Decizia civilă nr. 10574/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIE CIVILĂ Nr. 10574/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător DP
Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta SC TR LS împotriva sentinței civile nr. 11.517 din_ pronunțată în dosarul nr. _
* al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimatul M. C. N., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Petcu Olga Vasilisia în reprezentarea intereselor recurentei cu împuternicire avocațială aflată la fila 6 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că la data de_ intimatul înregistrează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat .
Curtea, din oficiu în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr. civilă coroborat cu dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Un exemplar din întâmpinare se comunică cu reprezentanta recurentei care relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii. În susținere se arată că deși cauza se află în rejudecare, instanța de fond nu face nici un fel de mențiune cu privire la raportul întocmit, nici nu îl înlătură și nici nu îl înlătură considerându-l inutil. Astfel, s-a calculat impozitul pe clădiri pentru anul 2009 la o valoare care nu figurează în evidențele contabile ale societății, iar instanța de fond deși menționează în considerentele hotărârii faptul că impozitul pe clădiri pentru anul 2009 nu se regăsește în balanța și bilanțul încheiat la data de_ . Se mai arată că s-a calculat impozitul pe clădiri pentru anul 2009 la o valoare care nu figurează în evidențele contabile. Se mai arată că intimatul nu a ținut cont de raportul de expertiză și de reevaluare și a stabilit pe anul 2009 cât și pe anul 2010 impozitul pe clădiri la cota de 5% și nu de 0,75% conform normelor contabile.
La solicitarea instanței arată că, în ceea ce obiectivele contabile care trebuiau să verifice amortizarea, în anul 1994 acestea se amortizau complet.Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 11.517 din_ pronunțată în dosarul nr. _
* al Tribunalului C. s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. TR
LSR.L în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. .
În considerente se reține că prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC TR LS în contradictoriu cu pârâtul M.
C. N. se solicită instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea Înștiințării de plată nr. 6941/_, respectiv a bazei de impunere, emisă de Direcția de Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei
C. -N. și stabilirea corectă a impozitului pe care îl datorează la cota de impozitare de 0,9%.
Reclamanta deține în inventar două imobile, respectiv un apartament situat în mun. C. -N., str. Horea nr. 90, ap.8, jud. C. și un apartament situat în mun. C. -N., str. Horea nr. 110, ap.10. Cu privire la apartamentul nr.10 de pe str. Horea, Consiliul de Administrație al societății întrunit la data de_ a hotărât reevaluarea imobilului la valoare de
62.500 lei. Potrivit balanțelor contabile întocmite și în conformitate cu prevederile legale aplicabile în materie de amortizare în ceea ce privește imobile achiziționate în anul 1994, imobilul situat în mun. C. -N., str. Horea nr.110, ap.10 era amortizat complet în 2007 astfel că nu se impunea și reevaluarea acestuia.
Prin Adresa nr.111.246/492/10 iunie 2009 a Serviciului de Constatare Impunere și Control persoanei juridice din cadrul Direcției Taxe și Impozite Locale a mun. C. -N. i s-a adus la cunoștință că trebuie să procedeze la reevaluarea ambelor imobile menționate mai sus, cu care figurează în evidențele lor.
Reclamanta a adus la cunoștința funcționarilor din cadrul Primăriei C.
-N. că au procedat la reevaluarea unui singur imobil deoarece celălalt era complet amortizat și a depus la primărie raportul de expertiză efectuat în data de_ de expert autorizat contabil P. Lucreția în vederea stabilirii corecte a impozitelor. Apreciază că reevaluarea simultană invocată de Primăria mun. C. -N. a tuturor activelor imobiliare nu le este aplicabilă, imobilele proprietatea societății fiind incluse în grupe diferite, respectiv unul fiind deja amortizat iar celălalt în curs de amortizare.
A apreciat că în mod greșit primăria i-a stabilit impozitul pe clădiri la cota de 5% și nu de 0,9% cum era corect. Suma stabilită prin înștiințarea de plată ce le-a fost comunicată, înregistrată sub nr. 6941/_ emisă de Direcția de Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei C. -N., nu este corectă și solicită să fie exonerați de la plata lor. Arată că a formulat și plângere prealabilă împotriva înștiințării de plată înregistrată sub nr. 30.441/_ cu respectarea termenelor prevăzute de Legea 554/2004.
În cauză a depus întâmpinare pârâtul M. C. -N., prin Primar prin care a invocat în primul rând excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă de contestare a înștiințării de plată nr. 6941/12 ianuarie 2010 în conformitate cu prev. art. 205 și următoarele din OG 92/2003.
