Sentința nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2012)

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 81/2012

Ședința 03 F. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE G.-A. N.

Grefier A. B.

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții F. P., F. G., P. ANA în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare anulare parțială a HG 649/(...).

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 27 ianuarie 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.

CURTEA

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...) de către reclamanții F. P., F. G. și P. ANA în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI s-a solicitat să se dispună:

1. anularea parțială a actului administrativ, hotărâre de guvern, emis de Guvernul României, sub nr. 649 din data de (...), pentru porțiunea de drum amplasata ilegal pe proprietatea reclamanților ce nu le-a fost comunicat sub nici o formă nici măcar actele de executare efectuate În baza acestei hotărâri de guvern.

2. daunele morale pentru încălcarea gravă a dreptului de proprietate, drept fundamental înscris în Constituția R. și În Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru perioada de 16 de ani de folosire a drumului construit pe proprietatea reclamanților fără acordul lor în cuantum de 20 euro/zi.

3. ridicarea construcției ilegale.

În motivare s-a arătat că în fapt prin H. de G. nr. 649/(...), drumul comunal 15 (DC 15) a fost clasificat ca drum județean (01 109 T) de acces către mânăstirea N., numai că Î. din porțiunea piciorul dealului și Întâlnirea cu porțiunea silvică (ultima curbă către mânăstire) se află integral pe proprietatea reclamanților, iar din acest punct și până la parcarea mânăstirii ocuparea este parțială, ocolindu-se amplasamentul de utilitate publică legal constituit și înscris în cartea funciară a satului N. sub nr. T. 1106. Declararea acestuia ca bun aparținând domeniului public (facem referire la amplasarea lui pe proprietatea reclamanților) nu scutește pe titularul domeniului respectiv să facă dovada că bunul a intrat în proprietatea sa în mod legal.

Pârâtul trebuie să facă dovada Îndeplinirii condițiilor legale privind fundamentarea H.G. 649/(...), a dreptului de proprietate unde se află amplasată constructia acestuia.

H. de G. nr. 649/(...) se putea referi numai și numai la amplasamentul de utilitate publică Înscris În CF al satului N. de sub nr. T. 1106 și nicidecum la proprietatea reclamanților înscrisă În CF a satului N. nr. 611 cu nr. T. 1. și 1., moștenită de reclamanți de la antecesoarea noastră bunică P. Ana născută Hurducaș.

Nerespectând itinerarul Înscris În cartea funciară a satului N. sub nr. T. 1106, și nerespectând legislația în vigoare la acea dată, H.G. 649/(...) de clasificare a drumului comunal OC 15 în drum județean 109T este de fapt o expropriere mascată a proprietății reclamanților prin utilizarea unui alt itinerar decât cel încris în cartea funciară pentru vechiul drum și prin nerespectarea vechiului amplasament de lângă pădure al drumului comunal, acesta fiind mutat mai departe de pădure peste proprietatea noastră încălcând astfel grav legislația în domeniu.

Lucrările executate la această porțiune de drum așa cum a fost menționată nu au respectat normativele republicane în domeniul construcțiilor de drumuri, neexecutându-se ziduri de sprijin în porțiunile necesare, iar orientarea apelor pluviale în mod greșit pe proprietatea reclamanților a creat pagube prin eroziunea și degradarea terenului.

Anterior construcției drumului toate apele pluviale rezultate din topirea zăpezi lor și ploi erau orientate către pâraiele naturale din zonă fără a fi afectată proprietatea noastră, actulamente datorită torenților creați în urma ploilor torențiale de vară și neîntretinerea lui corespunzătoare, torentele au antrenat în scurgerea lor mari cantități de balastru de pe marginea drumului, colmatându-ne livada și cele 3 fântâni cu apă potabilă din care se aprovizionează mai multe familii din zonă și ducând la uscarea mai multor meri din livada reclamanților învecinată cu drumul.

