Decizia civilă nr. 10382/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10382/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător S. Al H. Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții C. B. C. și D. B. C., împotriva sentinței civile nr. 8728/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta G. C.
L. și pe recurent, având ca obiect anulare act administrativ.
Având în vedere că la data prezentului termen d-na judecător M. D. lipsește din instanță, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător Al H. S., aflată pe prima poziție în programarea de permanență în materia juridică a litigiilor cu profesioniștii și contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-na avocat Gidro Stanca I., în calitate de Decan al B. C., pentru recurentul C. B. C.
, avocat B. r D. Flavia, cu delegație la dosar, precum și intimata G. C., care se prezintă personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursurile sunt timbrate.
Intimata depune la dosar întâmpinare, pe care o comunică și părților
prezente.
D-na avocat Gidro Stanca I. arată că, deși întâmpinarea nu este
depusă în termenul legal, nu înțelege să solicite acordarea unui termen pentru studiul acesteia.
Reprezentanta recurentului C. B. C. nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta recurentului C. B. C. solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat și motivat. Arată că înțelege să critice hotărârea primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, raportat la decizia decanului B. C., apreciind că hotărârea recurată nu este motivată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
D-na avocat Gidro Stanca I., în calitate de Decan al B. C., arată că susține rescursul propriu așa cum a fost formulat, în sensul respingerii acțiunii introductive ca fiind lovită de nulitate, sau ca urmare a admiterii
prescripției dreptului material la acțiune sau, în subsidiar, ca nefondată. Arată că a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la actele existente la dosar, apreciind că față de D. B. C., acțiunea este prescrisă.
Intimata G. C. solicită respingerea recursului formulat de către C.
C. și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că s-a încadrat în termenul de 6 luni, pentru promovrea acțiunii.
Cât privește inadmisibilitatea acțiunii, reclamanta intimata arată că petenții au promovat o acțiune pe rolul Judecătoriei C. -N., care în prezent este suspendată, până la soluționarea irevocabilă a prezentului dosar. Referitor la fondul cauzei, apreciază că singurul for abilitat să analizeze conduita profesională este Comisia de Disciplină, care are și competența de a efectua cercetarea disciplinară. Hotărârea acestei comisii poate fi atacată la Uniunea Națională a Barourilor din România și ulterior, la Curtea de Apel București.
Solicită respingerea celor două recursuri și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
La întrebarea Curții referitoare la modul cum va repercuta asupra deciziei decanului, constatarea comisiei de disciplină, a faptului că reclamanta intimată nu a săvârșit nici o abatere, d-na avocat Gidro Stanca I. arată că acest aspect nu are vreo influență asupra deciziei, datorită competenței distincte a decanului baroului, de a constata și dispune restituirea onorariului încasat clienților. Se mai arată de către d-na decan faptul că, din cuprinsul mail-urilor trimise părții, se poate constata atitudinea reclamantei intimată, iar raportat la acest aspect, apreciază că se poate trece peste rezultatul comisiei de disciplină.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 8728 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. C. L. în contradictoriu cu pârâții C. B.
și D. B. C. .
S-a anulat Hotărârea nr. 144/_ emisă de C. B. C. și Decizia nr. 12/_ a D. ui B. C. .
A fost respins petitul privind soluționarea cererii de restituire a onorariului avocațial, prin respingerea acesteia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Decizia nr. 12 emisă de D. B. C. la data de_ s-a admis cererea de restituire onorariu înregistrată sub nr. 1610/_, formulată de Peter Ferenc Peter și Peter Endre Laszlo și avocatul G. C. L. a fost obligat la restituirea către petenți a onorariilor în cuantum total de 21.198 lei.
Cu respectarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată și actualizată, reclamanta a atacat această decizie la C. B. C., contestația sa fiind respinsă prin Hotărârea nr. 144/_ (filele 15-16), iar acum solicită instanței de contencios administrativ anularea celor două acte administrative.
Analizând Decizia D. ui B. C. nr. 12/2011, tribunalul a constatat că admiterea cererii de restituire a onorariului avocațial a fost întemeiată strict pe motivul că printr-o hotărâre anterioară a C. ui B. C., respectiv prin Hotărârea nr.126/_, s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare împotriva reclamantei.
Astfel, decizia decanului preia in extenso conținutul Hotărârii nr. 126/2010 (filele 74-76), pentru ca apoi să se concluzioneze: "În ceea ce privește neîndeplinirea obligațiilor avocatului sau îndeplinirea lor defectuoasă, D. B.
este ținut de hotărârea C. ui B. C. care constată culpa avocatului pentru fazele procesuale, situație în care este justificată cererea de restituire a onorariilor încasate de avocat
";.
