Sentința nr. 782/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 782/2012
Ședința 30 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. având ca obiect refuz acordare drepturi conform L. nr. 1., anularea hotărârii 31378/(...).
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri și a martorei, D. L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al 4-ea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Instanța, decade, reclamanta din administrarea probei cu martori, raportat la lipsa de la dezbateri a martorei, D. L., apreciază cauza ca fiind în stare de judecată și-o reține în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
CURTEA
Reclamantul B. N. prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 24 mai 2012 promovată în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 31378 din data de 28 februarie 2012 emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza L. nr. 1..
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de L. nr. 1..
Reclamantul a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile L. nr. 1. întrucât a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma Dictatului de la V.
Pârâta C. J. DE P. C. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației promovată de reclamant iar în justificarea poziției procesuale adoptate a relevat că la baza recunoașterii statutului de refugiat în cazul în care nu există un document oficial stau declarațiile notariale a doi martori astfel că pornind de la această împrejurare comisia a încercat să obțină dovezi care să nu fie ușor de falsificat și reținând că acești martori au dat până în prezent declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale diferite a manifestat serioase rezerve față de declarațiile existente având în vedere spre exemplu faptul că cei doi martori au atestat refugiul pentru persoane care se afirmă că au plecat din localități situate pe tot teritoriul județului și în județele învecinate în diferite localități care nu se aflau în teritoriul ocupat.
Probatoriul administrat în cauză cu respectarea principiului nemijlocirii relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2011 înregistrată sub nr. 76302 reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul L. nr. 1. depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public.
Pârâta prin hotărârea nr. 31378 din 28 februarie 2012 urmare examinării cererii înregistrate sub nr. 69953/2 februarie 2011 analizând actele de stare civilă, adeverințele eliberate de A. N. sub nr.5219/5 iunie 2006 și declarațiile autentificate a doi martori a respins cererea reținând că au fost prezentate date contradictorii în dovedirea calității de beneficiar.
Analiza prevederilor art. 1 din L. nr. 1. relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul L. nr. 1. privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1. pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia , ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie
1945.
Interpretarea dispozițiilor legale enunțate și aplicarea acestora la starea de fapt relevată de probatoriul administrat a primit în fața instanțelor de recurs valențe diferite în raport de viziunea asupra cauzelor.
Astfel, în mod relativ constant ÎCCJ în practica mai recentă a reținut că în urma analizării declarațiilor martorilor, autentificate prin încheierea notarială , care la rândul lor au justificat calitatea de persoană refugiată probele administrate relevă îndeplinirea condițiilor întrucât recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de OG nr. 1. textul art. 1 lit c a impus doar existența cumulativă a condiției cetățeniei și a persecuției etnice exercitată de regimurile instaurate în perioada de referință fără a distinge în raport de naționalitate sau după cum refugiul s-a făcut pe teritoriul R. sau în afara acestuia (decizia nr. 4049/(...) pronunțată în dosar nr. (...), decizia nr. 4050/(...) pronunțată în dosar nr. (...)).
De asemenea, s-a reținut că declarațiile martorilor au făcut dovada în condițiile art. 4 din HG nr. 127/2002 , că reclamantul împreună cu familia s-au refugiat din localitatea de domiciliu iar în ceea ce privește motivul schimbării domiciliului situația de fapt trebuie apreciată în funcție de realitățile istorice ale momentului fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate asupra populației române de către trupele maghiare (decizia nr. 4754/6 decembrie 2007 pronunțată în dosar nr. (...)).
Într-o altă decizie s-a reținut că schimbarea domiciliului dintr-o localitate aflată sub autoritatea statului român într-un teritoriu aflat de asemenea sub autoritatea statului român în condițiile în care statul român nu și-a persecutat cetățenii, indiferent de etnia acestora și ca atare mutarea dintr-o localitate în alta din motive personale sau din motive de război nu se încadrează în prevederile L. nr. 1. fiind de necontestat că persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit consecințele nefavorabile situației de refugiat dar legiuitorul prin OG nr. 1. nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii și acestor categorii de persoane (decizia nr.3738/4 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr. (...)).
