Sentința nr. 619/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 619/2012
Ședința ta de 26 S. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. M. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. S.-C. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, S. ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intervenienții M. E., C., T. ȘI S. și M. M., F. ȘI P. S., având ca obiect - despăgubire - plată prejudiciu cauzat prin emiterea unor ordonanțe de urgență neconstituționale.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și apoi la data de (...).
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 8 iulie 2010, reclamantul M. S.-C., în temeiul art. 9 din L. nr. 5., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI si S. ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat instanței obligarea pârâților, în solidar, la plata unor despăgubiri în cuantum total de 9.352,76 RON, pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonanțe de urgență neconstituționale; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea actiunii, reclamantul a arătat că este asistent universitar la F. de G. din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" C.-N., Catedra de G. R. cu începere din 2006. Având în vedere obiectul prezentei acțiuni, reclamantul s-a încadrat în perioada relevantă (...) - (...)) în tranșa de vechime 3-6 ani. Potrivit O.G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, coeficienții de salarizare aplicabili reclamantului potrivit formei inițiale a acestui act normativ erau cuprinși intre 259,593 si 2911,678. Ca urmare a aprobării O.G. nr. 1. prin L. nr. 2., a fost majorată semnificativ valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât pentru perioada în discuție noile valori erau cuprinse intre 259,593 si 400,00. Practic, a fost majorată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada octombrie - decembrie 2008. Acest lucru ar fi însemnat că salariile personalului didactic ar fi urmat să fie majorate cu începere de la 1 octombrie 2008, plata majorată urmând a se face începând cu luna noiembrie 2008 (datorită faptului că salariile sunt decalate cu o lună).
L. nr. 2. a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 28 octombrie 2008 și, în lipsa unor prevederi contrare, a intrat în vigoare la data de 31 octombrie
2008.
Prin O. nr. 136/2008, publicată în Monitorul Oficial din 31 octombrie 2008 și intrată în vigoare la aceeași dată, au fost anihilate practic dispozițiile cuprinse în L. nr. 2., prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada octombrie - decembrie 2008. Noua configurație a coeficienților era, la data amintită, cuprinsa intre 259,593 si 299,933.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 2 decembrie 2008, dispozițiile O. nr. 136/2008 au fost declarate neconstituționale. Anterior, la data de 11 noiembrie 2008, G. abrogase prin O. nr. 15112008 art. 1 din O. nr. 1362008, care modifica coeficientul de multiplicare în sensul arătat mai sus.
Prin O. nr. 1., publicată și intrată în vigoare la 11 noiembrie 2008, s-a dorit a se reglementa atât regimul drepturilor salariale aferente anului 2008, cât și cel al drepturilor salariale care ar fi urmat să fie plătite în anul 2009. Astfel, în primul rând, pentru anul 2008 s-au reiterat prevederile O. nr. 136/2008, coeficientul de multiplicare pentru perioada octombrie - decembrie 2008 fiind păstrat la același nivel.
P. anul 2009, s-a prevăzut păstrarea coeficientului de multiplicare 1,000 la valoarea din perioada octombrie - decembrie 2008, urmând ca în două etape să fie modificați coeficienții de salarizare aferenți funcțiilor didactice și tranșelor de vechime. P. poziția de asistent universitar prezintă interes doar modificările coeficienților prognozate pentru perioada septembrie - decembrie 2009. După cum se poate observa, s-a modificat doar pragul minim al coeficienților, astfel încât un asistent universitar care beneficia de coeficientul maxim de salarizare anterior nu înregistra, prin efectul O. nr. 1., vreo creștere salarială în cursul anului 2009.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în
Monitorul Oficial din 6 iulie 2009, O. nr. 1. a fost declarată neconstituțională în ceea ce privește dispoziția art. 1 pct. 2 și 3, menite în fapt să anihileze aplicarea L. nr. 2..
Potrivit O. nr. 1., în vigoare de la 30 ianuarie 2009, G. a decis aplicarea coeficientului de multiplicare stipulat de O. nr. 1. pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2009 și a statuat că pentru perioada 1 aprilie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1 b, 1.2b, 2b și 3b la O. G. nr. 1..
Practic, acest lucru ar fi însemnat o aplicare anticipată a prevederilor
Ordonanței de urgență a G. nr. 1., care ar fi însemnat în fapt o modificare a veniturilor salariale ale persoanelor care nu aveau deja coeficientul de salarizare maxim.
- Prin Decizia Curții Constituționale nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în
Monitorul Oficial din 31 iulie 2009, prevederile relevante ale O.u.G. nr. 1. au fost declarate neconstituționale.