Or, prin hotărârea menționată C. B. C. a dispus doar exercitarea
acțiunii disciplinare împotriva reclamantei
, conform art. 266 alin. 6 și art. 268 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, forma în vigoare la nivelul anului 2010, fără ca apoi să se emită și o decizie disciplinară definitivă în sensul art. 272 din Statut.
Pe cale de consecință, dacă abaterea disciplinară reprezintă temeiul pentru restituirea onorariului, pârâtul apreciind că în procedura disciplinară s-au tranșat atât fapta reclamantei cât și culpa acesteia în îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor profesionale, urmează că doar hotărârea de exercitare a acțiunii disciplinare nu este suficientă, fiind necesar a se aștepta pronunțarea și definitivarea deciziei de sancționare propriu-zisă, pronunțată de instanța disciplinară.
Sub acest aspect, și Hotărârea nr. 144/_ emisă de C. B. C. în soluționarea contestației reclamantei reține că aceasta se face vinovată de săvârșirea unei abateri disciplinare prin neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de asistență în conformitate cu principiile și îndatoririle legale ale avocatului, și aceasta chiar dacă soluția disciplinară nu este definitivă. În mod evident, o astfel de interpretare nu a fost una legală.
Este adevărat că art. 31 din Legea nr. 51/1995 prevede doar "Contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului";, iar art. 137 alin. 1 din Statut dispunea că "La cererea oricăreia dintre părți, contestațiile si reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului, prin decizie motivata, după ascultarea părților";, fără ca aceste texte legale să indice și cazurile în care se justifică admiterea cererilor de restituire a onorariilor, lăsând astfel la latitudinea decanului baroului analiza și soluționarea cererilor.
Cu toate acestea, decizia trebuie motivată, iar aceasta reprezintă o condiție de valabilitate a actului. Emitentului îi revine obligația de a indica în mod neechivoc elementele de fapt și de drept care au stat la baza soluției adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de solicitant și de destinatar și în funcție de care să își poată formula eventualele apărări, dar și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului. Doar prin motivarea corespunzătoare a deciziei se poate garanta respectarea legii și ocrotirea drepturilor cetățenești.
Prin prisma acestei cerințe legale, motivarea faptei care generează restituirea onorariului avocațial doar pe aspectul exercitării acțiunii disciplinare nu este suficientă și echivalează cu lipsa motivării. Dacă se dispune sancționarea disciplinară a reclamantei iar decizia rămâne definitivă - doar la acel moment se poate justifica restituirea onorariului pe abaterea disciplinară comisă și sancționată.
De altfel, prin răspunsul la interogatoriu formulat în prezentul dosar, D.
C. însuși subliniază că restituirea onorariului nu este condiționată de exercitarea acțiunii disciplinare și nici de soluția din acel dosar (fila 303) iar în acest context este în mod evident greșit motivată și soluționată cererea de restituire luând în considerare strict Hotărârea nr.126/2010 a C. ui B. .
Pentru acestea, reținând că D. B. C. nu a motivat pe fond decizia, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis în parte prezenta cerere și a dispus anularea Hotărârii nr. 144/_ a C. ui B. C. și anularea Deciziei nr.12/_ emisă de D. B. C.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de respingere a cererii de restituire a onorariului avocațial, instanța a apreciat că nu se poate substitui
decanului baroului și să procedeze la soluționarea pe fond a cererii de restituire, o soluție contrară fiind de natură a priva părțile interesate de căile de atac legale, iar aceasta în condițiile în care reclamanta nici nu a înțeles să împrocesueze în prezenta cauză și pe titularii cererii de restituire a onorariului, clienții Peter Ferenc Peter și Peter Endre Laszlo.
Or, analiza pe fond a solicitării acestora fără a li se da ocazia de a-și expune propriile argumente și să administreze în contradictoriu probele apreciate drept necesare ar fi de natură a le încălca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO și de Constituția României.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții C. B. C. și D. B. C. .
Prin recursul declarat de pârâtul D. B. C.
, s-a solicitat modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca lovită de nulitate sau admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune cu consecința respingerii acțiunii reclamantei sau respingerea acțiunii ca nefondată fie de a casa sentința cu trimitere pentru soluționarea pe fond a cauzei.
În motivare arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală.
Excepția nulității acțiunii civile - hotărârea instanței de fond este pronunțată fără a se verifica legalitatea cadrului procesual.
Procesul civil trebuie să se lege între persoanele între care s-a legat raportul juridic dedus judecății.
