Decizia civilă nr. 11243/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTR. IV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILE Nr. 11243/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta R. A. ȘI DE pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A.
F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 190 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu reclamantul R. A.
, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamanta R. A. este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar in valoare de 1,5 lei.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 190 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M., a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta
R. A. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., A.
F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. B. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Curtea de la Luxemburg a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński, punctul 28 și Krawczyński, punctul 30).
Un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 110 TFUE decât dacă este instituit și organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât
produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński,, punctul 40, Ordonanța din 10 decembrie 2007, Kawala, C-134/07, Rep., p. I-10703, punctul 29 și Hotărârea Krawczyński, punctul 32).
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie de import, Curtea a considerat că art. 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C- 387/01, Rec., p.I-4981, punctul 66).
Conform unei jurisprudențe consacrate a CJCE, există o încălcare a articolului 110 primul paragraf TFUE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, Rec., p. I-1327, punctul 21, Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, Rec., p. I-4981, punctul 67, Hotărârea Brzeziński, punctul 29, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/Grecia, C-74/06, Rep., p. I-7585, punctul 25).
Reclamanta, nu a înțeles să depună la dosarul cauzei certificatul de înmatriculare tradus, pentru a face dovada înmatriculării acestuia într-un stat al Uniunii Europene.
Rezultă că articolul 110 TFUE (ex art. 90 CE) nu este aplicabil speței, acțiunea promovată de reclamant fiind neîntemeiată.
Căzând în pretenții reclamanta nu are dreptul la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R. A.
solicitând admiterea recursului, și modificarea sentinței civile nr. 190/_ pronunțată în dosar nr._, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată,
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 al.7, 8 și 9 sau 304 al. 1 din Codul de procedură civilă.
În motivare s-a arătat că taxa a fost încasata în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire
În drept, își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 110 din Tratatul Uniunii Europene, art. 148 Constituția României, art. 117, 120
si 124 C.proc.fisc.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G.
A F. P. | A JUDEȚULUI M. | în nume propriu și pentru | |
ADMINISTRAȚIEI F. | P. B. | M. | , prin care se solicită admiterea |
acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata
taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
1.
În ce privește recursul declarat de pârâta D. G. a F. P.
M. în nume propriu și în numele A. F. P. B. M., Curtea a pus în discuție, față de cadrul procesual deschis în fața instanței de fond și în raport de soluția pronunțată de aceasta, excepția lipsei de interes a recurentei în promovarea prezentului recurs, care a câștigat la fond prin respingerea acțiunii.
Calitatea de parte la judecata ce s-a finalizat cu hotărârea recurată nu este în sine suficientă pentru exercitarea recursului, ci trebuie îndeplinite și celelalte condiții referitoare la exercițiul dreptului la acțiune: interesul și capacitatea procesuală.
În lipsa unei atari manifestări de voință din partea reclamantului, Curtea nu consideră oportun și eficace a analiza motivele de recurs ce se circumscriu soluției date excepțiilor procesuale, reținând că într-o astfel de ipoteză recurenta nu ar putea obține nici un folos practic în dovedirea netemeiniciei pretențiilor formulate de reclamant.
Așa fiind, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. să respingă ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1190 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. .
2..
Cât privește recursul declarat de reclamantă Curtea are în vedere că statuarea de principiu a instanței de fond conform căreia pentru justificarea cererii de restituire a taxei pe poluare este necesar să se facă dovada, între altele, a achiziției intracomunitare a autovehiculului este corectă.
Și este așa, deoarece restituirea taxei se impune urmând jurisprudența de aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 110 parag. 1 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene în cauzele Tatu și Nisipeanu.
În acest sens, taxa pe poluare nu poate fi restituită decât dacă se face dovada achiziției intracomunitare a unui autovehicul folosit. Probele relevante în acest sens sunt: actul de achiziție al autovehiculului din unul dintre statele membre ale UE sau SEE (AELS), certificatul de înmatricularea al autovehiculul emis de țara din care s-a achiziționat autovehiculul pentru a se proba că la data achiziționării acesta este folosit, dovada plății taxei pe poluare, dovada modului de calcul, dovada demersurilor reclamantului că acesta a cerut în prealabil restituirea taxei pe poluare de la organul fiscal, dovada primei înmatriculări a autovehiculului în România spre a se vedea că taxa a fost utilizată la prima înmatriculare.
Analizând probatoriul cauzei care a fost completat cu înscrisuri în faza de recurs, Curtea reține că auto marca FORD, tip FOCUS, categ auto M 1, cu nr. de identificare_ CD54S23188, nr. de înmatriculare MM - 08 - VHA achiziționat din Republica Federală Germană înmatriculat pentru prima dată în_ . Pentru înmatricularea în România a acestui autovehicul pârâta AFP B. M. a emis decizia de calcul nr. 28071 din_ prin care a stabilit suma de 2038 lei cu titlu de taxă pe poluare aceasta fiind apoi încasată prin chitanța seria TS8 nr. 2676401 din_ emisă de Trezoreria municipiului B. M. .
Din cele ce precedă, rezultă că această achiziție a fost pe deplin probată și că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege și admise unanim de practica judiciară pentru care reclamantul să fie îndreptățit la restituirea sumei plătită cu titlu de taxă pe poluare.
