Sentința civilă nr. 1426/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.1426
Ședința publică din 6 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. G. -judecător
GREFIER V. G. S.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza privind pe reclamanta SC E. C.
S. cu sediul în B. M., Bd.I., nr.134, județul M., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINSITRARE FISCALĂ - D. G. A F. P. M. cu sediul în B. M., A. S., nr.2 A, județul M. și administratorul judiciar al reclamantei E. I., cu sediul în B. M., bd.Unirii, nr.14/70, județul M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Se constată că dezbaterea cauzei a fost consemnată în încheierea ședinței din data de 27 februarie 2013, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru data de 6 martie 2013, când instanța a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Constată că prin contestația înregistrată la instanță la data de_ sub nr. dosar_, reclamanta SC E. C. S., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINSITRARE FISCALĂ - D. G. A F.
M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în parte a Deciziei nr.151/_, a Deciziei de impunere nr. 445/_ împreună cu Raportul de inspecție fiscală nr. 1748/_ întocmite de organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a F. P. M., în sensul anulării obligației fiscale de plată privind achitarea majorărilor de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată stabilite prin actele atacate.
În motivarea contestației se arată că organele fiscale au efectuat un control fiscal ce a vizat activitatea societatii, control ce s-a finalizat cu raportul de inspectie fiscala nr. 1748/_ si decizia de impunere nr. 445/_, prin care au fost stabilite în sarcina societății, printre altele, obligații fiscale de plată reprezentând majorări de întarziere aferente TVA, considerând că reclamanta nu a respectat prevederile art. 145 alin.1 și 134 alin.2 din Codul fiscal, în cazul facturilor cuprinse în anexa 1 din raport. În opinia reclamantei, art. 134 ind.2 alin.2 lit.b din Codul fiscal sunt aplicabile în situația în care nici o factură nu a fost emisă anterior livrării bunurilor/prestării serviciilor. Dacă factura, chiar și de avans, este emisă anterior încasării avansului și anterior livrării bunurilor/prestării serviciilor, atunci prevalează art. 134 ind.2 alin.2 lit.a din Codul fiscal. În acest sens sunt și dispozițiile art.I lit. E pct.18 din H.G. nr. 1620/2009.
D. G. a F. P. M., prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației, învederând faptul că în luna ianuarie 2009 reclamanta a înregistrat în evidența contabilă avansuri dintr-un nr. de 7 facturi fiscale și a dedus TVA în sumă totală de 3. lei;
3 facturi fiscale către SC ESTETIC MOND JARDIN S., reprezentând avans conform contract 21/_ ( al cărui obiect este:";Execuție lucrări de amenajare spații verzi și furnizare plante pentru obiectivele la care reclamanta efectuează lucrări de construcție";) cu TVA de 2. ,76 lei;
2 facturi fiscale către SC ART LEVEL S. reprezentând avans conform contract 2/_ ( al cărui obiect este: " Activități de publicitate, servicii de reprezentare media și activități de design specializat";) cu TVA de 30564,9 lei;
2 facturi fiscale către SC APP STUDIO S. reprezentând avans conform contract 14/_ ( al cărui obiect este: "Activități de consultanță și consiliere de specializare- arhitectură";) cu TVA de 45849 lei;
Prin actele adiționale nr. 1 din_ și_ la aceste contracte se prevede că, începând cu_, încetează valabilitatea contractelor, iar prestatorul va anula facturile emise până la acel moment sau va emite facturi storno.
Reclamanta nu a achitat contravaloarea avansurilor facturate de cele 3 societăți, iar în lunile martie, septembrie și octombrie, facturile au fost stornate în totalitate.
Organele de inspecție fiscală au constatat că reclamanta nu a respectat prevederile art. 145 alin.1, 134 ind.2 alin.1 și alin.2 lit.b din Codul fiscal, fapt pentru care nu a acordat drept de deducere în luna ianuarie 2009 a TVA în sumă totală de 3. lei și au calculat majorări de întârziere de 52214 lei pentru perioada_ -_, conform art. 119-120 din OG nr. 92/2003.
Față de prevederile art. 145 alin.2 lit.a din Legea nr. 571/2003, reclamanta nu avea dreptul să deducă TVA în sumă totală de 3. lei deoarece nu au fost destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile, prestările de
servicii cu cele 3 societăți neavând loc, avansurile nu au fost achitate, iar facturile fiscale au fost stornate integral. Astfel, până la data sornării facturilor reclamanta datorează TVA și majorări de întârziere aferente.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin Raportul de inspecție fiscală nr. 1748/_ întocmit de organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a F. P. M., s-a reținut că în luna ianuarie 2009 reclamanta a înregistrat în evidența contabilă avansuri dintr-un nr. de 7 facturi fiscale și a dedus TVA în sumă totală de 3. lei;
3 facturi fiscale către SC ESTETIC MOND JARDIN S., reprezentând avans conform contract 21/_ ( al cărui obiect este:";Execuție lucrări de amenajare spații verzi și furnizare plante pentru obiectivele la care reclamanta efectuează lucrări de construcție";) cu TVA de 2. ,76 lei;
2 facturi fiscale către SC ART LEVEL S. reprezentând avans conform contract 2/_ ( al cărui obiect este: " Activități de publicitate, servicii de reprezentare media și activități de design specializat";) cu TVA de 30564,9 lei;
2 facturi fiscale către SC APP STUDIO S. reprezentând avans conform contract 14/_ ( al cărui obiect este: "Activități de consultanță și consiliere de specializare- arhitectură";) cu TVA de 45849 lei;
Prin actele adiționale nr. 1 din_ și_ la aceste contracte se prevede că, începând cu_, încetează valabilitatea contractelor, iar prestatorul va anula facturile emise până la acel moment sau va emite facturi storno.
