Decizia civilă nr. 10649/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10649/2013
Ședința publică din data de 06 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. E.
N., împotriva sentinței civile nr. 1160 din_, pronunțată de Tribunalul
B. -Năsăud în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta C. A.
L. și pârâta U. S. H. B., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, însoțită de înscrisuri, în trei exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.160 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. A. L., împotriva pârâtei U. "S. H. ";
B. și a fost obligată pârâta U. "S. H. "; B. să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă precum și să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 104,3 lei.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.
"S. H. "; B. împotriva chematului în garanție M. UI E., CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI (în prezent M. E. N.
), iar chematul în garanție a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamantă.
S-a respins cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata penalităților în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, ca neîntemeiată.
A fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 4,3 lei și s-a luat act de susținerea pârâtei în sensul că va solicita, pe cale separată, cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este absolventă a Ciclului I - Studii universitare de licență (sistem Bologna) - Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din B.
, specializarea afaceri internaționale, ale Universității "S. H. "- promoția 2009, a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2009, obținând Titlul de Licențiat în Științe Economice. Ulterior, pârâta U. S. H. a eliberat adeverința prin care se atestă absolvirea facultății și promovarea examenului de licență.
Potrivit dispozițiilor art.15 din OMEC nr. 295/2007 și art.2 din OMEC 5289/2008, pârâta U.S.H. avea obligația de a elibera reclamantei diploma de licență în original, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor .
Acest termen a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr.2284/2007 privind aprobarea regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri pârâta U. S. H. nu și a îndeplinit prezenta obligației.
Instanța de fond a constatat că potrivit dispozițiilor art.5 din Regulamentul aprobat prin OMEC nr. 2284/2007 responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revenea în exclusivitate instituției de
învățământ, respectiv rectorului instituției.
Deși pârâta nu a obținut aprobarea pentru tipărirea formularelor tipizate din partea M. ui E., Tineretului și Sportului refuzul tacit al pârâtei de a elibera reclamanților diploma de licență după expirarea termenului legal de 12 luni este un refuz nejustificat fiind îndeplinite dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Din aceste motive în temeiul art. 18 alin.1 și 6 din L.554/2004 instanța de fond a obligat pârâta U. S. H. să elibereze în favoarea reclamantei diploma de licență și suplimentele de diplomă pentru specializarea urmată de aceasta.
În ce privește cererea de chemare în garanție, instanța de fond a admis-o și a dispus obligarea pârâtului M. E., Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor necesare tipizate. Astfel este dreptul reclamantei de a obține diplomă de licență, iar acest lucru nu poate fi realizat fără concursul chematului în garanție, care în calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele, tipizatele cu regim special, necesare eliberării diplomelor sau altor acte de studii.
Actele prin care reclamantei i s-a recunoscut calitatea de licențiată nu au fost revocate ș prin urmare se bucură de prezumția de legalitate.
Prin urmare, obligația pârâtei U. S. H. este corelativă obligației M. ui E., Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea
formularelor, astfel că cererea reclamanților este îndreptățită și a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în GARANȚIE M.
E., CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI B.
, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul
respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate, întemeiat pe dispozițiile art. 483, art. 486 și art. 488 pct. 6 și 8 C.pr.civ. .
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că sentința a fost este nelegală și netemeinică fiind dată cu încălcarea disp. art. 22 C.pr.civ., prin faptul că nu a fost soluționat litigiul conform regulilor de drept aplicabile precum și pentru că nu a fost analizată cauza și nu s-au prezentat motivele pentru care argumentele sale au fost înlăturate.
În aplicare prevederilor art. 60 din Legea învățământului nr.84/1995, recurentul a arătat că, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 1011/2001 care stabilește la art.17 că: "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată.
Deci, pentru studenții care au urmat cursurile la specializări ale căror forme de învățământ nu erau acreditate, "U. "S. H. " nu avea dreptul de a organiza examen de licență și cu atât mai puțin de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.
Susține recurentul că a fi obligat la aprobarea eliberării tipizatelor, în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiului securității raporturilor juridice consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.".
Nu mai puțin de atât, o astfel de soluție conduce la crearea unui precedent foarte grav și anume acela ca orice universitate să organizeze, când vrea, cum vrea și unde vrea, fără să respecte legislația specifică în materie, orice fel de studii, la orice fel de forme de învățământ, iar M. E. N. să fie obligat să aprobe emiterea tipizatelor pentru eliberarea diplomelor de studii.