Art. 112 Cod Procedură Civilă prevede ca unul din elementele cererii de chemare în judecată (parte a acțiunii civile) - indicarea părților (pct. 1)
Fără indicarea tuturor părților între care s-a legat raportul juridic cererea este informă, deci NULĂ.
Care sunt părțile raportului juridic administrativ în speță?
D. - ca organ administrativ
Beneficiarul actului juridic, respectiv titularul cererii de restituire a onorariului
Avocatul vizat de acesta cerere
Reclamanta a chemat în judecată inițial, doar organul competent cu soluționarea plângerii împotriva deciziei decanului.
Ulterior, s-a gândit că ar trebui chemat și emitentul actului, dar a omis total din vedere pe beneficiarul acestuia.
Instanța de fond "simte" ceva în legătură cu "lipsa" din proces a beneficiarului actului, pentru că respinge capătul de cerere privind respingerea cererii de restituire a onorariului, cu motivarea că o astfel de soluție ar "priva părțile interesate de căile de atac legale, iar aceasta în condițiile în care reclamanta nic nu a înțeles să împrocesueze în prezenta cauză și pe titularii cererii de restituire a onorariului, Peter Ferenc Peter și Peter Endre Laszlo!!!.
Cu alte cuvinte, hotărârea de admitere a cererii de restituire se poate anula fără beneficiarul cererii, dar nu poate fi respinsă fără acesta (!?!).
Incorecta stabilire a cadrului procesual pasiv are ca sancțiune nulitatea cererii de chemare în judecată, normele ce reglementează condițiile cererii fiind imperative, nulitatea putând 11 invocată și în căile de atac.
. EXCEPȚIEI PRESCRIPȚIEI DREPTULUI LA ACȚIUNE
Nelegala respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune față de D.
B. C. .
Hotărârea nr. 144/_ a C. ui B. C. este răspunsul la plângerea prealabilă prevăzute de art. 7 din L. 554/2004.
Acțiunea în contencios administrativ trebuie introdusă în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului Ia plângerea prealabilă, (art. 11, alin. (1) lit. A a L. 554/2004) -(Comunicarea s-a făcut la_ ).
Acțiunea este înregistrată la_, dar extinderea acțiunii față de Decan s-a făcut la_, ea devenind perfectă abia la acea dată. (conform art. 112 Cod Procedură Civilă).
Față de Decan acțiunea este prescrisă, conform art. 11, alin. (5) din L.
554/2004.
Excepția prevăzută de alin. (2) al art. 11 nu este aplicabilă deoarece nu putem vorbi de "motive temeinice" care să fi determinat imposibilitatea de a acționa în termenul legal.
De altfel, motivele temeinice trebuie invocate odată cu formularea cererii de chemare în judecată, excepția funcționând ca o repunere în termen.
Sentința instanței de fond stabilește în mod eronat că decizia nr. 12/_ a D. ui este nemotivată.
Se reține că decizia decanului ar fi întemeiată "strict pe motivul că printr-o hotărâre anterioară a C. ui B. C. s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare împotriva reclamantei". Astfel, "dacă abaterea disciplinară reprezintă temeiul pentru restituirea onorariului, pârâtul apreciind că în procedura disciplinară s-au tranșat atât fapta reclamantei, cât și culpa acesteia în îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor profesionale, urmează că doar hotărârea de exercitare a acțiunii disciplinare nu este suficientă, fiind necesar a se aștepta pronunțarea și definitivarea deciziei de sancționare propriu-zisă, pronunțată de instanța disciplinară".
Se concluzionează că decizia D. ui nu este motivată, pentru că nu sunt indicate neechivoc elementele de fapt și de drept care au stat la baza soluției, astfel că motivarea (?!?) faptei care generează restituirea onorariului avocațial doar pe aspectul exercitării acțiunii disciplinare nu este suficientă și echivalează cu lipsa motivării.
Soluția este evident părtinitoare fapt ce rezultă și din susținerea următoare:
- instanța nu se poate substitui decanului, soluționând pe fond cererea de restituire, pentru că ar priva părțile interesate (cei ce au cerut restituirea) de căile de atac legale în condițiile în care reclamanta nu a înțeles să-i împrocesueze (!!!).
Ca atare, instanța a hotărât să-i priveze total de orice cale de a se apăra, și de a-și valorifica drepturile.
Reținerile instanței de fond relativ la motivarea exclusiv pe temeiul exercitării acțiunii disciplinare și la nemotivare pe alt temei sunt FALSE.
Niciunde în această decizie nu se menționează acest lucru.