G. R. nu poate dovedi sub nici o formă că deține În proprietate publică drumul pe întreaga lui suprafață îmbogațindu-se astfel fără justă cauză și nu s-a emis nici o autorizație de construcție a drumului județean DJ 109 T (DJ 109 D + mânăstirea N.).Tot ce s-a construit acolo s-a făcut cu încălcarea

L. 5. republicată a construcțiilor, prin:

- lipsa autorizației de construcție

- lipsă proiect autorizat și avizat de organele legale în drept

- lipsa legală a deschiderii finanțării construcției

- lipsa actelor de proprietate asupra terenului pe care se amplasează acest drum de utilitate publică

- sursa finanțării

Consideră corect cuantumul despăgubiri lor morale solicitate, având în vedere faptul că prin amplasarea drumului peste proprietatea reclamanților guvernul a preferat încălcarea legii,o expropiere ilegală, mascată în locul unor investiții suplimentare pe vechiul amplasament menționat și a beneficiat de utilizarea lui rapidă pentru traficul turistic intens a sutelor de mii de turiști și pelerini către M. N. în toată această perioadă ocolind intrarea în legalitate cu bună stiinta.

Este de notorietate publică faptul că accesul către mânăstirea N. s-a făcut pe amplasamentul de utilitate publică menționat și înscris în CF a satului N. de sub nr. T. 1106, iar actuala amplasare fiind în totalitate greșită și datorită faptului că unghiul pantei de abordare este mult mai mare decât cel admis legal, iar curbele sunt prea strâns abordate neasigurând pe perioada de iarnă accesul în condiții normale.

De asemenea precizează că se adresează C. de A. C. - Secția de contencios administrativ în urma refuzului soluționării de către Guvernul

României a plângerii prealabile formulate pentru rezolvarea pe cale amiabilă a doleanțelor reclamanților, refuz comunicat în data de (...) prin adresa cu nr. 1 5A/5736/CA/(...).

În drept își întemeiază prezenta pe dispozițiile art. 1 si următoarele din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și pe art. 44 și 52 din Constituția R.

ÎN PROBAȚIUNE înteleg a se folosi de următoarele probe și anexează: extrasele de carte funciară a satului N. nr. 611 cu nr. T. 1111/(...)/2 și CF

612 a satului N. emise de notariatul de stat Dej la data de (...) adeverința de proprietate nr. 377 - 451/(...) pentru suprafața de 5,5 ha teren emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate în baza L. 1. care conform acestei legi ține loc de titlu de proprietate până la eliberarea acestuia din urmă, copia hărții de carte funciară cu întreaga zonă menționată și nr. T. menționate, D. civilă 1. A. 1 a T. C., definitivă și executorie și investită cu formulă executorie, H. de G. nr. 649/(...), copie după plângerea prealabilă formulată G. R., copie după răspunsul G. R., comunicat în data de (...) prin adresa nr. 15A/5736/CA/(...).

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de F. P., F. G. și P. Ana în care se solicită anularea parțială a Hotărârii G. nr.6. privind aprobarea clasarii ca drum comunal a unui sector de drum situat in județul C., daune morale pentru încălcarea dreptului de proprietate și ridicarea construcției ilegale.

1. Invocă excepția tardivității introducerii acțiunii

Potrivit art. 107 alinA din Constituția R. (textul nerevizuit, în vigoare la data adoptării actului administrativ contestat), măsura oficială de comunicare către cei interesați a hotărârilor G., măsură care condiționa însăși intrarea în vigoare a acestor acte administrative, era publicarea lor în Monitorul Oficial al R.

H. G. nr.6. face parte din categoria actelor prevăzute de art. 107 alin. 4 din legea fundamentală și a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial al R.

Prin urmare, data publicării hotărârii a cărei anulare a fost solicitată de reclamanți fiind 29 august 1995 (în Monitorul Oficial nr.196), învederează Onoratei Instanțe că acțiunea în justiție a fost formulată după împlinirea termenului de 1 an prevăzut de art.ll alin.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004. Potrivit dispozițiilor art.ll alin.5 din lege, termenul de un an este un termen de decădere și nu de prescripție, astfel încât în cauză nu poate fi formulată și admisă o cerere de repunere în termen, în condițiile art.19 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aceste dispoziții nefiind aplicabile speței dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, solicită să se admită excepția și să se respingă cererea ca fiind tardiv formulată.

2. Pe fondul cauzei, consideră că acțiunea este neîntemeiată pe toate capetele de cerere și solicită respingerea acesteia pentru următoarele motive:

Prin actul administrativ cu caracter individual, a cărui anulare se solicită, a fost aprobată clasarea ca drum comunal a sectorului de drum cuprins între DJ 109D N. - M. N., din județul C., în lungime de 2,860 km, devenit DC 15. Ulterior, prin H. G. nr.5. privind aprobarea incadrării in categorii funcționale a drumurilor publice și a drumurilor de utilitate privată deschise circulației publice drumul communal DC 15 a devenit DJ 109T, aflat în prezent în proprietatea județului C. și în administrarea Regiei Autonome de A. a D. P. și P. a județului C.

