Sentința civilă nr. 16315/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 16315 /2013Ședința publică din data de 6 decembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta L. M. și pe pârâții M. T. și P. M. T., având ca obiect anulare act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, în încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta L. M. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții M. T. și P. M. T. să se dispună anularea Dispoziției nr. 410/_ emisă de P. M. T., anularea procesului-verbal de constatare nr. 70/2/_ și a deciziei de impunere din_, respectiv exonerarea sa de la plata sumei de 495,84 lei reprezentând impozit pe clădiri și accesorii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal de constatare nr.70/2/_ emis de către Direcția impozite și taxe locale s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 298 lei, cu titlu de impozit pe clădiri și majorări de întârziere în sumă de 197,84 lei, pentru apartamentul nr.9 din T., str. R. nr.44, jud.Cluj și că la aceeași dată s-a emis și decizia de impunere cu același număr, prin care au fost stabilite aceste creanțe in sumă totală de 495,84 lei, suma cuprinzând impozitul calculat retroactiv pe 5 ani, respectiv pentru perioada_ -_ și majorări de întârziere. Împotriva acestor acte a formulat contestația nr. 1387/_ iar prin Dispoziția nr.410/_ s-a respins contestația cu motivarea că demersurile Direcției impozite și taxe locale au fost temeinice și legale. A învederat reclamanta că apartamentul în cauză este parte din imobilul situat in T.
, str. R. nr.44, jud. Cluj, care a fost înscris în lista monumentelor istorice de interes local și pentru care proprietarii, inclusiv reclamanta, au fost scutiți de impozit pe clădiri și se susține că acest imobil nu mai figurează ca monument istoric încă de la apariția O.M.C.C. nr.2314/2004, însă de la apariția acestui ordin și până în anul 2012 nu i s-a adus la cunoștință acest aspect și nici nu i s-a pus în vedere că trebuie să achite impozitul aferent. Reclamanta susține că, deși a efectuat mai multe demersuri, pârâții nu au fost capabili să îi elibereze o adeverință din care să rezulte că acest imobil mai figurează ca monument istoric
sau să i se comunice actul normativ în baza căruia trebuie să achite impozit, astfel că imposibilitatea de a prezenta o asemenea adeverință nu îi este imputabilă, responsabilitatea pentru situația creată revenind exclusiv pârâților. Mai mult, pe parcursul anilor 2007-2012 a solicitat cu diverse ocazii certificate de atestare fiscală și niciodată nu s-a menționat că ar datora impozit pe clădiri și ca atare nu are nicio culpă în neplata impozitului pe clădiri, culpa revenind pârâților. S-a apreciat că, cel mult, obligația de plată a impozitului i-ar putea reveni de la data de_, când a aflat pentru prima dată că imobilul nu mai figurează ca monument istoric. Totodată, a menționat că nici emitentul actului nu a avut cunoștință decât în anul 2012 că imobilul nu mai este monument istoric, după cum rezultă din dispoziția contestată iar în anii 2007-2008 cu ocazia încheierii unor contracte de vânzare- cumpărare pentru apartamente din același imobil, emitentul dispoziției a recunoscut calitatea de monument istoric al imobilului. Reclamanta apreciază că nu au fost respectate prevederile Legii nr. 422/2001 cu modificările și completările ulterioare, deoarece nu i s-a comunicat niciodată ordinul de declasare a imobilului, nici de către pârâți și nici de către Ministerul Culturii, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată (filele 20-22), pârâtul M. T. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și a arătat că demersurile Direcției impozite și taxe locale raportat la situația fiscală a reclamantei au fost temeinice și legale. Reclamanta a beneficiat de scutire de la plata impozitului în baza Legii nr. 571/2003 dar și în baza adeverinței nr. 11475/601/_ emis de S.U.A.T. - Biroul urbanism și amenajarea teritoriului, prin care se atestă că imobilul situat în T., P-ța R. nr. 44, este notat în listele oficiale ca monument de arhitectură sub cod 13B549, iar prin adresa nr.9450/117/_ emisă de
S.U.A.T. T. s-a comunicat reclamantei că imobilul în cauză nu mai face parte din categoria clădirilor considerate monumente istorice sau arhitectură și ca urmare, pentru apartamentele din acest imobil se datorează impozit pe clădire. De asemenea, pentru soluționarea situației create, au fost invitați toți proprietarii din cadrul imobilului să prezinte adeverințe noi privind încadrarea imobilului și, cum nimeni nu a depus această adeverință, s-a procedat la calcularea impozitului pe clădiri începând cu data de_, în cadrul termenului de prescripție de 5 ani conform prevederilor O.G. nr.92/2003. Pentru acestea, pârâtul a apreciat că actele administrativ-fiscale prin care au fost stabilite obligații fiscale datorate de reclamantă în cuantum de 495,84 lei sunt temeinice și legale.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Potrivit procesului-verbal de constatare nr. 7012/_ emis de pârâtul M. T.