Afirmația că D. este ținut de hotărârea C. ui de exercitare a acțiunii disciplinare înseamnă că:
decanul face parte din C. B., ca atare a participat la pronunțarea Hotărârii nr. 126/_ a C. ui.
această hotărâre reține o situație de fapt și opinia a 13 consilieri privind existența încălcării obligațiilor profesionale de reclamantă, săvârșite cu vinovăție.
reținând această situație, consecința este:
exercitarea acțiunii disciplinare
restituirea onorariului
restituirea nu este condiționată de prima hotărâre, cum denaturează părtinitor instanța de fond, afirmațiile decanului.
ci de existența exercitării defectuoase a obligațiilor profesionale ce au păgubit clientul, (opinia celor 13 consilieri fiind clară).
acțiunea disciplinară poate avea orice soluție (s-ar putea contesta prescripția), soluție care nu ar influența decizia de restituire a onorariului.
Reclamanta contestă decizia pârâtei pentru: lipsă de analiză; superficialite în aprecierea faptelor și a probelor; reținerea culpei profesionale susținând în principiu că activitatea depusă la insistențele clientului justifică onorariul încasat.
Conform art. 32 din L. 51/1995 reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului.
Normele ce guvernează dreptul avocatului de a încasa onorariul sunt cele prevăzute de art. 31 din L. nr. 51/1995 - "pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului" (s.n.), cele din art. 127 din Statutul Profesiei, care prevăd că onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului.
Potrivit art. 133-136 din Statutul, avocatul trebuie să asiste clientul cu competența profesională și cu bună-credință, evitând prejudicierea acestuia.
Conform art. 229, alin. (2) din Statutul Profesiei de avocat, avocatul trebuie să refuze preluarea unui caz ce nu corespunde crezului său profesional, folosind mijloace oneste în scopul dobândirii clientelei, (art. 228)
Mai concret, întreaga legislație specifică profesiei de avocat, obligă avocatul să analizeze cu profesionalitate situația, să nu angajeze cauze pierdute, să studieze dosarul înainte de a angaja o cauză deja pe rolul instanței.
Efectuarea unei munci în baza contractului încheiat nu justifică încasarea onorariului, atât timp cât șansa de câștig a clientului era zero.
Aceasta pentru că obligația avocatului este de diligentă. Ori, nu se poate vorbi de diligentă dacă avocatul: aduce martori pe care partea nu-i cunoaște, nu verifică dacă clientul a declarat un apel corect, susține că apelul tardiv trebuie considerat ca aderarea la apel din oficiu, formulează recurs, deși nu avea nicio șansă de câștig, formulează la cererea clientului, contra cost, plângerea CEDO, deși apelul a fost tardiv, deci plângerea era inadmisibilă.
În stabilirea obligației de restituire a onorariului trebuie ținut cont de regulile dreptului comun ale executării obligațiilor reciproce. Nu poate fi reținută o prestație, în lipsa contraprestației.
Altfel, nu a analizat deloc superficial situația, ci dimpotrivă.
Prin recursul declarat de pârâta C. B. C.
, s-a solicitat admiterea recursului si, în consecință, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ.
În motivare arată că reclamanta a formulat o acțiune în contencios administrativ împotriva Hotărârii nr.144/2011 a C. ui B. C. și a Deciziei nr. 12/_ a D. ui B. C., solicitând anularea actelor administrative anterior menționate.
Tribunalul Cluj, prin Sentința Civilă nr. 8728/2013, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ a reclamantei-intimate, și a anulat cele două acte atacate, reținând faptul că Decizia nr. 12/2011 a D. ui B. C. nu ar fi fost motivată.
Consideră că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, actele administrative fiind emise și motivate conform dispozițiilor legale, așa cum vom arăta în cele ce urmează.
Astfel, prin Decizia nr. 12/2011 D. B. C. a admis cererea petenților Peter Ferenc Peter și Peter Endre Laszlo, și a dispus restiturea sumei de 21198 Iei
încasată cu titlu de onorariu. împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație adresată C. ui B. C. .
Prin Hotărârea C. ui B. C. nr.144/2011, emisă cu respectarea dispozițiilor legale, s-a respins contestația formulată de către reclamantă împotriva deciziei decanului și s-a menținut dispoziția de restituire a onorariului.
Astfel, din cuprinsul Deciziei nr. 12/2001 a D. ui B. C., reiese faptul că:
s-a examinat plângerea formulata de petenții Peter Ferenc Peter și Peter Endre Laszlo,
s-au examinat apărările dnei av. G. ,
s-au administrat probe la soluționarea plângerii, probe despre care se face mențiune în cuprinsul hotărârii (contracte de asistență juridică și chitanțe emise de reclamantă).