Prin O. nr. 31. s-au reiterat prevederile O. nr. 1., cu singura precizare că aplicarea anticipată a majorării salariale de o treime ar fi urmat să se facă de la 1 mai 2009.
Prevederile favorabile au fost însă abrogate prin O. de urgență nr. 4., în vigoare din 30 aprilie 2009, care a fixat practic valorile coeficienților de multiplicare pentru anul 2009 la același nivel cu cel din aprilie 2009. Cu alte cuvinte, s-au revocat măsurile anterioare, astfel încât nu s-a mai produs nicio majorare a coeficienților cu începere de la data de 1 mai 2009 sau 1 septembrie
2009.
La data de 1 ianuarie 2010, O. G. nr. 1. a fost abrogată prin L. nr. 3. (legea unică a salarizării).
A mai arătat reclamantul că în conformitate art. 9 alin. 4 din L. contenciosului administrativ, în termen de un an de la data publicării deciziei prin care o anumită ordonanță de urgență a fost declarată neconstituțională, persoanele prejudiciate prin dispozițiile ordonanței pot formula o acțiune în despăgubiri. În cazul său, ordonanțele de urgență prejudiciabile avute în vedere sunt următoarele: O. nr. 1. (decizia de constatare a neconstituționalității publicată în M. Of. din 6 iulie 2009) și O. nr. 1. (decizia de constatare a neconstituționalității publicată în M. Of. din 31 iulie 2009).
Raportat la condițiile răspunderii civile delictuale, existența unui fapte culpabile, a vinovăției autorităților publice din România, a prejudiciului suferit de subsemnatul și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este evidentă. Astfel, prin efectul combinat al O. nr. 1. și respectiv O. nr. 1., prevederile O.G. nr.
1. în forma aprobată prin L. nr. 2. nu au fost practic niciodată puse în aplicare, în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009 (practic, L. nr. 2. nu a fost nicio secundă în vigoare).
În aceste condiții, raportat la toate aceste elemente, reclamantul apreciază faptul că valoarea totală a prejudiciilor cauzate de ordonanțele de urgență care au blocat aplicarea L. nr. 2. este de 16.888,13 RON, sens în care înțelege să-și precizeze acțiunea.
Pârâtul S. ROMAN prin M. F. P. a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a S.ui Roman prin M. F. P. si a solicitat respingerea acțiunii fata de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
M. E., C., T. ȘI S., în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea G., în temeiul art. 49-56
Cod procedură civilă, a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul G. R.
În ceea ce privește interesul pe care M. E., C., T. și S. îl are in soluționarea prezentei cauze, acesta decurge din calitatea de membru al G. si de autoritate de stat ce controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare.
De asemenea, prevederile legale, respectiv L. învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea M.ui E., C., T. și S., legitimează interesul său, ca autoritate de stat în domeniul educatiei.
P. aceste motive solicită admiterea în principiu a cererii sale așa cum a fost ea formulată.
Pe fondul cauzei, intervenientul invocă inadmisibilitatea prezentei cereri de chemare în judecată având în vedere că acțiunea introdusă conform art. 9 alin. (5) din L. nr. 5. poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile create prin ordonanțe ale G.. Aplicabilitatea unui act normativ pentru perioada cât acesta a fost în vigoare nu creează prejudiciu. De la data intrării în vigoare până la data încetării efectelor juridice actele normative se aplică conform principiului efectului imediat al legii noi. Efectul declarării ca neconstituționale a unei ordonanțe de urgență este acela al lipsirii de efecte al actului respectiv de la un moment dat. Neconstituționalitatea este rezultatul încălcării prevederilor Constituției R., republicată, și conduce la înlăturarea efectelor acelui act normativ pentru viitor. Curtea Constituțională nu constată că un act normativ este neconstituțional pentru că este generator de prejudicii, ci verifică respectarea prevederilor legii supreme.
M. M., F. ȘI P. S. a depus, în condițiile art. 49 C.pr.civ., cerere de intervenție în interesul G. R., cererea fiind justificată de calitatea de inițiator al actului normativ, respectiv, OUG nr. 1. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar. Contestația formulată de reclamant împotriva, OUG nr. 1. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar este nefondată.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată solicită admiterea următoarelor excepții:
1. Excepția netimbrării acțiunii.
Potrivit prevederilor art. 17 alin. 2 din L. nr. 5. privind contenciosul administrativ, modificată și completată prin L. nr. 2. pentru cererile formulate în baza acestei legi se percep taxele de timbru prevăzute de L. nr. 1. privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative care se vor taxa la valoare.
