Sentința nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA CIVILĂ N.81/2012
Ședința din data de 21 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P. GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții C. LOCAL AL M. C.-N. prin primar S. A. și M. C.-N. prin primar S. A. în contradictoriu cu pârâta C. S. DE R. A U. I. C. AU A. C. R. și intervenienta P. R. N. C.-N., având ca obiect anulare Deciziei nr. 2421/(...), emisă de pârâtă.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 mai 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 14 mai 2012 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamanții C. Local al M. C.-N. si M. C.-N., au formulat contestație împotriva Deciziei nr. 2421/(...) a C. Speciale de R. a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, solicitând admiterea contestației, și, în consecință, modificarea deciziei.
În motivare arată că, prin D. nr. 2421/(...) a C. Specia le de R., ca raspuns la cererea de restituire nr. 4532/(...) formulata de catre E. R. din Ardeal- P. R. nr. 3 C.-N., se retrocedeaza acesteia imobilul reprezentand constructii si teren, situat in M. C.-N., str. D. nr. 50-52, jud. C., inscris in cartea funciara nr. 24655 a localitatii C., nr. top. 9700 (corespunzand C. nr.
2. a localitatii C.-N., provenita din conversia de pe hartie a C. nr. 24655), motivat de faptul ca cererea de retrocedare se incadreaza in prevederile OUG
9., republicata, cu completarile ulterioare, in baza actelor depuse la dosarul aferent cererii de retorcedare, respectiv copiile legalizate si certificate ale cartilor funciare mai sus amintite, raport de expertiza extrajudiciara, in specialitatea constructii, intocmit de catre dr. ing. Babota G., Planul de amplasament si delimitare a imobilului situat pe str. D. nr. 50-52, C.-N., intocmit de catre SC T. C. SRL, adresele cu nr. 4347/2/452/(...) si nr.
254493/453/(...), emise de catre P. mun. C.-N..
In fapt, imobilul cu nr. top. 9700 a fost inscris initial in cartea funciara nr. 1437 sub nr. Serial A+ 12, figurand in descriere cu un singur corp de cladire cu 7 camere, curte si gradina, in str. D., nr. 38 (azi 50-52) in suprafata totala de 623 stjp. = 2242 mp., in favoarea Bisericii Reformate din C..
In 26 iunie 1963, in baza Legii nr. 176/1948, imobilul a fost trecut in proprietatea S.ui Roman, in administrarea operativa a orasului C., fiind transcris in Cartea funciara nr. 24655 C., cu aceeasi descriere de mai sus, aceasta fiind si ultima inscriere privind regimul proprietatii imobilului in cauza .
Considera ca in mod eronat si nelegal s-a dispus restituirea în natura a constructiilor situate pe terenul mai sus identificat intrucat:
Pe de o parte, din analiza documentelor care au stat la baza emiterii acestei decizii rezulta cu usurinta faptul ca in CF nr. 24655 C. in care s-a retranscris imobilul ce face obiectul acestei decizii este inscris un singur imobil - respectiv casa din caramida acoperita cu tigla, cu 7 camere, 1 bucatarie, curte si gradina (cladirea amplasata in dreptul nr. 52 administrativ) si nicidecum doua, asa cum este in realitate.
Arată că nu are cunostinta, informatii si nu detine nici un fel de acte referitoare la proprietatea celui de-al doilea imobil extratabular, respectiv cu privire la cladirea amplasata la nr. 50 administrativ, motiv pentru care in mod rezonabil este indreptatit sa pună la indoiala faptul ca acesta a facut parte din patrimoniul Parohiei Reformate, preluat in data de 26 iunie 1963, cu nr. 1548, in baza Decretului 176/1948.
Aspectul mentionat nu este lamurit nici in cadrul expertizei tehnice extrajudiciare intocmite de catre expert tehnic judiciar dr. ing. Babota G., avand in vedere faptul ca in cadrul acesteia nu se face nici o referire cu privire la componenta actuala a acestei proprietati, expertul rezumandu-se pentru aceasta proprietate la a copia datele mentionate in CF -ul imobilului mentionat.
