Sentința nr. 994/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 994/2012
Ședința de la 14 D. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - excepția de nelegalitate invocată de reclamanta L. ANA în contradictoriu cu intimat P. C. N. DE A. DE S., intimat C. N. DE A. DE S., intimat A. N. DE A. F., pârât C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 7 decembrie
2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin excepția de nelegalitate invocată de reclamanta L. ANA în contradictoriu cu intimații P. C. N. DE A. DE S., C. N. DE A. DE S., A. N. DE A. F. și pârâta C. DE A. DE S. A J. C. s-a solicitat a se constata nelegalitatea prev. art. 35 din O. Președintelui C. nr. 6. pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificări și completări, a P.ului nr. P
5282/(...)/95896/(...) încheiat între C. și A., precum și a Actului adițional nr. 1 (
181797/(...)/801320/(...)) la protocolul menționat.
În motivare s-a relevat că în nici unul din textele de lege care reglementează în materie, nu s-a permis in mod expres caselor de asigurari de sănătate sa desfasoare activitati legate de emiterea de decizii de impunere, nici pe baza declaratiei pe care o da asiguratul la casa de asigurari de sanatate, nici pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la A.
De asemenea in nici unul din temeiurile juridice care au stat la baza emiterii O. 6. indicate in preambulul acestuia, in conf.cu disp.art.42 alin 4 si 77 din L. 24/2000, nu exista nici macar o singura trimitere sau referire la prevederile OG nr. 9. .
Casele de A. de S. - sunt definite prin art.267 din legea 9. - ca institutii publice, cu personalitate juridica aflate in subordinea C.
Fiind institutii publice, conform principiului de drept public - aceste entitati nu pot sa desfasoare decat acele activitati ce ii sunt in mod expres permise prin lege, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat -conform caruia tot ce nu este interzis este permis.
Raportat la acest principiu - nici o dispozitie din L. 9. - in executarea, respectiv organizarea executarii ei, a fost emis acest O. (care este un act administrativ normativ) nu a permis in mod expres caselor de asigurari de sanatate sa desfasoare astfel de activitati, si nu li s-a recunoscut competente si prerogative de a emite decizii de impunere ca acte administrative fiscale ,si titluri de creanta - astfel ca o atare permisiune nu putea fi conferita de P. C. prin actul administrativ normativa carei exceptie de nelegalitate a invocat-o.
Prin C. Fiscal - legiuitorul a reglementat si stabilit ca si creante fiscale doar acele obligatii de plata la bugetul consolidat al statului respectiv bugetele locale,fiind expres prevazute in art.2 din C. Fiscal.
Doar aceste creante fiscale - expres reglementate prin codul fiscal- au fost date prin codul de procedura fiscala in administrarea organelor fiscale - adica a acelor organe aflate in subordinea A. ,si care in activitatea de administrare a acestor creante, procedeaza conform regulilor de procedura instituite prin codul de procedura fiscala ,fiindu-le conferite atributii si competente de a emite decizii de impunere ca acte administrative fiscale si titlu de creanta, doar acestor organe fiscale le este permis sa emita decizii de impunere in conditiile codului de procedura fiscala fie pe baza declaratiei fiscale pe care contribuabilul o depune la organul fiscal ,fie pe baza informatiilor primite de organele fiscale conform legii.
Contributia de asigurari de sanatate - nu este însă o creanta fiscala dintre cele expres reglementate prin C. fiscal, ea este prevazuta prin L. 9. ca o obligatie de plata a asiguratului la un fond special si anume F. .
Raportat la cele de mai sus competentele caselor de asigurari de sanatate nu pot fi incluse in sfera de legiferare a OG 9. republicata, act normativ care la art. 1 stabileste in mod clar sfera de aplicare.
Prin L. 9. (art.271 lit a ) s-a recunoscut si permis caselor de asigurari de sanatate doar sa desfasoare activitati de colectare a contributiei de asigurari de sanatate la fond pentru persoanele fizice altele decat cele pentru care colectare a veniturilor se face de A., si totodata li s-a permis conf.prev.art.216 din lege sa procedeze la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor datorate la fond de catre persoanele fizice altele decat cele pentru care colectarea la fond se face de catre A., sens in care, fie prin casele de asigurari fie prin persoane fizice sau juridice specializate se procedeaza la aplicarea acestor masuri de executare silita pentru încasarea acestor sume in cond. OG 9. , iar conform prev.art.261 din lege, aplicarea masurilor de executare silita se realizeaza potrivit procedurilor instituite de L. 5. a OG 9. si a normelor instituite de P. C. .