Nu este real faptul că decizia D. ui nu este motivată, având în vedere faptul că, în cuprinsul acestei decizii, se regăsește descrisă detaliat starea de fapt anterioară formulării plângerii de către petenții Peter Endre și Peter Ferenc, precum și aspectele de natură să contureze conduita culpabilă a avocatului în exercitarea profesiei și a atribuțiilor rezultate din contractul de asistență juridică, Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat. Mai mult decât atât, această motivare se regăsește și în cadrul unui alt act administrativ - Hotărârea C. ui
C. nr. 126/_ - care a fost comunicat dnei av. G. .
În plus, conform art. 56, alin. (1) din Legea nr. 51/1995, decanul și prodecanul fac parte din C. B., astfel că Hotărârea nr. 126/2010 a fost adoptată cu participarea D. ui.
Elementele de fapt și de drept despre care face vorbire instanța de fond au fost indicate în mod neechivoc și au fost bine cunoscute de către reclamantă, fiind menționate atât în Hotărârea C. ui B. nr. 126/_, cât și în Hotărârea D. ui B. nr. 12/2011.
În al doilea rând, în hotărârea primei instanțe nu se motivează anularea Hotărârii C. ui B. nr. 144/_, prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva Hotărârii D. ui nr. 12/2011. Practic, sentința recurată nu cuprinde indicarea și dezvoltarea efectivă a motivelor care au dus la admiterea contestației împotriva Hotărârii C. ui B. C. .
Prin Hotărârea C. ui de soluționare a contestației s-a răspuns numeroaselor critici aduse de către contestatoare, fiind astfel înlăturate orice posibile lipsuri ale Hotărârii D. ui.
La baza luării hotărârii de către subscrisa a stat analiza tuturor probelor concludente. Au fost analizate, printre altele, hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._ (în care dna av. G. și-a asistat în mod defectuos clienții), răspunsul primit de la CEDO cu privire la plângerea formulată de dna avocat, declarația petenților și declarația reclamantei.
Criteriile avute în vedere de către subscrisa în aprecierea culpei și a răspunderii reclamantei au fost: modalitatea în care avocatul și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau, respectiv cu bună sau cu rea-credință, obligația avocatului de a păstra în permanență legătura cu clientul, de a-1 sfătui, de a-1 informa cu privire la mersul dosarului în instanță și de a stabili împreună cu acesta care vor fi martorii propuși, exercitarea căilor de atac în termenul legal, verificarea/omisiunea de a verifica complet declarația de apel, promovarea unor căi de atac și perceperea unor onorarii ridicate, fără a aduce la cunoștința clienților șansele de reușită a acestora, precum și obligația de diligentă.
În concret, pârâta a avut în vedere activitățile de natură să îl prejudicieze pe client: propunerea ca martori și audierea în calitate de martori a propriilor secretare ale reclamantei, deși acestea nu aveau nicio legătură cu clienții acesteia
și erau străine de cauză, precum și lipsa discuțiilor cu clienții, din care reclamanta putea obține informațiile necesare dovedirii faptului că petenții au acceptat tacit succesiunea dupa antecesoarea lor.
Exercitarea defectuoasă a profesiei de avocat de către dna av. G. nu s-ă reținut doar ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate de către aceasta prin contractul de asistență juridică. Dimpotrivă, contractul de asistență juridică se completează cu prevederile Statutului Profesiei de Avocat, precum și cu Legea 51/1991, iar obligațiile asumate prin acesta se completează cu obligațiile prevăzute în aceste doua acte. Printre obligațiile care s-a considerat că au fost neîndeplinite se numără și prezentarea unor informații trunchiate clientului, lipsa discuțiilor cu acesta asupra probelor (martorilor) ce urmau a fi propuse, precum și lipsa de informare a clientului cu privire la evoluția dosarului - art. 115 și 116 din Statutul profesiei de avocat.
Cu referire la fondul cauzei, arată următoarele:
recurenta consideră că Hotărârea atacată de către reclamantă este legală, că a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale și cu o interpretare corectă și amănunțită a probelor ce au făcut obiectul cererii de restituire a onorariului avocațial, formulată de către petenții Peter Ferenc Peter și Peter Endre Laszlo.
Astfel, pârâta a considerat că în mod legal a reținut decanul în motivarea Deciziei pronunțate faptul că, potrivit Hotărârii C. ui pronunțată în urma cercetării disciplinare a avocatului, aceasta se face vinovată de săvârșirea unei abateri disciplinare prin neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de asistență în conformitate cu principiile și îndatoririle legale ale avocatului, fapt ce determină în mod implicit restituirea onorariului încasat pentru îndeplinirea acestor obligații.