In mod evident, expertiza in cauza se refera practic in totalitate la imobilul situat din punct de vedere administrativ in M. C.-N., str. D., nr. 49-
51, inscris in CF 24655 cu nr. top. 9850 care nu face nicidecum obiectul deciziei contestate.
Mai mult decat atat, in conformitate cu prevederile Decretului nr.
115/1938, inscrierile în cartea funciara își vor produce efectele de la data înregistrării cererilor de înscriere, inscrierea in cartea funciara avand efect constitutiv de drepturi. De asemenea, daca în cartea funciara s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista în folosul ei. Daca un drept s-a radiat din cartea funciara, se prezuma ca acel drept nu exista. Astfel, pana la proba contrara, se poate presupune ca dreptul neinscris in CF nu exista.
Pe de alta parte, din raportul de expertiza tehnica imobiliara extrajudiciara nu reiese daca adaugirile aduse constructiei initiale nu depasesc 50 % din aria desfasurata a acesteia, la momentul preluarii, astfel cum este prevazut in cuprinsul art. 1, alin. 3 din OUG nr. 9., republicata, in sensul ca: " Adaugirile aduse constructiilor se preiau cu plata, numai daca acestea nu depasesc 50 % din aria desfasurata actuala. In caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerandu-se imobil nou in raport cu cel preluat .... ".
Astfel, considera ca expertiza, cu atat mai mult cu cat este facuta in specialitatea constructii, trebuia in mod expres sa compare suprafata constructiei la preluare, cu cea existenta la momentul propunerii de retrocedare, astfel cum in mod imperativ este prevazut de catre prevederile legislative mai sus enuntate.
In vederea solutionarii cererii de retrocedare a fost efectuata o expertiza tehnica de specialitate extrajudiciara pe care reclamanta nu si-o poate insusi, avand in vedere ca, a fost deficitar intocmita si nu a fost citată pentru a participa la masuratori, in calitatea sa de titular al dreptului de administrare conferit de L. nr. 3.. In acest sens arată că expertizele avand ca obiect imobile apartinand municipalitatii sunt, in principiu, supuse spre insusire autoritatii publice deliberative, C. Local al municipiului C.-N., avand in vedere ca acesta, conform art. 36, alin. 2, lit. c din L. 215/2001 republicata si actualizata, este cel care are "atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului" .
Conform planurilor topografice ale orasului/municipiului care au stat la baza intocmirii expertizei si care fac parte integranta din aceasta, cele doua corpuri sunt prezentate grafic pe aceste planuri, astfel ca in planul din anul 1940 si in cel din anul 1971 corpurile in cauza au aceeasi configuratie si suprafata geometrica, respectiv corp nr. 50 cca. 120 mp, iar corpul de la nr. 52 -250 mp, iar in planul actual prezentat si de catre expert corpul de la nr. 52 are o suprafata mai mare fiind de circa 285 mp, fapt ce denota o crestere in suprafata a acestuia cu cea 35 mp. La aceasta suprafata de 35 mp, daca adunam si suprafata corpului de la nr. 50 - referitor la care reamintim faptul ca nu exista nici un act administrativ din care sa rezulte ca a fost executat de catre reprezentantii cultelor, rezulta ca suprafata totala a cladirilor neevidentiate in CF la aceasta data este de 155 mp (120 mp - corp nr. 50+35,0 mp extindere la corp nr. 52).
Raportând această suprafață nouă de construcții la suprafața imobilului înscrisă în cartea funciară, rezultă practic o creștere generală a suprafețelor construcțiilor cu cca 55%.
Prin întâmpinarea formulată, C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare arată următoarele:
P. R. nr. 3 C.-N., prin E. R. din Ardeal, a depus cererea înregistrată pe rolul C. speciale de retrocedare cu nr. 4532/(...) prin care a solicitat restituirea imobilului situat în municipiul C.-N., str. D. nr. 50-52, judetul C., înscris în cartea funciară nr. 24655 a localitătii C., nr. top. 9700.