Face precizarea că drumul comunal DC 15 a fost realizat înainte de anul 1989 (conform adresei nr.10871/2011 a Consiliului Județean C., pe care o anexează în xerocopie) când o parte din teren a fost proprietatea fostului CAP, iar o altă parte era proprietatea Mănăstirii Ortodoxe "Adormirea Maicii domnului", iar presupusa proprietate la care se raportează petenții nu putea fi moștenită de la antecesoarea P. Ana născută Hurducaș deoarece aceasta nu se afla în proprietatea statului, pe amplasamentul respectiv existând deja amenajarea de utilitate publică drum comunal DC

15.

Aduce la cunoștință onoratei instanțe că prin D. civilă nr.2. a C. de A. C., rămasă definitivă și irevocabilă, instanța a stabilit că reclamanții nu au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,5 ha, ci doar la o suprafață de maxim 4,24 ha, fiindu-le reconstituită deja suprafața cu care antecesorul lor a intrat în C.A.P., iar pentru terenul ocupat de drum raportat la suprafața care se va constata că li se cuvine, reclamanții au obținut deja teren într-o altă locație.

În ce privește degradarea terenului prin scurgerea unor mari cantități de balastru de pe marginea drumului aceasta se datorează în principal colmatării șanțurilor și a închiderii sistemelor de scurgere special proiectate pentru scurgerea apelor pluviale, care în prezent se află în interiorul perimetrului împrejmuit cu gardul ridicat fără obținerea vreunei autorizații de către unul dintre reclamanți și care este amplasat pe domeniul public în ampriza drumului.

Î. DJ 109T fost DC 15 face parte din domeniul public al județului, pentru lucrările de întreținere sau reabilitare sunt aplicabile prevederile

Ordonanței G. nr.4. privind regimul juridic al drumurilor, reclamanții fiind obligați să pună la dispoziția administratorului drumului întreaga zonă de siguranță care este ocupată în prezent de gardul ridicat în mod ilegal.

Reclamanții F. P., F. G. și P. Ana au depus note de ședință care fac referire la întâmpinarea depusă la dosarul 1. de către Guvernul României în data de 13 octombrie 2011 și înmânată la primul termen din data de

14.10.20 11:

1. Solicită să se respingă excepția tardivității acțiunii invocată de Guvernul României pentru că HG 6., în conținutul ei și așa cum a fost publicată în monitorul oficial nu se referă la vreo modificare de itinerar ci doar clasifică un drum prevăzut în cartea funciară a satului N., în drum comunal și astfel nu le putea aduce vreun prejudiciu. Aparent HG 6., publicată în monitorul oficial cu Nr.196/(...) cu tot ceea ce implică asta, respectă condițiile legale cu excepția procesului legal de fundamentare a acesteia stabilit prin lege. N. că modificarea traseului drumului pe altă cale decât cea de utilitate publică s-a prevăzut în planurile de situație, planuri ce nu se regăsesc în monitorul oficial și care nu ne-au fost comunicate sub nici o formă. Prin urmare reclamanții sustin ca respectă termene legale de acțiune în justiție.

Această modificare a itinerariului drumului s-a făcut abuziv fără respectarea legislației în vigoare la acea dată. În conformitate cu legislația română toate căile de comunicație terestră (în speța noastră drumuri comunale și județene) se amplasează numai și numai pe teren public Înscris în cărțile funciare ale unităților administrativ teritoriale cu destinația clară și precisă drum de utilitate publică. La fel se amplasează rețelele de utilitate publică. Inițiatorii HG 6. nu au îndeplinit toți pași legali fundamentării actului administrativ:

- nu există acordul scris al proprietarilor privind terenul de sub drum

și acceptul de amplasare pe proprietate privată a acestuia

- nu există autorizație de construcție

- consiliul local nu a emis nici o hotărâre privind acordul de transfer sau schimb de teren

- consiliul local nu a emis nici o hotărâre de scoatere a terenului din domeniul privat și trecerea lui în domeniul public

- nu există o justă și legală despăgubire pentru suprafața dislocuită de acesta

- nu există expropriere pentru cauză de utilitate publică

- nu există deschiderea finanțării și sursa de finanțare a drumului

109T așa cum prevede legea.