Pe fondul cauzei a invocat faptul că prin decizia de impunere nr. 68022/_ a fost stabilit un impozit pentru clădirile proprietatea reclamantei în cuantum de 2495 lei, cu aplicarea cotei de impozitare de 0,9% deoarece aceasta a dispus la_ reevaluarea întregului patrimoniu al societății și înregistrarea noilor valori în contabilitate începând cu_, conform documentelor justificative întocmite și depuse în anul 2010 la organul fiscal. Prin urmare, din suma de 6464 lei cuprinsă în rubrica
"curent"; (2010) din înștiințarea de plată nr. 6941/12 ianuarie 2010 contestată de reclamantă a fost redus cuantumul obligației fiscale datorată de aceasta pentru anul 2010 la suma de 2495 lei. Pentru anul 2009 cuantumul obligației fiscale cuprinse în rubrica "rămășiță"; din înștiințarea de plată a rămas neschimbat deoarece reclamanta nereevaluând imobilele clădiri conform prevederilor legale în vigoare la acel moment, respectiv Ordinul M. ui Finanțelor P. e nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cota de impozitare aplicată potrivit codului fiscal este de 5% din valoare de inventar a clădirii.
Cu referire la excepția inadmisibilității, reclamanta a depus note de ședință prin care a invocat faptul că a formulat plângere prealabilă și împotriva actului administrativ atacat, respectiv plângerea înregistrată sub nr. 30.441/_ prin care a contestat adresa cu nr. 252870/492/_, în fapt este o plângere prin care a atacat și înștiințarea de plată cu nr. 6941/12 ianuarie 2010, acesta fiind actul atacat pe calea contenciosului fiscal.
Cauza a fost soluționată inițial în sensul admiterii excepției inadmisibilității prin Sentința civilă nr. 4309/_ sentința fiind casată, însă în recurs, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea fondului.
Analizând în rejudecare cauza în baza probelor administrate, instanța a reținut că aceasta este nefondată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 253 Cod Fiscal, în forma sa în vigoare în perioada_ -_, perioada de referință în speță, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventare a clădirii. În cazul unei clădiri care a fost reevaluată conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului persoană juridică, în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local si se stabilește între 5% si 10% si se aplică la valoarea de inventar al clădirii
înregistrată în contabilitate peroanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că pentru reevaluare în vederea aplicării cotei de impozitare, reevaluarea trebuie realizată conform reglementărilor contabile, respectiv O.M.F.P. 1752/2005.
În speță însă nu au fost respectate dispozițiile O.M.F.P. 1752/2005.
Art. 110 alin.2 si 3 din O.M.F. 1752/2005 prevede că elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă si raportarea situației financiare anuale a unor valori care sunt o combinație de costuri si valori calculate la date diferite. Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuiesc reevaluate.
Astfel, instanța a reținut că art. 253 Cod fiscal si art. 110 alin.2 din
O.M.F.P. 1752/2005 prevăd că o societate comercială aflată în reevaluarea clădirilor este obligată să reevalueze suplimentar toate clădirile deținute în mod simultan, aspect nerespectat de către reclamantă.
Prin urmare, instanța a reținut că cele două apartamente deținute de reclamantă, fiind din aceeași grupă, se impunea reevaluarea simultană a acestora.
În consecință, nerespectându-se condiția reevaluării simultane a celor două apartamente, rezultă că în mod corect pârâtul a aplicat dispozițiile legale în vederea stabilirii impozitului conform regulilor aplicabile pentru clădirile neevaluate în ultimii trei ani fiscali, astfel încât cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local.
În speță, HCL nr. 414/2008 care stabilește impozitele pentru anul 2009 prevede o cotă de impozitare de 5% care se aplică la alocarea de inventar clădiri.
Astfel, instanța a reținut că în mod corect organul fiscal a aplicat cota de impozitare de 5% pentru cele două apartamente deținute de reclamantă în proprietate, cu respectarea dispozițiilor art. 253 alin.6 Cod Fiscal si art. 110 alin.2 si alin.3 din O,M.F.P. nr.1752/2005 impunându-se respingerea cererii.
Împotriva sentinței a declarat recurs S.C."TR L. " S.R.L
., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza admiterea acțiunii cu precizările ulterioare și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.