Analizând înscrisurile depuse de către solicitantă, s-a reținut de către C. specială de retrocedare faptul că cererea de retrocedare se încadrează în prevederile Ordonanței de urgență a G. nr. 9., republicată, cu modificările și completările ulterioare, și, prin decizia ce formează obiectul prezentului litigiu, s-a dispus retrocedarea imobilului situat în municipiul C.-N., str. D. nr. 50-52, județul C., înscris în cartea funciară nr. 24655, nr. top. 9700 (corespunzând cărții funciare nr. 2. provenită din conversia de pe hârtie a C. nr. 24655). În susținerea cererii introductive, criticând decizia ce formează obiectul prezentului litigiu, reclamanții arată că în cartea funciară nr.
24655 a localității C. este înscris un singur corp de clădire și întrucât nu dețin niciun fel de acte referitoare la proprietatea celui de-al doilea corp de clădire, extratabular, respectiv cu privire la clădirea situată la nr. administrativ 50 sunt îndreptățiți să pună la îndoială faptul că imobilul construcție neintabulată în cartea funciară, a făcut parte din patrimoniul Parohiei Reformate la momentul preluării abuzive.
Ca urmare a celor menționate anterior, existența dreptului de proprietate al solicitantei asupra corpului de clădire situat la nr. administrativ 50 nu este condiționată de intabularea acestuia în cartea funciară.
În acest context, în vederea soluționării cererii de retrocedare, era necesară dovedirea faptului că imobilul, construcție (neintabulată) solicitat la retrocedare exista, la momentul preluării abuzive, pe terenul înscris sub nr. top. 9700, teren aflat în proprietatea tabulari a Parohiei Reformate din C.. Acest aspect a fost dovedit de către P. R. nr. 3 C.-N. prin depunerea la dosarul aferent cererii de retrocedare a unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară în specialitatea construcții civile și industriale. Din acest raport, precum și din planurile anexă la acesta, a reieșit cu claritate faptul că respectivul corp de clădire C2, situat la nr. administrativ 50, a fost edificat anterior preluării momentului preluării abuzive.
În conformitate cu prevederile art. 1169 C. civ., cel care face o propunere înaintea instantei trebuie să o dovedească, iar reclamantii, desi aveau sarcina de a-si dovedi pretentia dedusă judecătii, nu au anexat cererii de chemare în judecată niciun înscris care să sustină afirmatiile lor.
Referitor la susținerile reclamanților cu privire la faptul că din raportul de expertiză extrajudiciară menționat anterior nu reiese dacă adăugirile aduse construcției initiale nu depășesc 50% din aria desfășurată a acesteia/ la momentul preluării, arată următoarele:
Prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de către dl. dr. ing. Babota G. s-au identificat cu exactitate construcțiile vechi, existente la momentul preluării abuzive, precum și extinderile edificate ulterior. Astfel, s-a constatat de către expert faptul că ambele corpuri de clădire (corpul Cl cu nr. administrativ 52 și suprafață construită de 296 m.p. și corpul C2 cu nr. administrativ 50 și suprafață construită de 136 m.p.) existau la momentul preluării abuzive, precum și faptul că, la corpul C1, s- au edificat mici extinderi, respectiv o cămară cu dimensiunile 2,50 x 3,25 m și o terasă acoperită cu dimensiunile 2,50 x 2,80 m.p .
Din aceste motive și având în vedere prevederile art. 1 alin. (3) teza a
II-a din O.U.G. nr. 9., republicată, cu modificările și completările ulterioare,
C. specială de retrocedare a stabilit în sarcina Parohiei Reformate nr. 3 C.- N. obligația de a plăti fostului deținător contravaloarea adăugirilor edificate ulterior momentului preluării abuzive.
