG
4.. Totodată, prin instituirea acestor termene, oligațiile prevăzute de T. VII al L. 2. in toate ipotezele si implicit dreptul afirmat de catre reclamantă ca si conditie de exercitare a actiunii civile sunt afectate de un termen suspensiv in curs de desfasurare. Or, atât sub imperiul vechiului cod civil cit si sub imperiul noului cod civil, creditorul ce are un drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului respectiv executarea obligatiei corelative acestui drept inainte de împlinirea termenului.
Reclamanta susține, în esență, că i-a fost încălcat dreptul de proprietate, născut ca urmare a recunoașterii îndreptățirii la despăgubiri, apreciind și că procedura instituită prin T. VII al legii nu este una care să-i asigure un remediu rapid și eficient.
Ca atare, dezlegarea excepției de prematuritate este indisolubil legată de clarificarea și a unui alt aspect și anume acela dacă există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din C. - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C., referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile OUG nr. 4., cu modificările ulterioare.
Art. 6 din C. prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa ..... "
Art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C., referitor la protecția proprietății statuează următoarele: ,,1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. 2. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor".
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile" fiind consacrat astfel principiul forței juridice superioare a reglementării internaționale (în speță C.). De asemenea, potrivit art. 148 alin.2 din Constituție "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale
Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" .
Așa cum art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează un drept de a dobândi bunuri, el nu le impune statelor contractante nicio restricție cu privire la libertatea lor de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor și de a alege condițiile în care acceptă să restituie drepturile de proprietate persoanelor deposedate (Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983 & 48, seria A nr.70; Slivenko împotriva Letoniei dec.MC nr.48.321/99 & 121, C. 2002-II și Jantner).
În schimb, art.1 din Protocolul nr.1 cere ca ingerința autorității publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală (fostul rege al Greciei
și alții împotriva Greciei (MC) nr.25.701/94, & 79, C. 2000-XII și Iatridis împotriva Greciei (MC) nr.31.107/96, & 58, C. 1999-II).
Principiul legalității presupune și existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor (Beveler împotriva
Italiei (MC) nr.33.202/96, && 109-110, C. 2000-I).
În plus, orice ingerință în exercitarea unui drept sau a unei libertăți cunoscute de C. trebuie să urmărească un scop legitim. De asemenea, în cauzele care presupun o obligație pozitivă, trebuie să existe o justificare legitimă pentru inacțiunea statului. Principiul „justului echilibru";, inerent însuși art.1 din
Protocolul nr.1, presupune existența unui interes general al comunității.
Curtea E. a stabilit că datorită unei cunoașteri directe a societății lor și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ceea ce este de „. publică";.
În mecanismul de protecție instituit de C., acestora le revine, așadar, obligația de a se pronunța primele asupra existenței unei probleme de interes general ce justifică măsuri aplicabile în domeniul exercitării dreptului de proprietate, inclusiv măsuri ce presupun privări și restituiri de bunuri. Prin urmare, ele se bucură aici de o anumită marjă de apreciere, ca în alte domenii asupra cărora se extind garanțiile C.i.
În plus, noțiunea „. publică"; este amplă prin natura sa. În mod special, decizia de a adopta legi referitoare la privarea de proprietate sau care prevăd o despăgubire din fonduri publice pentru bunuri expropriate presupune, de obicei, analiza unor chestiuni politice, economice și sociale. Considerând că este normal ca legislatorul să dispună de o largă marjă în politica sa economică și socială, Curtea a declarat că respectă modul în care acesta concepe imperativele „utilității publice";, cu excepția cazului în care judecata sa se dovedește a fi vădit lipsită de temei rezonabil (James și alții împotriva Regatului Unit, 21 februarie 1986 & 46, seria A nr.98)
Atât atingerea adusă respectării bunurilor, cât și abținerea de la acțiune trebuie să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. În mod special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile care privează o persoană de proprietatea sa.
Curtea a stabilit că principiile menționate mai sus sunt valabile, de asemenea, în situația unor modificări fundamentale ale sistemului unei țări, precum cele pe care le reprezintă tranziția de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare și reforma structurii politice, juridice și economice a statului, fenomene ce conduc inevitabil la adoptarea unor legi economice și sociale pe scară largă ( cauza Broniowski ).
În hotărârea din 12 octombrie 2010 dată în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României Curtea E. a D. omului a reținut următoarele:
„În materie de restituire de proprietăți, o legislație de mare anvergură, mai ales dacă execută un program de reformă economică și socială, nu poate asigura o dreptate completă în fața varietății de situații în care se află numeroase persoane în cauză. Este în primul rând obligația autorităților interne, în special a Parlamentului, de a cântări avantajele și dezavantajele inerente diferitelor soluții dintre care să se poată alege, știut fiind faptul că este vorba de o alegere politică (a se vedea James și alții, menționată mai sus, && 68-69 și mutatis mutandis, Olaru și alții împotriva Moldovei nr.476/07, 22.539/05, 17.911/08 și 13.136/07
& 55, 28 iulie 2009)…
Curtea a recunoscut deja că punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită…
În aceste circumstanțe, autoritățile naționale trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere, nu numai pentru a alege măsurile care să reglementeze raporturile de proprietate din țară, ci și pentru a avea la dispoziție timpul necesar pentru punerea lor în aplicare….
