Decizia civilă nr. 1802/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1802/2013
Ședința publică din data de 13 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A
M. C. - N. împotriva sentinței civile nr. 7985 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul M. C. R. și intimata-chemată în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-reclamant prin avocat B. I., în substituirea d-lui avocat B. H. A., care depune la dosar delegație de substituire, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și dispozițiile OUG 92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intimatului-reclamant solicită respingerea recursului declarat de A. F. P. C. -N. și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Cluj pe care o apreciază legală și temeinică, învederând instanței că recurenta se află în culpă procesuală, motiv pentru care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a cheltuielilor de judecată. În ce privește cuantumul acordat, nu este prea mare, suma percepută cu titlu de onorariu avocațial fiind o sumă decentă și corectă, raportat la munca depusă și timpul scurs de la data sesizării instanței și până la intrarea în posesia efectivă a sumei achitată cu titlu de tacă de poluare.
Totodată solicită respingerea susținerilor formulate de A. F. P.
C. -N. potrivit cărora onorariul nu ar fi justificat întrucât procedura de recuperare a taxei de poluare este o pură formalitate. Dacă s-ar admite acest raționament atunci taxa de poluare ar fi trebuit să se restituie printr-o procedură simplă, ca urmare a unei cereri adresată direct organului fiscal, fără a mai fi nevoie ca partea să se adreseze instanței de judecată.
În privința cheltuielilor de judecată arată că nu solicită acordarea lor pentru această fază procesuală.
Reținând poziția procesuală exprimată de apărătorul intimatului, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza
în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7985 pronunțată la_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost admisă cererea formulată de reclamantul M. C. R.
, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C. -N., și obligată să restituie reclamantului suma de 4304 încasată de la acesta cu titlu de taxă de poluare, dobânda legală la această sumă începând cu data de emiterii chitanței seria TS5 nr.5823541/_, respectiv_ până la data restituirii efective a sumei datorate, precum și suma de 1039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.
F. P. C. -N. în contradictoriu cu chemata în garanție A. F. PENTRU M. și obligată chemata în garanție să restituie pârâtei A. F.
P. C. -N. suma de 4304 încasată de la acesta cu titlu de taxă de poluare, precum și suma de 1039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că normele interne contravin celor comunitare, că sunt incidente prevederile art.274 C.proc.civ.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta A. F. P. C. -
N. solicitând ca prin raportare la practica și munca de concepție, cuantumul cheltuielilor de judecată constând în onorariu de 1039,3 lei este ridicat
.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida
aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată la fond recurenta, Curtea reține că
potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Este adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru reclamant. Curtea, în urma reaprecierii elementelor pertinente consideră necesară diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate la
suma de 539,3 lei, sumă care acoperă cheltuielile cu taxa de timbru și timbru judiciar și conține un onorariu avocațial de 500 lei pe care Curtea îl apreciază ca bine acordat în raport cu criteriile legale.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. rap. la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul pârâtei și se va modifica în parte hotărârea atacată în sensul diminuării cuantumului cheltuielilor de judecată la care pârâta a fost obligată de către prima instanță, de la suma de 1039,3 lei la suma de 539,3 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate .
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 7985 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta la suma de 539,3 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
F. | T. | M. | H. | D. | M. |
GREFIER
D. C.
red. F.T./SMD
2 ex/_ /Jud.fond B. Z.
