Decizia civilă nr. 10055/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 10055/2013
Ședința publică din 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE | M. | H. |
JUDECĂTOR | D. | M. |
JUDECĂTOR | F. | T. |
G. | V. | D. |
S-au luat în examinare recursurile declarate de către reclamantul O.
A. I. și de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. V. DE S., împotriva sentinței civile nr. 7646/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamant este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 21,50 lei și timbru judiciar in valoare de 0,30 lei, iar recursul pârâtelor este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7646/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._
, s-au respins excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâte.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantul O.
A. I., împotriva pârâtelor D. G. a F. P. M., A.
F. P. V. de S. și A. F. pentru M. .
Având a se pronunța, în conformitate cu art. 137 C.pr.civ., asupra excepțiilor invocate de pârâta D. G. a F. P. M. T. le-a respins ca nefondate deoarece în această materie nu este obligatorie procedura prealabilă.
Pe fondul cauzei
, instanța a constatat că reclamantul, prin acțiunea introductivă, deși a precizat că se află într-o situație de discriminare și că se
încalcă art.90 din TCE, nu a făcut dovada că autoturismul a fost
înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Comunității Europene.
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze, încasată în baza OUG nr. 50/2008 modificată, este contrară normelor comunitare, astfel că se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia iar actele administrativ fiscale atacate sunt nelegale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul O. A.
I., cât și pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru
A. F. P. V. de S. ..
Prin propriul recurs, reclamantul O. A. I.
a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii acțiuni introductive.
În motivare s-a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, în condițiile în care a fost admisă în parte acțiunea, deși toate taxele privind restituirea vizează autovehicule provenind din spațiul Uniunii Europene achiziționate de reclamant și înmatriculate în România.
În speță, procesul vizează restituirea sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule plătită ca urmare a aplicări eronate a prevederilor legale.
Perceperea de către stat a unei taxe calculate printr-o decizie ca urmare a aplicării eronate a legii constituie o îmbogățire fără justă cauză a statului, suma astfel plătită și încasată fiind supusă repetițiunii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 110 din Tratatul Uniunii Europene, art. 148 Constituția României, O.U.G. nr. 218/2008.
Prin recursul formulat, pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și prin A. F. P. V. de S.
a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și a menținerii ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului/ei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant/a nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului
comunitar. S. ține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamant/a solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală, cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prevăzute de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant/a a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din
O.G. nr. 93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205 - 218 C.pr.fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod.
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art. 3307alin. 4 C.pr.civ., Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond
, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D.
G. a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant/a nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.
148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul reclamantului împotriva sentinței primei instanțe, care va fi modificată în parte în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtelor la restituirea sumei reprezentând taxă de poluare.
Se vor respinge restul capetelor de cerere.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtelor de a-i restitui reclamantului taxa de poluare într-un termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, Curtea reține că art. 24 din Legea nr. 554/2004 se referă la un termen legal de 30 de zile doar pentru situația în care prin hotărâre irevocabilă instanța a dispus autorității să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative și nu să realizez o plată, așa cum cere reclamantul.
Pentru întârzierea îndeplinirii unei obligații pecuniare legiuitorul a instituit obligația de plată a dobânzii, reglementată în prezent de OUG nr. 13/2011.
Cu privire la recursul declarat de D.G.F.P. în nume propriu și în numele
A.F.P. V. de S. :
:
F. a de faptul că în fața instanței de fond acțiunea a fost respinsa în întregime, nu mai prezintă relevanță analiza modului de soluționare a excepțiilor, criticată în recurs de către recurenta menționată anterior.
Pentru considerentele expuse anterior, referitoare la modul de soluționare a excepțiilor, acele dispoziții cuprinse în sentință, referitoare la excepții, vor fi menținute.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat de
D.G.F.P. în nume propriu și pentru A. F. P. V. de S. se vădește a fi lipsit de interes și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admire recursul declarat de către reclamantul O. A. I. împotriva sentinței civile nr. 7646/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 4797 lei, încasată cu chitanța nr. 2334802/_ .
Respinge restul capetelor de cerere. Menține restul dispozițiilor sentinței,.
Respinge ca lipsit de interes recursul pârâtelor. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. H. | D. | M. | F. | T. |
G.
V. D.
Red.DM/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: A.S.