Or, atata timp cat prin L. nr.9. (in executarea /respectiv organizarea executarii ei a fost emis O. 6.) legiuitorul nu a permis in mod expres caselor de asigurari de sanatate, ca institutii publice si conform principiului de drept public sa desfasoare in mod expres activitati de administrare a contributiei de asigurari de sanatate, si nu a recunoscut acestor entitati prerogative si competente de a emite in privinta contributiei de asigurari de sanatate decizii de impunere ca acte administrative fiscale si titluri de creanta - care stau la baza activitatii de colectare respective de aplicare a masurilor de executare silita, aceasta lacuna a legii nu putea fi complinita de P. C. prin emiterea unui act administrativ normativ cum este O. 6. prin care cu de la sine putere sa confere acestor entitati competente pe care numai legea le putea conferi, respectiv sa permita acestor entitati sa desfasoare activitati legate de emiterea deciziilor de impunere , permisune care nu le putea fi acordata decat tot prin lege sau act normativ cu putere de lege.
Excesul de putere savarsit de P. C. prin adoptarea acestui articol 35 din Normele aprobate prin O. 6. trebuie raportat si la temeiul de drept care a stat la baza emiterii acestui articol ( art.215 alin 3 din L. 9.), cat si la prev.art.81 din C. de pr.fiscala :
Imprejurarea ca in art.35 din Normele aprobate prin O. 6. - presedintele C. face trimitere la prev.art.81 din codul de proc fiscala este inca o dovada a excesului de putere cu care a actionat P. C. art.81 din codul de procedura fiscala - in vigoare la momentul emiterii acestui articol din Norme - se refera la obligatia depunerii declaratiilor fiscale la organul fiscal conform procedurii stabilite prin O. al ministrului finantelor publice,si consecintele nedepunerii acestor declaratii fiscale, care dau drepul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor taxelor contributiilor si altor sume datorate la bugetul general consolidat.
Trimiterea pe care o face P. C. la acest articol 81 din C. de pr.fiscala este nelegala si abuziva si nu are aplicabilitate in privinta contributiei de asigurari de sanatate deoarece:
- casele de asigurari de sanatate nu sunt organe fiscale - prin codul de procedura fiscala art.17 alin 5 - organele fiscale abilitate sa emita acte administrative fiscale - decizii de impunere - prin care sa stabileasca si sa individualizeze obligatiile de plata ale persoanelor fizice sau juridice la bugetul consolidat al statului sau la bugetele locale - sunt doar acele organe aflate in subordinea A.
- declaratia fiscala prevazuta de codul de pr.fiscala - este un document fiscal emis sub autoritatea A.,in baza careia ia nastere un raport juridic fiscal intre contribuabilul persoana juridica sau fizica care are obligatia de a plati la bugetul consolidat al statului ,sau la bugetele locale : impozite ,taxe,contributii - definite in codul fiscal -creante fiscale
- declaratia de plata pe care o da asiguratul la C. de A. de S. cu care a incheiat contractul de asigurare - conf.prev.art.32 alin 4 din O. 6. nu este declaratie fiscala, pe baza ei nu ia nastere unui raport juridic fiscal.
- la momentul emiterii art.35 din Normele aprobate prin O. 6. contributia de asigurari de sanatate - nu era o creanță fiscala dintre cele expres reglementate prin C. fiscal - adica nu era o obligatie fiscala de plata la bugetul consolidat al statului respectiv la bugetele locale, ci era o obligatie de plata la un fond special constituit, in cond.Legii 9. .
De asemenea trimiterea facuta in acest art.35 -Ia prev.art.215 alin 3 din L.
9. - ca justificare a competentei caselor de asigurari de sanatate de a emite decizii de impunere ca si acte administrative fiscale - respectiv titluri de creanta este neavenita si abuziva in conditiile in care din textul invocat nu rezulta in mod expres o atare competenta.
Conform prev.art.215 din L. 9. -" obligatia virarii contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate revine persoanei fizice sau juridice care angajeaza persoane pe baza de contract de munca ori in baza unui statut special prev.de lege precum si persoanelor fizice dupa caz.
