Decizia civilă nr. 11387/2013. Contencios. Obligația de a face

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR.11387/2013

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.

M. H. GREFIER: M. V. -G.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurentul- reclamant C. LOCAL T. împotriva sentinței civile nr.506 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul- pârât S. V., având ca obiect obligația de a face reziliere contract.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că părțile litigante au depus concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 506 din 12 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a respins ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. Local T., cu sediul în loc. T., str. P., nr. 774B, jud. Bistrița Năsăud, împotriva pârâtului S.

V.

, cu dom. în loc. T.

, str. N., nr.517, jud. Bistrița Năsăud.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 2.232 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la acea instanță sub nr. de mai sus ca urmare a declinării competenței materiale de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 386/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, reclamantul C. Local T. a chemat în judecată pe pârâtul S. V., solicitând instanței ca în urma probelor ce se vor administra să se pronunțe o sentință prin care să se constate rezilierea contractului de închiriere nr. 2477 încheiat la data de_ între reclamant în calitate de locator și pârât în calitate de locatar, având ca obiect ½ părți din trupul de pășune muntele Bătrâna.

În fapt, reclamatul a arătat că a încheiat în anul 2008 un contract de închiriere cu pârâtul pentru ½ părți din trupul de pășune adjudecat la licitație publică pentru un termen de 6 ani și 6 luni, iar pârâtul nu a respectat clauzele

contractuale prevăzute în contractul de închiriere și caietul de sarcini, motiv pentru care reclamantul a denunțat în mod unilateral contractul încheiat.

Reclamantul a arătat că rezilierea contractului se impune deoarece pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a declara toate animalele pe care le are la pășunat și de a întocmi tabele cu efectivele și proprietarii de animale mari și ovine, nu și-a îndeplinit obligația să scoată la pășunat, cu prioritate, animale ale cetățenilor din comună și de a asigura pășunatul la capacitatea muntelui, nu și-a îndeplinit obligația de a asigura curățirea pășunilor și întreținerea dotărilor existente, nu și-a îndeplinit responsabilitățile de mediu.

Reclamantul a arătat că un alt motiv de reziliere îl reprezintă folosirea necorespunzătoare a fondurilor europene destinate întreținerii și îmbunătățirii pajiștilor alpine, precum și folosirea acestor fonduri în interes personal, interesul general local la comunei impunând rezilierea contractului și închirierea pășunilor către Asociațiile Crescătorilor de Taurine și Ovine constituite dintr-un număr mare de cetățeni.

În drept, au fost invocat dispozițiile art. 1020 și 1410 și urm. cod civil .

Pârâtul a formulat întâmpinare (f.32-36) prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a primarului com. T., deoarece lipsește hotărârea C. ui local T. de împuternicire a primarului pentru promovarea acțiunii civile privind rezilierea contractului de închiriere, iar pe fond acțiunea este nefondată deoarece interesul local constând în obținerea subvențiilor de către mai mulți locuitori membri ai asociațiilor crescătorilor de taurine și ovine există și la data organizării licitației publice, interes ce nu a apărut ulterior .

Pârâtul a arătat că prin Hotărârea nr.30/_ C. local T. a reziliat toate cele 13 contracte de reziliere a pășunilor alpine, hotărâre ce a fost atacată în contencios de către pârât, motiv pentru care reclamantul a început să-și preconstituie probe, respectiv a întocmit proces-verbal în lipsa pârâtului și a solicitat APIA să nu-i acorde subvenții pentru anul 2010

Pârâtul a arătat că în urma controalelor efectuate în cursul anului 2009 nu s-au găsit animale care să nu fie cuprinse în tabele, animalele din stână au fost cu prioritate ale cetățenilor din comună, iar încărcătura de animale pe munte a fost conform caietului de sarcini.

În continuare, pârâtul a arătat că pășunea închiriată este într-o arie protejată, iar reclamantul, în calitate de proprietar al pășunii avea obligația de a solicita avizul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, Administrația Parcului Național Munții Rodnei R.A. pentru efectuarea lucrărilor ce se pot efectua în ariile protejate, de a comunica harta cu zonele de reabilitat, de a specifica exact căile de acces etc., însă reclamantul nu a efectuat nici un demers.

În final, pârâtul a arătat că a solicitat instituției abilitate să comunice lucrările care pot fi executate în ariile protejate și a executat toate lucrările specificate în răspunsul comunicat de această instituție.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor audiați, instanța de fond a reținut următoarele:

Asupra excepției lipsei calității de reprezentant

invocată de pârât (aceasta fiind eronat intitulată de pârât în cadrul întâmpinării depuse la fila 32 în dosarul Judecătoriei Năsăud ca fiind lipsa calității procesuale active, din moment ce motivele invocate în susținerea acesteia vizează lipsa legitimării Primarului comunei T. să reprezinte reclamantul C. Local al comunei T. ), tribunalul s-a pronunțat în ședința publică din_ în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, pentru motivele consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, motiv pentru care acestea nu vor mai fi reluate în considerentele prezentei hotărâri.

Pe fondul cauzei

, s-a reținut că la data de_, între reclamantul C. Local al comunei T., reprezentant prin primarul comunei, și pârâtul S. V.

, s-a încheiat contractul de închiriere înregistrat la Primăria comunei T. sub nr. 2477 (f. 5 - 10 dosar), având ca obiect "cedarea-preluarea, în închiriere"; a ½-a parte a Trupului de pășune muntele "Bătrâna";, durata contractului fiind de 6 ani și 7 luni începând de la data semnării acestuia -_ - și până la data de _

.

Potrivit art. 2.2 lit. b din contract, caietul de sarcini privind închirierea pășunilor alpine (f. 11-15 dosar judecătorie) face parte integrantă din contract.

Încheierea contractului sus menționat este consecința adoptării de către

C. Local al comunei T. a Hotărârii nr. 16/_ (f.18, 19 dosar) prin care se aprobă scoaterea la licitație a pășunilor alpine și a loturilor zootehnice aparținând comunei T., precum și încărcătura pe fiecare munte, taxa pe animal și prețul de pornire al licitației conform anexei nr. 1 (f.21), în exercitarea prerogativelor conferite acestei autorități deliberative a administrației publice locale de prevederile art. 36 alin. 2 lit. c și alin. 5 lit. a din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 rep.

Această hotărâre a fost modificată prin HCL nr. 24/_ (f.23, 24), în sensul că perioada închirierii a fost stabilită la cel puțin 6 ani consecutiv, cu drept de prelungire în favoarea aceluiași grup de agricultori sau acelorași persoane fizice, dacă au fost respectate clauzele speciale cu privire la întreținerea și exploatarea rațională a acestora.

În preambulul hotărârilor anterior menționate s-a făcut trimitere, ca temei juridic al aprobării organizării licitației, la prevederile art.15 din Legea muntelui nr. 347/2004, text legal care, în forma legii anterior republicării, prevedea că atribuirea în folosință a pășunilor din zona montană, aflate în administrarea consiliilor locale, se face prin contract pentru cel puțin 6 ani consecutivi, cu drept de prelungire, aceluiași grup de agricultori sau acelorași persoane fizice (text legal introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2008), fără a se specifica natura juridică a contractului la care face trimitere, sens în care, pârâtul în cauză a procedat la atribuirea pășunii sub forma închirierii, temeiul de drept al încheierii regăsindu-se (cu raportare la momentul intervenirii acordului de voință) în prevederile art. art. 14 - 16 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică coroborate cu art. 123 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 rep..