În lipsa actului de expropriere și în orice acțiune juridică ne-am afla, tot la Curtea de contencios administrativ am ajunge pentru că art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 prevede că .Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, va sesiza prin incheiere motivata instanta de contencios administrativ competenta, suspendand cauza. "

2. D. civilă nr. 2. a C. de A. C. a avut ca obiect o suprafață de teren care dacă veți analiza documentele și harta funciară nu are nici o legătură cu obiectul prezentului litigiu acel teren aflându-se în vecinătatea drumului cu pricina. Anterior acestei decizii litigiul pentru respectiva suprafață de teren, si cu altă poziție topo față de cele peste care s-a modificat traseul drumului, a fost câștigat de noi prin D. civilă nr. 1. a T. C., definitivă și executorie și investită cu formulă executorie.

Prin Dispoziția civilă definitivă și irevocabilă nr.2309/(...), Mânăstirii N. i s-a respins acțiunea privind obligarea pârâților F. P., P. Ana și F. G. de a li se respecta dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafață de 6300 mp din tarlaua 43 parcela 22.

Prin Dispoziția civilă definitivă și irevocabilă nr.498/R/2004 se radiază definitiv și irevocabil din titlul de proprietate a mânăstirii N. suprafața de teren de 6300 mp din tarlaua 43 parcela 22.

Având în vedere toate aceste hotărâri pronunțate de instanțe de sub jurisdicția C. de A. C. hotărâre a 2. nu a ținut cont de autoritatea de lucru judecat prin hotărârile menționate fiind în total dezacord cu ele creând confuzie și contradicție între acestea.

Harta funciară este foarte clară și arată cu exactitate drumul de utilitate publică. Mai mult este singurul document ce nu poate fi contestat.

Nici o autoritate centrală sau locală nu poate face dovadă construirii noului drum și a intrării lui în proprietatea acestora. Ca să construiești trebuie sa fii proprietar sau ca să devii proprietar trebuie să existe o construcție în cazul nostru, ori nici una nici altă nu pot fi dovedite de aceste instituții.

Nu există nici o autorizație de construcție a vreunui drum, altul decât vechiul drum de pământ înscris în cartea funciară, nici în perioada comunistă nici după. Poate fi luată ca dată de referință numai și numai data de (...) data emiterii HG 6. de clasificare a drumului din cartea funciară de sub topo nr. 1106 în drum comunal și nicidecum anterior acesteia date cum face precizare pârâta. F. că în alte timpuri în care dreptul de proprietate privată nu exista, sătenii și mulțimile de pelerini de la M. N. (pe care nu i-am putut opri sub nici o formă) au ales scurtături din diferite motive, nu Înseamnă că s-a construit un alt drum decât cel înscris in harta de carte funciară și are cu totul altă însemnătate juridică.

3. Deja acest drum construit fără autorizație a fost amplasat peste proprietatea noastră, aproximativ 2/3 din suprafata sa, de la a treia curbă înspre mânăstire se bucură de spații foarte largi, iar odată cu lucrările ample de modernizare și construcție a acestuia și a parcări lor de la mânăstire s-a schimbat cursul apelor pluviale. Fac cunoscut și cazul vecinului lor, P. care a fost nevoit să astupe unul din sanțurile îndreptate haotic spre proprietatea lui. Mai mult la ceilalți vecini ai drumului nu există nici o zonă de siguranță însă lor nu li se cere să-și mute gardurile și să cedeze din proprietate fără nici o despăgubire.

4. Adeverința reclamanților de proprietate și procesul verbal de punere în posesie țin loc de titlu de proprietate până la eliberarea lui conform L. 1.. D. civilă 2. anulează adeverința de proprietate numai parțial și pentru o suprafață de teren ce nu are legătură cu obiectul litigiului de față și cu pozițiile CF pe care drumul este amplasat în mod abuziv fiind contradictorie cu celelalte decizii civile definitive și irevocabile emise de Curte de A. C.

Pârâtul Guvernul României a depus note de ședință la cererea de modificare a actiunii formulată de F. P., F. G. și P. Ana în care se solicită anularea parțială și a Hotărârii G. nr.5. privind aprobarea încadrării în categorii functionale a drumurilor publice și a drumurilor de utilitate privată deschise circulației publice.