Iar alin 3 prevede ca prev.alin 1 si 2 se aplica si persoanelor care exercita profesii libere sau celor care sunt autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente ".
Raportat la prev.art.259 alin 1 pct.8 - asiguratul trebuie sa dovedeasca plata contributiei:
1.- la momentul la care solicita acordarea serviciilor medicale.
In acest sens - asiguratul care si-a ales casa de asigurari de sanatate fiind astfel luat in evidentele casei alese, pe baza contractului de asigurare - va solicita in cond.art.212 din legea 9., eliberarea documentelor care ii atesta calitatea de asigurat, sens in care el trebuie sa dovedeasca ca a achitat contributia, iar casa ii va elibera aceste documente.
Daca nu a achitat contributia de asigurari de sanatate,pentru a beneficia de serviciile medicale,el va trebui sa achite contributia de asigurari de sanatate si accesoriile in cond art 259 alin 1 pct.7 din lege.
Asiguratul care nu si-a ales casa de asigurari de sanatate, nu a incheiat contractul de asigurare si nici nu a depus declaratia de plata, nefiind astfel in evidentele nici unei case de asigurari de sanatate, pentru a beneficia de servicii medicale el trebuie in conf.cu prev.art.211 din legea 9. , sa isi aleaga casa de asigurari de sanatate,la care sa isi stabileasca calitatea de asigurat,sa incheie contractul de asigurare,sa depuna declaratia de plata la fond si sa achite contributia de asigurari de sanatate si accesoriile in conf.cu prev.art.259 alin 1 pct.7 si 8 din lege.
Raportat la prev.art.259 alin 1 pct.8 din legea 9. - asiguratul trebuie sa dovedeasca plata contributiei de asigurari de sanatate:
2 - la notificarea caselor de asigurari de sanatate
In aceasta situatie ,C. de A. de S. care il are in evidenta pe asiguratul care si-a stabilit aceasta calitate in baza contractului de asigurare incheiat precum si a declaratiei de plata a contributiei ,IL VA NOTIFICA pe asigurat sa se prezinte la C. DE A. DE S. unde a fost luat in evidenta - pentru a face dovada platii contributiei - situatie in care daca asiguratul se prezinta si face o astfel de dovada
- C. DE A. ii va elibera in conf.cu prev.art 212 din lege 9. documentele care ii confirma aceasta calitate, iar daca nu face o astfel de dovada, asiguratul este obligat in virtutea prev.art.259 alin.l pct.7 sa achite contributia de asigurari de sanatate si accesoriile .
3. Ia solicitarea persoanelor in vederea obtinerii calitatii de asigurat.
Aceasta insemana ca orice persoana care in virtutea legii este obligata sa se asigure si nu s-a asigurat, la momentul la care doreste sa obtina calitatea de asigurat, va trebui sa achite contributia de a asigurari de sanatate si accesoriile in cond.prev.de art.259 alin.l.pct 7 si 8 din lege
În concluzie, nu rezulta in mod expres din nici una din prevederile Legii 9. republicata ca in situatia in care asiguratul nu plateste si nu dovedeste plata contributiei de asigurari de sanatate: fie atunci cand solicita serviciile medicale, fie atunci cand este notificat de C. de A. de S., fie atunci cand solicita dobandirea calitatii de asigurat - C. DE A. DE S. are competenta de a emite decizii de impunere ,ca acte administrative fiscale si titluri de creanta - prin care sa stabilească si sa individualizeze contributia de asigurari de sanatate ca obligatie de plata la fond si nici accesoriile datorate.
De asemenea in nici un text din legea 9. - nu se prevede ca in situatia nedepunerii declaratiilor,casele de asigurari de sanatate au competenta de a stabili in mod unilateral obligatiile de plata la fond prin emitere de decizii de impunere in cond.C.ui de proc.fiscala.
Apoi, se arată că excesul de putere savarsit de P. C. - prin care a conferit caselor de asigurari de sanatate competente de a emite decizii de impunere pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la A. - reprezinta de asemenea o incalcare a principiului de drept public enuntat mai sus precum si a normelor de tehnica legislative prev.de L. 24/2000 art 75 -76 - conform caruia un act administrativ normativ se da in baza legii ,in executarea si organizarea executarii legii ,orice solutie care este contrara
Niciunde in cuprinsul Legii 9., legiuitorul nu a permis caselor de asigurari de sanatate sa emita decizii de impunere pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la A.
