Sentința nr. 615/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ S. A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 615/2012
Ședința la 25 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții C. DE A. DE S. A J. C., C. N. DE A. DE S. B. având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ art. 35 din O. C. nr. 6..
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 septembrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții C. DE A. DE S. A J. C., C. N. DE A. DE S. B. se solicită admiterea excepției de nelegalitate a art. 35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate aprobate prin O. președintelui Casei N. de A. de
S. nr. 6. formulată.
În fapt, arată că în temeiul textului legal ce face obiectul sus arătatei excepții, pârâta C. C. a emis deciziile de impune re a căror desființare sub semnata o solicit în prezentul dosar.
În ceea ce privește motivele de ne legalitate invocate în susținerea excepției, arăt următoarele:
Solicită a se constata că potrivit prev. art. 85 C. proc.fisc., impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc în una din cele două modalități: a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4); b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Astfel, raportat la textul de lege arătat se poate concluziona că, regula în materie fiscală o constituie stabilirea obligațiilor fiscale (principale sau accesorii) printr-o decizie de impunere, iar excepția o constituie stabilirea obligațiilor fiscale prin declarația fiscală, atunci când legea stabilește obligația contribuabilului de a calcula cuantumul obligației fiscale. Deciziile de impune re astfel emise trebuie să respecte exigențele prevăzute de art. 43
C. proc. fise. pentru orice act administrativ fiscal. Comunicarea deciziilor de impunere, indiferent dacă acestea privesc obligațiile fiscale principale sau accesorii, trebuie să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 44 C. proc. fisc., astfel încât să existe certitudinea că acesta a luat cunoștiință de sumele de plată stabilite în sarcina sa.
În lipsa comunicării deciziilor de impunere, așa cum rezultă din art. 45 C. proc. fisc., deciziile de impune re nu sunt opozabile contribuabilului.
Această concluzie este întărită de prevederile pct. 44.1 din HG nr.
1050/2004 (Normele metodologice de aplicare a C. de procedură fiscală): "Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii".
Vă rog să observați și împrejurarea că situațiile în care contribuabilul este obligat prin lege să determine cuantumul obligațiilor fiscale datorate sunt extrem de rare, din două motive: - pe de-o parte, contribuabilii nu au pregătire de specialitate în domeniul fiscal, fiind astfel posibil ca stabilirea propriilor obligații de plată să se facă eronat; - pe de altă parte, fiind vorba de venituri fiscale, trebuie evitată situația în care contribuabilul s-ar sustrage de la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor, prin determinarea unor sume de plată mai mici.
În orice situație însă, ținând cont de principiul previzibilității legii și de principiul securității juridice, contribuabilul trebuie să cunoască faptul că are obligația de a determina impozitele, taxele sau contribuțiile datorate. Trebuie de asemenea spus faptul că organele fiscale nu sunt singurele organe care pot stabili impozite, taxe, contribuții sau obligații fiscale accesorii acestora. În mod evident, regula este aceea potrivit căreia raportul juridic de drept fiscal se stabilește între stat și unitățile administrativ- teritoriale, pe de-o parte, și contribuabili sau alte categorii de persoane expres determinate de lege, pe de altă parte.
Din lectura art. 17 alin. 5 C. proc. fise. rezultă faptul că "organele fiscale" sunt A. N. de A. F., organele subordonate acesteia și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale. Pe cale de consecință, de regulă, organele fiscale astfel determinate sunt competente să aplice dispozițiile T. VI, Capitolul I (art. 85 - 90) din C. de procedură fiscală, consacrate stabilirii impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Prin excepție însă, în condițiile unei împuterniciri exprese a legii, competența de stabilire a impozitelor, taxelor și contribuțiilor poate reveni și altor organe, care nu sunt "organe fiscale" în sensul art. 17 alin. 5 C. proc. fise.
În speță, solicită a se constata că potrivit prev. art. 35 din Normele metodologice aprobate prin O. președintelui Casei N. de A. de S. nr. 6.
"( 1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din C. de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectare a veniturilor se face de A., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A.
(2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege".
Vă rog să observați și că dispozițiile art. 215 alin. 3 din L. nr. 9.[3], la care face trimitere actul administrativ cu caracter normativ, nu au nicio legătură cu problema pusă în discuție, trimiterea făcută de către actul normativ fiind greșită (ca de altfel și dispozițiile art. 81 C. proc. fisc.). În schimb, relevanță au dispozițiile art. 216 din L. nr. 9. potrivit cărora:
"În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., denumită în continuare A., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței G.ului nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Trebuie observat faptul că L. nr. 9. nu prevede o procedură de stabilire a contribuției de asigurări sociale de sănătate, nici explicit și nici prin trimitere la procedura generală de stabilire a impozitelor, taxelor și contribuțiilor prevăzută de C. de procedură fiscală. Singurele încercări ale legiuitorului de a aborda această temă sunt cuprinse în art. 261 din L. nr. 9. potrivit cărora:
"(1) Angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile C. de procedură fiscală.
(2) C. aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.
(4) În cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de L. nr. 571 /., cu modificările și corn pletările ul terioare, și Ordonan ța G.ului nr. 9., republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui C., cu avizul consiliului de administrație.
(5) Persoanele prevăzute la art. 257 și 258 au obligația de a pune la dispoziția organelor de control ale A. sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond".
În mod evident, față de exigențele principiului securității juridice, redactarea art. 261 din L. nr. 9. nu este în măsură să conducă la concluzia că legiuitorul ar fi conferit Casei N. de A. de S. și organelor subordonate dreptul de a stabili contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Astfel, pe de-o parte, în lumina art. 261 alin. 2 și 4, C. N. de A. de S. este împuternicită să elaboreze doar norme pentru executarea silită a creanțelor reprezentând contribuții de asigurări de sănătate și obligații fiscale accesorii și să procedeze la executarea silită, conform C. de procedură fiscală.
Pe de altă parte, trimiterea din cuprinsul alin. 5 cu privire la obligația de a pune la dispoziția A. sau a caselor de asigurări documentele justificative
"în vederea stabilirii obligațiilor la fond" este extrem de generală și insuficientă din punct de vedere juridic pentru a conferi Casei N. de A. de S. dreptul de a stabili obligațiile de plată principale și accesorii la F. național unic de asigurări sociale de sănătate. În același timp însă, există și un text care exclude orice urmă de îndoială și conferă dreptul de a stabili obligațiile de plată principale și accesorii menționate. Este vorba de textul art. 42 alin. 1 din aceleași Norme metodologice aprobate prin O. nr.
6., potrivit căruia: "Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 305 și 306 din lege, precum și constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuțiile datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator se realizează de M. E. și F. și de unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar".
Este drept că această prevedere se referă doar la contribuțiile datorate de persoanele juridice și de persoanele fizice care au calitatea de angajator, nu și la persoanele fizice care au obligații de plată proprii către F. național unic de asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, raportat la aceste elemente, concluzia nu poate fi decât una stngură-: C. N. de A. de S. și casele teritoriale nu au competența stabilirii contribuției de asigurări sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere (mai recent dobânzi și penalități de întârziere) aferente.
Sentința nr. 269 din 24 iunie 20 I O pronunțată de Curtea de A. C., S. comercială, de contencios administrativ și fiscal, în "O. Președintelui Casei
N. de A. de S. nr. 6.. Norme metodologice privind executarea silită a obligațiilor la F. N. U. de A. S. de S. A. 35. Act administrativ cu caracter normativ. Stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate. O. fi scale principale și accesorii. Excepție de ne legalitate. Necompetența Casei N. de A. de S. C. Ce. A. C. secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sentința nr. 269 din 24 iunie 20 I O. cu comentariu de C. F. C.) în Revista Română de D. al A., nr. 6. I O, p. 90 și urm.
Această competență revine - fie în temeiul art. 42 alin. 1 din Normele metodologice, fie în temeiul competenței lor generale de a stabili impozite, taxe și contribuții - organelor fiscale expres indicate de art. 17 alin. 5 C. proc. fise.
În drept înțeleg își întemeiază prezenta pe prev. art. 4 din L. nr.
554/2004, precum și pe textele de lege mai sus invocate pe parcursul expunerii stării de fapt.
C. N. DE A. DE S. prin întâmpinarea depusă la dosar solicită să respingeți excepției de nelegalitate invocată de reciamantă în dosarul mai sus menționat și menținerea ca legale și temeinice a dispozițiilor arte 35 din O. Președintelui C. nr. 6. pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru Încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificări și completări, din următoarele motive:
Reclamanta solicită să se constate nelegalitatea dispoziției prevăzute la art. 35 din O. Președintelui C. nr. 6., cu modificările și completările ulterioare, motivat de faptul: C. și casele de asigurări de sănătate nu au competența de a stabili obligațiile fiscale către F. național unic de asigurări sociale de sănătate, nu este abilitată de L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, să aibă calitatea de organ emitent al deciziei de impunere pentru creanțele cu titlu de contribuții la F. național unic de asigurări de sănătate, astfel că aceste dispoziții sunt nelegale.
1. Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, respectiv nelegalitatea art. 35 din O. președintelui C. nr. 6. pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și cornpletările ulterioare, solicită respingerea acestor motive ca neîntemeiate, față de următoarele considerente:
Potrivit art. 27 alin. (1) din O. nr. 86/. privind unele reglementări în domeniul financiar, aprobată prin L. nr. 6., cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004 activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate, precum și alte contribuții datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitățile asimilate angajatorului, sunt în competența M. F. P. și a unităților sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar.
Începând cu aceeași dată, potrivit prevederilor arte 38 alin. (1) din O.
G. nr. 86/., pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajat, asigurate pe baza de declaratie sau contract de asigurare la sistemul de asigurări sociale de sănătate, activitatea de colectare a contribuțiilor a rămas în sarcina C. prin casele de asigurări de sănătate.
C. creanțelor fiscale, este reglementată de prevederile T. V.- C. creanțelor fiscale, al C. de procedură fiscală, care prin prevederile arte 110 alin. (2) arată că acestea se realizează în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a C. de procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. Aceste titluri pot fi: decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii; declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligațiile fiscale, în cazul În care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii, etc.
A. 208 din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și cornpletările ulterioare, prevede că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați, având ca și obiective: protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate (F.), având la bază unele principii, dintre care și cel al solidarității și al subsidiarității în colectarea și utilizarea fondului și participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea acestuia.
În conformitate cu art. 209 alin. (2) și (3) din actul normativ mai sus invocat, constituirea fondului se face din contributia pentru asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurati, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subventii de la bugetul de stat, precum și din alte surse - donatii, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului Casei N. de A. de S. și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii. Gestionarea fondului se face, în condițiile legii, prin C. N. de A. de S., prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și a municipiului B., prin C. A. de S. a A., O. P., S. N. și A. J. și prin C. A. de S. a M. T., C. și T. până la reorganizarea acesteia.
În conformitate cu art. 215 și 216 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare, obligatia virării contributiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.
De asemenea, persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații, precum și persoanele care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activităti independente sunt obligate să depună la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declaratii nominale privind obligatiile ce le revin fată de fond și dovada plătii contributiilor.
În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în conditiile O. nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completări le ulterioare.
Astfel, art. 216 din L. nr. 9. face trimitere directă la dispozițiile O. nr.
9. privind C. de procedură fiscală, la stabilirea măsurilor ce se impun pentru ca C., prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializate să procedeze la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului de către persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A.
Conform dispozițiilor art. 141 alin. (1) din C. de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu.
Astfel, O. președintelui C. nr. 6. a fost emis de C. N. de A. de S. (C.) pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calitătii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contributiei, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. national unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul dispozitiilor art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) și (4), art. 216, art. 256-260, art. 261 alin. (2) și (4) și ale art. 281 alin. (2) din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările și completă riie ulterioare, și ale art. 7, ale art. 17 alin. (5) și ale art. 18 pct. 36 din Statutul Casei N. de A. de S., aprobat prin H. de G. nr. 9..
În acest context, se poate observa că, C. a respectat prevederile art. 139 alin. (1) din Constitutie, Legii nr. 9. privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările și completă riie ulterioare, inclusiv prevederile art. 261 alin. (4) din L. nr. 9., privind elaborarea normelor aprobate prin ordin al președintelui C., cu avizul consiliului de administratie, prin H. C. de administratie nr. 2., anexată la prezenta întâmpinare.
Prin urmare, faptul că, în cuprinsul art. 35 din O. Președintelui C. nr.
6., cu modificările și completări le ulterioare, se stipulează:
- titlul de creanță îl constituie decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, nu este de natură a reprezenta o adăugare la lege sau nerespectare a legii, astfel cum în mod eronat susține reclamantul.
Prevederile art. 35 din O. președintelui C. nr. 617/2006, cu modificările și completările ulterioare, supuse analizei din punct de vedere al legalității, nu trebuie interpretate individual, ci trebuie avute în vedere și competențele atribuite C. și caselor de asigurări de sănătate în aplicarea măsurilor de executare silită, competențe ce se încadrează în dispozițiile cuprinse în O. nr. 9. și care raportat la dispozițiile legale în baza cărora au fost emise, respectiv cele ale Legii nr. 9., nu pot fi considerate că adaugă la lege sau că nu se respectă legea.
În conformitate cu art. 79 din OG nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligati să conducă evidente fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.
Între C. N. de A. de S. și A. N. de A. F. a fost încheiat un Protocol privind fllrnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere din drepturi de proprietate intelectuală. din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor. din agricultură și silvicultură, precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru persoanele care au calitatea de angajat, către C. N. de A. de S.
Protocolul mai sus menționat a fost înregistrat în evidențele C. cu nr. P
5282/(...), iar în evidențele A. cu nr. 95896/(...) ( anexat la prezenta) Obiectul acestui Protocol îl constituie furnizarea de către A. date cu privire la
: persoanele care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură care sunt impozitate conform Legii nr. 571/. privind C. Fiscal, cu modificările și completările ulterioare; plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la F. național unic de asigurări sociale de sănătate (F.), pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat.
Aceste date sunt transmise de către A. către C., în scopul exercitării atributiilor legale ale acesteia. respectiv în vederea stabilirii calitătii de asigurat a acestor persoane. Astfel, A., prin intermediul structurilor de profil subordonate, furnizează lunar către C. în suport electronic baza de date cu privire la: - veniturile realizate din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură plata contribuțiilor la F. de către persoanele care realizează astfel de venituri.
Față de aceste considerente, solicită a se constata faptul că în cauza de față nu este vorba despre încălcarea dispozițiilor art. 139 alin. (1) din
Constituție, Legii nr. 9., în sensul unei substituiri în obligațiile A., prin intermediul structurilor de profil subordonate, de către C., prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializate.
Astfel, pentru obligatiile de plată fată de fond altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. baza de impunere pentru stabilirea contributiilor datorate de persoanele care realizează venituri din profesii libere. din drepturi de proprietate intelectuală. din dividende. dobânzi și din cedarea folosintei bunurilor. din agricultură și silvicultură se stabilește de A. prin intermediul structurilor de profil subordonate tiind ulterior transmisă
C.. potrivit Protocolului încheiat între C. și A. nr. P 5282/26.10.200.
Menționează că, potrivit art. 261 alin. (2) din L. nr. 9., cu modificările
și completările ulterioare, C. aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectare a veniturilor se face de A.
În subsidiar, învederează instanței de judecată că pe rolul C. de A. C. , S. comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a aflat dosarul nr, (...) având ca obiect exceptia de nelegalitate invocată din oficiu de Tribunalul Maramureș, S. comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu instituția noastră a art. 35 din O. Președintelui C. nr. 6. pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate.
Prin Sentința civilă nr. 269/(...) pronunțată de Curtea de A. C., S. contencios administrativ și fiscal, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și a dispus admiterea sesizării din oficiu a T.ui M. - S. comercială, de contencios administrativ și fiscal privind excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din O. Președintelui C. nr. 6. și a constatat nelegalitatea prevederilor art. 35 din actul administrativ mai sus menționat.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate, C. și CAS M. au formulat recurs, soluționat în mod irevocabil de Î. Curte de C. și J., S. contencios administrativ și fiscal, prin pronuntarea D. nr. 3878/(...), în dosarul nr. (...).
Prin Decizia I. mai sus mentionată, instanta de recurs a admis recursurile declarate în această cauză de către C. și C. de A. de S. M., a modificat sentinta atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată exceptia de nelegalitate invocată.
Având în vedere că exceptia de nelegalitate a art. 35 din actul normativ contestat a făcut obiectul controlului de legalitate, apreciem că în cauza dedusă judecătii , aspectele de fapt și de drept au fost dezlegate de instanta de control judiciar, astfel că o hotărâre judecătorească contradictorie ar conduce la încălcarea principiului realizării uniforme a justitiei.
Solicită respingerea motivelor de nelegalitate invocate ca neîntemeiate, având în vedere și următoarele considerente:
Potrivit prevederilor Legii nr. 9., cu modificările și completările ulterioare, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 din acest act normativ, nu există nicio derogare de la dispoziția legală potrivit căreia toți cetățenii români cu domiciliul în țară precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România au obligația achitării contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Astfel, art. 257 alin. (2) din actul normativ mai sus menționat stabilește obligativitatea achitării contribuției persoanei asigurate calculată asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente, veniturilor din agricultură și silvicultură ce se supun impozitului pe venit, indemnizațiilor de șomaj și veniturilor din pensii.
În acest context, subliniază că persoanele care realizează venituri din activități independente au avut și au obligatia legală (stabilită începând cu anul 1998 prin L. nr. 1., din anul 2003 prin OUG nr. 1., și ulterior, din
2006, prin L. nr. 9.) de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată asupra veniturilor realizate.
Totodată, potrivit actelor normative care stau la baza organizării sistemului de asigurări sociale de sănătate, toate persoanele care au obligația de a se asigura, trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani.
Față de toate aceste aspecte invocăm și prevederile art. 257 alin. (8) din L. nr. 9., potrivit cărora termenul de prescriptie al plătii contributiei de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligatiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani. Consecință a celor menționate, toți cetățenii români care au obligația de a se asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani, iar în cazul în care înregistrează restanțe în cadrul acestei perioade sunt obligați la plata acestora.
În concluzie, ținând cont și de regula de drept potrivit căreia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa, persoanele care au obligația de a se asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani, în caz contrar fiind obligați la plata contribuției conform art. 259, alin. (7) și alin. (8) din L. nr. 9., inclusiv a obligațiilor fiscale accesorii sau a majorărilor de întârziere.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamanta C. M. și să mențineți ca legale și temeinice dispozițiile cuprinse la art. 35 din O. președintelui C. nr.
6. pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândire a calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare.
Instanta din actele dosarului retine urmatoarele :
In esenta in speta se solicita constatarea nelegalitatii art. 35 din
O. Presedintelui CAS 6. apreciindu-se ca acest text de lege care da posibilitatea emiterii unei decizii de impunere si pe cale de consecinta competenta stabilirii contributiei la asigurarile sociale si a majorarilor aferente casei de asigurari de sanatate contravine prevederilor cuprinse in art. 82,89-90,17 din C.pr.civ ,art. 215,216 ,257,258 261 din L. 9. care interpretate coroborat recunosc aceasta competenta doar organelor fiscale expres indicate de art. 17 alin. 5 C.pr.fiscala.
O. nr. 6. emis de C. pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate
F.ui N. U. de A. S. de S. a fost emis în temeiul dispozițiilor expres menționate din L. nr. 95/206 privind reforma în domeniul sănătății respectiv art. 211 alin.3, 213 alin.3 și 4, art. 216, 256-260 ș.a. și al Statului Casei N. de A. de
S., aprobat prin nr. 9. art. 7, 17 alin.(5) și art. 18 pct. 36.
Analizând art. 35 din O. nr. 6., prin raportare la prevederile 216 din L. nr. 9. instanta apreciaza că acesta nu adaugă la lege întrucât nu sunt extinse competențele CAS cu privire la emiterea de decizii de impunere, care la scadență au valoarea de titlu executoriu în baza cărora se poate declanșa urmărirea silită, în plus față de abilitarea legală deja recunoscută, aceea de a proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere.
Raportat la prevederile 216 din L. nr. 9., potrivit cu care, în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O. nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicat, că dispozițiile art. 35 din Normele metodologice nu au caracter nelegal întrucât nu adaugă la lege și nici nu contravin sensului și spiritului legii în aplicarea căreia au fost adoptate.
Astfel, norma legală cuprinsă în 216 din L. nr. 9. trimite în mod explicit la dispozițiile cuprinse în C. de procedură fiscală atunci când menționează atribuțiile execuționale ale Casei N. de A. de S.
Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în art. 35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al CAS nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în C. de procedură fiscală, în condițiile în care potrivit art. 141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor C. de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C. N. de A. de S.
Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile art. 35 din O. Președintelui C. nr.
617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit prin nr. 9., în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către F. N. U. de A. S. de S., în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O. nr. 9..
O astfel de interpretare apare ca fiind și rațională în condițiile în care gestionarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorată, se realizează prin C. ca și prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din C. de procedură fiscală.
Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 4 din L. 554/2004 si a textelor de lege sus mentionate se va respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor cuprinse în art. 35 din O. nr. 6..
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge excepția de nelegalitate formulată de reclamanta C. M. domiciliată în C.-N., str.Fabricii nr.2, ap.4, jud.C. în contradictoriu cu pârâții C. DE A. DE S. A J. C. cu sediul în C.-N., str.Constanța, nr.5, jud.C., C. N. DE A. DE S. B. cu sediul în B., C. C. nr.248, bl.S19, sector 3..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în șdința publică de la data de 25 septembrie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER A. AMA. M. N. M. ȚÂR red.A.A.M./A.C.
4 ex. - (...)