Față de acest aspect, solicită instanței anularea acțiunii ca netimbrată.
2. Excepția lipsei îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute imperativ de L.
Nr. 5., respectiv de art.7 alin.1 potrivit căruia înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într- un drept al său sau într-un interes legitim, trebuie să se adreseze instituției respective. N. acestei proceduri prealabile, duce la respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fond, intervenientul solicită respingerea pretențiile reclamantului ca nefondate.
Pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI a formulat întâmpinare prin care solicită obligarea, în solidar cu S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata unor despăgubiri în cuantum total de 9.352,76 Ron pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonațe de urgență neconstituționale, cu cheltuieli de judecată.
În primul rând, pârâtul a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului având în vedere că reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile
L. contenciosului administrativ nr.5., astfel că potrivit art.17 alin.2 din acest act normativ, pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de L. nr.1. privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare. Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.20 alin.2 și 3 din L. nr.1., cu modificările și completările ulterioare, la care fac trimitere prevederile art.17 alin.2 din L. nr.5..
Pârâtul a invocat și excepția inadmisibilității cererii, față de obiectul său exclusiv patrimonial având în vedere dispozițiilor art.9 alin.1 din L. nr.5., modificată și completată, din analiza cărora rezultă că acțiunea trebuie să aibă un obiect complex, în sensul ca să existe o cerere principală specifică contenciosului administrativ, și anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis în baza ordonanței guvernului, iar excepția de neconstituționalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară. Faptul că prin dispozițiile alin. 4 al aceluiași articol se prevede posibilitatea introducerii cererii direct la instanța de contencios administrativ competentă, pentru cazul în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, nu poate fi interpretat în sensul că acțiunea poate avea un obiect pur patrimonial, fără a fi însoțită de o cerere principală specifică contenciosului administrativ, și anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis în baza ordonanței guvernului. Normele de excepție stabilite prin alin. 4 al art.9 sunt de strictă aplicare și nu pot fi extinse dincolo de voința legiuitorului, singura rațiune pentru care persoana vătămată este scutită de formularea unei noi excepții de neconstituționalitate fiind determinată de inadmisibilitatea unui asemenea demers după ce, anterior, neconstituționalitatea unei ordonanțe fusese pronunțată ca urmarea a unei excepții ridicate în altă cauză.
Însă, procedurile și competențele instanțelor de contencios în ce privește soluționarea fondului cauzei, stabilite prin alin.3 al art.9 pentru situația în care este admisă excepția de neconstituționalitate, rămân neschimbate. Prin urmare, instanța de contencios administrativ nu va mai fi sesizată cu problemele de contencios constituțional, ci doar cu cele tipice contenciosului administrativ. În acest context, se impune a fi observat că, la rândul său, alin.5 al art.9 stabilește în mod clar și imperativ că "acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonante ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece raportat la obiectul cererii, această formă de răspundere nu are o consacrare expresă, fiind de neconceput ca emiterea unui act administrativ să fie calificată un "delict civil", întrucât această ipoteză ar goli de conținut toată teoria regimului juridic al actelor administrative. De asemenea, susținerile reclamantului în justificarea existenței unei răspunderi a G. R. sunt nu numai nefondate, dar sunt
și în contradicție cu prevederile constituționale și cu cele ale legilor speciale care reglementează organizarea și funcționarea G., precum și răspunderea membrilor acestuia.
Pârâtul a mai invocat și prevederilor art. 11 alin. (3) din L. nr. 47/1992 cu modificările și completările ulterioare, deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG. nr.136/2008, O. nr. 1., O. nr.1. sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Textul de lege menționat reprezintă o transpunere în legea specială a normei fundamentale prevăzută la art.147 alin.4 din Constituția R., republicată potrivit căreia deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al R., de la data publicării deciziile fiind general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Prin sentința civilă nr. 410 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui Român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de către reclamantul M. S.- C. și, în consecință, ai fost obligați pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în solidar, să plătească reclamantului suma de 15.989,03 lei prejudiciu cauzat prin emiterea unor ordonanțe de urgență neconstituționale precum și să plătească în solidar suma de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 4.877 din data de (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în dosarul nr. (...), s-au admis recursurile declarate de GUVERNUL ROMÂNIEI și S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, M. E., C. ȘI T. și M. M., F. și P. S. împotriva sentinței civile nr. 410/(...) a Curții de A. C. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a apreciat că, în concret, instanța de trimitere trebuie să analizeze excepția tardivității introducerii acțiunii în raport cu toate cele trei ordonanțe de urgență invocate de intimatul-reclamant, să se pronunțe asupra tuturor excepțiilor invocate de părți în cauză și să administreze proba cu expertiza contabilă.