Dispozițiile citate se regăsesc și în forma în vigoare a legii muntelui, după republicare, în cuprinsul art. 10.

În ceea ce privește regimul juridic al terenului - pășune alpină - obiect al contractului de închiriere, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 102 - 104 dosar judecătorie, acesta face parte din domeniul public al comunei T., menționat la poziția 9 din anexa nr. 54 la HG nr. 905/2002 publicată în M.O. nr. 647 bis din_ privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei T. .

Așadar, reprezentând un instrument juridic de punere în valoare a bunurilor din proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale, contractul de atribuire în folosință a pășunii încheiat sub forma contractului de închiriere prin licitație publică, întrunește caracteristicile unui contract administrativ, asimilat actului administrativ conform prevederilor art. art. 2 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ("sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică";), cererea de constatare a rezilierii acestuia făcând obiectul jurisdicției contenciosului administrativ, potrivit art. 8 alin. 2 din aceeași lege.

Reclamantul invocă în justificarea rezilierii unilaterale a contractului nr. 2477/2008, pe de o parte, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârât cu consecința aplicării clauzei contractuale inserate la art. 9.1 lit. c, iar pe de altă parte, existența unui interes local care impune denunțarea unilaterală a contractului conform art. 9.1 lit. b din același contract.

Tribunalul a constatat că, în ceea ce privește primul caz de reziliere unilaterală invocat de reclamant, manifestarea de voință a autorității administrației publice locale în sensul încetării contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de pârâtul chiriaș, s-a materializat inițial în HCL nr. 30/_ (a cărei legalitate a fost supusă controlului instanței de contencios administrativ în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, atașat ca urmare a cererii pârâtului în ședința publică din_ ), hotărâre prin care, la art. 1, se aprobă rezilierea, în mod unilateral, a unui număr de 13 contracte de închiriere a pășunilor alpine, printre care se regăsește și contractul nr. 2477/2008 încheiat cu pârâtul S. V., pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale prevăzute la capitolul V pct. 5.5 și 5.7, precum și a celor prevăzute în caietele de sarcini, privitoare la: declararea tuturor animalelor și înscrierea acestora în tabele cu efectivele de animale, scoaterea la pășunat cu prioritate a animalelor proprietatea comunei T. și asigurarea pășunatului la capacitate, nerespectarea clauzelor speciale în ce privește sumele încasate în baza OUG nr. 125/2006, fără acordul C. ui Local

1. .

   Imediat după adoptarea hotărârii mai sus menționate, respectiv la data de_, același consiliu local a adoptat alte două hotărâri - 31 și 32 - privind asocierea C. ui Local T. cu Asociația Crescătorilor de ovine și caprine Bichigiu, respectiv cu Asociația de taurine T., prin darea în folosință, cu titlu gratuit, a pășunilor alpine, proprietatea comunei T., pe baza unui contract de comodat, în vederea accesării de fonduri pentru îmbunătățirea calității pășunilor alpine (hotărâri anulate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, prin sentința civilă nr.723/CA/2011, irevocabilă prin neexercitarea căii de atac).

   În privința HCL nr.30/2010, de reziliere unilaterală a contractelor, în cadrul sentinței civile nr. 348/CA/2011 pronunțată în cadrul dosarului nr._ în care au fost conexate acțiunile în contencios administrativ formulate de titularii contractelor reziliate și printre care se numără și pârâtul din prezenta cauză, hotărâre judecătorească de asemenea nerecurată, s-a dispus anularea hotărârii ca fiind nelegală, reținându-se în considerentele acesteia, printre alte aspecte, și faptul că inserarea în contract a cazului de încetare a acestuia prin reziliere unilaterală ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale reprezintă un pact comisoriu de grad II, clauză ce îndreptățește autoritatea publică a-și manifesta voința privind rezilierea unilaterală, însă efectul reziliere nu se poate produce decât ca urmare a constatării de către instanța judecătorească a îndeplinirii condițiilor prevăzute de ipoteza art. IX pct. 9.1 lit. c din contract.

   Consecință a pronunțării acestei hotărâri judecătorești, C. Local al comunei T. a adoptat HCL nr.54 din_ (f. 5 dosar), prin care a împuternicit pe primarul comunei să promoveze în fața instanței judecătorești procedura de reziliere a contractelor de închiriere a pășunilor alpine aflate în proprietatea comunei, sens în care a fost emisă notificarea din_ privind denunțarea unilaterală a contractului (f. 4 dosar judecătorie), iar ulterior a fost formulată acțiunea judiciară ce face obiectul prezentului dosar, din extrasele de pe portalul instanțelor depuse la dosar (f. 143 - 155) rezultând că, deși în procesul deliberativ ce a precedat adoptarea HCL 30/2010, s-a constatat o pretinsă neîndeplinire a obligațiilor contractuale de către toți titularii celor 13 contracte de închiriere de pășuni alpine (aspect relevat și de conținutul

   procesului-verbal al ședinței ordinare din_ - f. 66 dosar judecătorie), acțiunile în vederea rezilierii a 10 dintre aceste contracte, înregistrate pe rolul Judecătoriei Năsăud, s-au finalizat prin renunțarea reclamantului Consiliu Local al Comunei T. la judecată, respectiv prin încheierea de tranzacții judiciare, singurele acțiuni cu privire la care s-a continuat exercitarea lor fiind cele îndreptate împotriva chiriașilor S. V. și R. Mihăilă, dispunându-se de către Judecătoria Năsăud declinarea soluționării acestora în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

   Sub acest aspect, teza susținută de reclamant, în sensul că actul procesual de dispoziție al C. ui local ar fi fost condiționat de cedarea, de către titularii contractelor de închiriere, a unei părți din suma obținută cu titlu de subvenții (în speță fiind vorba despre sumele plătite prin intermediul A.P.I.A. în cadrul schemelor de plăți acordate în condițiile reglementate de OUG nr. 125/2006), este confirmată de martorii R. Mihăilă și Ganea V., ale căror declarații se regăsesc la filele 48 și 73 dosar).

   Atât depozițiile celorlalți martori audiați în cauză (Scuturici Saveta, Pupeză Niculaie, Dobrincean Anchidim, consemnate la filele 49, 50, 55 dosar), cât și succesiunea adoptării de către C. local a hotărârilor la care s-a făcut referire în cele ce preced, precum și conținutul tabelelor nominale anexate cererii de chemare în judecată (f. 16 și urm. dosar judecătorie) relevă interesul manifestat de asociațiile de crescători de animale în a obține folosința pășunilor închiriate prin licitație publică de către persoane fizice, printre care se numără și cazul pârâtului S. V., precum și a autorității administrației publice locale în gestionarea și utilizarea fondurilor obținute prin implementarea de către APIA a schemelor de plăți directe pentru agricultură acordate din fonduri europene și din fondul bugetului național.

   1. În acest context, reclamantul consiliu local susține neîndeplinirea mai multor obligații stipulate în caietul de sarcini parte integrantă din contract (f. 11), în scopul justificării actului de reziliere unilaterală a contractului, instanța urmând a realiza în cele ce succed o analiză în concret a fiecărui aspect relevat în cererea de chemare în judecată.

