Decizia civilă nr. 10223/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.10223
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C.
GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F.
P. S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 6101 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul SA, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6101 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa dovezii refuzului nejustificat, invocată de D. G. a F. P. S. .
A fost admisă excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 2634/_ emisă de AFP C., invocată de D.
G. a F. P. S. și respinsă în consecință cererea formulată în acest sens de SA .
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. S., invocată din oficiu și respinsă cererea formulată de
SA în contradictoriu cu această pârâtă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de SA și, în consecință, obligă pârâta A. F. P. Z., cu sediul în localitatea Z., P. I.
M., nr. 15, județul S., să restituie reclamantului suma de 4438 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală de la data plății (_
) și până la restituirea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.
B., pe care o obligă la restituirea, către A. F. P. Z., a sumei de 4438 lei.
Admite cererea reclamantului de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată justificate, în cuantum de 43,6 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, a reținut următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal, făcând dovada refuzului de soluționare a cererii sale (f.7).
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație, potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, conform adresei de la fila 7, cererea se încadrează în termenul general în care
instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă caracterul său discriminator. Mai trebuie observat că obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 al.1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către pârât și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că
:"Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.";
Pentru considerentele de mai sus, instanța a constatat că excepția inadmisibilității pentru lipsa dovezii refuzului nejustificat, invocată de către DGFP S. este nefondată și a fost respinsă.
Excepția inadmisibilității acțiunii de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 2634/_ a fost admisă întrucât potrivit art.11 al. 1 ș 2 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii, de la data de la data expirării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 al. 1 lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea
favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile. Pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă în termen de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz. Ori, reclamantul nu a contestat decizia de calcul anterior formulării prezentei acțiuni, excepția invocată în acest sens de DGFP S. urmând a fi admisă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S. ,
invocată din oficiu, instanța constată că acțiunea reclamantului poartă asupra pretenției de restituire a taxelor de poluare achitate la Trezoreria Z. din cadrul Administrației F. P. Z., administrație care, deși funcționează în cadrul Direcției Generale a F. P. a județului S., este persoană juridică, deci poate sta și singură în judecată. DGFP S. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare achitată de reclamant, iar suma achitată nu a fost virată în contul acestei pârâte, astfel că excepția invocată în acest sens a fost admisă, iar acțiunea îndreptată împotriva pârâtei DGFP S. a fost respinsă.
Asupra fondului cauzei de față, tribunalul a constatat că
:
În vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului achiziționat dintr-un stat membru UE, reclamantul SA a solicitat pârâtei A.
F. P. Z. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul pentru autovehicule prin care s-a stabilit pentru plată suma de 4438 lei .
Reclamantul a achitat la Trezoreria din cadrul Administrației F. Z. , suma de 4438 lei, cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței nr. 41420212 din_ .
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu-hotărârea din 7 aprilie 2011), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I, nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:";Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Față de cele expuse, instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția
României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Cu aceste argumente, tribunalul a constatat că taxa percepută de organul fiscal este nelegală, sens în care s-a dispus restituirea sa.
Dobânda legală solicitată a fost acordată de la data achitării sumei, în baza art.3 alin.3 din O.G.9/2000 și art.1084 raportat la art.1082 Cod procedură civilă.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P.
S. în numele AFP Z.
, solicitând admiterea recursului, respingerea acțiunii ca inadmisibilă și respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legală ca nefondat.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod nelegal a respins acțiunea și a dispus obligare AFP la restituirea taxei de poluare cu dobânda legală de la dat plății acesteia și până la restituirea efectivă, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat anularea vreunui act și nici să se constate refuzul nejustificat și nici dobânda legală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod pr.civ.
Demersul judiciar al reclamantului nu se incadreaza in prevederile OUG nr. 50/2008 și ale art. 1 alin. 1 lit. A din Lg 554/2004, acesta urmărește repararea unei pagube fără ca în prealabil actul administrativ cauzator al pagubei să fi fost desființat.
Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale, instanța nu poate trece direct la a dispune restitutrea sumei astfel achitată.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Referitor la acordarea dobinzii legale solicita de asemenea respingerea și acestui capat de cerere ca nefondat.
Dacă se va aprecia că acțiunea este nefondată, solicită menținerea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. .
În cauză a depus întâmpinare reclamantul Jaka Alexandru prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor
înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele
similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, în speță, reclamantul nu a depus niciun înscris din care să rezulte că autoturismul pentru a cărui înmatriculare s-a achitat taxa de poluare a fost anterior înmatriculat în vreun stat membru UE, motiv pentru care cererea prin care reclamantul solicită restituirea taxei întrucât ar contraveni normelor comunitare este neîntemeiată.
Înscrisurile prezentate nu fac dovada faptului că autoturismul a fost înmatriculat într-un stat membru, împrejurarea că a fost achiziționat de la un cetățean de altă naționalitate nu presupune faptul înmatriculării anterioare pentru a deveni aplicabile cele reținute anterior, contractul de vânzare cumpărare de la un cetățean străin nefiind de natură să producă această dovadă
. .
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul și 312 alin.3 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 6101 din_ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul SA, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 6101 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
M. | SA | M. | ION | A. | M. C. |
GREFIER
M. N.
Red. A.M.C./S.M.D.
2 ex. -_ /jud.fond.Ț. D.
