Decizia civilă nr. 10642/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10642/2013
Ședința publică din data de 06 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H.
JUDECĂTOR D. M.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. E.
N., împotriva sentinței civile nr. 3567 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. O. și pârâta U. S. H. B., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, însoțită de înscrisuri, în trei exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3567 pronunțată la dat de_ în dosar nr._ al T. ui Maramureș a fost admisă în partea acțiunea formulată de reclamantul C. O., în contradictoriu cu pârâta U. S. H. B. și chemata în garanție M. E., C., T. ȘI S. și în consecință a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență în drept și suplimentele de diplomă.
A fost obligată chemata în garanție să aprobe tipizarea formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentele la diplomă solicitate de reclamant.
Au fost respinse cererile privind stabilirea unui termen de executare a hotărârii, respectiv de sancționare a chematei în garanție.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că în conformitate cu normele statuate prin regulament instituția de învățământ este obligată să elibereze diploma de licență însoțită de supliment.
Totodată a reținut instanța că pentru tipărirea actelor este necesar avizul chematei în garanție fiind astfel întrunite cerințele art.60 C.pr.civ..
Împotriva soluției arătate a declarat recurs M. E. N. solicitând admiterea acestuia
, casarea hotărârii respingerea cererii de chemare în garanție și a acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea celor solicitate se arată că nu există un raport juridic, potrivit Legii nr.288/2004 durata, specializările se stabilesc de minister care are și competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor cu privire la organizarea și funcționarea instituțiilor. U. a solicitat eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010 iar ministerul și-a îndeplinit obligația pentru emiterea avizului și dacă formularele tipizate nu au fost gestionate corespunzător culpa nu îi aparține.
De altfel se arată din prevederile în materie rezultă că imposibilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii, revine instituției de învățământ iar actele se pot elibera doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu la momentul înscrierii în anul I de facultate. M. nu a aprobat eliberarea de diplome pentru absolvenții
formelor de învățământ la distanță.
După aprobarea avizului care să acopere specializările acreditate ministerul nu mai are posibilitatea de a verifica dacă universitatea respectă legea și eliberează diplome pentru formele de acreditare. În această situație prin obligația statuată instanța s-a substituit evaluând calitatea programelor de studii și acordând diplome deși nu avea competența.
Tot astfel se arată instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului și nu a ținut cont ca organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS. Dacă organizarea fiecărui ciclu se făcea cu atare aprobare instanța era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultate, specializarea și forma de învățământ urmată este realizată cu respectarea cadrului legal în vigoare. Din actele normative în vigoare rezultă că era obligatorie pentru organizarea studiilor la forma de învățământ ID sau FR procedura autorizării provizorii/acreditării iar universitatea pentru forma de învățământ nu a urmat procedura și prin urmare nu există temei pentru demersul de a se solicita eliberarea diplomei.
Totodată se arată că în mod nelegal a fost admisă cererea de chemare în garanție întrucât nu este vorba de un refuz nejustificat necesarul fiind avizat pentru formele autorizate.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că ministerul este autoritatea cu atribuții în aprobarea, tipizarea formularelor, numărul de formulare avizat nu acoperă necesarul iar cadrul legal a permis organizarea formelor reduse și la distanță de învățământ pentru domeniile pentru care erau acreditate/autorizate să organizeze cursuri de zi.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente, de art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că actul normativ în vigoare la momentul invocat de recurentă ce reglementează acreditarea Legea nr.88/1993 prin dispozițiile sale prevede că procesul de acreditare ce cuprinde autorizarea de funcționare provizorie (ce acordă dreptul de organizare a admiterii și desfășurare proces de învățământ) și acreditare (care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, diploma,/ este supusă evaluării.
Același act normativ mai prevede că evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau la nivelul structurilor instituționale iar evaluarea la nivelul structurii instituționale se face pe departamente, colegii, facultăți și/sau instituții de învățământ superior.
Mai prevede actul normativ că facultatea, specializările instituției de învățământ se supun periodic evaluării iar specializările acreditate pentru care nu sunt depuse rapoarte în vederea evaluării într-un ciclu de salarizare intră în lichidare, că pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitare numai instituțiilor autorizate să funcționeze provizoriu.
Din actul normativ arătat nu reiese că acreditarea/autorizarea nu se face distinct pentru fiecare formă de învățământ ci pe specializări evaluate într-un termen maxim pe ciclu de școlarizare.
Că nu s-a avut în vedere forma de învățământ ci specializarea reiese și din actele normative adoptate pe parcursul școlarizării intimatei și reținute prin hotărârea atacată.
Intimata U. S. H. după înființare potrivit legii a fost autorizată provizoriu/acreditată pe specializarea inclusiv domeniu specializare drept în acest sens fiind HG nr.410/2002, HG nr.940/2004 s.a.
Prin urmare câtă vreme actele normative nu au prevăzut o acreditare pe forme de învățământ ci pe specializări iar acreditarea instituție/specializări arătate au fost adoptate prin hotărâri de guvern susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Susține însă recurentul că se cerere avizarea emiterii de acte suplimentară pentru forme neacreditate și prin urmare nu poate fi vorba de un refuz nejustificat. Sustinerea nu poate fi primită deoarece așa cum s-a arătat acreditare nu s-a realizat pe forme de învățământ ci specializări iar instituția intimată a fost autorizată provizoriu în domeniu/specializare evocată prin demersul introductiv. În aceste condiții nu se pune problema suplimentării ci a avizării necesarului de acte raportat la specializarea și numărul celor ce au urmat acesta.
Mai susține recurenta că în mod greșit a fost soluționată cererea de chemare în garanție. Atare susținere de asemenea nu poate fi reținută în condițiile în care regulamentul stabilește obligația desemnării și aprobării eliberării formularelor tipizate de către MECTS iar din acte rezultă că acesta nu a avizat necesarul solicitat. De această obligație este ținută la rândul său universitatea pentru că nu poate îndeplini obligația la care a fost chemată în garanție.
Totodată susține recurenta că nu există un raport juridic. Susținerea nu poate fi reținută întrucât se omite obligația instituită de art.7 din Ordinul MECTS nr.2287/2007. În baza acestui act normativ între pârâtă și chemata în garanție s-a născut un raport juridic în baza căruia pârâta poate cere aprobarea formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor iar chemata în garanție are obligația de a aproba emiterea acestora . Ca atare în cauză există un suport juridic ce stă la baza admiterii cererii. În speță recurenta nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația în ceea ce privește diplomele ce urmează a fi eliberate reclamantului intimat astfel că nu se poate reține motivul invocat de recurentă.
Se mai susține de recurentă că adeverința are termen limitat. Nici această susținere nu poate fi primită câtă vreme aceasta a produs efecte, este în ființă, nu a fost revocată, anulată, astfel că se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ.
Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 3567 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
F. | T. | M. | H. | D. | M. |
G.
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
