Decizia civilă nr. 11052/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 11052/2013
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător A. M. I.
Judecător A. M. C. Grefier M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. | F. P. C. | |
-N. | împotriva sentinței civile nr. 2304 din _ | pronunțată în dosarul |
nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamantul P. M.
, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. . 2304 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis cererea formulată de reclamantul P. M. -I.
, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C. -N. .
A fost obligată pârâta A. F. P. C. -N. să restituie reclamantului suma de 5053 lei încasată de la acesta cu titlu de taxă de poluare, dobânda legală la această sumă începând cu data de emiterii chitanței seria TS8 nr.4008344/_ până la data restituirii efective a sumei datorate, precum și suma de 1039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat în anul 2012 un autoturism marca VW Pasat care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania. În vederea înmatriculării în România a autoturismului menționat, reclamantul a fost obligat să achite suma de 5053 lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. a Mun. C. -N. în data de_ .
Analizând actul normativ incident, respectiv prin Legea nr. 9/2012, tribunalul a reținut că taxa instituită prin această lege contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate.
Astfel, conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F.
P. A M. C. -N.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar solicită modificarea sentinței, respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că critică pe care înțelege să o aducă sentinței atacate este legată de cuantumul ridicat al cheltuielilor de judecată acordate în sumă de 1039,3 lei constând în onorariu avocațial prin raportare atât la suma dispusă a se restitui, cât și la practica
instanțelor în această materie fiind de notorietate că acțiunile de acest gen se formulează după același tipar, fără munca de concepție.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Așa cum a reținut instanța de fond, raportat la O.U.G. nr. 50/2008, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C 402/09 T. c. Statului Român prin M. F. ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că "articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională."; Această jurisprudență a fost reconfirmată și în cauza C-263/10 Nisipeanu c. Statului Român prin M.
F. ș.a..
Rezultă, așadar, că O.U.G. nr. 50/2008, în toate variantele sale, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Consacrarea și menținerea legislativă a unei discriminări a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România, în sensul jurisprudenței comunitare arătate, creează condiții suficiente și, deopotrivă, necesare pentru declararea ca incompatibilă a O.U.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, cu art.
110 T.F.U.E., cu consecința înlăturării de la aplicare a actului normativ național, așa cum în mod corect a dispus instanța de fond.
În consecință, taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii, la cererea acestuia, la care se adaugă, în compensație, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani, dobânda legală aferentă în condițiile dreptului comun, așa cum a reținut și instanța de fond.
Motivul de recurs privitor la cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi apreciat ca fiind întemeiat de către instanța de control judiciar.
În drept, potrivit art.274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
În speță, Curtea constată că recurenta este în culpă procesuală întrucât derularea prezentului litigiu decurge din refuzul organelor fiscale de a restitui taxa încasată în temeiul unor dispoziții neconforme.
Prin urmare, chiar dacă instanța de fond nu a reținut existența unei nelegalități în modul de calcul și stabilire a taxei încasate și a dispus restituirea sa reținând că legea în temeiul căreia a fost percepută nu este conformă legislației comunitare, refuzul organelor fiscale de a restitui la cererea reclamantului taxa percepută atrag răspunderea lor pentru cheltuielile ocazionate cu derularea litigiului ce are drept finalitate recuperarea taxei achitate.
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.274 C.proc.civ. obligând pârâta căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, susținerile contrare fiind nefondate.
Curtea reține însă că și aplicarea 274 alin 3. C.proc.civ. a fost corect realizată de prima instanță, recursul fiind nefondat și în ceea ce privește acest aspect, întrucât au fost avute în vedere munca depusă, miza procesului, obiectul acestuia, în raport de care s-a apreciat că suma de 1000 de lei cu titlu de onorariu avocațial apare ca justificată.
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta A. | F. P. C. - | |
N. | împotriva sentinței civile nr. 2304 din _ | pronunțată în dosarul |
nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | SA M. | I. | A. M. | C. |
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: B.G.Z.
GREFIER
M. N.