Art.315 din L. nr.9. prevede cat se poate de clar ca " datele necesare pentru stabilirea calitatii de asigurat vor fi transmise in mod gratuit caselor de asigurari de sanatate de catre institutiile si autoritatile publice pe baza de protocol"
Or, stabilirea calitatii de asigurat asa cum a aratat anterior, se refera la demersurile pe care asiguratul le face in virtutea legii, in scopul de a-si stabili calitatea de asigurat, prin alegerea casei de asigurari de sanatate pe care are dreptul sa o aleaga, prin incheierea cu aceasta casa a unui contract de asigurare, care ca document administrativ reprezinta manifestarea de optiune a asiguratului in alegerea casei si in stabilirea calitatii de asigurat la casa aleasa, iar aceasta il trece pe asigurat in baza sa de date, pentru ca mai apoi sa ii elibereze asiguratului documentele care atesta calitatea de asigurat.
Nicaieri in cuprinsul legii nr.9. nu se prevede expres ca in situatia in care in urma acestor informatii primite pe baza de P., a confruntarii acestor informatii cu informatiile detinute in bazele de date a caselor de asigurari de sanatate, sunt depistati cetateni care nu si-au stabilit calitatea de asigurat, oricare din casele de asigurari de sanatate (din cele 3 prevazute de lege) pot sa stabileasca in mod unilateral calitatea de asigurat a unui cetatean si sa emita pe baza acestor informatii decizii de impunere.
Rezulta ca rolul acestor informații primite pe baza de protocol este acela de a se identifica prin confruntare si raportare la informatiile detinute in baza de date a caselor de asigurari de sanatate - a persoanelor care si-au stabilit calitatea de asigurat cu obligatia de plata a contributiei, a celor care au aceasta calitate fara plata contributiei din alte surse.
La dosarul cauzei, au fost depuse întâmpinări de către pârâtele CAS C., C.
și A., prin intermediul cărora au fost invocate excepțiile inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate, în privința P.ului nr. P 5282/(...)/95896/(...) încheiat între C. și A., precum și a Actului adițional nr. 1 ( 181797/(...)/801320/(...)) la protocolul menționat, care nu reprezintă acte administrative, în înțelesul LCA, a lipsei calității procesuale pasive a Președintelui C., care nu este, în nume propriu, emitentul ordinului în litigiu, a inadmisibilității excepției de nelegalitate a O. nr.
6., care nu este un act administrativ cu caracter individual, ci unul normativ, precum și a lipsei calității procesuale pasive a A.
Pe fondul cauzei, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii.
Fiind astfel sesizată, Curtea constată următoarele:
Prin excepția de nelegalitate invocată de reclamanta L. ANA în contradictoriu cu intimații P. C. N. DE A. DE S., C. N. DE A. DE S., A. N. DE A. F. și pârâta C. DE A. DE S. A J. C. s-a solicitat a se constata nelegalitatea prev. art. 35 din O. Președintelui C. nr. 6., cu modificări și completări, a P.ului nr. P
5282/(...)/95896/(...) încheiat între C. și A., precum și a Actului adițional nr. 1 (
181797/(...)/801320/(...)) la protocolul menționat.
În motivare s-a relevat, în esență, că în nici unul din textele de lege care reglementează în materie, nu s-a permis in mod expres caselor de asigurari de sănătate sa desfasoare activitati legate de emiterea de decizii de impunere, nici pe baza declaratiei pe care o da asiguratul la casa de asigurari de sanatate, nici pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la A.
Petenta opinează în sensul în care a fost încălcat astfel principiul de drept public conform căruia pârâtele nu pot sa desfasoare decat acele activitati ce le sunt in mod expres permise prin lege, diferitele aspecte ale acestuia fiind pe larg dezvoltate în acțiune, punându-se în discuție și nerespectarea obligației de conformare și compatibilitate care trebuia respectată de către emitentul actului juridic cu forță inferioară, dat în vederea organizării executării Legii nr. 9..
Pârâtele, prin întâmpinare, au invocat o serie de excepții, cu privire la care s-a făcut aplicarea art. 137 alin. 2 C.pr.civ., și trecând la analiza acestora, Curtea constată următoarele:
În privința excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate, în ceea ce privește P.ul nr.P5282/(...)/9586/(...) și a actului adițional nr.1/P1797/(...)/301320/(...), încheiate între C. și A. și, drept consecință, se va lua de faptul că ea este întemeiată, și, pe cale de consecință, se va respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a acestora.