Faptul ca U. "S. H. " a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia ar atesta efectuarea unor studii, este un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei universități. Prin efectul legii în temeiul căreia aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care, după minim 6 luni, maxim 12 luni își pierdea valabilitatea. În consecință, neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept în ceea ce privește lipsa oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de învățământ superior de către reclamanți. Așadar, cei care, ulterior
împlinirii termenului de 12 luni, au înțeles sa dea eficienta unui document care își pierduse valabilitatea, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte trebuie să le suporte exclusiv, nefiind îndreptățiți a solicita vreunui alt subiect de drept, cu care nu s-a aflat în niciun fel de raporturi juridice, acoperirea eventualelor prejudicii suferite ca urmare a unei înțelegeri, convenții încheiată cu un alt subiect de drept.
La pct. 3 din motivarea recursului, recurentul a arătat că în privința regimului juridic al Universitații "S. H. " în anul 2009, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că valabilitatea acestora a fost de maxim 12 luni. În cauza suspusă judecății, legislația este cât se poate de clara, fiind ușor de observat că, cel puțin în acest domeniu, un fapt ilicit și anume organizarea unor cursuri fără a respecta prevederile legale nu poate produce efecte licite.
Cât privește motivarea cererii de chemare a MEN în garanție de către pârâta U. "S. H. " pe susținerea că a refuzat nejustificat eliberarea tipizatelor, fapt care a condus la imposibilitatea eliberării diplomelor absolvenților ce au urmat forme de învățământ neacreditate, refuz probat prin
adresele anexate la cererea de chemare în garanție, recurentul arată că această cerere nu poate fi primită, deoarece în astfel de situații chematul în garanție ar trebuie să se subroge în obligațiile celui ce l-a chemat în garanție, în acest caz de a completa și elibera diploma reclamantei.
În final, în susținerea recursului, recurenta arată că prin documentul intitulat "Notă"; înregistrat la M.E.N. sub nr. 52083/_, pârâta intimată U.
"S. H. "; recunoaște că nu a solicitat diplome de licență pentru cei 34.372 absolvenți la forma de învățământ ID, deoarece situația acestora urma să fie clarificată prin O.G. ne. 10/2009.
Pârâta intimată U. "S. H. "; a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal (f.11).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Prin cererea de chemare în garanție recurenta U. S. H. a solicitat obligarea MECTS la a aproba tipărirea formularului tipizat constând în Diploma de licență pentru reclamantă susținând că formularele actelor, în condițiile art.7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii, sunt tipărite și difuzate de unități specializate desemnate de MECT, cu aprobarea comenzilor iar în lipsa aprobării se găsește în imposibilitatea de a îndeplini obligația respectiv de a elibera diploma așa cum se relevă prin cererea
introductivă în care este chemată în judecată.
Plecând de la cele invocate, prima instanță a respins cererea reținând ca potrivit actelor ministerul a transmis către Romdidact S.A avizul pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților din promoțiile 2008-2010.
Potrivit art.7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnate de MECT ,unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Verificându-se actele depuse la dosar se observă că universitatea s-a adresat chematului în garanție pentru eliberarea formularelor tipizate pentru promoția 2009 în repetate rânduri însă numărul formularelor aprobate nu a fost cel solicitat. Astfel prin adresa nr. 31/_ înregistrată la MECTS sub nr. 37450/2010 a fost solicitat un necesar de 27.000 diplome. Prin adresa MECTS către Romdidact S.A - desemnată pentru tipizare/difuzare se solicită acesteia din urmă un număr de 10.325 diplome (f.18,20 dosar fond). Dat fiind avizarea unui alt număr, universitatea prin adresa nr. 960/_ (f.19 dosar fond) revine către MECTS cu o nouă solicitare de a se onora avizarea/ aprobarea necesarului de materiale tipizate cerut. Demersul menționat a rămas fără rezolvare la dosar nefiind depusă o situație care să ateste asigurarea necesarului. Ori în condițiile date chiar dacă s-a dat un aviz acesta este parțial și ca atare nu se poate reține o îndeplinire a obligației. De aceasta obligație este ținută la rândul său universitatea pentru că nu poate onora obligația pentru care a fost chemată în judecată, respectiv nu poate pune efectiv în executare hotărârea prin care a fost obligată la eliberarea diplomei.
Prin urmare în condițiile în care regulamentul stabilește obligația desemnării și aprobării eliberării formularelor tipizate de MECTS, iar din acte rezultă că acesta nu a avizat necesarul solicitat soluția instanței de fond este legală și temeinică urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de chematul în garanție M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 1.160 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A.P.M. .