1. Invocă excepția lipsei plângerii prealabile.

Potrivit art.7 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Din textul legal citat rezultă că obligația de a se adresa cu plângere prealabilă organului emitent al actului contestat, revine titularului dreptului subiectiv, recunoscut de lege și vătămat prin actul a cărui anulare o solicită.

N. după parcurgerea acestei etape prealabile persoana vătămată, dacă se consideră nemulțumită de răspunsul primit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat refuză să-i răspundă, va sesiza instanța în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii.

A., reclamanții erau obligați, conform dispozițiilor art.I2 din Legea nr.554/2004, să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile în condițiile și termenele prevăzute de art.7, respectiv să depună la dosar copia plângerii prealabile împotriva actului administrativ contestat, având înscrisă data introducerii și numărul de înregistrare al R. G. a G. R.-S. G. al

Pentru aceste motive, având în vedere din actele comunicate nu se face dovada realizării de către reclamanți a procedurii administrative prealabile, solicită instanței să verifice, în temeiul art.129, 130 Cod proc. civ., îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a acțiunii și, în cazul în care constată nerespectarea dispozițiilor imperative ale art.7 alin.( 1) din Legea privind contenciosul administrativ, să respingă cererea ca inadmisibilă.

2. În situația în care se va respinge excepția mai sus invocată, invocă excepția tardivității introducerii cererii de anulare parțială a Hotărârii G. nr.5..

Potrivit art.l07 alin.( 4) din Constituția R. (textul nerevizuit, în vigoare la data adoptării actului administrativ contestat), măsura oficială de comunicare către cei interesați a hotărârilor G., măsură care condiționa însăși intrarea în vigoare a acestor acte administrative, era publicarea lor în

Monitorul Oficial al R.

Hotărâre a G. nr.5. face parte din categoria actelor prevăzute de art.107 alin.(4) din legea fundamentală și a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial al R.

Prin urmare, data publicării hotărârii a cărei anulare a fost solicitată de reclamanți fiind 20 iulie 2000 (în Monitorul Oficial nr.338), învederează Onoratei Instanțe că acțiunea în justiție a fost formulată după împlinirea termenului de 1 an prevăzut de art.ll alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.

Potrivit dispozițiilor art.ll alin.(5) din lege, termenul de un an este un termen de decădere și nu de prescripție.

De altfel, ambele acte normative a căror anulare se solicită sunt acte administrative cu caracter individual adoptate anterior intrării în vigoare a L. nr.554/2004 a contenciosului administrativ, iar acțiunea este tardivă pe ambele capete de cerere.

În ceea ce privește tardivitatea cererii, solicită onoratei instanțe să aibă în vedere literatura de specialitate și jurisprudența Înaltei Curți de C. și

Justiție în ceea ce privește excepția de nelegalitate a unui act normativ cu caracter individual, practică care poate fi un argument în plus atunci când se solicită anularea pe cale directă a unui act administrativ cu caracter individual.

Excepția de nelegalitate poate fi invocată cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter individual în limitele termenului în care partea poate exercita acțiunea directă pentru anularea actului pentru a sancționa atitudinea pasivă a subiectului de drept care, deși avea cunoștință despre actul administrativ individual, nu l-a contestat pe calea acțiunii directe în termenul prevăzut de lege pentru a solicita anularea actului, astfel că nu subzistă alterațiuni acceptabile pentru a încuviința posibilitatea de a se recurge ulterior la înlăturarea, pe calea excepției de nelegalitate, a efectelor juridice pe care actul le-a produs.

Jurisprudența C. Europene a Drepturilor Omului a reținut că posibilitatea de a anula, fără limită în timp, o hotărâre definitivă, obligatorie și executată, (în cazul nostru un act administrativ unilateral cu caracter individual definitiv, obligatoriu și executat) reprezintă o încălcare a principiului securității raporturilor juridice și o înfrângerea "dreptului la justiție" garantat de art.6 din Convenție.

F. că actul administrativ unilateral cu caracter individual care, datorită faptului că se adresează unui singur subiect de drept sau unui număr determinat de subiecte de drept, este un act care se aduce la cunoștința destinatarului și este executoriu din oficiu, ceea ce înseamnă că este susceptibil de executare și își produce efectele juridice limitate într-o perioadă de timp relativ scurtă de la data emiterii și comunicării.

În consecință, suntem în ipoteza unui actul administrativ unilateral cu caracter individual comunicat sau cunoscut de persoana care se consideră vătămată și care nu l-a atacat în termenul de decădere de 1 an prevăzut de art.ll alin.(2) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru introducerea la instanța competentă a cererii prin care se solicită anularea actului.

