Decizia civilă nr. 10122/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10122/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. R. A F. P. C. -N. PRIN A. J. A F. P. M., în
contradictoriu cu reclamanta SC I & V I. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta intimată, consilier juridic T. A. L., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei intimată solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Contractul de închiriere este înregistrat la finanțe, pentru care se plătește TVA.
La întrebarea Curții în baza cărei prevederi legale se procedează la deducerea de TVA, reprezentanta reclamantei intimată arată că este vorba de art. 145, alin. 1, lit. a), C. Fiscal.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
D. G. R. A F. P. C. -N. prin A. J. A F.
P. M. în nume propriu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1248/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respsingeriia cțiunii formulată de reclamanta SC I & V I. S. .
Recurenta invocă prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.arătând că s-a dat o interpretare greșităprevederilor art.141, 145 C.fiscal și pct.37 alin.3 din Normele metodologice ale Codului fiscal deoarece a arătat că numai de la_ se putea stabili de către organul fiscal dacă s-au realizat sau nu operațiuni scutite de taxă, neputând fi prezumată situatia imobilelor. Reclamanta a dedus în perioada 2008- 2010 taxa pe valoare adăugată aferentă achizițiilor de bunuri și servicii destinate construirii a două imobile, la data de 15 iunie 2010 au fgost încheiate procesele verbale de recepție final, dar până la_ data încheierii raportului de inspecție
fiscală, societatea nu a înregistrat venituri din vânzarea sau închirierea acestora, motiv pentru care taxa pe valoare adăugată în sumă de 56.813 lei este nedeductibilă. Pe de altă parte, pe lângă faptul că taxa nu este afetentă unor achiziții destinate realizării d eoperațiuni taxabile sunt invocate prev.art.141 C.fisc.potrivit cărora sunt scutite de taxă livrarea de construcții și terenurile pe care sunt construite, scutirea neaplicându-se pentru livrarea de construcții noi, de părți de construcții noi sau de terenuri construibile.
Cele două articole pe care le-a coroborat instanța au dispoziții distincte pentru că în primul caz este vorba de operațiune taxabilă iar înc el de aldoilea o operațiune scutită de taxă.
Asupra recursului, Curtea reține următoarele:
Reclamanta SC I & V I. S. a început construcția a două imobile în baza autorizațiilor de construire 167 și 168 din_ emise de Primarul comunei Recea pentru care și-a dedus taxă pe valoare adăugată în sumă de 56.813 lei aferentă achizițiilor de bunuri și servicii destinate construirii. Aceste imobile au fost terminate la data de 15 iunie 2010,dată la care au fost încheiate procesele verbale de recepție a imobilelor.
La data de 14 iulie 2011 Inspecția fiscală în raportul întocmit a apreciat că livrarea de construcții noi este în general o operațiune scutită fără drept de deducere și chiar dacă reclamanta ar intra în cazul de excepție, ea trebuia să dovedească că exercitarea dreptului de deducere s-a făcut pentru o operațiune taxabilă. Cum până la data controlului nu s-a demonstrat că deducerea s-a făcut
în folosul unei operațiuni taxabile s-a apreciat că exercitarea dreptului de deducere nu respecta prevederile legale, astfel încât s-a emis decizia de impunere contestată de reclamantă.
În contradicție cu susținerile organului fiscal, reclamanta a apreciat că bunurile și serviciile achiziționat epentru care și-a exercitat dreptul de deducere au fost făcute în folosul unei operațiuni taxabile pentru că doar de la data expirării termenului stabilit de art.141 alin.2 lit.f pct.3 din Codul fiscal, organul fiscal putea aprecia că operațiunea este taxabilă și doar de la acea dată era obligată să dovedească efectuarea operațiunii taxabile prin vânzare sau închiriere.
Curtea apreciază că această opinie a reclamantei însușită în argumentație de către Tribunalul Cluj face o interpretare greșită a normelor legale. Aceasta deoarece au fost folosite normele prevăzute de art.141 C.fiscal pentru a demonstra că o operațiune este taxabilă cu consecința amânării dovedirii faptului că operațiunea este taxabilă până la data de 31.12. a anului următor anului primei ocupări, termen care nu ar fi împlinit la data controlului.
Potrivit prevederilor art.141 alin.2 lit.f C.fiscal, livrarea de construcții, părți de construcții și a terenurilor pe care acestea sunt construite, sunt considerate operațiuni de interes general scutite de taxa pe valoarea adăugată.
Prin urmare, regula este că livrarea de construcții este în general o operațiune scutită de plata taxei pe valoarea adăugată. Excepția de la scutire este livrarea unei construcții noi ce semnifică în sensul pct.3 o livrare efectuată până la data de 31.12. a anului următor primei ocupări, caz în care operațiunea se considera taxabilă. La data efectuării controlului, organul fiscal nu avea elemente pentru a se presupune că se află în situația de excepție prevăzută de art.141 alin.2 lit.f C.fiscal, respectiv livrarea unei construcții noi, astfel încât neavând elemente pentru a presupune că se află în acest caz, a apreciat că se află în ipoteza tezei I, a acestei litere, respectiv că operațiunea viitoare de livrare este scutită de plata taxei pe valoarea adăugată și ca atare, reclamanta nu beneficiază de dreptul de deducere.