În motivarea recursului arată că instanța fondului nu a ținut cont de prevederile legale care reglementează cota de impozitare a clădirilor, respectiv: O.M.F.P nr. 1752/2005, privind aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în vigoare de la data de_ și până la_, fiind abrogat prin O.M.F nr.3055/2009 și H.C.L.nr. 414/2008, privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2009 și nici de starea de fapt pe deplin dovedită în cauză.
Deoarece cauza se afla în rejudecare după casarea cu trimitere pentru soluționarea fondului, potrivit deciziei civile nr.2883/01 iulie 2011 a Curții de Apel C., în vederea justei soluționări a cauzei a cerut proba cu expertiză tehnică judiciară.
Instanța de fond, deși a încuviințat această probă esențială pentru dezlegarea pricinii, nu face nici un fel de mențiune cu privire la raportul întocmit, nici nu îl înlătură, nici nu îl consideră neconcludent, ignorând total existența acestuia.
Recurenta combate susținerile și punctul de vedere al instanței cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară contabilă întocmit în cauză, iar în baza acestei probe solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond prin admiterea acțiunii precizate a recurentei.
Cu privire la imobilul situat pe str. Horea nr. 112, ap. 10, Consiliul de Administrație întrunit la data de_ a hotărât reevaluarea acestuia la valoarea de 62.500 lei, iar imobilul din str.Horea nr.90, ap.8 avea o valoare de inventar înscrisă în contabilitate de 4.280 lei și nu a fost reevaluat pînă la data de_ .
Potrivit bilanțurilor contabile întocmite și în conformitate cu prevederile legale aplicabile în materie de amortizare, imobilul susmenționat era complet amortizat în anul 2007, astfel că nu se impunea și reevaluarea acestuia.
Serviciul de Constatare, Impunere și Control - Persoane Juridice din cadrul Direcției taxe și impozite locale a mun. C. -N., prin adresa cu nr. 111246/492/_ i-a adus la cunoștință că trebuie să se procedeze la reevaluarea ambelor imobile cu care figurăm în evidențele lor.
A adus ulterior la cunoștința Primăriei C. -N. faptul că recurenta a procedat la reevaluarea unui singur imobil, întrucât celălalt era complet amortizat și am depus raportul de expertiză în vederea stabilirii corecte a impozitelor pe care le datorează.
Primăria mun. C. -N. nu a ținut cont de raportul de expertiză de reevaluare depus de recurentă și i-a stabilit atât pe anul 2009 cât și pe anul 2010 impozitul pe clădiri la cota de 5% și nu de 0,75% cum era corect, conform normelor contabile și HCL 414/2009.
Recurenta a atacat actul administrativ prin care i s-a stabilit o cotă de impozitare de 5% pentru cele două imobile proprietatea firmei, întrucât imobilele au fost reevaluate de subscrisa conform prevederilor legale, respectiv Ordinul nr. 1752/2005 emis de M.F.P.
De asemenea, arată că în anul 2009 a procedat la o reevaluare a ambelor imobile proprietatea subscrisei, motivat de faptul că impozitul a fost stabilit cu încălcarea legii. Impunerea pentru anul 2009 nu a fost stabilită corect prin aplicarea cotei de 5%, deoarece a respectat prevederile legale în vigoare la data stabilirii impunerii, cota corectă fiind de 0,75% și pentru acest an.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la întocmirea raportului de expertiză tehnică judiciară contabilă, concluziile sale fiind juste conform prevederilor legale.
Prin raportul de expertiză întocmit, d-na expert a concluzionat că valoarea de 125.000 lei pentru imobilul din str. Horea nr.112, ap.10, la care s-a calculat impozitul pe clădiri pentru anul 2009, nu se regăsește în balanța și bilanțul încheiat la data de_ de către subscrisa și bineînțeles nici în anul 2009.
În consecință este evident faptul că s-a calculat impozitul pe clădiri pentru anul 2009 la o valoare care nu figurează în evidențele contabile ale recurentei, iar instanța de fond, deși menționează în considerentele hotărârii faptul că impozitul pe clădiri se stabilește de consiliul local și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, totuși ne respinge acțiunea.
Potrivit raportului de expertiză contabilă cota de impozitare pentru cele 2 clădiri se calculează după cum urmează:
pentru imobilul din str. Horea nr.112, ap. 10 cota de impozitare se aplică la valoare de inventar a clădirii reevaluate, prev. de art.253 alin.(2) din Codul Fiscal, respectiv 0,75 % din valoarea de 62.500 lei - impozitul datorat pe anul 2009 fiind de 468,75 lei -
pentru imobilul din str.Horea nr.90, ap.8 cota de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii nereevaluate prev la art.253 alin.(6) din Codul Fiscal este de 5 % din valoarea din contabilitate de 4.280 lei - impozitul datorat pe anul 2009 fiind de 214 lei.