În plus, au fost respinse ca nefondate și apărările reclamantei raportat la faza procesuală a recursului și a procedurii în fața CEDO prin care reclamanta a invocat faptul că a formulat aceste căi de atac doar la insistența clienților, deși cunoștea la acel moment că apelul declarat a fost respins ca tardiv formulat.
Dacă aceste susțineri ar fi fost reale, reclamanta ar fi trebuit să manifeste diligentă și să facă mențiuni în cuprinsul contractului de asistență juridică cu privire la faptul că a adus la cunoștința clienților săi aspectul că apelul a fost respins ca tardiv și că șansele de admitere a unui recurs sau a procedurii în fața CEDO sunt practic nule, iar clienții să accepte continuarea procedurilor în cunoștință de cauză și pe riscul lor.
Or, în contractul de asistență juridică nu se regăsește nicio astfel de mențiune.
Mai mult decât atât reclamanta nu a depus diligenta necesară nici la data încheierii contractului de asistență juridică nr.109/_ .
Dacă la data încheierii contractului de asistență juridică ar fi verificat, chiar și sumar, sentința civilă pronunțată de instanța de fond, precum și declarația de apel înregistrată de către clienți, ar fi avut posibilitatea să constate că aceștia au declarat apel doar împotriva Sentinței civile, nu și împotriva încheierii astfel cum dispozițiile legale impuneau ca urmare a abrogării art.282 alin.3 C.p.c. și să le aducă la cunoștință aceste fapt.
Potrivit dispozițiilor legii și ale Statutului, avocatul are obligația de a sfătui clientul și de a-i apăra prin activitatea desfășurată interesele cu bună credință, diligentă, în mod conștiincios și corect. Ori avocatul nu îți poate invoca propria culpă și lipsă de profesionalism în apărarea pretențiilor formulate de către petenți.
O altă critică pe care înțelegem sa o aducem hotărârii recurate este aceea că se impunea citarea în prezentul dosar a petenților Peter Endre și Peter Ferenc,
prin raportare la faptul că aceștia sunt cei care au formulat plângerea în urma căreia au fost emise deciziile atacate.
Pentru aceste motive, solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Prin întâmpinarea înregistrată depusă reclamanta G. C. L.
, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate cu consecința menținerii ca temeinica și legala a hotărârii instanței de fond pentru următoarele considerente:
În motivare apreciază ca instanța de fond a analizat si cercetat cauza sub toate aspectele considerând ca doar după rămânerea definitiva a deciziei disciplinare si in situația constatării abaterii disciplinare a subsemnatei se justifica restituirea onorariului.
B. prin recursul formulat critica hotărârea instanței de fond, arătând ca decizia decanului este motivata, contrar susținerii instanței de fond si ca aceasta cuprinde pe larg toate motivele de fapt si de drept, precum si aspecte ce conturează conduita culpabila a subsemnatei în excitarea profesiei de avocat si a atribuțiilor rezultate din contractul de asistenta juridica. Se mai precizează ca la baza deciziei decanului s-au evidențiat aspecte cuprinse in Hotărârea C. ui nr. 126/_ privind declanșarea cercetării disciplinare, hotărâre ce a fost adoptata cu participarea decanului ca membru al C. ui B. .
Susținerile recurentei nu au suport probator, fiind simple supoziții nefăcându-se dovada contrara, deoarece in decizia decanului se stipulează evident * D. B. este ținut de Hotărârea C. ui B. C. care constata culpa avocatului pentru fazele procesuale, situație in care este justificata cererea de restituire a onorariilor încasate de avocat aceasta fiind singurul motiv pentru care s-a dispus restituirea onorariului. Or, instanța de fond a constatat corect ca decizia decanului de restituire a onorariului se întemeiază doar pe motivul ca prin Hotărârea nr. 126 din 5 iulie 2010 s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare împotriva subsemnatei, insa prin aceasta hotărâre a C. ui B. s-a dispus doar exercitare acțiunii disciplinare conform art. 266 alin.6 si art. 268 alin.l din Statutul profesiei de avocat dar fara a exista o decizie disciplinara definitiva in sensul art.272 din Statut si ca atare daca restituirea onorariului este condiționata de răspunderea disciplinarea a subsemnatei este necesara o decizie disciplinara care sa constate baterile disciplinare și drept consecința in urma acestora sa fie dispusa restituirea onorariului. Din acest punct de vedere instanța a dispus corelativ si anularea Hotărârii C. ui B. nr. 144 din 8 septembrie 2011 care a menținut legala Decizia D. ui.