Pentru a dispune astfel, Curtea va achiesa argumentelor invocate de către pârâtele CAS C. și A., conform cărora acest petit excedează cadrului legal al contenciosului administrativ.
Este consacrat prin lege faptul ca, aceasta cale de atac - contenciosul administrativ - apartine numai celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ sau prin lipsa acestuia; si in doctrina contenciosului administrativ se considera ca aceasta cale este pusa la dispozitia persoanelor fizice si juridice vatamate printr-un act administrativ.
Art. 2 lit.c) din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ defineste actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, în vederea organizarii executarii legii sau a executării în concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice, prin art. 4 din același act normativ, legiuitorul neînțelegând să deroge de la aceste repere, cu atât mai mult cu cât este fără echivoc că acest text nu este aplicabil decât în materia actelor administrative cu caracter unilateral.
Or, în privința acestui petit, nu este îndeplinita una dintre conditiile de admisibilitate a excepției, in cauza nefiind indicat un act administrativ de autoritate care sa duca la nașterea, stingerea sau modificarea unor raporturi juridice de drept administrativ.
Pe de o parte, pârâtele arată corect că, raportat la această definiție, este esențial ca actele emise de autoritatile publice să fie susceptibile de a da nastere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, deci sa fie capabile, prin ele însele, de a produce efecte juridice directe, ori in cazul de față, protocolul și actul adițional atacat nu reprezinta acte administrative, care sa determine aceste consecinte.
Apoi, o altă cerință impusă este cea referitoare la atacarea unui act administrativ unilateral, fiind evident ca excepția de nelegalitate reglementata de art. 4 poate fi invocata doar in cazul unui act cu astfel de valențe, condiție neîndeplinită în speță, din moment ce sunt două entități semnatare ale acestuia.
Ca urmare a admiterii acestei excepții, Curtea va constata și împrejurarea că excepția lipsei calității procesuale pasive a A. a rămas fără obiect, din moment ce chemarea în judecată a acestei instituții s-a făcut exclusiv în considerarea calității sale de semnatară a celor două acte, cu privire la care s-a constatat că este neavenită invocarea excepției.
Va fi însă respinsă excepția de inadmisibilitate invocată în ceea ce privește excepția de nelegalitate a prev. art. 35 din O. nr. 6., pe considerentul că nu reprezintă un act administrativ cu caracter individual, Curtea achiesând susținerilor petentei conform cărora jurisprudența ÎCCJ este constantă în a statua că caracterul normativ al actului administrativ unilateral nu atrage inadmisibilitatea excepției de nelegalitate in raport cu sfera de aplicare a art.4 alin 1 din L. 554/2004 asa cum a fost modificata prin L. 2..
Evolutia in timp a legii contenciosului administrativ, nu este de natura sa configureze un fine de neprimire a exceptiei de nelegalitate a actelor administrative normative, principiul coerentei legislative și principiul legalitatii impunand interpretarea art.4 alin 1 din L. 554/2004 in sensul admisibilitatii exceptiei de nelegalitate pentru ambele categorii de acte administrative unilaterale, astfel incat acest mijloc de aparare sa nu fie aplicat restrictiv și denaturat de la scopul instituit de legiuitor.
Pe baza argumentului de interpretare logica, daca legiuitorul a creat un mijloc procesual de aparare, pe calea exceptiei de nelegalitate, pentru actele administrative individuale, cu atat mai mult un asemenea mijloc de aparare trebuie oferit si in cazul actelor administrative normative, a caror efect au caracter, general, impersonal si abstract.