Pe rolul Curții de A. C., cauza a fost înregistrată sub nr. (...)* la data de 18 ianuarie 2010.
Prin încheierea din 15 februarie 2012, Curtea a admis în principiu cererile de intervenție accesorii în interesul pârâtului Guvernul României, formulate de către M. E., C., T. ȘI S. și M. M., F. ȘI P. S.
S-au respins excepțiile nelegalei timbrări și a lipsei plângerii prealabile, prin raportare la înscrisul existent la fila 33 din dosarul în care s-a pronunțat sentința casată și la prev. art. 7 al. 5 din L. nr. 5..
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a S.ui Român, a inadmisibilității acțiunii față de obiectul său exclusiv patrimonial și a tardivității, având în vedere și îndrumările date de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în acord cu prevederile art. 315 C. pr.civ., au fost unite cu fondul cauzei în baza prevederilor art. 137 al. 2 C. pr.civ.
Față de cele menționate, Curtea reține următoarele:
A dovedit reclamantul că din anul 2006 are calitatea de asistent universitar la F. de geografie din cadrul UBB C.-N..
Potrivit probelor administrate în cauză (înscrisuri și proba cu expertiza) din această calitate reclamantul era un beneficiar al dispozițiilor OG nr. 1. privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant.
Acest act normativ a fost aprobat ulterior prin L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonantei G. nr. 1. privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008, act normativ publicat în Monitorul Oficial nr. 730 din 28 octombrie 2008 și intrat in vigoare la data de 31 octombrie 2008.
Expertiza administrată ca probă în cauză (f.53) a relevat că L. nr. 2. ar fi determinat pentru reclamant o creștere a veniturilor slariale.
Dispozițiile noului act normativ, respectiv L. nr. 2. nu au mai fost aplicate în privința reclamantului ca urmare a intării în vigoare a OUG nr. 136/2008 privind stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din invatamant in anul 2008, act normativ publicat în Monitorul Oficial nr. 739 din 31 octombrie
2008
Prin Decizia nr. 1221 din (...) a Curții Constituționale , publicată în Monitorul Oficial nr. 804 din 2 decembrie 2008 s-a constatat neconstitutionalitatea OUG nr. 136/2008 în integralitatea ei.
Prin OUG nr. 151 din 10 noiembrie 2008 pentru modificarea si completarea
Ordonantei G. nr. 1. privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant publicată în Monitorul Oficial nr. 759 din 11 noiembrie 2008 s-a procedat, din nou, la reglementarea drepturilor salariale ale personalului din învățământ.
Acest nou act normativ a fost declarat neconstituțional parțial prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 a Curții Constituționale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din O. de urgenta a G. nr. 1. pentru modificarea si completarea Ordonantei G. nr. 1. privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, publicată în Monitorul Oficial nr. 464 din 6 iulie 2009.
Așa cum s-a arătat anterior au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din O. de urgență a G. nr. 1., respectiv acele dispoziții care afectau drepturile salariale ale reclamantului.
Prin OUG nr. 1. privind unele măsuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar publicată in Monitorul Oficial nr. 60 din 30 ianuarie 2009 și intrată în vigoare la data de 30 ianuarie 2009, s-a prevăzut și acordarea creșterilor salariale , parțial sub aspect temporal, creșteri salariale prevăzute de
OG nr. 1..
Mai apoi, prin decizia nr. 989 din 30 iunie 2009 a Curții Constitutionale, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din O. de urgenta a G. nr. 1. pentru modificarea si completarea Ordonantei G. nr. 1. privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant si a celor ale art. 2 si art. 3 din O. de urgenta a G. nr. 1. privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 31 iulie 2009, au fost declarate ca neconstituționale dispozițiile relevante, menționate anterior.
Pârâtul a emis mai apoi OUG nr. 31 din 1 aprilie 2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar publicată în Monitorul Oficial nr. 211 din 1 aprilie 2009 prin care s-au reluat o parte din din prevederile OUG nr. 1..
Așa cum s-a menționat anterior succesiunea legislativă expusă anterior a creat inițial cadrul legal pentru majorarea veniturilor slariale ale reclamantului, iar ulterior, ca urmare a unor intervenții legislative, reclamantul nu a mai putut beneficia de majorarea salarială.
Actele normative prejudiciabile, sub aspect material, pentru reclamant (OUG NR. 1. și OUG nr. 1.) au fost declarate ulterior ca fiind necostituționale, prin deciziile menționate anterior.