În ce privesc motivele arătate privind fondul cauzei, reiterez cele arătate: Prin Hotărârea nr. 144 din 8 septembrie 2011, C. B. C. s-a respins ca neîntemiata contestația subsemnatei, înregistrata sub nr. 1371/_, formulata împotriva decizie nr. 12/_ a D. ui B. C., cu consecința menținerii in totalitate a dispozițiilor Deciziei D. ui B. C. .
B. C., dispune prin decizia nr. 12/_ restituirea tuturor onorariilor încasate de subsemnata, fără a analiza in mod obiectiv starea de fapt, împrejurările si probele aduse de subsemnata in sprijinul respingerii cererii de restituire onorariilor. In decizia decanului se menționează ca petentii Peter Ferenc Peter si Peter Endre Laszlo au formulat o sesizare la Baroul Cluj prin care au solicitat restituirea onorariului de către subsemnata, sesizare înregistrata sub nr. 1610 din 14 septembrie 2009. D. B. precizează ca este ținut de Hotărârea
ui B. nr. 126 din 5 iulie 2010 care constata culpa subsemnatei privind neîndeplinirea obligațiilor, situație in care se justifica cererea de restituire onorar, dispunând in acest sens restituirea tuturor onorarilor.
Hotărârea nr. 126/_ a C. ui B. C. a fost luata in baza referatului întocmit de consilierul responsabil av. L. Budusan in care se indica faptul ca subsemnata nu mi-am îndeplinit obligațiile asumate prin contractele de asistenta juridica, respectiv înregistrarea tardiva a motivelor de apel, etc., fapt pentru care C. dispune declanșarea exercitării acțiunii disciplinare ( transmite dosarul la Comisia Disciplinara ) si in baza art. 31 din Legea 51/1995 si art. 137 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat transmite dosarului D. ui B. pentru soluționarea cererii de restituire onorar.
B. C., dispune prin decizia nr. 12/_ restituirea tuturor onorariilor încasate de subsemnata, fara a analiza in mod obiectiv starea de fapt, împrejurările si probele aduse de subsemnata in sprijinul respingerii cererii de restituire onorarii.
Împotriva acestei decizii am formulat contestația înregistrata sub nr. 1371/_ la C. ui B. C. in temeiul dispozițiilor art. 32 si 59 din Legea 51/1995 republicata și art.76 din Statutul profesiei de avocat solicitând modificarea deciziei in sensul respingerii cererii de restituire onorar. Considerentele pentru care am contestat decizia decanului au fost lipsa de analiza, superficialitate in aprecierea faptelor si a probelor, etc. si reținerea in sarcina subsemnatei a culpei profesionale.
Într-adevăr fata de subsemnata s-a dispus declanșarea exercitării acțiunii disciplinare la propunerea consilierului si in baza Hotărai nr. 126 a C. ui B.
C., insa acțiunea este pe rolul Comisiei Disciplinare, aceasta fiind ceea care in mod legal va statua modalitatea de exercitare a obligațiilor ce îmi reveneau in baza contractelor de asistenta juridica, orice aprecierii cu privire la o eventuala culpa sau sancțiune disciplinara.
C. B. C. prin Hotărârea nr. 144/_ menține ca legala si temeinica Decizia D. ui nr. 12/_ cu motivarea ca soluția de admitere a cererii de restituire a onorariului fiind dovedita prin probele administrate in dosar in faza de cercetare disciplinara, insa cu totul alte argumente se rețin in sarcina mea fiind considerata vinovata ( in opinia "colegilor " - neexistând prezumția de nevinovăție pana la judecarea definitiva si irevocabila a acțiunii disciplinare). Menționez, acțiunea disciplinara este doar in primul ciclu de cercetare ca prima instanța, nu este soluționata, iar aceasta poate fi contestata la Comisia centrala de disciplina a U.N.B.R si cu recurs la Curtea de Apel București Secția de Contencios.
Recurenta C. B. C. nu poate susține ca in urma Hotărârii C. ui nr. 126 /2010 reclamanta se face vinovata de abaterii disciplinare, întrucât nu
ui este in măsura sa constate vinovăția acesteia - ci Comisia Disciplinara din cadrul B. C., comisie care in urma constatării lor si administrării probelor va fi in măsura sa decizia daca a avut sau nu abaterii disciplinare.
Referitor la citarea in acest dosar si a petenților Peter Endre Laszlo si Peter Perene, arat ca nu se impune introducerea in prezenta cauza, deoarece petenții au ales sa promoveze o acțiune ce formează obiectul dosarului cu nr._ al Judecătoriei C. -N. solicitând ca in baza Deciziei D. ui nr. 12/_ si a Hotărârii C. ui 144/_ sa fiu obligata la restituirea onorariului avocațial, cauza suspendata pana la soluționarea definitiva si irevocabila a prezentei cauze.
