Decizia civilă nr. 10080/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 10080/2013
Ședința publică din data de 23 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. E.
N. împotriva sentinței civile nr. 1050 din data de_, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta S. C. D. și pârâta U. S. H. B., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, însoțită de înscrisuri.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1050 pronunțată la data de_ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S. C. D. împotriva pârâtei U. "S. H. "; B. și, în consecință a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul diplomei;
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 104,30 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
A fost admisă, în parte, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta
U. "S. H. "; împotriva M. E., CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și, în consecință a fost obligată chemata în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamantă;
1
A fost respinsă cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata sumei de 50 lei/ zi de întârziere.
A fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 4,30 lei.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că potrivit regulamentului responsabilitatea gestionării, elaborării actelor de studii revine instituției de învățământ ; că această instituție a fost organizată în forma cerută de lege și a eliberat adeverința care atestă obsolvirea astfel că refuzul eliberării diplomelor este unul nejustificat.
Cât privește chemarea în garanție se reține în esență că sunt întrunite cerințe cerute de art.60 C.pr.civ., de îndeplinirea obligației acesteia depinzând îndeplinirea obligației instituției de învățământ.
În privința aplicării amenzii se arată că în cauză nu se poate reține nerespectarea unui termen de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de obligare, astfel că norma invocată nu este incidentă.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs M. E. N. susținând că hotărârea nu este motivată, nu arată de ce au fost înlăturate apărările; instituția nu avea dreptul de a organiza examen nefiind îndeplinite cerințele acreditării iar refuzul său nu este unul nejustificat deoarece se puteau solicita diplome numai pentru specializări.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea în esență că reținerile instanței sunt corecte.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente de art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate
.
În acest sens se reține că Legea nr.88/1993 ce reglementează acreditarea prin dispozițiile sale a prevăzut că procesul de acreditare ce cuprinde autorizarea de funcționare provizorie (ce acordă dreptul de organizare a admiterii și desfășurare proces de învățământ) și acreditare (care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, diploma,/ este supusă evaluării.
Același act normativ mai prevede că evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau la nivelul structurilor instituționale iar evaluarea la nivelul structurii instituționale se face pe departamente, colegii, facultăți și/sau instituții de învățământ superior.
Mai prevede actul normativ că facultatea, specializările instituției de învățământ se supun periodic evaluării iar specializările acreditate pentru care nu sunt depuse rapoarte în vederea evaluării într-un ciclu de salarizare intră în lichidare, că pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitare numai instituțiilor autorizate să funcționeze provizoriu.
Ulterior prin OUG nr. 75/2005 în vigoare la momentul începerii studiilor de către intimată art. 29 alin. 3 și 4 s-a prevăzut că "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Din dispozițiile actului normativ nu reiese necesitatea acreditării/autorizării distinct pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
2
Potrivit metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 noțiunea de program de studii a fost definită ca fiind totalitatea activității de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
În acest context de vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate retine că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată.
Că nu s-a avut în vedere forma de învățământ ci specializarea reiese și din actele normative adoptate pe parcurs reținute prin hotărârea atacată.
Intimata U. S. H. după înființare potrivit legii a fost autorizată provizoriu/acreditată pe specializarea inclusiv domeniu specializare Psihologie în acest sens fiind HG nr.410/2002, HG nr.940/2004 s.a.
Prin urmare câtă vreme actele normative nu au prevăzut o acreditare pe forme de învățământ ci pe specializări iar acreditarea instituție/specializări arătate au fost adoptate prin hotărâri de guvern susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse. Respinse urmează a fi și susținerile cu privire la nemotivare deoarece analiza a fost facuta tinand seama de normele aplicabile în materie și de cele rezultate din acte.
Mai susține recurenta că în mod greșit a fost soluționată cererea de chemare în garanție deoarece nu există un refuz nejustificat. Atare susținere de asemenea nu poate fi reținută în condițiile în care regulamentul stabilește obligația desemnării și aprobării eliberării formularelor tipizate de către MECTS iar din acte rezultă că acesta nu a avizat necesarul solicitat. De această obligație este ținută la rândul său universitatea pentru că nu poate îndeplini obligația la care a
fost chemată în garanție.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.4 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 1050 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B.
-Năsăud, pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.B. T.
GREFIER
D. C.
3