Decăderea din dreptul de a solicita anularea actului administrativ unilateral cu caracter individual are drept principală consecință definitivarea actului și a efectelor pe care acesta le-a produs în privința subiectului de drept căruia i se adresează și care, prin atitudinea pasivă pe care a avut-o pe parcursul termenului de decădere prevăzut de art.ll din Legea nr.554/2004, a pierdut calea legală de a solicita anularea actului și, deci, de a înlătura, pe calea acțiunii în anulare, eventuala nelegalitate a actului.

Aceste efecte nu mai pot fi inlăturate pe calea acțiunii directe, prin anularea actului și nu poate fi acceptată teza înlăturării acelorași efecte pe calea excepției de nelegalitate.

Reclamanții F. P., F. G. și P. Ana au formulat un răspuns la nota de ședință depusă de pârâtul Guvernul României În data de (...) pentru termenul în cunoștință din data de (...) care face referire la extinderea acțiunii formulată în dosar (...) și asupra Hotărârii de G. nr. 5. privind aprobarea încadrării în categorii funcționale a drumurilor publice și a drumurilor de utilitate privată deschisă circulației publice, unde au fost invocate exceptiile:

1. Excepția lipsei plângerii prealabile

2. Excepția tardivității introducerii cereri de anulare parțială a HG

1. Solicită să se respingă exceptia lipsei plângerii prealabile ca nefondată și lipsită de legalitate Î. reclamanții au formulat plângere prealabilă adresată G. R. potrivit art. 7 alin 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, împotriva HG 649/(...), care a clasificat drumul comunal OC 15 de acces către M. N., iar HG 5. fiind un act făcut în continuarea HG 649/(...), completându-i în mod abuziv și ilegal categoria de folosință În drum județean DJ 109 T de acces către M. N. fără îndeplinirea condițiilor de fundamentare stabilite prin lege și prin O. G. nr. 4. privind regimul drumurilor, republicată.

Mai mult la data când reclamanții au depus plângerea prealabilă, pârâtul Guvernul României avea cunoștință de HG 5. fiind emitentul acesteia preferând tăcerea și ascunderea adevărului, dovedind rea credință, ca dovadă fiind răspunsul formulat sub nr. 1..07.201l pe care ÎI citează: "Referitor la cererea de soluționare a plângerii prelabile formulate de dvs. în nume propriu și pentru F. G. și P. Ana, născută F., împotriva HG 6. privind aprobarea clasificării ca drum comunal a unui sector de drum situate în județul C., vă comunicăm următoarele: inițiatorul actului administrative contestat, analizând temeinicia și legalitatea acestuia in raport cu aspectele semnalate de dvs. a apreciat că reclamația administrativă este neîntemeiată."

Răspuns aflat la dosarul cauzei, prin aceste hotariri piritul G. R. face o expropriere ilegala si mascata, cautind in mod vadit a se imbogatii fara justa cauza in defavoarea reclamanților.

2. Solicită să se respingă excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României pentru că HG 5. este un act subsecvent și În continuarea HG 6.. G. R. bucurându-se de HG 6. și de situația de expropriere mascată creată prin ea, duce mai departe aceasta practică emițând o nouă Hotarâre de G. cu nr. 5. care clasifică drumul comunal În unul județean simulând astfel o aparență de drept. I. nici una din hotărâri nu se putea referi decât la calea de utilitate publică (Înscrisă În cartea funciară) si conform formei in care apar ele În monitorul oficial nu puteam afla de modificarea itinerariului drumului.

Această modificare a itinerariului drumului s-a făcut abuziv fără respectarea legislației în vigoare la acea dată. În conformitate cu legislația română toate căile de comunicație terestră (în speța noastră drumuri comunale și județene) se amplasează numai și numai pe teren public înscris în cărțile funciare ale unităților administrativ teritoriale cu destinația clară și precisă drum de utilitate publică. La fel se amplasează rețelele de utilitate publică. Inițiatorii HG 5. nu au îndeplinit toți pașii legali fundamentării actului administrativ:

- nu există acordul scris al proprietarilor privind terenul de sub drum

și acceptul de amplasare pe proprietate privată a acestuia

- nu există autorizație de construcție

- consiliul local nu a emis nici o hotărâre privind acordul de transfer sau schimb de teren

- consiliul local nu a emis nici o hotărâre de scoatere a terenului din domeniul privat și trecerea lui în domeniul public

- nu există o justă și legală despăgubire pentru suprafața dislocuită de acesta

- nu există expropriere pentru cauză de utilitate publică

- nu există deschiderea finanțării și sursa de finanțare a drumului

109T așa cum prevede legea.

La data de (...) reclamanții F. P., F. G. și P. ANA au făcut o completare a pct. 3 din acțiunea formulată, forma finală fiind: „. construcției ilegale, în caz contrar obligarea la plata unei sulte în sumă de

100 euro pentru fiecare zi de folosință a porțiunii de drum amplasată ilegal pe proprietatea reclamanților";, cu menținerea tuturor solicitărilor formulate în cererea de chemare în judecată.

Pentru termenul de judecată din (...) reclamanții F. P., F. G. și P. Ana, născută F. au depus un înscris prin care solicită modificarea punctelor din cererea de chemare in judecată a G. R. astfel:

1. anularea parțială a actului administrative, hotărâre de guvern, emis de Guvernul României, sub nr. 649 din data de (...), pentru portiunea de drum amplasata ilegal pe proprietatea reclamanților ce nu ne-a fost comunicat sub nici o formă nici măcar actele de executare efectuate în baza acestei hotărâri de guvern,

În subsidiar intrarea În legalitate prin efectuarea exproprierii pentru suprafața de teren ocupată de construcția drumului cu justă despagubire

(inclusiv pentru mutarea limitelor de proprietate În caz de nevoie)

2. despăgubiri pentru perioada de 16 de ani de folosire a drumului construit pe proprietatea reclamanților fără acordul acestora În cuantum de

90 euro/zi (corectare eroare materială din 20 În 90) de folosință și pentru pagubele produse proprietatii reclamanților prin redirijarea apele pluviale pe alt traseu decât cel inițial fapt ce a condus la daune proprietății noastre, despăgubiri ce includ și daunele morale pentru Încălcarea gravă a dreptului de propriete, drept fundamental în Constituția R. și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale Menționează că pentru cei 16 ani de folosire a drumului se referă la economiile substanțiale pe care statul le-a facut evitând calea de utilitate publică precum și la beneficiile enorme provenite de la sutele de mii de pelerini și turiști din această perioadă.

Chiar dacă acestea din urmă, deși evidente, sunt greu de cuantificat solicită să se țină seama de aceste aspecte.

3. ridicarea construcției ilegale.

4. obligarea pârâtei de a plătii reclamantilor o sută de 100 euro/zi de folosire a portiunii de drum amplasata ilegal pe proprietatea reclamanților, de la data stabilita de instanta, printr-o hotarâre definitiva si irevocabila in aceasta cauza.

Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...) de către reclamanții F. P., F. G. și P. ANA în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI s-a solicitat să se dispună:

3. ridicarea construcției ilegale.

Ulterior reclamantii isi precizeaza si extind actiunea solicitand :

În subsidiar intrarea În legalitate prin efectuarea exproprierii pentru suprafața de teren ocupată de construcția drumului cu justă despagubire

(inclusiv pentru mutarea limitelor de proprietate În caz de nevoie)

2. despăgubiri pentru perioada de 16 de ani de folosire a drumului construit pe proprietatea reclamanților fără acordul acestora În cuantum de

90 euro/zi (corectare eroare materială din 20 În 90) de folosință și pentru pagubele produse proprietatii reclamanților prin redirijarea apele pluviale pe alt traseu decât cel inițial fapt ce a condus la daune proprietății noastre, despăgubiri ce includ și daunele morale pentru Încălcarea gravă a dreptului de proprietate, drept fundamental în Constituția R. și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale Menționează că pentru cei 16 ani de folosire a drumului se referă la economiile substanțiale pe care statul le-a facut evitând calea de utilitate publică precum și la beneficiile enorme provenite de la sutele de mii de pelerini și turiști din această perioadă.

Chiar dacă acestea din urmă, deși evidente, sunt greu de cuantificat solicită să se țină seama de aceste aspecte.

3. ridicarea construcției ilegale.