Totuși, această marjă, oricât de mare ar fi ea, nu este nelimitată, iar exercitarea punerii discreționare a statului, chiar și în cadrul celei mai complexe reforme a statului, nu poate determina consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. (Broniowski menționată mai sus, & 182)…
Conform art.1 din Protocolul nr.1, statul are dreptul de a expropria bunuri
- inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege - și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative. Ceea ce prevede art.1 din Protocolul nr.1 este ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie „în mod rezonabil în raport"; cu valoarea bunului. O lipsă totală de despăgubire nu poate fi considerată ca fiind compatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1 decât în cazuri excepționale (Broniowski, menționată mai sus, &186)….
…Astfel, Curtea a admis în mod explicit în cauzele Broniowski și Wolkenberg că reforma radicală a sistemului politic și economic din Polonia, precum și situația finanțelor sale puteau să justifice limitări draconice la despăgubirea repatriaților de dincolo de Bug (Broniowski, menționată mai sus, &
183 și Wolkenberg și alții împotriva Poloniei (dec.), nr.50.003/99, & 63, C. 2007-
XIV (extrase)…..
În plus, din jurisprudența sa reiese clar că, în situația în care Curtea a putut să considere că legile de restituire puse în aplicare pentru a atenua consecințele încălcărilor masive ale drepturilor de proprietate, cauzate, de exemplu, de regimurile comuniste, urmăreau un scop legitim, aceasta a considerat totuși necesar să facă în așa fel încât atenuarea încălcărilor din trecut să nu creeze noi nedreptăți disproporționate (a se vedea, de exemplu, P. și P. împotriva Republicii Cehe, nr.36.548/97, & 58, C. 2002-VIII)…";.
G. a relevat Curții că o serie de probleme dintre cele mai grave au condus la încetinirea procesului de restituire și de despăgubire pentru bunurile naționalizate.
El a precizat că se confruntă cu un mare număr de cereri de restituire sau de despăgubire provenite de la foști proprietari sau de la moștenitorii acestora, la numărul mare de cereri de despăgubire adăugându-se și cerința unei despăgubiri integrale impusă de legile în vigoare.
Conform unei evaluări aproximative, suma necesară pentru a plăti aceste despăgubiri se ridică la 21 de miliarde de euro. G. a precizat că că PIB-ul României pentru anul 2009 a fost de 120 de miliarde de euro. S. despăgubirilor plătite efectiv până în prezent fiind de circa 84 de milioane de euro.
Curtea E., hotărând să suspende analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, a reținut că :"; Statul pârât trebuie, așadar, să garanteze prin măsuri legale și administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate într-o situație similară celei a reclamantelor, ținând cont de principiile enunțate în jurisprudența Curții cu privire la aplicarea art.1 din Protocolul nr.1 (paragrafele 162-177 de mai sus).Aceste obiective ar putea fi atinse, de exemplu, prin modificarea mecanismului de restituire actual, cu privire la care Curtea a constatat anumite lipsuri, și prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză
(Viașu, menționată mai sus, & 83).
În același timp, Curtea a apreciat că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de C. și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale C.i, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, menționate mai sus). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o per io ad ă mai lung ă ar
pu te a s ă reprez in te, de ase mene a, măs ur i c ap ab ile s ă p ăs treze un jus t ech il ibr u în tre in teresele f oștil or propr ie tar i ș i in ter esul gener al al colec tiv ităț ii.
În acest context, Guvernul României, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform T.ui VII din L. 2., generând implicații financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat și care ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, a adoptat O. de U. nr. 6., prin care se modifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către C. C. pentru S. D.. Ulterior, având în vedere aceleași rațiuni obiective, a adoptat și OUG nr. 4..
Așa fiind, instanța constată că obligația judecătorul național de a aplica cu prioritate prevederile C., atunci când normele interne nu sunt în concordanță cu acestea, nu poate fi contestată. Cu toate acestea, în privința duratei unei proceduri, s-a consacrat principiul conform căruia acest concept cuprinde si fazele administrative ale soluționării unei petiții legate de exercițiul unui drept civil, dar aprecierea caracterului rezonabil al acestuia trebuie făcută în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele sale și de criteriile consacrate în jurisprudența C. privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul parților și miza procesului pentru cei interesați.
Prin urmare, ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.
Într-adevăr, necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se reflectă în însăși structura art. 1 din Protocolul nr. 1 și se concretizează în necesitatea existentei unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite,si scopul urmărit.
Mai mult, instanța europeană a arătat că în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante ale ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună nu numai de măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor astfel de măsuri .
În raport de toate aceste considerente instanța apreciază că nu există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din C. - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C., referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile OUG nr. 4..
Prin măsurile adoptate de executiv în baza acestor prevederi, s-a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, pe de o parte și între stat și populație, pe de altă parte.
Pentru aceste considerente instanța va aprecia că suspendarea procedurilor de evaluare și de emitere a titlurilor de despăgubire, nu produce consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. și urmărește un scop legitim, și anume acela de a nu crea noi nedreptăți disproporționate.
Cât timp procedura administrativă de evaluare, de emitere a titlurilor de despăgubire și a celor de plată este suspendată, demersul inițiat de reclamantă este prematur, urmând a fi respins în consecință, cu luarea în considerare și a prev. art. 1,8 și 18 din LCA.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
Admite excepția prematurității și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta O. ANA cu domiciliul în C.-N., str.C., nr.63, jud.C. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. cu sediul în B., C. F., nr.202, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. B. A. B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
4 ex./(...)
