Decizia civilă nr. 10941/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 10941/2013
Ședința publică din 14 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. JUDECĂTOR R. -R. D. JUDECĂTOR L. U. GREFIER M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul G. M.
I. împotriva sentinței civile nr. 6018/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a F.
P. Sălaj, A. F. P. Ș. S., privind și pe A. Fondului pentru Mediu, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,50 lei și timbru judiciar în sumă de 0,30 lei.
făcut referatul cauzei, după care se constată că intimatul/a a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6018/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._,
s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. P. Z. și s-a respins excepția prescripției.
S-a respins ca nefondată cererea reclamantului G. M. I. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. ȘIMLEU S. privind obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente începând cu_ până la recuperare.
Soluționând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă instanța a constatat că este întemeiată.
Astfel, din cuprinsul chitanței depuse de reclamant reiese că plata taxei s-a efectuat la Trezoreria Ș. S. și nu la cea din Z. și prin urmare deoarece actul a fost emis de un alt organ fiscal doar acesta poate fi parte în raportul juridic dedus judecății.
Referitor la excepția prescripției instanța a reținut că în mod greșit a apreciat pârâta că în cauza de față este incident termenul de prescripție prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004. Obiectul acțiunii principale l-a constituit solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea taxei
de poluare percepută în mod nelegal de organul fiscal. Potrivit dispozițiilor art.135 Cod procedură fiscală, cererea de restituire a taxei este supusă termenului de prescripție de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. Rezultă astfel că și cererea de acordare a dobânzii legale aferente taxei percepute în mod nelegal (cu încălcarea dispozițiilor art. 110 TCE) este supusă aceluiași termen de prescripție de 5 ani; taxa pe poluare a fost achitată de reclamant în data de
28 octombrie 2010, termenul de prescripție de 5 ani nefiind împlinit. Reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând restituirea dobânzii legale aferente taxei pe poluare, prin cererea înregistrată sub nr. 8871/12 martie 2012. Față de refuzul pârâtei de a soluționa favorabil cererea, emis în data de_, reclamantul a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ, înregistrată în data de_, cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Din aceste motive, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că inițial reclamantul a solicitat în cursul anului 2010 restituirea taxei de poluare în sumă de 3120 lei.
Prin sentința civilă 822/2011 a Tribunalului Sălaj cererea a fost respinsă ca nefondată .
Ulterior a formulat recurs iar prin Decizia civilă nr. 3506/2011 a Curții de A. C. recursul a fost admis și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. M. I. în contradictoriu cu A. F.
P. Sărmășag și Direcția Generală a F. P. Sălaj.
A fost obligată pârâta A. F. P. Sărmășag să restituie reclamantului suma de 3120 lei cu titlu de taxă poluare.
S-a respins cererea privind anulare adresă 2246/_ precum și cererea de acordare dobândă fiscală.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 65,7 lei cheltuieli de judecată - taxă timbru judiciar în ambele instanțe.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție și obligă A. Fondului pentru Mediu București să achite Administrației F. P. sumele corespunzătoare.
Instanța nu i-a acordat dobânda fiscală apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 124 Cod procedură fiscală . De asemenea, această solicitare i-a fost respinsă și pentru că a solicitat plata acesteia doar în fața instanței de recurs.
Prin urmare reclamantul solicită pe cale principală soluționarea unei cereri accesorii principale și anume plata dobânzii legale aferentă sumei de 3120 lei.
Dacă în principiu o astfel de cerere era admisibilă în prezenta cauză se pune problema dacă reclamantul poate sau nu să revină cu o nouă cerere principală privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.
Astfel, raportat la dosarul_ a Tribunalului Sălaj ( care a generat prezenta cerere) este de observat că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni tipice de contencios administrativ și prin urmare este irelevant dacă s-a respectat sau nu procedura internă de contestatare dacă s-a respectat sau nu, procedura internă de constatare a actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa în discuție.
Referitor la dobânda solicitată instanța a reținut că este vorba despre un capăt accesoriu privind acordarea daunelor interese compensatorii sub formă de dobândă și acestea nu pot fi pretinse în mod separat decât odată
cu soluționarea cererii principale raportat la aceste aspecte cererea pare ca fiind inadmisibilă . Pe de altă parte capătul accesoriu a fost soluționat prin Decizia Curții de A. C. și ne putem afla în prezența autorității de lucru judecat care în final duce tot la respingerea cererii.
Prin urmare instanța a respins ca nefondată cererea reclamantului G.
I. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. ȘIMLEU S. privind obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente începând cu_ până recuperare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G. M. I.,
prin care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, in sensul obligării intimatei Administrației F. P. a O. Ș. S., la restituirea dobânzii legale calculate la suma de 3120 lei de la data achitării acesteia (_ ) si pana la data restituirii integrale a sumei; cheltuieli de judecata de 59.1 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru, la judecarea pe fond si in recurs.
Prin sentința civilă. atacată, instanța de fond a dispus respingerea Cereri formulate ca nefondata, în funcție de calea procedurală pe care o alege partea, cererile de chemare în judecată sunt: cereri principale, cereri accesorii și cereri incidentale.
Cererile principale sunt acelea prin care se declanșează procedura judiciară. Cererile accesorii sunt acelea care depind de cererile principale iar cererile incidentale sunt acelea care au o existență de sine stătătoare, însă sunt formulate într-un proces deja început.
Este real că unele cereri pot fi formulate numai pe cale principală după cum sunt cereri care pot fi formulate numai pe cale accesorie.
Cererea de plată a dobânzii moratorii pentru neplata la termen (scadență) a unei sume de bani poate face obiectul fie a unei cereri accesorii cererii principale ce vizează recunoașterea sumei purtătoare de dobânzi, fie pe cale principală dacă suma de bani putătoare de dobânzi nu mai are caracter litigios (fie este recunoscută voluntar de către creditor, fie a fost irevocabil tranșată printr-o hotărâre judecătorească în urma unui litigiu).
Așa fiind, cererea de acordare a dobânzilor moratorii formulată pe cale principală, ulterior unui litigiu tranșat irevocabil prin care s-a soluționat cererea cu privire la suma purtătoare de dobândă, este admisibilă.
în speță, reclamanta recurentă a formulat inițial o cerere de obligare/restituire a pârâtei la plata unei sume de bani ce a fost anterior încasată cu titlu de taxă pe poluare și a solicitat și plata dobânzii în materie fiscală.
După tranșarea irevocabil a litigiului prin decizia Curți de A. C. s-a decis că pârâta datorează suma de 3120 lei pe care a fost obligată să o restituie iar în ce privește capătul accesoriu al dobânzii fiscale, acesta a fost respins irevocabil ca fiind neîntemeiat.
Reiterarea pe cale principală a cererii privind acordarea dobânzilor fiscale ori în subsidiar a celor legale, de drept comun, nu pune și nici nu poate pune problema inadmisibilității ci eventual a excepției autorității de lucru judecat.
Cât privește excepția autorității de lucru judecat, se reține că sub aspectul capătului principal de cerere privind dobânda în materie fiscală se poate pune problema existenței autorității de lucru judecat.
Cu toate acestea, în ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, privitor la acordarea dobânzii legale fundamentată în drept nu pe prevederile Codului de procedură fiscală ci pe prevederile dreptului comun, recte OG nr.
9/2000, nu există nicio hotărâre pronunțată de instanță privind soluționarea între aceleași părți a unei atari cereri.
Din această perspectivă, această cerere este admisibilă, contrar a ceea ce a reținut instanța de fond.
Se constată că instanța de fond, pare a accepta că cererea de acordare a dobânzilor legale la suma de 3120 lei este admisibilă de vreme ce s-a pronunțat și în fond asupra ei statuând în considerente că o atare cerere este nefondată.
Astfel, s-a reținut că nu suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale ori contractuale a autorității administrativ-fiscale ci a restituirii unei taxe fiscale nedatorate, sumă achitată de plătitorul de taxă, și care nu este purtătoare de dobândă legală conform OG nr. 9/2000 ci numai de dobândă fiscală.
Cu privire la acest aspect, Curtea a menționat încă în decizia nr. 1455 din 28 mai 2010 pronunțată de Curtea de A. C. în dos. nr._ cu ocazia soluționării capătului de cerere privind acordarea dobânzii în materie fiscală care este raționamentul pentru care o atare cerere nu poate fi admisă.
Este real că nefiind investită nu s-a putut pronunța în fond pe cererea de acordare a dobânzilor care are drept temei dreptul comun, recte OG nr. 9/2000, incident în speță conform principiului de drept consacrat de adagiul tempus regit actum.
Cu toate acestea, Curtea în nenumărate rânduri a statuat asupra principiilor de reparație în ipoteza incidență în speță.
Astfel, după ce s-a statuat că reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, Curtea s-a preocupat să deceleze dacă suma de restituit este purtătoare de dobânzi sau oricum care sunt principiile de reparație în materie, în acest scop s-a făcut apel la jurisprudența CJUE.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat (art. 110 din TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Jksf I/S contre Ministere danois des impots et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Akos Nădasdi și Ilona Nemeth parag. 61-70).
Prin urmare dreptul la despăgubire completă în ipoteza restituirii taxelor încasate cu încălcarea normelor dreptului UE este recunoscut pe cale jurisprudențială de CJUE iar acesta se va aplica și concretiza potrivit dreptului intern, național. La aceste considerații se mai rețin următoarele:
Prin Hotărârea Fracovich, Curtea a statuat ca statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii, in speța de fata, prin încălcarea art. 110 TFUE. Mai apoi, prin Hotărârea Brasserie du Pecheur, Curtea a hotărât ca repararea prejudiciilor trebuie sa fie adaptata prejudiciului suferit si sa asigure o protecție efectiva a dreptului încălcat. Tot astfel, prin Hotărârea Metallgesellschaft, referindu-se la impozitele percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, Curtea a stabilit ca statul este obligat sa restituie acest impozit si ca dreptul la rambursare reprezintă consecința si completarea drepturilor conferite particularilor de dreptul Uniunii, în plus, prin aceeași hotărâre, Curtea a stabilit ca particularul are dreptul și la restituirea sumelor plătite statului sau reținute de stat in legătura cu acel
impozit. Dintre aceste sume, Curtea a precizat ca particularul are dreptul la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin indisponibilizarea sumelor de bani (a impozitului), făcând referire la situația particulara din speța care viza perceperea prematura a unui impozit, adică mai devreme decât data scadentei lui.
Prin Hotărârea Littlewoods Retail, Curtea a reținut ca principiul de mai sus implica obligația statelor de a plați dobânzi pentru indisponibilizarea sumei.
Curtea a reținut ca fiecare stat membru este liber sa stabilească condițiile de restituire a dobânzilor, în special rata si modul de calcul, dar sa respecte doua principii: principiul echivalentei respectiv sa nu se impună condiții mai grele decât cele impuse pentru solicitări similare întemeiate insa pe încălcări ale dreptului intern și principiul efectivității adică sa nu facă imposibila exercitarea dreptului Uniunii sau excesiv de dificila. Acest ultim principiu implica de asemenea, ca normele interne reparatorii, (privind dobânzile în cazul de fata) sa nu aibă ca efect privarea persoanei de o despăgubire adecvata pentru prejudiciul suferit prin indisponibilizarea impozitului.
De vreme ce Curtea tranșat irevocabil faptul că între părți nu se poate admite o cerere de acordare a dobânzilor în materie fiscală problema acordării dobânzilor legale devine incidență sub aspectul principiilor și argumentelor mai sus expuse.
Conform art. din OG nr. 9/2000, aplicabilă tempus regit actum, la speță, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală așa cum este determinată de art. 3 alin . 3-6 din actul normativ precitat.
Curtea mai reține cu titlu de principiu că dobânda legală trebuie să fie calculată de la momentul încasării sumei de restituit. Și este așa, deoarece indisponibilizarea sumei este continua, si începe din ziua perceperii/plății impozitului si se finalizează în ziua rambursării acestuia către contribuabil. Altfel spus, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea greșită a normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
A admite în sens contrar, s-ar eluda însăși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu
încălcarea prevederilor tratatelor, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și . îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite ^inclusiv daune pentru pierderile suferite.
Prin urmare considera că recursul formulat este întemeiat si in consecința solicita să se dispună modificarea Sentinței civile nr. 6018/_
, pronunțată în dosar nr._ de către Tribunalul Sălaj ca netemeinica si nelegala sa oblige se constate ca A. F. P. a O. Ș. S.
la restituirea si a dobânzii legale pentru suma de 3120.00 lei de la data plați si pana la restituirea ei in totalitate cu cheltuieli de judecata de 65.7 lei.
In drept, - art. 304 al. 6, 7, 8 si 9 sau 304 alin. 1 din Codul de procedura Civila si in considerarea dispozițiilor art. 304/1, art. 110 din Tratatul Uniunii Europene, art. 148 Constituția României,
În cauză, a depus întâmpinare intimatul/a reclamant/a,
prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
A reținut, prima instanță, în esență că cererea de acordare a dobânzii este inadmisibilă, asupra acesteia pronunțându-se Curtea de A. C. prin decizia civilă nr. 3506/2011.
Contrar celor reținute de către instanța de fond, Curtea constată că prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Sălaj, reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare, împreună cu dobânda legală în materie fiscală.
Cererea acestuia a fost respinsă prin sentința civilă nr. 872/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, împotriva acestei sentințe reclamantul declarând recurs. În cadrul recursului, reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale în materie civilă.
Prin decizia civilă nr. 3506/2011, Curtea de A. C. a admis recursul reclamantului, dispunând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în parte a cererii formulate, doar cu privire la restituirea taxei de poluare achitate. În ceea ce privește solicitarea reclamantului, făcută în recurs, de a i se acorda dobânda legală în materie civilă, aceasta nu a fost soluționată în fond, tocmai pentru considerentul că a fost făcută direct în calea de atac a recursului.
Prin urmare, Curtea constată că asupra cererii de acordare a dobânzii legale în materie civilă nu s-a pronunțat nici o instanță, cererea formulată de reclamant pe această cale fiind admisibilă.
Pe fondul acesteia, Curtea constată următoarele:
Este de principiu că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluția cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără
temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Prin urmare, Curtea constată că cererea reclamantului de acordare a dobânzii legale în materie civilă este pe deplin justificată, recursul formulat fiind întemeiat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, o va admite și va dispune în consecință.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, intimata
A. F. P. a mun. Z. va fi obligată la plata, în favoarea recurentului, a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea pe fond și în recurs a cererii, respectiv contravaloarea taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către reclamantul G. M. I. împotriva sentinței civile nr. 6018/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta A. F. P.
Z. .
Obligă pârâta să restituie reclamantului dobânda legală în materie civilă aferentă sumei de 3120 lei achitată cu titlu de taxă de poluare de la data plății,_ și până la restituirea efectivă.
Obligă intimata la plata în favoarea recurentului G. M. I. suma de 59,1 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. D. R. -R. D. L. U.
GREFIER
M. T.
Red.MD/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: R.M.P.
