Sentința civilă nr. 8624/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8624/2013
Ședința publică din 20 Mai 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta M. K. E. și pe pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S.
C., având ca obiect anulare act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează că la data de 17 mai 2013, prin serviciul registratură, reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise și chitanță privind onorariul avocațial.
Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de
13 mai 2013 cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta M. K. E. în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. și I. S. C., a solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr.2878/_ și a Deciziei nr.160/_ emise de pârâtă, să se constate că reclamanta are calitatea de beneficiar al prevederilor art.1 din Decretul-Lege nr.118/1990, precum și obligarea pârâtei la recunoașterea acestor drepturi începând cu data înregistrării cererii la pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că antecesorul său a fost inclus in categoria chiaburilor și a fost supus unor măsuri administrative abuzive prevăzute de art.1 lit.a și d din Decretul-Lege nr.118/1990.
Reclamanta a mai arătat că este de notorietate faptul că în perioada anilor 1950-1960 cetățenii țării, mai ales chiaburii, au fost supuși unor persecuții nedrepte, nejustificate și fără ca măsurile luate să aibă la bază întotdeauna acte emise de autoritățile respective.
De asemenea, a învederat că, deși a anexat cererii sale o serie de acte prin a făcut dovada persecuțiilor la care a fost supus antecesorul său, constând în amenzi, condamnare la închisoare, cererea sa a fost respinsă de către pârâtă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. J. pentru P. și I. S.
C. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și a arătat că reclamanta pentru a fi îndreptățită să beneficieze de indemnizația lunară prevăzută la art.4 alin.2 din Decretul-Lege nr.118/1990 trebuie să facă dovada că s-a aflat în una dintre situațiile expres și limitativ prevăzute la art.1, alin.1 lit.c și d din acest normativ, și nu ca tatăl său sau un alt membru al familiei s-a aflat în una dintre situațiile reglementate de lege.
Pârâta a mai arătat că faptul că tatăl reclamantei a fost declarat chiabur în perioada_ -_ și că în această calitate a avut stabilit împreună cu soția și fiica sa M. K. E., domiciliul obligatoriu, astfel cum susțin cei doi martori în declarația notarială anexată cererii,nu reprezintă un motiv temeinici și legal pentru ca reclamanta să se încadreze în situația reglementată de art.1, alin.1 lit.d din Decretul-Lege nr.118/1990, rep., respectiv că a avut stabilit domiciliul obligatoriu în comuna Zagon, jud. Covasna.
De asemenea, pârâta a susținut că drepturile prevăzute de D.L.118/1990 se acordă pentru persecuțiile pe motive politice suferite individual, de persoanele care pot dovedi cu acte oficiale că s-au aflat în una sau mai multe dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de art.1 alin.1 și 2 din actul normativ susmenționat, și nu în calitate de urmaș a persoanei declarate chiabur și care a suferit anumite persecuții pe motive politice în această calitate, cum este în cazul reclamantei și că în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2009, reclamanta nu a făcut dovada prevăzută la art.3 și nici nu a depus o hotărâre judecătorească prin care să se costate caracterul politic al măsurii luate în baza unor alte temeiuri juridice decât cele menționate la art.3 din legea mai sus arătată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele
:
În fapt, reclamanta invocă faptul că tatăl său a fost inclus în categoria chiaburilor și i s-a aplicat măsura abuzivă din Decretul-Lege nr.118/1990, prevăzută la art.1 lit.d
Potrivit art.1 alin.1 din Decretul-Lege nr.118/1990 constituie vechie în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, dacă:
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a acorda compensații financiare persoanelor care au suferit vătămări în urma persecuțiilor din motive politice. Aceste vătămări trebuie constatate în funcție de fiecare persoană în parte.
Dacă anumite persoane din familia reclamantei au suferit astfel de vătămări, respectiv tatăl reclamantei, nu înseamnă că automat dreptul este recunoscut și copilului.
Reclamanta justifică aplicare acestei măsuri datorită calității de chiabur pe care a avut-o tatăl său.
Martorul Mandel Ludovic a dat declarație in fața notarului menționând că părinții reclamantei au fost chiaburi și a fost luată măsura domiciliului obligatoriu față de aceștia.
Potrivit legii, drepturile se acordă persoanei care s-a aflat în situația reglementată de lege, nu și altor persoane care fac parte din familie.
Vătămările trebuie să vizeze fiecare persoană în parte, de altfel, este dovedit aspectul că tatăl reclamantei ar fi avut calitatea de chiabur, nu și faptul că în această calitate ar fi fost persecutat. Cu atât mai puțin se poate reține persecuția politică asupra copilului, respectiv asupra reclamantei.
Chiar dacă martorul declară luarea măsurii domiciliului obligatoriu față de tatăl reclamantei, în adeverința nr.6100/1952 a Primăriei Comunei Zagon nu se menționează că există vreun document cu privire la stabilirea acestei măsuri.
Declarația de martor nu poate fi luată în considerare în mod independent, ci trebuie coroborată cu celelalte acte din dosar.
Potrivit art.3 din Legea nr. 221/2009: Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mi multe dintre următoarele acte normative. Aceste acte normative sunt prevăzute la lit.a-f din art.3.
Nu se face dovada stabilirii domiciliului obligatoriu printr-un act emis în baza actelor normative prevăzute de această lege.
În consecință, se constată că nu s-a făcut nicio dovadă a persecuției reclamantei, astfel că instanța va respinge acțiunea în contencios administrativ ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.
K. E., domiciliată în C. -N., str.C. I. H. nr.20, ap.2, jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. și I. S. C., cu sediul în
C. -N., str.G. C. nr.2, jud.C., privind anularea Hotărârii nr.2878/2012. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Grefier, |
A. R. | A. D. |
Red.AR/tehn.MG 4 ex. 24.06.13