Reclamanta nu a achitat contravaloarea avansurilor facturate de cele 3 societăți, iar în lunile martie, septembrie și octombrie, facturile au fost stornate în totalitate, astfel că raportat la prevederile art. 145 alin.1, 134 ind.2 alin.1 și alin.2 lit.b din Codul fiscal, organele de inspecție fiscală nu a acordat drept de deducere în luna ianuarie 2009 a TVA în sumă totală de 3. lei și au calculat majorări de întârziere de 52214 lei pentru perioada_ -_, conform art. 119-120 din OG nr. 92/2003.
Acest Raport de inspecție fiscală a stat la baza Deciziei de impunere nr. 445/_ privind obligații fiscale suplimentare de 52214 lei majorări de întârziere aferente TVA.
Prin Decizia nr.151/_ a Biroului de Soluționare a Contestațiilor din cadrul pârâtei s-a admis parțial contestația formulată de reclamantă, întrucât pentru facturile stornate în luna martie 2009 majorările se datorează începând cu data de_ și până la data de_ iar nu până la data de_, astfel că reclamanta nu datorează majorările calculate eronat de 4067 lei, fiind respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă privind diferența de 48147 lei majorări .
În speță s-a efectuat o expertiză contabilă, la cererea reclamantei, experta Ilc Gîlgovan D. concluzionând că facturile fiscale de avans invocate în raportul de inspecție fiscală emise de SC ESTETIC MOND JARDIN S., SC ART LEVEL S. și SC APP STUDIO S. cuprind informațiile obligatorii prevăzute de art.155 alin.5 din codul fiscal, astfel că, în condițiile în care au fost emise anterior încasării avansului și anterior livrării/prestării serviciilor, prevalează dispozițiile art. 134 ind.2 alin.2 lit.a din Codul fiscal.
Însă, conform contractelor nr. 21/_, 2/_, 14/_ coroborat cu actele adiționale nr. 1 din_ și_ încheiate de reclamanta cu acești furnizori, raportat și la stornarea integrală a facturilor emise, rezultă în mod evident faptul că avansurile facturate nu au fost destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile cu scopul de diminuare a TVA.
T. reține că, potrivit prevederilor art.145, alin.(1) din Codul fiscal coroborat cu art. 134^2, alin.(2), lit.b) din aceasta lege, dreptul de deducere — ia naștere la momentul exigibilității taxei ", respectiv — la data la care se încasează avansul —, aceasta reprezentând — plata parțială sau integrală a contravalorii bunurilor si serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora".
Aceste prevederi se coroborează cu prevederile art. 155, alin.(1) din Codul fiscal (în vigoare la data facturării) care precizează că, în cazul avansurilor încasate, persoana impozabilă (furnizorul) trebuie să emită o factură conținând acest avans cel mai târziu în cea de-a 15- a zi lucrătoare lunii următoare celei în care a încasat avansurile.
În speță, din actele dosarului, rezultă că furnizorii în mod eronat au emis facturi de avans, întrucât acestea trebuiau emise doar după încasarea avansului de la reclamantă.
Având în vedere cele menționate, întrucât nu a fost efectuată plata avansului din facturile menționate în raportul de inspecție fiscală, respectiv o încasare de avans de către furnizori, condiția de exigibilitate prevăzută la art.134^2 alin.(2), lit.b) din Codul fiscal, nu este îndeplinită, astfel că societatea contestatoare își pierde dreptul de deducere asupra TVA, înscrise în facturile de avans, emise în mod eronat de către furnizori, înainte de încasarea avansului.
Prevederile legale menționate mai sus condiționează exigibilitatea și implicit dreptul de deducere a TVA aferentă avansului de comportamentul fiscal al celui care are obligația să achite acest avans, ori în cazul de fata reclamanta nu a plătit furnizorilor avansul înscris în facturi.
Susținerea din contestație dar și cele ale expertului conform cărora faptul generator îl constituie emiterea facturii este eronată, întrucât, dreptul de deducere a TVA aferente unui avans nu poate fi exercitat atâta timp cât avansul nu fusese plătit, pentru că nu a intervenit faptul generator al TVA și aceasta nu a devenit exigibilă, iar pe de altă parte, conform art.134^1 alin.(1) din Codul fiscal, faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării
serviciilor, iar pentru avansuri, reglementarea este clară conform dispozițiilor art. 134^2, alin.(2), lit.b) din codul fiscal.
Față de aceste considerente instanța apreciază că în mod legal s-au calculat majorări de întârziere, raportat la prevederile art. 119 coroborat cu art.120 din O.G. nr. 92/2003, astfel că va respinge contestația formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamanta SC E. C. S. cu sediul în B. M., Bd.I., nr.134, județul M., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINSITRARE FISCALĂ - D. G. A F.
P. M. cu sediul în B. M., A. S., nr.2 A, județul M. . Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi 06 Martie 2013.
PREȘEDINTE, | G. | IER, | |
C. G. | V. | G. -S. |
Red.-T.red.C.G./_
5 ex.