      Astfel, relativ la pretinsa neîndeplinire a obligației menționate la pagina 3 alin. 3 din caietul de sarcini, vizând declararea tuturor animalelor și înscrierea în tabelele anexă cu efectivele și proprietarii de animale mari și ovine, tribunalul constată că, așa cum corect a subliniat pârâtul în cuprinsul întâmpinării formulate în cauză, sancțiunea neîndeplinirii obligației mai sus citate este reprezentată, așa cum se prevede în alin. 4 al paginii 3 din caietul de sarcini, de perceperea taxei de gloabă, fără coborârea animalelor din munte, pentru cele necuprinse în tabelul anexă și găsite în pășune în urma controalelor instituțiilor autorizate.

      Or, în atare condiții, dovada certă a neîndeplinirii obligației la care face trimitere reclamantul, ar impune a se atesta de către reclamant, căruia îi incumbă obligația de a-și dovedi susținerile conform. art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, perceperea taxei de gloabă în raport cu fiecare

      animal pentru care se verifică ipoteza textului citat, ceea ce în speță nu s-a probat.

      Totodată, din conținutul procesului-verbal al ședinței ordinare a consiliului local din_ (f. 66, 67), nu rezultă că, în ceea ce-l privește pe pârâtul S. V.

      , s-ar fi constatat neîndeplinirea vreunei obligații contractuale.

      Raportat la obligația curățirii pășunilor alpine și întreținerea dotărilor existente, de către deținătorii de animale din stânile organizate, prevăzută în alin. 9 al paginii 3 din caietul de sarcini, precum și aceea de a asigura pășunatul la capacitatea muntelui, precum și de a scoate la pășunat, cu prioritate, animalele

      proprietatea cetățenilor comunei T.

      (alin. 5 pag. 3 din caietul de sarcini), probele administrate la cererea reclamantului, analizate în coroborare cu probele administrate la cererea pârâtului, nu susțin teza neîndeplinirii, de către pârât, a menționatelor obligații.

      Astfel, nici unul dintre martorii audiați la cererea reclamantului, Scuturici Saveta (f. 49), Pupeză Niculaie (f.50), Pupeză Toader (f.72) și Dobrincean Anchidim (f. 55) nu cunosc situația concretă a derulării și modului de executare a contractului de închiriere încheiat cu pârâtul S. V., aproape toți relevând doar aspecte vizând nemulțumirea generală a cetățenilor comunei generată de utilizarea sumelor de bani obținute în cadrul schemelor de plăți directe, exclusiv în interesul personal al beneficiarilor plăților (categorie în care se încadrează și pârâtul).

      În susținerea tezei neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârât, reclamantul a înțeles să se prevaleze de înscrisuri reprezentând adrese emise către pârât, precum și procese-verbale de control.

      Analizând aceste înscrisuri în succesiunea lor cronologică, tribunalul a constatat că la data de _ , cu ocazia controlului efectuat în muntele Bătrâna de către o comisie desemnată de C. Local T., s-a constatat existența la pășunat a unei turme de ovine, precum și a mai multor bovine și cabaline aparținând beneficiarilor contractelor de închiriere - Bumbu G. și S. V. . Totodată, în procesul-verbal întocmit în urma controlului (f. 156) s-a menționat și faptul că la fața locului a fost identificat un saivan, o colibă veche, precum și o colibă nouă, edificată în anul 2009, împreună cu târla.

      Ulterior, în procesul-verbal de control din data de_ (f. 74) se consemnează faptul că pășunatul s-a realizat parțial (fără a se menționa care este măsura în care pășunatul nu a fost realizat), precum și acela al edificării unei colibe pentru ciobani.

      Un al treilea proces-verbal de control, depus la dosar, a fost încheiat în data de_ (în ziua imediat următoare celei în care s-a adoptat HCL nr. 30/2010 privind rezilierea unilaterală a celor 13 contracte de închiriere), în cuprinsul acestuia menționându-se, lapidar, că în perioada 2008 -2009 pârâtul nu a utiliza muntele pentru pășunat în scopul pentru care a încheiat contractul de închiriere; că nu a efectuat nici o lucrare de curățire (de pietre și buturugi) sau de întreținere a pășunii alpine; că nu s-au constatat lucrări de întreținere la drumurile de acces, poteci de acces și nu s-a prezentat nici un aviz al primăriei pentru lucrări sau reabilitări efectuate.

      Deși se specifică în mod expres faptul că procesul-verbal s-a încheiat cu ocazia controlului efectuat de comisia numită de C. Local T. în muntele Bătrâna în data de_, concluziile formulate vizează o stare de fapt generalizată, raportată la perioada a doi ani (2008-2009), însă fără a se face trimitere la alte constatări directe efectuate în perioada menționată și care să ateste existența neregulilor constatate, aspect de natură a acredita susținerea pârâtului în sensul că întocmirea acestui din urmă proces-verbal s-a efectuat pro causa. Mai mult, pretinsele constatări din cuprinsul acestuia contrazic chiar mențiunile (privind lucrările efectuate și desfășurarea activității de pășunat) consemnate în procesele verbale de control anterioare, mai sus prezentate.

      Lipsa suportului veridic al pretinselor constatări, ce îmbracă mai mult caracterul unor afirmații conclusive, este relevată de probatoriul cu înscrisuri administrat la cererea pârâtului, constând în corespondența purtată de acesta cu Administrația Parcului Național Munții Rodnei R.A. și în cadrul căreia, prin adresa nr. 923/_ (f. 91) a fost confirmată desfășurarea activității de pășunat în vara anului 2009 în muntele Bătrâna. Totodată, adresa nr. 244/CS/_ (f.

      97) atestă demersurile întreprinse de pârât în vederea obținerii avizului C. ui

      Științific al Administrației Parcului Național Munții Rodnei R.A. pentru amenajarea drumurilor de tractor existente (2 drumuri) pentru acces la stână cu căruța, în condițiile în care, așa cum rezultă din adresa emisă în atenția domnului primar al comunei T. (f. 96), pe raza parcului au fost impuse o serie de restricții prin legislația de mediu și a ariilor protejate, restricții ce au fost încălcate prin efectuarea unor lucrări de întreținere de către titularii contractelor de închiriere.

      Susținerile reclamantului în sensul că pârâtul ar fi subînchiriat pășunea apar ca nefondate, în cauză neexistând probe care să confirme această teză. Dimpotrivă, probele testimoniale relevă împrejurarea că această pășune a fost folosită de către pârâtul S. V., deținător al unui număr considerabil de animale (circa 300-400 ovine, 100 bovine, conform declarației martorului Pupeză Niculaie).

      Nu sunt lipsite cu totul de relevanță sub aspectul modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale de către pârât, rapoartele de inspecție efectuate cu privire la activitatea de creștere a animalelor de către pârât, efectuată în cursul anilor 2008, 2009 și 2010 (f. 98 - 130 dosar), precum și certificatele de conformitate eliberate de SC Ecoinspect SRL în temeiul prevederilor art. 29 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și 889/2008 și care atestă că activitățile operatorului (în speță pârâtul) îndeplinesc cerințele menționate în regulamentele menționate.

      În ceea ce privește obligația impusă în cuprinsul cauzelor speciale din caietul de sarcini, de a se utiliza sumele încasate în baza OUG nr. 125/2006 numai cu acordul proprietarului, respectiv acordul C. ui Local T. și numai în scopul pentru care au fost acordate, instanța constată că acestea contravin însăși conținutului reglementării actului normativ la care se face trimitere.