, Direcția impozite și taxe locale, cu ocazia verificării corectitudinii datelor din declarația existentă la dosarul fiscal al reclamantei L. M., s-a constatat că, potrivit adresei nr. 143/_ emisă de S.U.A.T. din cadrul Primăriei T., imobilul proprietatea reclamantei, situat în T., str. R. nr. 44, apt. 9, jud. Cluj nu mai figurează în listele clădirilor declarate "monument istoric"; începând cu O.M.C.C. nr.2314/2004, iar reclamanta nu a fost în măsură să prezinte o adeverință din care să rezulte că imobilul figurează în listele clădirilor declarate "monument istoric";, motiv pentru care s-a dispus anularea scutirii de la plata impozitului pentru acest imobil cu data de_ .
Pe cale de consecință, la aceeași dată s-a emis și Decizia de impunere nr. 7012/2013, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei totale de 495,84 lei, din care suma de 298 lei cu titlu de impozit pe clădiri și suma de 197,84 lei reprezentând majorări de întârziere pentru imobilul respectiv, datorate pentru perioada_ -_ (fila 12).
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale (fila 10), respinsă prin Dispoziția P. ui municipiului T. nr. 410/_ (fila 9), iar acum se atacă în contenciosul administrativ acest din urmă act fiscal.
Verificând legalitatea actelor fiscale contestate prin prisma motivelor indicate de reclamanta L. M., se observă că aceasta se prevalează în principal de culpa pârâtului M.
în neindicarea impozitului datorat, respectiv prin necomunicarea faptului că imobilul proprietatea sa nu mai figurează în lista monumentelor istorice și nici a obligației de a achita impozitul pe clădiri.
Chiar dacă pârâții nu contestă acest aspect, potrivit art. 671 alin. 3-5 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, "(3) În situația în care, ca urmare a verificării documentare, organul fiscal constată diferențe față de obligațiile fiscale declarate de contribuabili, procedează la notificarea acestora. Odată cu notificarea organul fiscal solicită și documentele pe care contribuabilul trebuie să le prezinte în vederea clarificării situației fiscale.
În cazul în care documentele solicitate potrivit alin. (3) nu au fost prezentate de contribuabil în termen de 30 de zile de la comunicarea notificării sau documentele prezentate nu sunt suficiente pentru clarificarea situației fiscale, organul fiscal procedează la stabilirea diferențelor de obligații fiscale datorate prin emiterea unei decizii sau dispune măsurile necesare respectării prevederilor legale, după caz.
Decizia prevăzută la alin. (4) este o decizie sub rezerva verificării ulterioare și poate fi contestată de către contribuabil în condițiile prezentului cod
";;
de asemenea, "Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripție sau ca urmare a inspecției fiscale efectuate în cadrul termenului de prescripție"; (art. 90 alin. 3).
Art. 91 din același act normativ stabilește termenul de prescripție de 5 ani, care
"începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală";; or, prin emiterea în anul 2013 a unei decizii de impunere referitoare la perioada 2008-2012, pârâtul a respectat termenul legal de prescripție.
În mod evident, aceste prevederi legale care permit verificarea corectitudinii obligațiilor fiscale declarate de contribuabili nu pot fi înlăturate prin invocarea unei culpe a autorității cu atribuții în domeniu, această poziție procesuală putând fi eventual valorificată în cadrul unei acțiuni în despăgubiri îndreptată împotriva emitentului, dar neputând atrage anularea unui act administrativ legal emis.
Or, reclamanta nici nu a susținut și nici nu a făcut dovada că imobilul situat în T., str. R. nr. 44, apt. 9 ar figura și după anul 2004 în lista monumentelor istorice de interes local, pentru care proprietarii, inclusiv ea, ar fi scutiți de plata impozitului pe clădiri.
De asemenea, lipsa informațiilor corecte cu privire la situația juridică a imobilului, existentă în speță la nivelul M. T. și asumată de acesta, nu este de natură a exonera contribuabilul de plata obligațiilor fiscale care îi revin.
Referitor la majorările de întârziere, în materia fiscală acestea sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor, iar art. 1241 raportat la art. 120 alin. 2 din Codul de procedură fiscală prevede neechivoc faptul că pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din modificarea unei decizii de impunere, majorările se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va respinge ca nefondată prezenta cerere.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâții nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta L.
,
domiciliată în T., str. R. nr. 44, ap. 9, jud. Cluj, CNP 2., în contradictoriu cu pârâții M. T.,
CIF 4378930, cont bancar_ Z21924510220XXXXX și P. municipiului T.
, ambii cu sediul în T., P-ța 1 D. 1918 nr. 28, jud. Cluj, având ca obiect contencios fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Plecată din instanță Semnează grefier-șef M. C.
Red AGC./tehn. MG 5 ex. _
