Decizia civilă nr. 10323/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10323/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE D. M.
Judecător F. T. Judecător M. H. Grefier D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A
F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z.
împotriva sentinței civile nr.5143 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. R. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.5143 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de
D.G.F.P. S. .
S-a admis acțiunea reclamantei D. R. și s-a dispus obligarea pârâtei A. F. P. Z. să restituie acesteia suma de 3656 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda legală aferentă începând cu data plății și până la restituirea efectivă a sumei.
S-a admis cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M., pe care a obligat-o la restituirea către A.F.P. Z. a sumei de 3656 lei, cu dobânda legală aferentă începând cu data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând cu prioritate asupra excepției invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamanta s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamanta a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamanta nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia ci invocă caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Pentru considerentele de mai sus instanța a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DS este nefondată și a fost respinsă.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că reclamanta a achitat la Trezoreria Z. suma de 3656 lei, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, așa cum rezultă din chitanța seria TS 8 nr. 1611886 din_, fila 10.
Prin cererea adresată AFP Z. reclamanta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, ca fiind contrară reglementărilor, însă cu adresa nr. 27658 din_ emisă de AFP Z. i-a fost comunicat refuzul la cererea acesteia de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008, Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție,
instanța de fond a reținut că raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a
O.G. 50/2008, taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis și cererea de chemare în garanție, astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A
F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z., prin care se solicită admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei emisă de unitatea fiscală.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 2141-3din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare cu dobânda fiscală aferentă la data plății, în condițiile în care reclamanta a solicitat dobânda legală, iar instanța de fond a acordat dobânda fiscală în temeiul art. 117, 120, 124 C.pr.fiscală .
Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din
O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată
de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Pârâta a mai criticat și faptul că instanța de fond nu a făcut nici o referire la incidența art. 725 alin. 1 C.pr.civ. invocat în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, text de lege ce nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare, proceselor începute sub legea veche, dar aflate în curs de judecată.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă sumei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ .
În final, pârâtă a precizat că a respectat dispozițiile legale privind taxa specială de primă înmatriculare și dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, în privința refuzului restituirii sumei achitată de reclamant astfel că nu poate fi reținută culpa sa procesuală.
În cauză a depus întâmpinare reclamanta intimată D. R. prin care a solicitat respingerea recursului (fila 9).
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
La data de_, reclamanta a achitat suma 3656 lei, cu titlu de taxa speciala de prima înmatriculare pentru autoturismul marca MERCEDES BENZ, la Trezoreria M. Z. . Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei AFP Z., cu solicitarea de a-i fi restituită.
Parata prin raspunsul comunicat reclamantului, a aratat ca se mentine obligativitatea platii taxei de poluare pentru autovehicule, astfel ca taxa achitata nu poate face obiectul restituirii.
Prima instanță a admis cererea, iar pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Din analiza actelor dosarului, respectiv a înscrisurilor depuse la dosar Curtea constată că nu s-a făcut dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în discuție într-un stat al UE.
Deși instanța de recurs nu neagă justețea argumentelor privind aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din TFUE, nu este mai puțin adevărat că ele nu sunt aplicabile în cauză.
Astfel, chiar dacă s-a decis că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 parag. 1, în numerotarea anterioară din Tratat, în cauza conexată Nádasdi și Németh, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate, instanța de recurs ia act de faptul că aceste argumente nu își găsesc
incidență, raportat la starea de fapt dedusă din probațiunea administrată de către reclamant.
Astfel, tribunalul nu a pronunțat o soluție legală atunci când a dispus restituirea taxei, obligația de a aplica dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie, subzistând numai atunci când achitarea ei a fost percepută la înmatricularea pentru prima dată în
România a unui autoturism second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
În concluzie, cum în speță nu s-a făcut dovada de către reclamant că autoturismul ar fi fost anterior înmatriculat într-un stat comunitar, criticile de încălcare în speță a dreptului comunitar aduse de reclamant prin acțiune nu subzistă, jurisprudența și normele comunitare existând exclusiv în raport cu autoturisme care au fost anterior înmatriculate într-un stat membru. Ca atare, acțiunea trebuia respinsă de prima instanță, iar cererea de chemare în garanție, rămasă fără obiect, trebuia respinsă și ea.
Pe cale de consecință, Curtea în baza art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr.5143 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr.5143 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2013.
Președinte, D. M. | Judecător, F. T. | Judecător, M. H. |
Grefier, D. C. |
Red.D.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: N. C. C.