      Astfel, prin ordonanța menționată, ce instituie norme pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, se prevede la art. 4 alin. 2 că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) este instituția responsabilă pentru implementarea schemelor de plăți directe pentru agricultură, aceasta utilizând ca instrument de derulare și gestionare financiară (pentru gestionarea fondurilor destinate plăților directe în sectorul vegetal și pentru control) S. ul integrat de administrare și control (art. 4 alin. 3).

      Totodată, printre condițiile generale pe care solicitanții plăților trebuie să le îndeplinească se numără și aceea de a permite efectuarea controalelor de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sau de către alte organisme abilitate în acest sens (art. 7 lit. h din ordonanță).

      În speță, îndeplinirea de către pârât, în perioada anilor 2008, 2009, a condițiilor generale prevăzute la art. 7 este atestată de conținutul controalelor efectuate și a căror rapoarte au fost depuse la dosar de către pârât, precum și de împrejurarea că acesta a beneficiat de plăți directe în campaniile anilor 2008 și 2009, aspecte relevate în cuprinsul Notei privind concluziile rezultate în urma verificărilor efectuate în urma sesizării nr. 22204/_ efectuate de pârât (f. 135 și urm. dosar). În privința campaniilor aferente anilor 2010 și 2011, pârâtul nu a încasat sume de bani din plăți directe pentru suprafața ce face obiectul contractului de închiriere, având în vedere litigiile aflate pe rolul instanțelor cu privire la această suprafață.

      Necesitatea exprimării acordului proprietarului pășunii pentru modul de utilizare a sumelor încasate în temeiul OUG nr.125/2006 este lipsită de temei legal, în condițiile în care textul art. 6 din acest act normativ atribuie calitatea de beneficiar al plăților directe

      în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață persoanelor fizice și /sau persoanelor juridice care exploatează terenul agricol

      pentru care solicită plata (ca proprietari, arendași, concesionari, locatari sau alte asemenea), în speță fiind dată ipoteza legală a art. 5 alin. 3 lit. b din ordonanță, menționându-se totodată în mod expres, în conținutul alin. 2 al art. 6, că arendatorul, concedentul și /sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și /sau închiriat.

      De altfel, așa cum rezultă nu doar din conținutul reglementării OUG nr. 125/2006, dar și din expunerea de motive ce a stat la baza adoptării acesteia, schemele de plăți directe care se acordă în temeiul acesteia reprezintă forme de sprijin financiar acordat agricultorilor în vederea susținerii directe în cadrul politicii agricole conform regulamentelor CE menționate în preambulul ordonanței.

      Așadar, mențiunile care vizează cerința justificării modului de utilizare și gestionare a subvențiilor acordate de A.P.I.A., cuprinse în adresele 4855/_ și 1255/_ (f. 76 și 77 dosar) emise de Primăria comunei T. nu prezintă relevanță sub aspectul analizării îndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârât, aceste cerințe fiind impuse chiriașului cu încălcarea prevederilor legale ce reglementează regimul juridic și procedura acordării plăților directe.

      Se mai impune a se sublinia și faptul că neplata chiriei susținută de reclamant este o consecință directă a refuzului de a fi încasată de către reprezentanții Primăriei comunei T., exprimat în contextul demersurilor efectuate în vederea rezilierii contractului de închiriere încheiat cu pârâtul, împrejurare ce l-a determinat pe acesta să consemneze la o unitate bancară la dispoziția Primăria comunei T. suma de plată reprezentând c/v chirie, prin intermediul Executorului Judecătoresc Ilovan D. (f. 88, 89).

      Pârâtul a mai probat și faptul că, urmare a sesizării organelor de cercetare penală, a fost începută urmărirea penală, prin efectul pronunțării Judecătoriei Năsăud în dosarul nr._, împotriva primarului comunei T. - domnul M. Sever, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.penal (f. 146).

      Raportat la argumentele mai sus prezentate, constatând că probatoriul administrat în cauză nu susține teza neîndeplinirii culpabile, de către pârât, a obligațiilor asumate prin contractul de închiriere și caietul de sarcini, și că în cuprinsul acordului de voință exprimat de părțile contractante nu s-a convenit asupra unui pact comisoriu de grad III sau IV, care, operând o reziliere de plin drept a contractului, să limiteze, respectiv să excludă intervenția instanței în constatarea intervenirii cauzei de încetare a contractului (clauza inserată la art. IX pct. 9.1 lit. c îmbrăcând caracteristicile unui pact comisoriu de grad II, care permite instanței de judecată să constate că rezoluțiunea/rezilierea nu a avut loc), tribunalul urmează să respingă, ca nefondată, acțiunea reclamantului sub aspectul constatării rezilierii în temeiul art. IX pct. 9.1 lit. c din contract.

   2. Procedând la examinarea celui de-al doilea motiv de constatare a încetării contractului, invocat de reclamant, instanța constată că, în ceea ce privește ipoteza prevăzută la art. IX pct. 9.1 lit. b din contract

      , acesta este expresia aplicării principiul priorității interesului public și a preeminenței acestuia față de principiul libertății contractuale, consacrat de aliniatul 3 al art. 8 din Legea nr. 554/2004 ca regulă în soluționarea litigiilor vizând contractele administrative.

În ceea ce privește modul de redactare a clauzelor contractuale cuprinse în art. IX, vizând cazurile de încetare a contractului, tribunalul remarcă preluarea, în conținutul acestora, a prevederilor legale ce reglementează încetarea contractului de concesiune - textul art. 9.1 lit. a-e reprezentând o reproducere aproape fidelă a prevederilor art. 57 alin. 1 lit. a-e din OUG nr. 54/2006, cu mențiunea însă că, în privința cazului de denunțare unilaterală a contractului

impusă de existența unui interes național sau local (lit. b), nu s-a preluat și prevederea privind plata unei despăgubiri juste și prealabile.

Este de remarcat sub acest aspect și conținutul normelor legale în vigoare în prezent cu privire la reglementarea regimului punerii în valoare a pajiștilor aflate în domeniul public al comunelor, orașelor, respectiv municipiilor, respectiv cele ale OUG nr. 34/2013 (în categoria pajiștilor incluzându-se și pășunile alpine conform art. 1 alin. 3 din ordonanță), act normativ în care se prevede, la art. 9, că

"unitățile administrativ-teritoriale, prin primari, în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în RNE, încheie contracte de concesiune/închiriere, în condițiile legii";. Prin Ordinul nr. 407/2013 al M.A.D.R. pentru aprobarea contractelor-cadru de concesiune și închiriere a suprafețelor de pajiști aflate în domeniul public/privat al comunelor, orașelor, respectiv municipiilor, dat în aplicarea OUG nr. 34/2013, s-a reglementat modelul contractului -cadru de închiriere (cuprins în anexa 2 la ordin), care la art. 9 lit. d prevede cazul încetării acestuia "prin denunțare unilaterală de către locator, în baza documentelor oficiale, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina acestuia";.