În concluzie, solicită a respinge recursul și a menține in totalitate hotărârea primei instanțe ca fiind temeinica și legala.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Sub aspectul recursului declarat de D. B. C., Curtea reține că natura juridică a actului ce face obiectului contenciosului de anulare promovat de către reclamanta-intimată este aceea a unui act administrativ unilateral prin care
autoritatea publică (asimilată, în speța de față) dispune în regim de putere publică în vederea organizării executării și aplicării legii.
Cadrul procesual compatibil în procedura contenciosului-administrativ de anulare urmează regula și principiul disponibilității procesului civil în virtutea căruia reclamantul arată și justifică calitatea sa procesuală, legitimarea sa procesuală și interesul său, precum și calitatea procesuală, legitimarea și interesul pârâtului ori pârâților care sunt chemați în judecată.
Din economia dispozițiilor Legii nr. 554/2004 se reține că în ipoteza în care un terț (persoana ce se pretinde vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act cu caracter individual, adresat altui subiect de drept) acționează pe calea contenciosului administrativ este obligat să cheme în judecată, pe lângă autoritatea publică emitentă a actului și beneficiarul actului administrativ.
În acest context conform art. 161din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept, cum ar fi bunăoară beneficiarul actului administrativ atunci când acțiunea este introdusă de un terț.
Așa cum rezultă din încheierea din data de 18 iunie 2012 (f. 46 dos. fond) instanța de fond, a exercitat această prerogativă, chiar dacă deficitar, punând în discuție cadrul procesual necesar pentru a se putea statua asupra cererii introduse de reclamantă.
Trebuie notat în context că nici instanța de contencios administrativ nu este autorizată în mod expres să introducă din oficiu pe beneficiarul actului administrativ. Totodată, se poate reține cu temei că examinarea legalității actului administrativ unilateral cu caracter individual atacat de un terț nu s-ar putea realiza altfel decât cu chemarea obligatorie în judecată și a beneficiarului actului administrativ. Regimul hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ este același ca și al celorlalte hotărâri judecătorești, respectiv acestea produc efecte juridice relative, exclusiv față de părțile litigante inter partes litigantes. Or, a examina legalitatea actului administrativ individual adresat altui subiect de drept decât titularul acțiunii în anulare presupune cu necesitate
introducerea în cauză și a acestuia.
Că, necesitatea introducerii în cauză a beneficiarilor actului administrativ emis de D. B. C. se impunea rezultă și din maniera defectuoasă prin care instanța de fond respinge capătul al doilea din cererea introductivă a reclamantei privind obținerea unei hotărâri judecătorești de respingere a cererii de restituire a onorariului avocațial solicitată de terți persoane fizice.
Or, în mod evident o atare cerere nu se poate examina în fondul ei dacă nu se cheamă în judecată și titularii cererii de restituire, care prin actul administrativ contestat au beneficiat de recunoașterea dreptului la restituirea onorariului avocațial solicitat.
Astfel fiind, Curtea reține că ambele capete de cerere nu puteau fi soluționate în mod legal de către instanță fără introducerea în cauză de către reclamantă în respectarea principiului disponibilității a beneficiarilor actului administrativ.
Și este așa, deoarece cererea de anulare a actului administrativ de ale cărui efecte se bucură o persoană fizică sau juridică trebuie analizată într-un cadru procesual subiectiv incluzând și beneficiarul actului.
Din această perspectivă, pentru a statua în mod legal asupra conduitei unei autorități administrative materializate în actul administrativ supus cenzurii pe calea contenciosului administrativ, prima instanță era datoare să ia în considerare și punctul de vedere al beneficiarului actului administrativ.
Neprocedând astfel instanța de fond a încălcat principiile în materia soluționării litigiului de contencios administrativ antamate mai sus, sens în care acțiunea reclamantei devine inadmisibilă.
În acest contest, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 47 și 48 și art. 312 din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în speță prin efectul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, va admite ambele recursuri cu consecința modificării în tot a acțiunii în sensul că va respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G. C. L. .
Dat fiind soluția din recurs și excepția dirimantă și peremtorie analizată cu prioritate, asupra celorlalte motive de recurs Curtea nu se va mai pronunța, analiza acestora fiind de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâții D. B. C. și C. B. C. împotriva sentinței civile nr. 8728 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în tot, în sensul că: respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G.
C. L. .
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
R. -R. D. | L. | U. | AL H. S. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. A. G. C.