Curtea mai reține că auto marca FORD, tip FOCUS, categ auto M 1, cu nr. de identificare_ CD54S23188, nr. de înmatriculare MM - 08 - VHA a fost înmatriculat pentru prima dată la data de_ . Pentru înmatricularea în România a acestui autovehicul pârâta AFP B. M. a emis decizia de calcul nr. 28071 din_ prin care a stabilit suma de 2038 lei cu titlu de taxă pe poluare aceasta fiind apoi încasată prin chitanța seria TS8 nr. 2676401 din_ emisă de Trezoreria municipiului B. M. .
Contrar a ceea ce a susținut instanța de fond, acest autovehicul a fost achiziționat din Germania cu factura (Kaufvertrag) emisă la data de_ .
Prin urmare și pentru acest autovehicul s-au produs probe din care rezultă achiziția acestuia de pe piața intracomunitară.
Curtea reține că este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din TFUE produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător al ordinii juridice a UE, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art.
110 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Referitor la excepția inadmisibilității
, derivată din neexercitarea de către reclamant a procedurii administrative prealabile reglementată de art. 205 și următoarele din O.G. 93/2003, excepție invocată in fața instanței de fond de pârâtele, Curtea a reținut următoarele:
Aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizată mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român
prin M. | F. | și Economiei, D. G. | a F. | P. | Sibiu, A. | |
F. | P. | Sibiu, A. | F. pentru M. și M. | M. lui. |
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantei iar actul administrativ fiscal anterior enunțat este total lipsit de temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 Tatu împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
În acest context instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală își găsește rațiunea și justificarea în condițiile în care există o minimă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal. În cazul concret analizat, subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României, actul administrativ fiscal în baza căruia taxa a fost percepută este lipsit de orice suport normativ prin efectul deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene, așa încât nu există nici o îndoială cu privire la nelegalitatea acestuia, dispărând cu efect retroactiv temeiul legal în baza căruia actul administrativ a fost emis.
Prin maniera și contextul în care este invocată, procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură Fiscală este pe deplin denaturată de la scopul său legal și firesc. Astfel, această
procedura nu mai este privită de către organul fiscal ca o modalitate în sprijinul
contribuabilului prin care se oferă șansa administrației să -și revoce actul
administrativ fiscal nelegal total sau parțial ci este invocată ca o barieră în calea
restituirii unei taxe percepută cu încăl carea dreptului comunitar, taxă care ar
trebuie restituită din oficiu de către organul administrației care a perceput -o
subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României
.
Procedura administrativă este justificată din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări.
În același timp, procedura prealabilă are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă.
Curtea admite că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, instanța apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat, având ca unic efect blocarea posibilității contribuabilului de a-și recupera taxa percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O.U.G. 50/2008, constată faptul ca achitarea sumei în litigiu a avut loc sub imperiul ultimei forme a taxei pe poluare, la data de_ .
Compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 (ulterior pronunțării prezentei decizii) de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M. M. lui amintit[ ]n precedent.
Nu în ultimul rând, Curtea are în vedere și recenta hotărâre pronunțată de aceeași instanță de la Luxembourg care a întărit practic soluția din prima hotărâre citată.
Astfel, prin hotărâre pronunțată la data de 7 iulie 2011 în cauza Iulian Nisipeanu vs. D. Gorj, A. Târgu Cărbunești și A. F. pentru M. nr.
C-263/10, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Spre deosebire de hotărârea pronunțată în cauza Tatu, în cauza Nisipeanu s- au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2010, situație care este incidentă și în speța de față.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de Apel și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aferentă anului 2009 în materia taxei de poluare aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială, avută în vedere de către
C.J.U.E. la pronunțarea deciziei în speța Tatu. Și este așa, deoarece raționamentul C.J.U.E. din cauza Tatu este pe deplin valid și aplicabil și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 50/2008.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 50/2008 în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului Uniunii, respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din
Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Suplimentar, Curtea are în vedere că prin decizia pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-565/11 M. Irimie împotriva Administrației F. P. Sibiu, Administrației F. pentru M., instanța de jurisdicție unională a decis că: "Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.";
Așa fiind, acordarea dobânzii fiscale începând cu data încasării taxei nu este posibilă având în vedere normele fiscale de procedură interne, astfel încât potrivit principiului autonomiei procedurale și cel al justei reparații, Curtea va aplica principiul general de reparație a prejudiciului din dreptul comun.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează să rețină că recursul declarat de reclamant este fondat și ca urmare în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în speță prin efectul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, va fi admis și ca o consecință va anula decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 28071/_, și vor fi obligate pârâtele să restituie în solidar suma de 2.038 lei cu titlu de taxă pe poluare încasată cu chitanța seria TS8 nr. 2576401/_ și dobânda legală calculată de la data încasării până la data restituirii efective a sumei în debit.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta D. G. a F.
P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 190 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M.
Admite recursul declarat de reclamantul RAȚ A. împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în sensul că: admite acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților: pârâta D. G. a F. P. M., A.
P. B. M. și A. F. pentru M. B. și ca o consecință: anulează decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 28071/_, obligă pârâtele să restituie în solidar suma de 2.038 lei cu titlu de taxă pe poluare încasată cu chitanța seria TS8 nr. 2576401/_ și dobânda legală calculată de la data încasării până la data restituirii efective a sumei în debit.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
-R. D.
JUDECĂTOR,
U.
JUDECĂTOR,
D.
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. A. S.