La momentul încheierii contractului de închiriere ce face obiectul prezentei cauze, nu exista însă o reglementare legală care să impună un model al contractului-cadru de închiriere a pășunilor aflate în proprietate publică, astfel încât, omisiunea de a se prevedea acordarea unei despăgubiri pentru denunțarea unilaterală în ipoteza preeminenței interesului public nu poate fi analizată decât ca un argument pentru realizarea unui atente valorizări a circumstanțelor apte a se circumscrie unui interes public de natură a determina încetarea, înainte de expirarea termenului stipulat de părți și, în cazul de față, de prevederile legale în vigoare, a contractului de închiriere.

Așadar, această analiză pleacă de la teza interesului locuitorilor comunei în a exploata pajiștile alpine, susținută de reclamant, interes care, așa cum rezultă nu doar din declarațiile martorilor audiați în cauză, dar și din dezbaterile consemnate în procesul-verbal al ședinței de consiliu local din_ (f. 66 și urm. dosar judecătorie), se grefează pe nemulțumirea acestora generată de utilizarea sumele încasate ca urmare a plăților directe efectuate de A.P.I.A., în interesul personal al titularilor contractelor de închiriere (acesta fiind și cazul pârâtului din cauză).

Un interes similar, justificat pe considerentul necesității administrării în interesul cetățenilor comunei a fondurilor de la A.P.I.A., este manifestat și de către reclamantul C. Local al Comunei T., acesta rezultând neîndoios din conținutul hotărârilor de consiliu nr.31 și 32 din_, prin care s-a aprobat asocierea consiliului local cu Asociația Crescătorilor de ovine și caprine Bichigiu, respectiv cu Asociația de taurine T., prin darea în folosință, cu titlu gratuit, a pășunilor alpine, proprietatea comunei T., pe baza unui contract de comodat, în vederea accesării de fonduri pentru îmbunătățirea calității pășunilor alpine, precum și din titlul tabelelor nominale anexate cererii de chemare în judecată (f. 16 și urm.)

Or, în acest context, se impune a se menționa faptul că prin Ordinul comun al M. ui Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și al M. ui Administrației P. e nr. 226/2003, în forma în vigoare la epoca încheierii contractului și respectiv a denunțării unilaterale a acestuia, s-a aprobat strategia privind organizarea activității de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor la nivel național, pe termen mediu și lung, la punctul I din cuprinsul acesteia menționându-se într-adevăr că îmbunătățirea nivelului de producție și utilizare a pajiștilor reprezintă o activitate de interes național.

Pentru atingerea obiectivului fundamental pentru punerea în valoare a pajiștilor, menționat la art. III, s-au prevăzut la art. IV o serie de măsuri și acțiuni tehnice, precum și de amenajări pastorale, corelativ cu stabilirea, în cadrul art. VI din ordin, a responsabilităților pentru punerea în valoare a pajiștilor, relevante pentru prezenta cauză fiind cele menționate la pct. 2 în sarcina primarilor, consiliilor locale ale comunelor, respectiv municipiilor și care vizează: încheierea unui număr optim de contracte de pășunat, stabilirea nivelului tarifului de pășunat, a datei intrării și scoaterii animalelor de la pășunat, a organizării lucrărilor de întreținere a pajiștilor sub formă de prestații de către crescătorii de animale care le folosesc și au încheiat contracte de pășunat.

În privința punerii în aplicare a acestei din urmă prerogative, art. VI pct. 2 lit. f din ordinul menționat prevede că persoanele care nu vor executa prestația stabilită, indiferent de cauze, sunt obligate să plătească o contribuție în bani, corespunzătoare manoperei necesare.

Relevante sub aspectul examinat sunt și prevederile art. 17 din Legea nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor, în perioada de aplicare a acestui act normativ (în prezent abrogat prin intrarea în vigoare a OUG nr.34/2013), potrivit cu care "resursele financiare rezultate din administrarea pajiștilor proprietate publică sau privată a comunelor și a orașelor se administrează și se utilizează exclusiv pentru îndeplinirea competențelor și atribuțiilor care le revin pentru administrarea, organizarea și întreținerea acestora, în condițiile legii";,

Aceste prevederi se constituie în pârghii legale la îndemâna consiliului local, prin activitatea deliberativă specifică pe care o desfășoară, în vederea asigurării exploatării pășunilor alpine în concordanță cu interesul legitim public relevat de reglementările legale la care s-a făcut trimitere în conținutul prezentelor considerente.

În susținerea tezei potrivit căreia în cauză există un interes public local de natură a justifica denunțarea unilaterală a contractului s-a mai invocat și împiedicarea cetățenilor comunei de a folosi pășunile alpine, în speță a asociațiilor crescătorilor de animale constituite la nivel local, fără însă a se motiva de ce protejarea acestui interes ar fi fost ignorată încă de la bun început, cu ocazia încheierii contractelor de închiriere.

Concluzia bazată pe argumente logice ce se desprinde din ansamblul stării de fapt reținute în cauză este aceea că, în condițiile în care crescătorii de animale și asociațiile de crescători ce exprimă nemulțumiri nu au participat la licitația organizată de consiliu local, deși nu erau împiedicați în vreun fel, pretinsul interes local invocat se identifică cu interesul accesării sumelor acordate de APIA în cadrul schemelor de plăți directe. Or, însumarea intereselor private ale mai multor cetățeni ai comunei, chiar în condițiile în care acestea sunt legitime în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. p din Legea nr. 554/2004 (definit ca

"posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat";

), nu determină în sine, ca și consecință directă, nașterea unui interes public în accepțiunea prevederilor art. 2 alin. 1 lit. r din Legea contenciosului administrativ - în sensul de "interes care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competențelor autorităților publice";,

în condițiile specifice de reglementare a activității de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor mai sus relevate.

Principiul legalității este unul dintre principiile fundamentale ale administrației, consacrarea legalității ca dimensiune esențială a statului de drept regăsindu-se în art. 1 alin. 3 al Constituției care proclamă România ca stat de

drept și în alin. 5, potrivit cu care "respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.

Totodată, respectarea legii și egalitatea tuturor în fața legii (art. 16 din Constituție) sunt principii care guvernează activitatea tuturor autorităților publice și reprezintă o garanție a cetățenilor împotriva excesului de putere și arbitrariului administrației.

În măsura în care administrația dispune de puteri care îi permit să aducă atingere drepturilor și libertăților cetățenești (consiliilor locale în speță, prin plenitudinea de competență de care dispun, recunoscându-li-se, în mod corespunzător, și o largă putere discreționară), ea nu trebuie să uzeze de acestea decât în limita necesară, actele acesteia devenind ilegale atunci când sunt excesive în raport cu finalitatea acțiunii administrative. Încălcarea principiului proporționalității consacrat de legea fundamentală a țării - art. 53 alin. 2 - nu este altceva decât depășirea libertății de acțiune lăsată la dispoziția autorității, ceea ce presupune excesul de putere, noțiune ce poate fi definită ca depășirea limitelor dreptului de apreciere aparținând autorităților publice în realizarea scopului propus de legiuitor.

Limita legală a dreptului de apreciere se raportează, prin urmare, la scopul legii, pentru că manifestarea de voință a autorității trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât și o nevoie socială determinată, exigență ce nu poate fi reținută ca îndeplinită în prezenta cauză, pentru considerentele mai sus prezentate, astfel încât, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant urmează a fi respinsă, în totalitate, ca nefondată.

În temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ., instanța, văzând culpa procesuală a reclamantului, a dispus obligarea acestuia la plata, în favoarea pârâtului, a sumei de 2.232 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocațial.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul-recurent C. LOCAL T.