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 253 din Codul Fiscal, în forma aflată în vigoare în perioada_ -_ ( perioada de referință din speță). "/« cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii", "In cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma
reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoana juridică " în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al M. ui București între 5 % și 10 % și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare". Din interpretarea acestor dispozițiile legale rezultă indubitabil faptul că pentru ca o reevaluarea efectuată de un contribuabil să stea la baza aplicării cotei de impozitare aferentă clădirilor reevaluate (în speță 0,75
%), această reevaluare trebuie realizată conform reglementărilor contabile (în speță Ordinul M. ui Finanțelor P. e nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene).
Art.110 alin.(2) și (3) din Ordinul M. ui Finanțelor P. e nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene prevede că: "(2)Elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinație de costuri și valori calculate la date diferite;(3)Dacă un activ imobilizat este reevaluau toate celelalte active din șrupa din care face parte trebuie reevaluate, cu excepția situației în care nu există nici o piață activă pentru acel activ. ". Articolul 253 Cod Fiscal coroborat cu art. 110 alin. 2 din Ordinul M. ui Finanțelor P. e nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, condiționează aplicabilitatea cotei de impozitare de 0,75% de existența unei reevaluării efectuată cu respectarea reglementărilor contabile.
Potrivit reglementărilor contabile, în cadrul grupei imobilizărilor corporale sunt cuprinse terenuri și construcții, instalații tehnice și mașini, alte instalații, utilaje și mobilier, avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție, astfel că cele două apartamente deținute de reclamantă fiind din aceeași grupă se impunea reevaluarea simultană a acestora. Nefiiind reevaluate cele două apartamente simultan la data de_, nici reevaluarea apartamentului situat în C. -N., str. Horea, nr. 112, ap. 10, efectuată de reclamantă, nu îndeplinește condițiile necesare pentru a fi considerată reevaluare în conformitate cu reglementările contabile ( art. 110 alin. 2 și 3 din Ordinul 1752/2005), și să impună aplicarea cotei de
impozitare de 0.75 % la noua valoare de inventar rezultată din reevaluare.
In realitate, atât pentru apartamentul situat în C. -N., str. Horea, nr, 112, ap. 10, cât și pentru cel situat în C. -N., str. Horea. nr. 90, ap. 8, pentru anul fiscal 2009 sunt aplicabile dispozițiile art. 253 alin. 6 Cod Fiscal, în sensul că în cazul clădirilor care nu au fost reevaluate ( conform reglementărilor contabile) în ultimii 3 ani fiscali, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local (în speță HCL nr. 414/2008 care stabilește impozitele pentru anul 2009) între 5 % și 10 % ( în speță 5 %), și se aplică la valoarea de inventar a clădirii (în speță 125.000 lei pentru apartamentul situat în C. -N., str. Horea, nr. 112, ap.10) înregistrată în contabilitatea persoanei juridice până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.
Din expertiza dispusă în cauză rezultă că imobilul situat în str. Horea nr. 112 ap.10 nu a figurat în evidențele contabile ca integral amortizat în perioada 2008-2009, iar imobilul situat în str. Horea nr. 90 apartamentul 8 la data de_ nu putea fi amortizat integral, acesta fiind în funcțiune și amortizabil lunar, conform legii.
Din moment ce reevaluarea efectuată la_ pentru apartamentul situat în C. -N., str. Horea, nr. 112, ap. 10, nu respectă dispozițiile art.
110 alin.2 și 3 din Ordinul 1752/2005, în sensul că simultan nu a fost reevaluat și celălalt apartament deținut de reclamantă, pentru ambele apartamente era aplicabilă cota de impozitare de 5 %.
Mergând mai departe pe acest argument se poate observa faptul că textul art. 253 Cod Fiscal constituie o normă juridică de trimitere a dispozițiile Ordinului M. ui Finanțelor P. e nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, act normativ care stabilește regulile ce trebuiesc respectate de o societate comercială în etapa reevaluării clădirilor, respectiv în speță art 110 alin. 2, care instituie obligativitatea reevaluării simultane a imobilelor clădiri, aspect nerespectat de către reclamantă.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta SC TR LS C. -N. împotriva sentinței civile nr. 11.517 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
A. I. A. | DP | C. | I. | M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M.T.
