Sentința nr. 70/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 70/2012
Ședința 31 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I. GREFIER : M. N. ȚÂR
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a prevederilor pct. 228 și
229 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice
C. de C. precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin H. P. C. de C. nr. 130 din (...), invocată de reclamanta C. J. - B. PRIN P. C. T., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI BISTRIȚA NĂSĂUD având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2012 , încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin cererea de chemare în judecată C. J. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și CAMERA DE CONTURI BISTRIȚA NĂSĂUD a se constata nelegalitatea prevederilor pct.228 și 229 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C. precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin H. P. C. de C. nr.130 din (...), solicitând anularea în parte a actului administrativ cu caracter normativ în privința normelor de procedură menționate.
Referitor la excepția de nelegalitate invocată, arată că pct.228 și 229 din
Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C. precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin H. P. C. de C. nr.130 din (...), au următorul conținut:
„228. Competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de C. de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ.
229. Cauzele aflate pe rolul instanțelor la data publicării prezentului regulament în Monitorul oficial al R., Partea I, vor continua să se judece potrivit regulamentului aplicabil în momentul sesizării instanței";.
Ori, H. P. C. de C. nr.130/2010, potrivit preambulului ei este dată în aplicarea prevederilor art.11 alin.2 și 3 și art.59 din L. 94/1992 și reglementează cu privire la organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
Conform prevederilor art.4 din L. 24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă, iar potrivit art.77 din aceeași lege actele date în executarea unui act normativ de către o autoritate administrativă se emit numai pe baza și-n executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor
Guvernului și niciodată independent de acestea, în modificarea legilor organice, așa cum s-a întâmplat prin H. atacată parțial, în privința pct.228 și
229 din Regulamentul pe care l-a aprobat, prin care și-a permis să emită o normă de competență materială a unei anumite instanțe judecătorești, referitor la soluționarea unei plângeri formulate împotriva încheierii pronunțate în soluționarea unei contestații formulate împotriva unei Decizii a Camerei de C.
Potrivit art.140 din Constituția R. „C. de conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile Legii organice, litigiile rezultate din activitatea C. de C. se soluționează de instanțele judecătorești specializate";.
Din analiza textului constituțional rezultă în afara oricărui dubiu că instituția administrativă C. de C., prin emiterea de acte administrative în aplicarea legii, nu poate să reglementeze peste norma constituțională, respectiv peste aceea conform căruia litigiile rezultate din activitatea C. de C. se soluționează de instanțele judecătorești specializate, instanțe a căror competență poate fi însă stabilită numai prin legi organice.
Așadar atâta timp cât L. nr.94/1992 a cărui aplicare a fost emis actul administrativ atacat parțial nu reglementează ca lege organică asupra competențelor instanțelor de judecată, nici actul administrativ, chiar având un caracter normativ, nu poate reglementa.
În baza normelor de procedură invocate solicită ca în soluționarea excepției de necompetență materială invocată, C. să-și decline competența de soluționare a cererii introductive în favoarea Tribunalului B.-N..
Pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a invocat în principal respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Sub aspectul inadmisibilității susține că actul administrativ vizat este unul normativ, care nu intră în sfera de aplicare a prevederilor art.4 din L. nr.554/2004 și totodată de actul administrativ invocat nu depinde soluționarea litigiului pe fond.
Pârâta a susținut și netemeinicia excepției invocate întrucât textele indică instanțele competente în litigiile generate ca urmare a activității desfășurate de C. de conturi.
Reclamanta a formulat note de ședință prin care a răspuns excepției inadmisibilității în condițiile în care actul administrativ are caracter general, iar cenzura acestuia se poate realiza în condițiile art.227 din Tratatul privind funcționarea U. E.. Totodată excepția de inadmisibilitate din perspectiva faptului că actul administrativ vizat este unul normativ care nu intră în sfera de aplicare a prevederilor art.4 din L. nr.554/2004 nu are susținere, această excepție de nelegalitate a unui act administrativ normativ fiind admisibilă ca urmare a unei interpretări sistemice a dispozițiilor de ansamblu ale Legii nr.554/2004, în special prin prisma dispozițiilor art.11 alin.4 și art.4 alin.2 din lege cu atât mai mult cu cât dreptul comunitar respectiv art.277 cu trimitere la art.263 din Tratatul de funcționare a U. E. are obiect de reglementare și excepția de nelegalitate cu privire la actele administrative normative, iar sarcina instanței este de a da eficiență acesteia cu prioritate.