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea acțiunii introductive; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs, concomitent cu înlăturarea obligației recurentului la plata cheltuielilor de judecată de la fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în fapt, prin sentința atacata a fost respinsa acțiunea promovata de reclamant, instanța de fond, in urma analizării celor doua motive principale pe care le-a invocat, le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, drept consecința a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata la fond.

Se apreciază că, soluția pronunțata de tribunal este netemeinica si nelegala.

Așa cum s-a arătat si in acțiunea introductiva, in fapt, recurentul- reclamant a încheiat în anul 2008 un contract de închiriere pentru V2 din trupul de pășune adjudecat la licitație publică pentru un termen de 6 ani și șapte luni. întrucât chiriașul nu a respectat clauzele contractuale (prevăzute în contractul de închiriere și în caietul de sarcini, conform art. 5.4. din contract) reclamantul a înțeles să denunțe în mod unilateral contractul încheiat și să solicite instanței să pronunțe o hotărâre prin care să fie reziliat contractul menționat mai sus.

Două sunt motivele pentru care contractul se impune a fi reziliat:

1. Neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către locatar (chiriaș).

   Așa cum s-a menționat, chiriașul avea obligația să declare toate animalele pe care le are la pășunat și să întocmească tabelele cu efectivele și proprietarii de animale mari și ovine, conform obligațiilor stabilite prin caietul de sarcini la pag. 3, alin. 3.

   Avea de asemenea obligația să scoată la pășunat, cu prioritate, animale ale cetățenilor din comună. Trebuia să asigure pășunatul la capacitatea muntelui, în caz contrar sancțiunea fiind rezilierea contractului în mod unilateral de către proprietar (caietul de sarcini, pag. 3, alin. 5.)

   Avea obligația să asigure curățirea pășunilor și întreținerea dotărilor existente (caietul de sarcini, pag. 3, alin. 9).

   Conform art. 5.6. din contract, responsabilitățile de mediu cad în sarcina chiriașului. Astfel, conform acestei prevederi contractuale, cerințele prevăzute de Legea muntelui nr. 347/2004, modificată prin OUG 21/2008, cad în sarcina chiriașului, respectiv a pârâtului.

   Conform art. 5.7. din contract, chiriașul nu poate subînchiria decât anumitor persoane limitativ prevăzute (art. 13.1) și cu acordul expres al proprietarului.

   Încălcarea acestor prevederi a dus la activarea clauzei prevăzute in art. 9.1. lit. c privind denunțarea unilaterala de către proprietar.

   In primul rând, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de a pășuna muntele la capacitate, de a asigura încărcătura optimă de animale pe munte, de a curăța uscăturile, de a împrăștia mușuroaiele, de a întreține și repara colibele.

   Recurentul arată că, pentru efectuarea acestor lucrări nu era nevoie de vreun aviz din partea Parcului National Munții Rodnei, așa cum rezulta din răspunsul acestuia.

   Din probatoriul administrat în cauză, precum și din procesele-verbale de control ale comisiei din partea locatorului rezulta cu certitudine ca locatarul nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale încă de la începutul închirierii.

   In plus, așa cum declară martorul Ganea Vaier, propus de către pârât, începând cu anul 2010, S. V. nu a mai fost cu oile în munte, deoarece ar fi fost împiedicat de către consiliu local prin notificarea comunicată.

   Așadar în perioada 2010-2013 rezultă cu certitudine ca pârâtul nu a mai executat contractul de închiriere.

   Numai că, prin răspunsul la notificare si prin poziția adoptata de către parat în prezenta cauză, rezultă că nu a acceptat rezilierea si ca urmare, avea obligația sa continue executarea contractului.

   Nu se poate susține ca a existat o împiedicare în sens fizic: scoaterea acestuia de pe pășune de către reprezentanți ai reclamantului, sau împiedicarea sa urce cu turma în munte.

   Dealtfel, conduita pârâtului demonstrează că nu s-a reținut nici o împiedicare de exercitarea contractului din partea locatorului, ia dacă ar fi fost împiedicat cu adevărat să pășuneze, avea posibilitatea sa solicite executarea contractului așa cum a făcut-o in dosarul_ aflat pe rol la același complet de judecată.

   În consecință în lipsa unei astfel de acțiuni,, constituie o dovada ca acesta nu a fost împiedicat in nici un fel in executarea contractului.

   Astfel, având in vedere neexecutarea obligațiilor contractuale, se impune admiterea acțiunii. începând cu anul 2010 pârâtul nu a mai achitat taxa de pășunat, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (a achitat doar în 2008 și 2009).

2. Interesul local conform art. 9.1. lit. b din contractul de închiriere.

Astfel, având în vedere folosirea necorespunzătoare a fondurilor europene destinate întreținerii și îmbunătățirii pajiștilor alpine, precum și folosirea acestor fonduri în interes personal așa cum rezultă chiar din înscrisurile comunicate de către pârât, interesul local general al comunei impune rezilierea acestui contract și închirierea pășunilor către asociațiile crescătorilor de taurine și ovine. Astfel

fondurile vor fi folosite în beneficiul locuitorilor comunei și nu doar în folosul unei persoane fizice.

Având în vedere cererile numeroase formulate de cetățenii din comună care s-au asociat în scopul accesării fondurilor europene, apreciem că interesul general local primează față de interesul personal al pârâtului și, conform clauzei menționată în contract la punctul 9.1. lit. b (clauză acceptată de pârât prin semnarea contractului), locatorul are dreptul de a denunța unilateral contractul. Clauza care vizează rezilierea unilaterală când interesul local o cere a fost inclusă în contract având în vedere faptul că imobilele obiect al acestor contracte constituie bunuri care aparțin domeniului public și care trebuie să fie utilizate respectând destinația folosinței publice a acestora, destinație care derivă din caracteristicile proprietății publice.

Este în interesul comunității locale ca fondurile europene destinate lucrărilor de întreținere și îmbunătățire a acestor imobile să fie administrate de asociațiile crescătorilor constituite dintr-un nr. mare de cetățeni și în beneficiul general al localității. Având în vedere solicitările numeroase, conform listelor anexate, din partea cetățenilor, subscrisul reclamant, în calitate de locator al contractului de închiriere, ara denunțat unilateral contractul, deoarece interesul local o cerea.

In acest scop a notificat pârâtul cu 30 de zile înainte de termen, conform art. 11 din contract si clauzei din caietul de sarcini, pag. 3 alin. 8.

Întrucât prevederile contractuale menționate mai sus, care vizează rezilierea prin denunțarea unilaterală de către locator au caracterul unui pact comisoriu de gradul II, aceasta "va opera pe baza declarației unilaterale de reziliere a părții îndreptățite" (Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. Ci., pag. 101, iar instanța " trebuie să constate că convenția a fost reziliată de drept prin voința părților" (Râul Petrescu, op. Cit., pag. 35).

Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, rezilierea se impune datorită interesului local, fiind convocate mai multe ședințe in anul 2010 cu participarea multor cetățeni care solicitau rezilierea contractelor de închiriere deoarece mulți dintre ei nu aveau unde sa pășuneze animalele și chiriașii nu primeau la pășune animalele cetățenilor din comuna. La fel proceda si paratul din prezenta cauza.

Din înscrisurile depuse la dosar, rezulta ca mulți cetățeni au solicitat rezilierea contractelor, demersul consiliului fiind si urmarea acestor cereri.

Tribunalul a stabilit prin acceptarea competentei sale materiale in soluționarea prezentei cauze, ca acest contract de închiriere este un contract administrativ.

Astfel, spre deosebire de un contract civil, în cazul contractului administrativ "autoritatea administrativă poate modifica sau rezilia unilateral contractul..." (Conferențiar dr. Dacian Dragos, Asist drd Ana Ranta, Elemente de drept administrativ cap IV contractele administrative, an universitar 2011-2012).

Chiar si tribunalul, in motivarea sentinței (pag 7 alin. 3) accepta ca, la data întocmirii contractului nu exista o reglementare care sa impună menționarea in contract a obligării proprietarului, in cazul rezilierii, la plata unei despăgubiri juste si prealabile.

In aceste condiții, acceptând ca soluția nu poate depinde de o despăgubire prealabila, este de remarcat faptul ca tribunalul nu da eficienta acestui principiu de reziliere unilaterala si respinge acțiunea pe care reclamantul a promovat-o.

Revenind la interesul local, recurentul arată că, tribunalul, deși retine prevederile Ordinului comun al M. ui Agriculturii, Alimentației si Pădurilor si al M. ui Administrației P. e nr.226/2003, conform căruia îmbunătățirea nivelului de producție si utilizare a pajiștilor reprezintă o activitate de interes

național, totuși apreciază ca, fata de un interes public prevalează interesul paratului Simin V. in sensul ca rezilierea contractului ar fi un exces de putere si arbitrariu din partea administrației (a se vedea pag. 7 alin. ultim, comparativ cu pag. 8 alin 5 si 6 din sentința).

Deasemenea, tribunalul, la pag. 8 alin. 3 a apreciat ca recurentul a ignorat interesul local atunci când a încheiat contractele de închiriere.

Pentru a răspunde, solicită a sublinia faptul ca au avut in vedere interesul local la încheierea contractului cu S. V. deoarece in caietul de sarcini la pag 3 alin. 5 au stipulat obligația chiriașului de a prelua cu prioritate animale din comuna, astfel au avut in vedere interesul local in asigurarea accesului animalelor cetățenilor din comuna la pășunile proprietatea comunei T. .

Deși la pag. 8 alin 3 tribunalul a reținut prevederile art. 2 alin. 1 lit. r din legea contenciosului administrativ care definește interesul public, nu observa ca "satisfacerea nevoilor comunitare" constituie o chestiune de interes public.

Se mai arată că, în cazul in speța tocmai asigurarea pășunatului pentru animalele din comuna in pășunile aparținând domeniului public al comunei rezida in acest interes local.

Deși chiriașul S. V. nu a îndeplinit aceasta obligație, tribunalul nu a apreciat ca se impune rezilierea contractului.

Conform caietului de sarcini la pag 3 alin 5 chiriașul avea obligația de a asigura pășunatul la capacitatea muntelui.

Din procesul-verbal de control din_ rezulta ca s-a efectuat un pășunat parțial de către chiriaș.

Din procesul-verbal de control din_ rezulta ca nu s-a folosit muntele conform scopului stabilit (la capacitate) si nu s-au efectuat lucrările de curățire si întreținere a pășunii alpine.

In perioada 2010-2013, așa cum declara martorul Ganea V., paratul nu a mai fost cu oile in munte, astfel, recurentul susține că pârâtul nu doar ca nu a pășunat la capacitate, dar nu a pășunat deloc in muntele închiriat.

Recurentul apreciază că, în baza probelor de la dosar se impunea ca Tribunalul sa admită acțiunea si ca constate reziliat contractul conform clauzei din caietul de sarcini pe care a mentionat-o mai sus.

In concluzie, având in vedere argumentele expuse mai sus, solicita admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii si obligarea intimatului la cheltuieli de judecata la fond si in recurs. Solicita inlaturarea obligației de plata a cheltuielilor de judecata stabilita la fond in sarcina noastră fata de parat.

Intimatul pârât S. V.

a depus întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului declarat în cauză iar în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă obligarea recurentei la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatului, reprezentând onorariu de avocat.

În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că prin recursul declarat in cauza reclamanta critica hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie. S-a susținut in esența ca prin hotărârea pronunțata ar fi consecința unei interpretări greșite a probelor administrate in cauza.

Recursul declarat de reclamanta este in opinia sa nefondat si s-a respins ca

atare.

Susținerile recurentei in sensul ca hotărârea atacata ar fi consecința unei

interpretări greșite a probelor administrate in cauza, sunt nefondate.

Prin acțiunea sa introductiva, reclamanta a solicitat rezilierea contractului de închiriere a pășunilor comunale pe motiv ca ar exista un interes local si ca paratul nu si-ar fi îndeplinit obligațiile impuse prin caietul de sarcini.

Denunțarea unilaterala a contractului de închiriere pe motivul existentei unui interes local va trebui analizat prin prisma art.9.1 lit.b din contractul de închiriere respectiv care este interesul local care i-ar permite reclamantei sa denunțe unilateral acest contract.

Potrivit art.9.1 lit.b cuprins in capitolul "incetarea contractului"in cazul in care interesul național sau local o impune, prin denunțarea unilaterala de către proprietar. Pentru a denunța unilateral acest contract, reclamanta era datoare sa demonstreze care este interesul local care ar impune denunțarea contractului de închiriere. Interesul local nu trebuie sa fie unul "personal" sau meschin.

Pârâtul susține că,motivul real pentru care reclamanta dorește rezilierea acestui contract este acela ca pârâtul S. V. nu a virat "o cota" din subvențiile acordate de APIA in contul C. ui Local T. .

Afirmațiile reclamantei in sensul ca interesul local consta in obținerea subvențiilor de către mai mulți locuitori prin unele asociații, sunt nefondate, întrucât așa cum rezulta din piesele dosarului, pășunile care formează obiectul litigiului au fost scoase la licitație publica prin Hotărârea nr. 16/2008 a C. ui Local T. . Paratul S. V. a participat la licitație alături de alte 12 persoane,

locuitori ai comunei T. si a adjudecat pășunea din litigiu. Plățile in cadrul schemelor de sprijin pe suprafața (subvențiile) se acorda in baza OUG nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plați directe si plați naționale directe complementare care se acorda in agricultura începând cu anul 2007. Aceasta ordonanța a fost adoptata in anul 2006. Pe cale de consecința, la data organizării licitației publice, acest act normativ era in vigoare. La licitația publica puteau participa oricare persoana fizica sau asociație, care doreau sa beneficieze de subvenții.

In aceste condiții este evident ca pretinsul "interes local" exista si la momentul organizării licitației publice si el nu a apărut ulterior încheierii contractului de închiriere.

Din probațiunea testimoniala administrata in cauza rezulta in mod cert ca singurul motiv pentru care reclamanta a solicitat rezilierea contractului de închiriere sunt subvențiile "încasate de paratul S. V. .

In acest sens, martorul Dobricean Anchidim care este președintele asociației de ovine care urma sa încheie contract de inchiriere pentru pășunea din litigiu, a declarat ca motivul pentru care C. Local T. a solicitat rezilierea contractului de inchiriere încheiat cu S. V. il reprezintă incasarea subvențiilor.