Reclamanta a depus la dosarul de fond al cauzei un contract de locațiune din_ având ca obiect imobilele construite însă, acest act nu se coroborează și cu alte documente justificative și cu evidențele contabile ale contribuabilului pentru a constitui probe la stabilirea bazei de impunere așa cum prevede art.64 C.pr.fiscală, iar sarcina probei revine reclamantei conform art.65 C.pr.fiscală.
Pe de altă parte, imobilele au fost construite în scopul vânzării și nu a închirierii astfel încât nu se poate considera că ne aflăm în prezența unei livrări efectuată cel târziu până la data de 31.12.a anului următor primei ocupări.
Prevederile art.145 C.fiscal, nu includ și art.141 alin.2 lit.f C.fiscal în sfera operațiunilor care beneficiază de dreptul de deducere, astfel încât reclamanta pentru a avea dreptul de deducere a taxei aferente achizițiilor trebuia să se încadreze în prev.art.145 alin.2 lit.a respectiv să demonstreze realizarea de venituri prin vânzări sau închirieri până la data controlului. Or, până la data controlului, reclamanta nu a dovedit realizarea de venituri și ca atare, nu a dovedit că achizițiile pentru care și-a exercitat dreptul de deducere au fost destinate utilizării unor operațiuni taxabile. Mai mult, argumentele reclamantei și modalitatea în care aceasta a procedat a fost menită să ocolească prevederile
legale, respectiv să-și exercite dreptul de deducere pentru o operațiune scutită de taxă, situație care s-a confirmat ca urmare a lipsei unei livrări efectuate așa cum prevede pct.37 alin.5 din Normele Metodologice și pct.3 al art.141 alin.2 lit.f Cod fiscal până la data de 31.12.a anului următor primei ocupări.
Se mai pune întrebarea dacă organul fiscal putea să constate situația fiscală la data de 14 iulie 2011 și dacă acesta nu trebuia să aștepte cu constatarea sa anul 2012 pentru a vedea dacă reclamanta a realizat o operațiune taxabilă sau o operațiune scutită de taxă.
Din punctul de vedere al Curții de Apel, Inspecția fiscală și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art.94 alin.2 C.pr.fiscală și constatând că la acel moment cu toate că nu a făcut dovada utilizării bunurilor imobile în folosul unor operațiuni taxabile și-a exercitat dreptul de deducere și că regula este în sensul că livrarea unei construcții este în general o operațiune scutită a putut să propună stabilirea obligațiilor fiscale ale reclamantei, imputând taxa pe valoare adăugată dedusă cu nerespectarea prevederilor legale. Actualmente art.45 alin.7 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal stabilește că ,justificarea intenției persoanei impozabile de a realiza operațiuni cu drept de deducere, în cazul livrării de bunuri imobile care nu mai îndeplinesc condițiile de a fi considerate noi în sensul art.141 alin.2 lit.e C.fiscal, și al închirierii de bunuri
imobile anterior momentului livrării sau închirierii, se realizează prin depunerea notificărilor prevăzute în anexe în vederea exercitării opțiunii de taxare a operațiunilor respective în conformitate cu art.141 alin.3 C.fiscal, astfel cum a fost pronunțată hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza C 268/83 Rompelman, urmând ca organele de inspecție fiscală să permită în timpul desfășurării controlului de punere acestor notificări.
În acest caz însă, reclamanta a invocat doar prin contestație intenția de a realiza operațiuni cu drept de deducere și a indicat că se află în cazul de excepție urmând a realiza operațiuni taxabile, dar aceste susțineri au fost invocate formal întrucât așa cum nu a făcut dovada că bunurile imobile au fost utilizate în folosul primei operațiuni taxabile până la data controlului, nu a făcut dovada nici ulterior că se află în situația de excepție ci ca atare dreptul de deducere a fost incorect exercitat încadrându-se în regula stabilită de art.141 alin.2 lit.f prima teză C.fiscal, respectiv situându-se în cadrul unei operațiuni viitoare de livrare a unui bun imobil ce nu mai poate fi considerat construcție nouă în sensul normei fiscale și deci, într-o operațiune viitoare scutită de plata taxei pe valoarea adăugată dar care nu beneficiază de dreptul de deducere al TVA.
Având în vedere aspectele reținute, Curtea în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 raportat la 312 C.pr.civ., va admite recursul, va modifica sentința în întregime în sensul că va respinge în totalitate acțiunea reclamantei SC I & V I.
S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D. G. R. A F. P. C. -N. prin A. J. A F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 1248/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o modifică în tot, în sensul că respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC I & V I. S. B. M. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |||||
M. | D. R. R. | D. | L. | U. | M. | T. |
red.RRD/AC
2 ex. - _