2. In esenta reclamantii sustin incalcarea dreptului lor de proprietate asupra unui teren peste care ar trece drumul de acces la M. N. A. aceștia susțin că prin H. de G. nr. 649/(...), drumul comunal 15 (DC 15) a fost clasificat ca drum județean de acces către mânăstirea N., numai că începând din porțiunea piciorul dealului și întâlnirea cu porțiunea silvică (ultima curbă către mânăstire) se află integral pe proprietatea reclamanților, iar din acest punct și până la parcarea mânăstirii ocuparea este parțială, ocolindu- se amplasamentul de utilitate publică legal constituit și înscris în cartea funciară a satului N. sub nr. T. 1106.

3. Prin H. de G. nr. 649/(...) a cărui anulare se solicită, a fost aprobată clasarea ca drum comunal a sectorului de drum cuprins între DJ 109D N. - M. N., din județul C., în lungime de 2,860 km, devenit DC 15. Ulterior, prin H. G. nr.5. privind aprobarea incadrării in categorii funcționale a drumurilor publice și a drumurilor de utilitate privată deschise circulației publice drumul comunal DC 15 a devenit DJ 109T, aflat în prezent în proprietatea județului C. și în administrarea Regiei Autonome de A. a D. P. și P. a județului C.

Drumul comunal DC 15 a fost realizat înainte de anul 1989 (conform adresei nr.10871/2011 a Consiliului Județean C., când o parte din terenul cu destinația drum a fost proprietatea fostului CAP, iar o altă parte era proprietatea Mănăstirii Ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului",

4. Prin D. civilă nr.2. a C. de A. C., irevocabilă, instanța a stabilit că reclamanții nu au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,5 ha (potrivit adeverinței eliberate anterior), ci doar la o suprafață de maxim 4,24 ha, fiindu-le reconstituită deja suprafața cu care antecesorul lor a intrat în C.A.P., iar pentru terenul ocupat de drum raportat la suprafața care se va constata că li se cuvine, reclamanții au obținut deja teren într-o altă locație.

Ceea ce este esențial însă de reținut în prezenta cauză este împrejurarea că pentru porțiunea de teren ocupată de drumul de acces spre M. N., reclamanții nu au un titlu care să justifice un drept de proprietate, ori chiar în ipoteza (nedovedită în cauză) că aceștia ar fi îndreptățiti la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul cu destinația de drum, este perfect legală și nevătămătoare pentru reclamanții reconstituirea pe un alt amplasament liber aflat la dispozitia comisiei locale.

I. din motivarea deciziei nr 2. și respectiv a deciziei 584/A.8 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a reținut că reclamanții nu sunt îndreptățiti la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,5 ha ci doar pentru 4,24 ha, fiind anulată parțial adeverința nr (...).

Reconstituirea dreptului de proprietate, atunci când este justificată, se face de regulă pe vechile amplasamente, iar când acest lucru nu este posibil atunci în funcție de suprafețele aflate la dispoziția comisiilor locale se propun alte amplasamente pentru punerea în posesie.

De asemenea nu pot fi reținute nici alegațiile referitoare la încălcarea

L. nr 5., nefiind necesară nici un fel de autorizație de construire cu ocazia emiterii celor două Hotărâri de G.

4. Curtea examinând actele administrative supuse controlului de legalitate pe calea prezentei acțiuni observă că aceste acte au fost emise în exercitarea atribuțiilor cinferite prin lege că ele au fost precedate de N. de F. care justifică pe deplin emiterea lor și că nu se poate reține privarea de un bun al reclamantilor așa cum este circumstanțiată această noțiune în jurisprudența CEDO și nici măcar a unei speranțe legitime, așa cum este acesta consacrată convențional.

5. Din probatoriul administrat nu rezultă nicio vătămare adusă drepturilor sau intereselor legitime ale reclamanților prin emiterea celor două acte administrative atacate. În consecință potrivit art 18 din Legea nr

554/2004 curtea va respinge cererea de chemare în judecată precizată și extinsă formulată de către F. P. F. G. și P. ANA în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI. F. de soluția de respingere a capătului principal de cerere, soarta celorlalte capete de cerere este identică, nemaifiind necesară în opinia curții o motivare separată pentru respingerea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.

Respinge cererea de chemare în judecată precizată și extinsă formulată de către F. P. cu domiciliul în G., str.P., nr.4, bl.F1, ap.5, jud.C., F. G. cu domiciliul în G., str. R., nr.21, jud.C. și P. ANA cu domiciliul în N. nr.95, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B., Piața V., nr.1, sector 1.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE, GREFIER, G.-A. N. A. B.

Red.G.A.N./dact.L.C.C.

6 ex./(...)

Sentința nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal