Sentința nr. 983/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 983/2012
Ședința publică de la 07 D. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H. Grefier A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. A. în contradictoriu cu pârât C. J. DE P. C., având ca obiect refuz acordare drepturi conform L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat
C. G. în reprezentarea intereselor reclamantului, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că s-a răspuns la adresa instanței emisă către Școala Gimnazială C..
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de propus,
Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, pentru motivele invocate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
INSTANȚA
Reclamantul S. A. prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 4 septembrie 2012 promovată în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr.
32829 din (...) emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza L. nr. 1..
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de L. nr. 1..
Reclamantul a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile L. nr. 1. întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus de către autoritățile care s-au instaurat în urma Dictatului de la V.
Pârâta C. J. DE P. C. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației promovată de reclamantă iar în justificarea poziției procesuale adoptate a relevat că la baza recunoașterii statutului de refugiat în cazul în care nu există un document oficial stau declarațiile notariale a doi martori astfel că pornind de la această împrejurare comisia a încercat să obțină dovezi care să nu fie ușor de falsificat și reținând că acești martori au dat până în prezent declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale diferite a manifestat serioase rezerve față de declarațiile existente având în vedere spre exemplu faptul că cei doi martori au atestat refugiul pentru persoane care se afirmă că au plecat din localități situate pe tot teritoriul județului și în județele învecinate în diferite localități care nu se aflau în teritoriul ocupat.
P. administrat în cauză cu respectarea principiului nemijlocirii relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) înregistrată sub nr. 75381 reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul L. nr. 1. depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public.
Pârâta prin hotărârea nr. 32829 din (...) urmare examinării cererii înregistrate sub nr. 75381 din (...) analizând actele de stare civilă, adeverințele eliberate de A. N. sub nr. 2160 din (...) și declarațiile autentificate a doi martori a respins cererea reținând că au fost prezentate date contradictorii în dovedirea calității de beneficiar.
Analiza prevederilor art. 1 din L. nr. 1. relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul L. nr. 1. privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea
și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia , ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite de dispozițiile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă a pus în discuție necesitatea administrării de probe. P. administrat nu a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 1. respectiv faptul că reclamantul deși cetățean român ar fi fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie
1945.
Cercetând mărturia depusă în corelație cu celelalte probe de la dosarul cauzei, instanța a apreciat că aceasta nu reflectă în mod exact realitatea.
Lipsa de sinceritate a martorei, respectiv faptul că mărturia sa nu este pertinentă pentru a dovedi, fără putință de tăgadă, refugiul reclamantului, rezultă din simpla lecturare a declarației.
Concluzia instanței se întemeiază pe aceea că martora nu a dezvăluit o relație specială în timpul refugiului cu familia reclamantului, acesta neasistând personal la refugiul său și nepercepând în mod direct cauzele care au determinat acest refugiu, declarând generic că plecarea s-a datorat persecuțiilor etnice.
De asemenea, de remarcat este faptul că perioada de refugiu a martorei( 1943-1944) nu se suprapune peste cea alegată de reclamant, plecarea acestuia având loc, conform propriilor sale susțineri, în octombrie
1940.
Toate aceste împrejurări au determinat instanța să aprecieze că această mărturie nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă, martora nefiind în măsură să detalieze întâmplările efective petrecute în timpul refugiului.
În plus, Curtea remarcă contradicțiile existente între susținerile petentului și datele privitoare la situația sa școlară, adeverința de școlarizare( f. 21 ) atestând prezența acestuia în localitatea din care pretinde că s-a refugiat în intervalul 1942-1946, interval în care a urmat cursurile scolii primare.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra netemeiniciei acțiunii formulată de reclamantă astfel că apreciind-o ca neîntemeiată în temeiul dispozițiilor art. 18 din L. nr. 554/2004 va respinge acțiunea reclamantului S. A. în contencios administrativ împotriva pârâtei C. J. DE P. C.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. A. domiciliat în COM.C., nr.48, jud.C. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. cu sediul în C.-N., str.G.C., nr.2, jud.C.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER S. AL H. A. B.
Red.S.Al H./A.C.
4 ex. - (...)