Reglementând prin conținutul pct.228 asupra competenței materiale doar a uneia din cele două instanțe la care face trimitere legea organică - art.10 alin.1 din L. nr.554/2004 - doar în favoarea curților de apel, indiferent de situația concretă a actului administrativ atacat în raport cu nivelul local, județean ori central al emitentului, plenul C. de conturi și-a arogat calitatea de putere legiuitoare nesocotind dispozițiile potrivit cărora numai prin lege organică specială se poate stabili o anume competență.
Analizând excepția de nelegalitate invocată prin prisma motivelor susținute
C. reține următoarele:
Reclamanta C. J. B. prin P. a formulat excepția de nelegalitate a prevederilor pct.228 și 229 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice C. de C. precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități aprobat prin H. P. C. de C. nr.130 din (...) în cadrul acțiunii de fond prin care s-au atacat actele administrative unilaterale cu caracter individual, solicitând anularea în parte a actului administrativ cu caracter normativ în privința normelor de procedură menționate susținând că acestea aduc atingere prevederilor art.140 și 124 din Constituția R..
Argumentul susținut de reclamantă este acela că stabilirea competenței materiale și teritoriale a instanțelor judecătorești din România se realizează prin legi organice și legi speciale și nicidecum printr-un act administrativ emis de o entitate administrativă în regim de putere publică, ale cărei competențe de reglementare sunt doar cu privire la executarea în concret a legii. În acest sens art.10 alin.1 din L. contenciosului administrativ dispune în mod clar și concis, acesta reprezentând dreptul comun în materie potrivit căruia „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin organică specială nu se prevede altfel";.
L. nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea C. de conturi nu prevede o competență derogatorie de la prevederile legii nr.554/2004.
Potrivit art.11 alin.2 și 3 din L. nr.94/1992 „organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit Regulamentului aprobat de P. C. de C., în temeiul prezentei legi. Regulamentul se publică în Monitorul oficial al R., Partea I";.
H. C. de conturi nr.130/2010 cu privire la care se invocă excepția de nelegalitate prin prisma pct.228 și 229, este dată în aplicarea prevederilor art.11 alin.2 și 3 și a art.59 din L. nr.94/1992.
Potrivit pct. 228 din regulament „ competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de C. de soluționare a contestațiilor aparține Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ. Deopotrivă potrivit pct.229 „cauzele aflate pe rolul instanțelor la data publicării prezentului regulament în Monitorul Oficial al R., Partea I, vor continua să se judece potrivit regulamentului aplicabil, în momentul sesizării instanței.
Pârâta C. de C. a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate dintr- o dublă perspectivă.
Sub un prim aspect se susține că excepția de nelegalitate invocată vizează un act administrativ cu caracter normativ care nu intră în sfera de aplicare a prevederilor art.4 din L. nr.554/2004, aceasta putând fi cenzurată doar pe calea unei acțiuni directe. În acest sens se invocă Decizia C. Constituționale nr.342 din (...).
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art.4 alin.1 și 3 din L. contenciosului administrativ, reținând însă în considerentele acesteia că excepția de nelegalitate vizează potrivit art.4 alin.1 doar actele administrative unilaterale cu caracter individual, aceasta neavând însă semnificația excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ. Acest control se poate realiza pe calea acțiunii directe, separate și nu a incidentului procedural, adică în speță a excepției de nelegalitate.