Reclamanții au prezentat, în cadrul cererii de chemare în judecată, alte suprafețe ale corpurilor de clădire, fără a le susține prin acte doveditoare sau prin opinia unui expert tehnic în specialitatea construcții civile și industriale, fapt care pune la îndoială corectitudinea acestora.
Totodată, consideră greșită introducerea suprafeței construite a corpului C2 (nr. administrativ 52) în calculul suprafeței adăugirilor edificate ulterior momentului preluării abuzive. Prin această operațiune, reclamanții ignoră prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 9., republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile punctului 6 din Normele metodologice corespunzătoare articolului menționat care stipulează că adăugiri sunt cele edificate ulterior momentului preluării abuzive, iar nu construcțiile deja existente la acel moment.
Reclamanții afirmă, de asemenea, că nu își pot însuși Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de către dl. dr. ing. Babota G. deoarece nu au fost citați să participe la măsurători și întrucât expertizele având ca obiect imobile aparținând municipalității sunt, în principiu, supuse spre însușire autorității publice deliberative.
În ceea ce privește aceste susțineri, arată că, în conformitate cu art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 9., republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu punctul 13 din Normele metodologice corespunzătoare articolului menționat, solicitantul are obligația de a depune, la dosarul aferent cererii de retrocedare, acte doveditoare ale drepturilor solicitate. Între acestea se încadrează și expertizele extrajudiciare de care solicitantul înțelege să se prevaleze în susținerea cererii sale. Prevederile legale menționate anterior nu stipulează în sarcina C. speciale de retrocedare sau a solicitantului obligația de a supune asemenea expertize, spre însușire, deținătorului imobilului solicitat.
Cauza formulării cererii de chemare în judecată de către reclamanți este pretinsa vătămare pe care aceștia au apreciat că le-a cauzat-o D. nr.
2421/(...) emisă de către C. specială de retrocedare.
În acest context, potrivit art. 18 din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, soluționând cererea de chemare în judecată, instanța poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Hotărârea judecătorească nu poate, însă, ține loc de act administrativ sau să-l modifice.
În consecință, modificarea actului administrativ direct de către instanță, așa cum s-a solicitat de către reclamant nu este posibilă în temeiul legii contenciosului administrativ.
Pentru toate aceste considerente și având în vedere faptul că D. nr.
2421/(...) a fost adoptată de către C. specială de retrocedare cu respectarea prevederilor legale incidente, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei sus-menționate.
În calitate de beneficiar al deciziei de retrocedare, P. R. nr.3 C.-N. a formulat cerere de intervenție, prin care a solicitat admiterea acestei cereri și respingerea acțiunii reclamanților pentru anularea Deciziei nr. 2421/(...) emisă de C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Această intervenție a fost încuviințată în principiu în ședința publică din data de (...) ca intervenție în favoarea pârâtei.
A fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse actele ce au stat la baza emiterii actului contestat, precum și proba cu expertiza tehnică în construcții.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin D. nr.2421/(...), C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România a soluționat cererea nr.
4532/(...) formulată de P. reformată nr.3, dispunând retrocedarea imobilului compus din construcții și teren aferent situat în C. - N., str. D., nr.50 - 52, jud. C., înscris în CF 24655 C. nr.top.9700, corespunzător CF 2. C. provenită din conversia CF 24655 C., cu obligația menținerii afectațiunii de interes public de grădiniță pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei și a plății contravalorii adăugirilor ulterioare preluării abuzive.
Reclamanta a argumentat în susținerea nelegalității deciziei faptul că în CF 24655 C. în care s-a retranscris imobilul ce face obiectul acestei decizii este înscris un singur imobil, la nr. administrativ 52 și nu două imobile, astfel că acest al doilea imobil nu poate fi decât edificat după data preluării, fapt care influențează calculul procentului prevăzut de art.1 alin.3 din OUG 9..
În soluționarea prezentei cauze, instanța va avea în vedere dispozițiile art.1 alin.3 din OUG 9., care prevăd că adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plată numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală, în caz contrar, imobilul este considerat nou și nu se dispune retrocedarea. În aplicarea acestui text legal, pct.6 din HG 1164/2002 explică noțiunea de imobil nou, respectiv acea construcție căreia, în raport cu forma inițială, i s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din aria desfășurată actuală (etajări sau/și adăugiri de corpuri noi pe orizontală). Nu este considerat imobil nou în raport cu cel preluat imobilul-construcție căruia i-au fost adăugate, pe orizontală și/sau pe verticală, în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare sau care pot fi utilizate distinct.
Prin urmare, aspectul decisiv de lămurit în prezenta cauză este momentul edificării celui de-al doilea corp de clădire ce compune imobilul retrocedat, motiv pentru care, în completarea înscrisurilor depuse de toate părțile, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice în construcții, cu privire la care reclamanta a avut obiecțiuni și la care expertul a răspuns.
Astfel, în cadrul acestui raport de expertiză judiciară, expertul a stabilit, raportat la documentele ce i-au fost prezentate și care se află și la dosarul cauzei, faptul că, la data preluării de către S. român - (...), la nr.top.9700 se aflau, în fapt, două clădiri și o cameră de lemne cu suprafața construită totală de 428 mp. D., într-adevăr, numai o construcție este înscrisă în cartea funciară, existența celor două construcții și faptul că ambele se regăsesc pe planurile topografice încă din anul 1940 (deci anterior preluării) este confirmată chiar de reclamantă, în răspunsul trimis pârâtei în data de (...) (fila 75). Mai mult, cea de-a doua construcție figurează ca fiind preluată în 1948, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la acel moment (fila 144), care face trimitere la inventarul anexat, întocmit la data de (...) (fila 143).
Curtea constată că, pentru a face dovada dreptului de proprietate și, deci, implicit a existenței imobilelor la data preluării, solicitantul se poate prevala de orice mijloc de probă, inclusiv începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum și orice acte care, coroborate, întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive, astfel cum prevede art.4 alin.3 din OG 9.. Prin urmare, nu poate fi reținută critica reclamantei, care invocă în favoarea sa neînscrierea în cartea funciară dreptului de proprietate asupra celei de-a doua clădiri, deși a confirmat că aceasta exista în fapt la data preluării.
Conform măsurătorilor și calculelor efectuate, aria actuală a celor două clădiri, fără camera de lemne care a fost demolată, este de 432 mp, astfel că adăugirile aduse clădirilor preluate reprezintă 7,2%, sub limita prevăzută de lege pentru a nu se dispune restituirea în natură. De asemenea, expertul a menționat și faptul că au mai fost amplasate construcții anexă, însă toate sunt provizorii și demontabile și nu pot fi incluse în calculul suprafeței construite actuale.
În cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, expertul a explicat că, întrucât sunt spații acoperite și închise, a inclus în suprafața construită a imobilelor preluate veranda și coridorul pe care reclamanta le-a descris.
Având în vedere considerentele expuse, instanța constată că D. nr.2421/(...) emisă de C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România este legală și temeinică, astfel că, în temeiul art.18 din L. 554/2004, contestația formulată de reclamanți urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Raportat la soluția dată fondului cauzei, în temeiul art.55 C.proc.civ., instanța va admite cererea de intervenție accesorie, întrucât apărările formulate au profitat părții în favoarea căreia s-a intervenit și au dus la respingerea cererii de chemare în judecată și, implicit, la menținerea deciziei emise în favoarea Parohiei reformate nr.3 C. - N..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. LOCAL AL M. C.-N. și M. C.-N., ambii cu sediul în C.-N., str. M. nr. 1-3, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. S. DE R. A U. I. C. AU A. C. R., cu sediul în B., C. F. nr. 202, sector 1, ca neîntemeiată.
Admite cererea de intervenție în favoarea pârâtei formulată de P. R. N.
C.-N., cu sediul în C.-N., str. H. nr. 55, jud. C..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2012.
PREȘEDINTE GREFIER C. P. L. F.
Red.CP/Dact. GC
6 ex/(...)
