Decizia civilă nr. 1035/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1035/2013
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: D. M. JUDECĂTOR: F. T.
G.: D. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de pârâta C. DE A. DE S.
M. împotriva sentinței civile nr. 596 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, în contradictoriu reclamantul S.
D., având ca obiect - anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_, intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei note de ședință prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, dispozițiile Legii nr.554/2004, ale Legii nr. 571/2003 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.596 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ui M. a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât; admisă acțiunea formulată de reclamantul S. D. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. și în consecință a fost anulată decizia de impunere din oficiu nr.8895/707/_ emisă de pârâtă, obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că la data de_ reclamantul a înregistrat la pârâtă o cerere prin care solicita recalcularea obligației de plată către FNUASS. În cuprinsul plângerii prealabile nu era necesar a folosi noțiunea
expresă de revocare a actului administrativ, fiind suficient să rezulte intenția celui vătămat de a solicita revocarea acestuia.
Cu alte cuvinte, modalitățile și forma de realizare a procedurii prealabile trebuie analizate cu permisivitate, fiind vorba de o condiție de exercițiu al dreptului la acțiune care nu trebuie negat printr-un formalism excesiv.
Prin urmare, reține instanța că în speță a fost realizată procedura prealabilă înăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe fond reține instanța că Decizia de impunere nr. 8895/707 fost emisă pentru perioada_ -_ apreciindu-se că reclamantul datorează suma de 31.580,01 lei la FNUASS pentru venituri impozabile din desfășurarea unor
activități independente
, mai exact din convenții civile.
În fața instanței reclamantul a demonstrat că nu a realizat venituri din activități independente ci din muncă.
Reclamatul este fotbalist profesionist ce a activat la mai multe cluburi de fotbal (f. 32 - 42); în mod clar activitatea sa ca sportiv a fost dependentă în sensul că:
beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru;
în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă și altele asemenea;
beneficiarul de venit contribuie numai cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu:
plătitorul de venit suportă în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare, detașare în țară și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură.
Or, din examinarea contractelor depuse la dosar de către reclamant rezultă că acesta se află într-o relație de dependență în raport cu clubul de fotbal (spre exemplu, dreptul clubului de a da dispoziții cu caracter obligatoriu pentru fotbalist, dreptul de a exercita controlul asupra îndeplinirii obligațiilor fotbalistului, dreptul de a constata săvârșirea abaterilor disciplinare).
În această situație angajatorii au obligația de a calcula și de a vira la fond contribuția stabilită de lege (art. 258 din Legea nr. 95/2006, respectiv art. 8 alin. 1 din OUG nr. 150/2002).
Prin urmare, în mod nelegal i s-a impus reclamantului plata contribuției la FNUASS pentru veniturile obținute din muncă.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii.,
În susținerae celor solicitate se arată că potrivit codului fiscal art.46 alin.2 coroborat cu art.52 alin.1 lit.d veniturile din convenții civile reprezintă venituri din activități independente iar potrivit Legii nr.95/2006 persoanele ce realizează venituri din activități cu obligația de a depune declarații și de plata a contribuției la FNUASS.
Intimatul nu a respectat obligațiile și în condițiile art.83 alin.4 din OG nr.92/2003 coroborat cu art.216 și art.261 din Legea nr.95/2006 s-a emis decizia de impunere din oficiu nr.8895/707/_ în cuantum de 31.580 lei. După comunicarea deciziei intimatul a efectuat o plată de 524 lei și a depus cererea nr.9526/_ prin care solicita recalcularea. În acest context a fost stabilită apoi o obligației de plată mult mai mică în sumă de 3389 lei din care 1901 lei debit, 1.198 lei majorări și 290 lei penalități. Dat fiind că se începuse
executarea iar aceasta nu încetase s-a procedat la emiterea unui nou titlu 1281/782/_ și a unei noi somații 1280 pentru recuperarea sumei de 3389 lei față de suma de 31.056 lei stabilită inițial. În aceste condiții se arată că susținerile intimatului sunt neîntemeiate.
Mai arată recurenta că neîntemeiate sunt și susținerile că nu se datorau contribuții întrucât prin încheierea convențiilor s-a transferat obligația plății contribuțiilor sociale de sănătate din sarcina cluburilor sportive în sarcina fotbaliștilor.