Textul legal incident în prezenta cauză este cel al art.9 din L. nr. 5.. Acest text legal prevede:
";Acțiunile împotriva ordonanțelor G.
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
(2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de 29 alin. (1) și (3) din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.
(3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. D. ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.
(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al R., Partea I.
(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.";
În concret, acțiunea reclamantului este întemeiată pe al. 4 al art. 9, constatarea neconstituționalității fiind realizată în alte două cauze, iar termenul de un an a fost respectat, cererea de chemare în judecată fiind depusă la organul poștal în data de (...) (f.12). Sub acest aspect excepția tardivității este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Acțiunea reclamantului este una în despăgubiri, drepturi salariale neîncasate, admisibilă din perspectiva al. 5 al art. 9 din L. nr. 5..
Față de conținutul dispoziției legale menționată anterior, apărarea pârâtului Guvernul României, exprimat sub forma unei excepții de inadmisibilitate, este neîntemeiată.
Art. 9 al. 5 din L. nr. 5., nu exclude ci dimpotrivă, chiar include varianta unei acțiuni în despăgubiri, independent de situația în care întemeiat pe art. 9 se cere, fie anularea unui act adminsitrativ, fie obligarea la emiterea unui act, etc.
Interpretarea pârâtului excede cadrului legal, reprezentat chiar de norma juridică menționată, care este foarte clar redactată.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat favorabil în privința prejudiciului pretins a fi reparat, iar prin notele de ședință (f.69) reclamantul și-a precizat cuantumul pretențiilor.
Proba cu expertiza va fi reținută de către instanță ca relevând valoarea despăgubirilor ce pot fi acordate reclamantului.
În privința excepțiilor invocate se vor reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a statului român prin Ministerul
Finanțelor Publice Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, din următoarele considerente:
G. este autoritatea publica a puterii executive care asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice.
Potrivit art. 108 al. 1 din Constituție guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.
Art. 9 din L. nr. 5. instituie răspunderea Guvenului, în calitate de emitent al unui act al său, declarat neconstituțional, răspundere ce poate îmbrăca și forma unei răspunderi pentru un prejudiciu patrimonial, atât timp cât art. 9 al. 4 din L. nr. 5., ce constituie chiar temeiul prezentei acțiuni, nu exclude o acțiune în despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o ordonață guvernametală neconstituțională.
Are calitate juridică procesuală cel care este titularul unui drept sau al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății. Poate fi pârât numai cel despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut dreptul pretins de către reclamant.
În speță, Guvenului, în calitate de emitent al ordonanțelor considerate ca fiind neconstituționale îi revine răspunderea de a acoperi și prejudicul direct cauzat reclamantului de această stare de drept (emiterea unor acte normative neconstituționale)
Prejudicul a fost produs de un organ al statului, guvernul, în exerciatrea atribuților specifice , în care i-a fost delegată puterea publică.
Excepția lipsei procedurii prealabile este nefondată, urmând a fi respinsă.
Art. 9 al. 4 din L. nr. 5. exclude obligativitatea formulării unei plângeri prealabile .
Textul prevede: "În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al R., Partea I."; fiind deci clar exclusă ideea necesității îndeplinirii unei plângeri prealabile";
Cele două cereri de intervenție vor fi respinse, în considerarea admiterii cererii introductive precizate și întemeiat pe art. 49 și urm c.pr.civ.
În temeiul art. 274 al. 1 c.pr.civ. pârâtul Guvernul României va fi obligat să achite reclamantului 6.926,05 lei, cheltuieli de judecată în toate instanțele, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorar de expert și onorar de avocat.
P. ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L.
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. ROMÂN și în consecință:
Respinge acțiunea precizată pe acest temei față de pârâtul S. R.
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile precum și excepția tardivității invocate de către pârâtul Guvernul României.
Admite acțiunea precizată formulată de către reclamantul M. S.-C. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI și în consecință:
Obligă pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI să achite reclamantului M. S.-C., domiciliat în mun. C.-N., B-dul 1 D. 1918, nr. 128, apt. 36, jud. C., suma de
15.989,04 lei, cu titlu de despăgubiri și 6.926,05 lei, cheltuieli de judecată.
Respinge cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții M.
E., C., T. ȘI S., cu sediul în B., str. G-ral Berthelor, nr. 28-30, sector 1 și M. M., F. ȘI P. S., cu sediul în B., str. Dem. I.D., nr. 2-4, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. D. C.
Red/dact DM
7 ex. (...)