De asemenea referitor la motivele refugiului s-a mai reținut că acesta nu a fost determinat de persecuțiile etnice ce s-ar fi exercitat asupra reclamantului ci de teama că persecuțiile ce se exercitau în acea vreme asupra țiganilor și evreilor ar putea să se exercite și asupra sa, astfel că, declarațiile date în cauză nu stabilesc fără putință de tăgadă că reclamantul a fost refugiată pe criterii etnice astfel că aceasta nu poate beneficia de drepturile pe care L. nr. 1..
Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin H. din 6 decembrie 2007 în
Cauza Beian împotriva R. a reamintit Convenția nu impune statelor contractante nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau prejudiciile cauzate înainte de a ratifica Convenția însă Cu toate acestea, dacă statele decid mai întâi să adopte legi pentru a despăgubi victimele nedreptăților comise în trecut, acestea trebuie să fie puse în practică cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați. În această privință trebuie subliniat că incertitudinea, indiferent dacă este legislativă, administrativă sau jurisdicțională, este un factor important care trebuie luat în calcul pentru a aprecia conduita statului (a se vedea, mutatis mutandis, Broniowski împotriva Poloniei [GC], nr. 31443/96, paragraful 151, CEDO 2004-V și Păduraru împotriva R., nr. 63252/00, paragraful 92, CEDO
2005-... (extrase)).
Practica neunitară este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr. 28358/95, paragraful 56, CEDO 2000-III).
Curtea relevă că pe baza articolului 14 din Convenție o distincție este discriminatorie dacă « nu are o justificare obiectivă și rezonabilă », adică dacă nu urmărește un « scop legitim » sau nu există un « raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat » (a se vedea în special, H. Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, paragraful
33).
Existența inegalității de tratament este evident o condiție a discriminării dat fiind că este imposibil să se discute despre discriminare atunci când o persoană nu este pusă într-o situație dezavantajoasă față de altul.
Diferența de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă care vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat .
Estimarea caracterului proporțional este importantă și în contextul în care intervine măsura în discuție, iar aplicarea unui tratament diferențiat în materia analizată doar în raport cu interpretarea dată unui probatoriu similar și prin aplicarea diferită a unor dispoziții legale menite să asigure tocmai egalitatea de tratament tuturor cetățenilor împotriva cărora au fost exercitate persecuții etnice ar determina o inegalitate de tratament care ar putea fi apreciată ca premisă a discriminării într-o predictibilă sesizare a Curții Europene.
Declarațiile martorilor audiați în instanță, martori care astfel cum au declarat
și au dovedit prin prezentarea legitimației sunt la rândul lor beneficiari ai L. nr. 1. fiindu-le recunoscute drepturile de către pârâtă , coroborate cu înscrisurile prezentate în probațiune au relevat împrejurarea că reclamantul împreună cu familia acesteia au părăsit localitatea de domiciliu sat.., com. M. R., județul C. și s- au refugiat în localitatea D. M., jud.C. ca urmare a persecuțiilor etnice și a cedării Ardealului de N. în urma Diktatului de la V.
Depozițiile martorilor audiați au relevat că părăsirea localității de domiciliu a avut loc în octombrie 1941 iar întoarcerea în localitatea de domiciliu a avut loc în primăvara anului 1945.
Probatoriul administrat a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 1. respectiv faptul că reclamanta, cetățean român, a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus de unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra temeiniciei contestației formulată de reclamant astfel că apreciind-o ca întemeiată în temeiul dispozițiilor art. 18 din L. nr. 554/2004 va admite acțiunea reclamantului și va dispune anularea hotărârii nr. 31378/(...) emisă de pârâtă.
Pârâta va fi obligată să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada februarie 1941-februarie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de OG nr. 1. aprobată prin L. nr. 1. cu modificările ulterioare, începând cu data de (...), având în vedere momentul în care s-a formulat cererea de recunoașterea drepturilor prevăzute de L. nr 1..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂREȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. N., domiciliat în comuna M. R., jud. C., împotriva pârâtei C. J. DE P. C., cu sediul în C.-N., str. G.C., nr.2, jud.C. și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr.31378/(...) emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada februarie 1941-februarie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O. nr. 105 /. aprobată prin L. nr. 189 /., cu modificările ulterioare, începând cu data de (...)
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER
C. I. M. N. ȚÂR
Red.I.C./V.R.
4 ex.(...)