Din această perspectivă excepția inadmisibilității invocate prin prisma faptului că actul administrativ vizat este unul normativ ce nu intră în sfera de aplicare a prevederilor art.4 din L. nr.554/2004 este neîntemeiată deoarece practica instanțelor a reținut că excepția de nelegalitate cu privire la un act administrativ normativ este admisibilă neexistând nicio rațiune pentru care acestea să fie excluse de la cenzura instanțelor cu atât mai mult cu cât dreptul comunitar, respectiv art.277 din Tratatul de funcționare a U. E. are ca obiect de reglementare excepția de nelegalitate cu privire la actele administrative normative, iar sarcina judecătorului român este de a da eficiență acestuia cu prioritate.
Cu toate acestea, excepția de nelegalitate este inadmisibilă pentru cel de- al doilea motiv invocat. Astfel, argumentul invocat de reclamantă în sensul că art.11 din lege nu conferă P. C. de C. atribuții în stabilirea competenței instanțelor, este pertinent pe de o parte pentru că, așa cum s-a arătat competența se poate stabili exclusiv prin lege organică și nu printr-u regulament adoptat de un organ administrativ care nu se poate substitui legislativului, iar pe de altă parte pentru că, articolul din lege nu face nicio referire la competența instanțelor ci exclusiv, la modul de organizare, desfășurare și valorificare a rezultatelor activității specifice.
Așa fiind, excepția de nelegalitate invocată trebuie raportată la dispozițiile art.10 din L. nr.554/2004 privind contenciosul administrativ potrivit căruia litigiile privind actele administrative emise de administrațiile publice centrale, cum este și încheierea emisă de C. de soluționare a contestațiilor formulate în cadrul procedurii reglementate de L. nr.94/1992, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, atunci când legea organică nu reglementează o procedură derogatorie.
Prin urmare, eventuala constatare a faptului că dispozițiile din regulament cu privire la care se invocă excepția de nelegalitate încalcă prevederile art.4 din L. nr.24/2000 privind tehnica legislativă care prevăd explicit actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor guvernului se emis în limitele și potrivit normelor care le ordonă, ori că acestea adaugă la norma de lege, nu prezintă nicio relevanță în soluționarea pricinii atâta vreme cât, după cum s-a arătat, prin prisma normelor de drept comun, competența în soluționarea cererii aparține tot acestei instanțe, prin prisma rangului organului emitent.
Prin urmare, Regulamentul C. de C. este emis în temeiul dispozițiilor legale în materie, respectiv L. nr.94/1992, situație în care nu contravine acestora și nici pre. Art.124 și 140 din Constituție sau prevederilor Legii nr.24/2000. Aceasta deoarece potrivit prevederilor art.10 alin.1 din L. nr.554/2004 precum și practica I.C.C.J. (deciziile nr.3926 din (...) și nr.3911 din (...)), instanța constată că, competența de soluționare în primă instanță a acțiunii formulate împotriva încheierii emise de C. de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ a curții de apel, fiind atacat un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, situație în care admiterea excepției de nelegalitate invocată și constatarea nelegalității prevederilor pct.228 și 229 nu ar avea nici un efect asupra stabilirii competenței de soluționare a acestei cauze.
Așa fiind, în litigiul dedus judecății nu este îndeplinită condiția de admisibilitate impusă de lege cu privire la dependența dintre actul administrativ și soluția ce se pronunță pe fondul litigiului, iar constatarea eventualei nelegalități nu produce consecințe asupra competenței instanței investite cu soluționarea cererii de anulare a actelor emise de C. de conturi,
știut fiind faptul că rolul instanței nu este acela de a verifica nelegalități generice și concrete prin prisma intereselor și drepturilor specifice a căror încălcare se reclamă în litigiul dedus judecății.
Față de aceste considerente, excepția de nelegalitate invocată urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge excepția de nelegalitate a punctelor pct. 228 și 229 din H. CC nr.130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind Organizarea și Desfășurarea activităților specifice C. de C., formulată de reclamanta C. J. B. prin P. în contradictoriu cu pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B. și CAMERA DE CONTURI BISTRIȚA NĂSĂUD, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER I. C. ȚÂR M. N.
Red.CI Dact.SzM/4ex. (...)