În fine, excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui C. este nefondată considerent pentru care urmează să fie respinsă. Pentru a dispune în acest sens Curtea reține următoarele:
Art. 281 din L. nr. 9. prevede că atribuțiile principale ale președintelui C. sunt următoarele: a) exercita atribuțiile prevăzute de lege, în calitate de ordonator principal de credite, pentru administrarea și gestionarea fondului; b) organizează și coordonează activitatea de audit și control în sistemul de asigurări sociale de sănătate, potrivit atribuțiilor specifice ale C. și ale caselor de asigurări; activitatea de audit se poate desfasura la nivel regional, în condițiile stabilite prin ordin al președintelui C., cu avizul Consiliului de administrație al C. c) participa ca invitat la ședințele G. în care sunt dezbătute aspecte referitoare la sănătatea populației; d) numește, sancționează și eliberează din funcție personalul C. e) prezidează ședințele adunării reprezentanților; f) alte atribuții stabilite prin S. C. În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, precum
și pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administrație, președintele C. emite ordine care devin executorii după ce sunt aduse la cunostinta persoanelor interesate. O. cu caracter normativ, emise în aplicarea prezentei legi, se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 7 din statutul C. stipulează că C. elaborează norme privind aplicarea măsurilor de executare silită și de urmărire a contribuțiilor datorate la F. pentru persoanele fizice, potrivit limitei de competență stabilite de lege, precum și norme tehnice privind constituirea și utilizarea fondului pentru acordarea de stimulente personalului din cadrul C. și caselor de asigurări, în condițiile stabilite de lege.
Conform art. ART. 17 din același act normativ președintele consiliului de administrație este președintele C. și are rang de secretar de stat.P. C. este ordonator principal de credite pentru administrarea și gestionarea bugetului
F.ui.În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, precum și pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administrație, președintele C. emite ordine care devin executorii după ce sunt aduse la cunoștință persoanelor interesate.. C. îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.18 pct. 36. din statutul C. una din atribuțiile principale ale președintelui C. este cea privitoare la aprobarea normelor privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate F.ui de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.
Dat fiind că actul administrativ cu caracter normativ a fost emis de președintele C. în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, precum și pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administrație care avea competența de a reglementa /elabora norme privind aplicarea măsurilor de executare silită și de urmărire a contribuțiilor datorate la F. pentru persoanele fizice președintele C. are calitate procesuală pasivă alături de C., nefiind relevantă identitatea persoanei fizice care exercită efectiv această funcție.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că excepția de nelegalitate este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.216 din L. nr.9. în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile OG nr.9. privind C. de procedură fiscală, republicat.
Astfel, norma legală cuprinsă în art.216 din L. nr.9. trimite în mod explicit la dispozițiile cuprinse în C. de procedură fiscală atunci când menționează atribuțiile execuționale ale C. N. de A. de S.
Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în art.35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al CAS nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în C. de procedură fiscală, în condițiile în care potrivit art.141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor C.ui de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C. N. de A. de S.
În jurisprudența ÎCCJ s-a relevat că interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile art.35 din O. Președintelui C. nr.617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit prin L. nr.9., în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către F. Național Unic de A. S. de S., în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în OG nr.9.( a se vedea în acest sens Dec. nr. 3878/(...) pron. în dos. (...) al ÎCCJ ). ÎCCJ a statuat că o astfel de interpretare apare ca fiind și rațională în condițiile în care gestionarea fondului național unic de asigurări speciale de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorată, se realizează prin C. ca și prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art.141 din C. de procedură fiscală.
Elementele acestui silogism judiciar sunt în deplină concordanță cu opinia împărtășită de Curte în materia litigioasă dedusă judecății.
Articolul 208 din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, prevede că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați, având ca și obiective: protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate (F.), având la bază unele principii, dintre care și cel al solidarității și al subsidiarității în colectarea și utilizarea fondului și participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea acestuia.
În conformitate cu art. 209 alin. (2) și. (3) din actul normativ mai sus invocat, constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurați, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului C. N. de A. de S. și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii.
Gestionarea fondului se face, în condițiile legii, prin C. N. de A. de S., prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și a municipiului B., prin C. A. de S. a A., O. P., S. N. și A. J. și prin C. A. de S. a M. T., C. și T. până la reorganizarea acesteia. In conformitate cu art. 215 și 216 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.
De asemenea, persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații, precum și persoanele care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese in mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.
În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializare, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere in condițiile G.G. nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicată. cu modificările și completările ulterioare.
În accepțiunea reclamantei care a formulat sesizarea, dispozițiile ordinului contestat sunt nelegale întrucât casele de asigurări de sănătate nu sunt abilitate să recurgă la stabilirea contribuțiilor datorate la F., având în vedere faptul că dispozițiile Legii nr. 9. abilitează C. și CAS numai pentru luarea măsurilor de executare silită, nu și pentru stabilirea contribuțiilor de asigurări de sănătate.
Prin dispozițiile art. 35 din O. Președintelui C. nr. 6. nu se realizează o substituire a C., prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializate, în obligația de stabilire a taxelor și contribuțiilor datorate bugetului general consolidat care incumbă în sarcina Agenției N. de A. F.. Potrivit art.141 din codul de procedură fiscală executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor C.ui de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C. N. de A. de S. această din urmă competență fiindu-i recunoscută expres de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 216 din L. nr.9., context în care este justificată și trimiterea la prev. art. 81 din OG nr. 9..
Pe de altă parte, teza pe care încearcă să o avanseze petenta, în sensul în care disp. art. 35 din ordin sunt de natură să ducă, în ultimă instanță, la nesocotirea filozofiei legii, din perspectiva momentului la care asiguratul trebuie să facă dovada contribuției, nu poate fi validată, din moment ce art. 257 alin. (2) din lege stabilește obligativitatea achitării contribuției persoanei asigurate calculată asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente, veniturilor din agricultură și silvicultură ce se supun impozitului pe venit, indemnizațiilor de șomaj și veniturilor din pensii.
În acest context, persoanele care realizează venituri din activități independente au avut și au obligația legală (stabilită începând cu anul 1998 prin L. nr. 1., din anul 2003 prin OUG nr. 1., și ulterior, din 2006, prin L. nr. 9.) de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată asupra veniturilor realizate.
Totodată, potrivit actelor normative care stau la baza organizării sistemului de asigurări sociale de sănătate, toate persoanele care au obligația de a se asigura, trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani.
Față de toate aceste aspecte, sunt relevante și prev. art. 257 alin. (8) din L. nr. 9., potrivit cărora termenul de prescriptie al plătii contributiei de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligatiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani, achiesarea la teza petentei fiind de natură să ducă la situația în care cetățeanul și-ar putea invoca cu succes propria culpă în neîndeplinirea, la termen, a unei obligații legale.
În concluzie, ținând cont și de regula de drept potrivit căreia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa, persoanele care au obligația de a se asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani, în caz contrar fiind obligați la plata contribuției conform art. 259, alin. (7) și alin. (8) din L. nr. 9., inclusiv a obligațiilor fiscale accesorii sau a majorărilor de întârziere.
Potrivit art. 79 din OG nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidente fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.
La rândul său, art. 315 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare, prevede că datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat vor fi transmise în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile, instituțiile publice și alte instituții, pe bază de protocol.
Față de aceste considerente, nu este se poate aduce în discuție nici încălcarea dispozițiilor art. 315 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare, cum eronat susține reclamanta, ci de respectarea și aplicarea acestor dispoziții de către C. și A., pentru stabilirea calității de asigurat a persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente , obligate să achite contribuția calculată asupra veniturilor care se supun impozitului pe venit, în acord și cu prev. art. 211 alin. (1), art. 213, art. 215 alin. (1) și art. 257 alin. (2) din L. nr. 95 /2006, cu modificările și completările ulterioare.
În concluzie, se va statua în sensul în care prevederile art. 35 din O. președintelui C. nr. 6. se limitează strict la cadrul stabilit de actul de bază L. nr.9., în executarea căruia a fost emis, și nu contravin legii ci doar o explicitează, fiind respectate prev. art. 77 din L. nr. 24 /2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, motive pentru care excepția de nelegalitate invocată cu privire la acestea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
Admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, în ceea ce privește P.ul nr.P5282/(...)/9586/(...) și a actului adițional nr.1/P1797/(...)/301320/(...), încheiate între C. și A. și, drept consecință, respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a acestora.
Respinge excepția inadmisibilității, în ceea ce privește invocarea excepției de nelegalitate a art. 35 din O. nr. 6. emis de președintele C.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui C. Respinge excepția de nelegalitate a prev. art. 35 din O. nr. 6., emis de președintele C., ca nefondată, excepție invocată de reclamanta L. ANA cu domiciliul în C.-N., B-dul 21 D., nr.93, sc.II, ap.38, jud.C. în contradictoriu cu intimații P. C. N. DE A. DE S. cu sediul în B., C. C., nr.248, bloc S-19, sector 3, C. N. DE A. DE S. cu sediul în B., C. C., nr.248, bloc S-19, sector 3, A. N. DE A. F. cu sediul în B., str.A., nr.17, sector 5 și pârâta C. DE A. DE S. A J. C. cu sediul în C.-N., str.C., nr.5, jud.C..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. B. A. B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
7 ex./(...)