Cât privește penalitățile și plata eșalonată arată recurenta că sunt aplicabile normele fiscale referitoare la accesorii iar pentru eșalonare nu există temei, cel mult se putea beneficia de scutire în condițiile OG nr.30/2011 dacă era depusă o cerere.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.8895/707/_ în temeiul dispozițiilor OG nr.92/2003 și a dispozițiilor Legii nr.95/2006 s-a stabilit în sarcina intimatului obligația plății contribuției la FNUASS în suma de 31.580,01 din care 13.960 lei debit, 15.817,62 lei majorări și 2068,39 lei.
La data de_ intimatul prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr.3526 a solicitat recalcularea obligației raportat la deciziile comunicate de ANAF.
Ulterior la data de_ intimatul se adresează instanței solicitând anularea deciziei în considerarea în esență că obligația plății contribuției pentru asigurări de sănătate potrivit dispozițiilor legale revine persoanei juridice sau fizice care angajeaza persoane iar în cazul său dat fiind convenția civilă încheiată obligația revine clubului sportiv. În plus a arătat intimatul că în condițiile în care s-ar aprecia că statutul său ar fi similar persoanelor ce realizează venituri din activități independente decizia ar fi nelegală întrucât nu s-a făcut o corecție în raport cu deciziile emise de ANAF, a contestat în termen acesta comunicând că veniturile au fost modice sau lipsă dar nu s-a procedat în consecință, nu a încheiat un contract de asigurare iar debitele nu sunt corect stabilite.
Față de cele invocate recurenta a susținut că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu s-a urmat procedura prevăzută de OG nr.92/2003 iar obligațiile au fost stabilite potrivit normelor în materie.
Ulterior în susținere recurenta a depus și titlu nr.1281/782 din_ emis în urma soluționării cererii adresate de intimat privind corectarea în funcție de declarațiile depuse la ANAF prin care s-a stabilit obligația plății contribuției în sumă de 3388,95 lei.
Din acte se observă că în condițiile în care s-a formulat contestație (cerere) recurenta a emis o nouă decizie prin care a stabilit o altă obligație decât cea stabilită iar ultima decizie nu a fost contestată.
Codul de procedură fiscală prin dispozițiile sale prevede posibilitatea formulării contestației la autoritate de catre cel ce se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia (art.205) iar apoi contestarea în instanță a deciziei date în soluționarea contestației (art.218).
Din normele menționate reiese că în fața instanței de contencios se atacă deciziile date în soluționarea contestației. Cu alte cuvinte acțiunile în contencios fiscal sunt inadmisibile dacă nu se atacă decizia dată în soluționarea contestației. Intimatul a formulat contestație (cerere) în urma căreia a fost emis titlul nr.1281/782/_ și somația nr.1280/782/_ ce relevă o admitere parțială a cererii în sensul stabilirii unei alte contribuții reduse,însă aceasta din urmă decizie nu a fost contestată în instanță. Or,in atare situatie câtă vreme intimatul nu a înțeles să solicite anularea deciziei date în soluționarea contestației susținerile recurentei cu privire la inadmisibilitatea actiunii introductive se vădesc întemeiate . Asadar in contextul normelor de procedură aratate si în
condițiile neatacării de către intimat a deciziei date în soluționarea contestației în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității de către prima instanță.
Desigur se poate susține că la momentul promovării demersului în instanță contestația nu era soluționată. Susținerea nu poate fi reținută deoarece chiar dacă organul fiscal nu finalizează contestația prin emiterea deciziei în termenul de 45 de zile prevăzut de art.70 C.pr.fiscală persoana vătămată nu are posibilitatea decât să formuleze acțiune în contencios pentru obligarea organului competent de a soluționa contestația și numai după emiterea deciziei poate fi formulată acțiune în contencios fiscal.
De altfel sub acest aspect Înalta Curte de Casație și Justiție a decis ca în măsura în care se contestă un act administrativ fiscal, devin incidente dispozițiile codului de procedură fiscală, fiind obligatorie de urmat procedura administrativă reglementată de titlul IX din OG nr.92/2003 întrucât poate fi contestată pe calea acțiunii în contencios administrativ și fiscal numai decizia emisă de organul competent în soluționarea contestației împotriva actului fiscal (în acest sens decizia 1363/_, decizia nr.1653/_ baza date).
Ca atare față de cele arătate în baza art.20 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art. 205 si urm. C.pr.fiscala Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. DE A. DE S. M. împotriva sentinței civile nr. 596 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui
M. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul S. D. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. M.
.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. H. | D. | M. | F. | T. |
G.
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ .
