Decizia civilă nr. 10040/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 10040/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. H.
Judecător D. M.
Judecător F. T.
G. V. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. | G. | A F. | |
P. | M. în nume propriu și pentru A. F. P. | B. | M. , |
împotriva sentinței civile nr. 6848 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu reclamanta intimată SC E. A. și pârâta A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6848 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M.
, s-au respins excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâta
D. G. a F. P. M. .
S-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamanta SC E. A.
în contradictoriu cu pârâtele A. | F. | P. | B. M. | - continuatoarea | |
pârâtei A. F. P. | B. | S., D. | G. | A F. | P. B. M. și |
A. F. PENTRU M. și, în consecință s-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul pârâtei A. F. pentru M. a taxei de poluare în cuantum de 2.752 lei.
Pârâtele A. F. P. B. M. și A. F. pentru M. au fost obligate să restituie reclamantului suma de 2.752 lei cu dobânda penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. 2 și 3 din OG nr. 13/2011 începând cu_ până la data plății efective.
Toate pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 543 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizat mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea
de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu, A.
P. Sibiu, A. F. pentru M. și M. M. lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. În urma acestei decizii instanța a reținut că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantei iar actul administrativ fiscal anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ. Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea E. ă, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu. În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 Tatu împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral. În acest context instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală își găsește rațiunea și justificarea în condițiile în care există o minimă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal. În cazul concret analizat, subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României, actul administrativ fiscal în baza căruia taxa a fost percepută este lipsit de orice suport normativ prin efectul deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene, așa încât nu există nici o îndoială cu privire la nelegalitatea acestuia, dispărând cu efect retroactiv temeiul legal în baza căruia actul administrativ a fost emis.
Prin maniera și contextul în care este invocată, procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură Fiscală este pe deplin denaturată de la scopul său legal și firesc. Astfel, această procedura nu mai este privită de către organul fiscal ca o modalitate în sprijinul contribuabilului prin care se oferă șansa administrației să-și revoce actul administrativ fiscal nelegal total sau parțial ci este invocată ca o barieră în calea restituirii unei taxe percepută cu încălcarea dreptului comunitar, taxă care ar
trebuie restituită din oficiu de către organul administrației care a perceput-o subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României.
Procedura administrativă este justificată din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări.
În același timp, procedura prealabilă are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă.
ul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară, este limitat de reguli procedurale.
Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. În mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat, având ca unic efect blocarea posibilității contribuabilului de a-și recupera taxa percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei B. M. suma de 2.752 lei
cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, conform ordinului de plată nr. 496 din_, pentru auto marca DAF,
înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. ,
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 și art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, deoarece reclamantul nu a formulat un astfel de petit.
Pe fond, pârâta susține că acțiunea reclamantului este neîntemeiată deoarece acesta nu a depus la dosar un document din care să rezulte că autoturismul pentru care a achitat taxa pe poluare și nu taxa specială de primă înmatriculare, cum greșit a reținut instanța de fond, ar fi înmatriculat anterior
într-un stat membru al U.E., astfel că art. 90 din Tratatul C.E. nu este aplicabil în speță.
O altă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond a apreciat că taxa plătită de reclamant este taxă de primă înmatriculare și care conform cu art. 2141C.pr.fiscală se varsă la bugetul de stat și nu în fondul administrat de chemata în garanție, astfel că nu este posibilă obligarea acesteia la restituirea pe care în mod real nu a încasat-o niciodată. Însă, conform chitanței depuse de reclamanta, taxa a fost plătită la data de_, adică după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, situație în care devin incidente dispozițiile art. 1 din acest act normativ.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În cererea de chemare în judecata reclamantul a invocat nelegalitatea taxei de poluare datorata încălcării dreptului Uniunii Europene de către legislația româna ce reglementează taxa de poluare .
Pentru a susține si dovedi incidenta în speța a dreptului Uniunii Europene în motivarea acțiunii arata ca a cumpărat autovehiculul dintr-un stat membru UE .
Verificând actele depuse de către reclamanta în dovedirea acțiunii în fața instanței de fond din acestea nu rezulta ca autovehicul din speța a fost înmatriculat anterior intr-o tara membra UE .
În motivele de recurs pârâta a invocat ca motiv de ordine publica inaplicabilitatea art. 110 TFUE întrucât la dosar reclamantul nu a depus actele ce atesta înmatricularea anterioara a autovehiculului în spațiul UE. Deși copia motivelor de recurs s-a comunicat reclamantului intimat la data de_, pana la termenul de judecata din data de_ reclamantul intimat nu a depus aceste acte la dosar deși i s-a acordat un termen în acest sens, potrivit mențiunilor din încheierea de ședință din_ .
În aceste condiții, se poate considera că autovehiculul nu intra sub incidenta art. 110 TFUE și nu se poate retine în mod evident încălcarea dreptului Uniunii Europene prin perceperea si achitarea de către reclamant a taxei de poluare .
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 20 din Legea 554/2004 ,art. 304 indice 1 C.pr.civ, art. 312 C.pr.civ .se va admite recursul și se va modifica în parte sentința recurata în sensul că se va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de SC E. A. împotriva pârâtelor A.
F. P. B. M., D. G. a F. P. B. M. și A. F. Pentru M., menținând dispozițiile instanței de fond în ceea ce privește soluția dată excepțiilor invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 6848 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de SC
E. A. împotriva pârâtelor A. F. P. B. M., D. G. a F. P. B. M. și A. F. Pentru M. .
Menține dispozițiile instanței de fond în ceea ce privește soluția dată excepțiilor invocate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 Octombrie 2013.
Președinte, M. H. | Judecător, D. M. | Judecător, F. T. |
G. , V. D. |
Red.M.H./dact.V.R.
2 ex./_ Jud.fond: A. S.