Se mai arată că, în declarația sa, martorul face referire numai la pășunea închiriata de numitul R. Mihaila, care nu formează obiectul prezentului litigiu. De altfel acest martor a precizat in depoziția sa, ca pe locuitorii din Bichigiu ii interesează numai pășunea închiriata de numitul R. Mihaila.

Cu privire la pășunea închiriata de S. V. martorul a declarat ca ...nu cunsoc situația concreta a contractului încheiat de S. V. intrucat nu sunt din T. . Aceasta precizare a martorului este suficienta pentru a demonstra ca depoziția acestui martor nu are nici o relevanta in cauza.

Martora Scuturici Saveta audiata la cererea reclamantei declara ca motivul pentru care reclamanta a solicitat rezilierea contractului de închiriere sunt banii obținuți cu titlu de subvenții. Cu privire la contractul încheiat de paratul S. V. martora a declarat ca ....nu cunosc aspecte concrete legate de modul in care s-a derulat contractul de închiriere al paratului S. V. .

In aceste condiții se susține că, este evident ca nici depoziția acestei martore nu are nici o relevanta in cauza atâta vreme cat, martora nu poate da nici un fel de relații cu privire la modul in care s-a derulat contractul de închiriere a cărei rezoluțiune se solicita.

In același sens este si depoziția martorului Pupeza Niculae audiat la cererea reclamantei, care precizează in depoziția sa ca motivul pentru care se solicita rezilierea contractului de închiriere a pășunii este acela ca se dorește ca si alte persoane din localitate sa beneficieze de plați compensatorii. Si acest martor a precizat ca nu cunoaște amănunte cu privire la modul in care s-a derulat contractul de închiriere dintre reclamanta si parat.

Martorul Pupeza Toader audiat la cererea reclamantei a declarat ca are cunoștința doar despre faptul ca S. V. a încheiat un contract de închiriere cu C. Local T. si ca acesta la fel ca si ceilalți care au încheiat contracte de închiriere a mers in pădure.

Raportat la aceasta probatiune administrata la cererea reclamantei este evident ca in speța nu exista nici un motiv pentru rezilierea contractului de inchiriere a pășunii încheiat intre C. Local T. si S. V. .

Intimatul, pârât susține că, închirierea pășunilor a fost hotărâta de C. Local T., sens in care s-a emis Hotărârea nr.16/2008. închirierea pășunilor s-a făcut in urma unei licitații publice organizate de C. Local T. . Paratul S.

V. a încheiat contractul de închiriere al pășunii in urma adjudecării acesteia la licitația publica organizata.

La data emiterii Hotărârii nr.16/2008 de către C. Local T. si a organizării licitației publice OUG nr. 125/2006 era in vigoare.

Se mai arată că, în speța art.9.1 lit b din contract privitor la cauzele de încetare a contractului de închiriere nu este aplicabil in speța.

Așa cum s-a precizat, potrivit acestui text contractul de închiriere încetează

...În cazul in care interesul național sau local o impune, prin denunțarea unilaterala de către proprietar.

Se arată că, pentru ca aceasta clauza să poată fi activata, era necesar ca in primul rând reclamanta sa invoce un interes național sau local, iar acest interes național sau local trebuia sa apară ulterior încheierii contractului de închiriere.

In speța, la data emiterii hotărârii de scoatere la licitație publica a închirierii pășunilor OUG nr.125/2006 era in vigoare. In aceste condiții este evident ca încasarea subvențiilor nu poate fi interpretat "ca un interes național sau local" si acesta exista la momentul scoaterii la licitație publica a pășunilor.

In realitate, promovarea acestor acțiuni s-a făcut mai mult in scop electoral. Primarul "a promis" ca va rezilia aceste contracte si ca va încheia ulterior contracte de închiriere cu alte persoane.

Susținerile recurentei privind neîndeplinirea de către chiriașul S. V. a obligațiilor impuse prin caietul de sarcini sunt nefondate.

In cauza reclamanta nu a administrat nici o proba din care sa rezulte ca paratul nu si-ar fi îndeplinit obligațiile impuse prin caietul de sarcini.

Cu privire la acest pretins motiv de reziliere a contractului de închiriere se învederează împrejurarea ca aceste pretinse motive trebuiau sa existe anterior promovării acțiunii si nu pe parcursul instrumentării acesteia.

Din probațiunea administrata in cauza, respectiv declarațiile martorilor Ganea Vaier si R. Mihaila rezulta ca pana in anul 2010, paratul si-a îndeplinit toate obligațiile impuse prin caietul de sarcini. Asa cum a precizat martorul Ganea V. in depoziția sa, paratul S. V. a angajat oameni care au executat lucrări de curățare si întreținere a pășunii, printre aceștia fiind si Beclenar Sever. Pășunea din litigiu este situata in Parcul National Munții Rodnei, zona protejata. Desi reclamanta avea obligația sa solicite Parcului National Munții

Rodnei sa comunice lucrările de întreținere care pot fi executate pe aceasta pășune, nu si-a îndeplinit aceasta obligație contractuala.

In aceste condiții, paratul S. V. si ceilalți titulari ai contractelor de închiriere au fost cei care le-au solicitat reprezentanților Parcului National Munții

Rodnei sa le comunice ce lucrări de întreținere pot fi executate pe pășunile închiriate. Evident ca după comunicarea lucrărilor care puteau fi executate, toti titularii de contracte de închiriere le-au executat.

Prin adresa nr.244/CS/l_ Parcul National Munții i-a comunicat paratului S. V., evident la cererea acestuia, ca s-a aprobat amenajarea drumurilor de tractor existente (2 drumuri) pentru acces la stana cu căruța, cu condiția ca acestea sa se efectueze manual, fără utilaje.

Paratul a amenajat aceste drumuri de acces.

Prin adresa înregistrata la Primăria comunei T. cu nr.2269 din data de_, Parcul National Munții Rodnei a comunicat lucrările care pot fi executate pe pășunile închiriate. Si aceasta cerere a fost formulata de paratul S. V. si ceilalți beneficiari ai contractelor de închiriere.

In conținutul acestei adrese s-a făcut mențiunea ca si anterior s-au executat lucrări de întreținere a pășunilor. In acest sens a depus la dosarul cauzei chitanțele cu care am achitat tariful pentru Parcul National Munții Rodnei

Dupa emiterea Hotărârii nr.30/_ de către C. Local T. prin care a reziliat pe cale administrativa toate cele 13 contracte de închiriere, reprezentanții Primăriei comunei T. au refuzat sa încaseze chiria stabilita prin contract.

Evident ca prin aceasta modalitate C. Local T. dorea sa aibă motive de reziliere a contractului de închiriere pentru neplata chiriei. Refuzul C. ui Local T. de a incasa chiria ne-a determinat sa-i facă o oferta reala de viata prin intermediul Executorului Judecătoresc Ilovan D. . Deoarece reclamanta a refuzat in continuare sa încaseze sumele datorate cu titlu de chirie, executorul Judecătoresc a consemnat chiria la o unitate bancara la dispoziția reclamantei.

După emiterea Hotărârii nr.30/2010, primarul comunei T. i-a pus in vedere paratului ca nu-i mai permite accesul la pășunea închiriata deoarece domnia sa "evident in calitate de primar" apreciază ca acest contract de închiriere

"nu mai este valabil".

Dupa aceasta data si mai ales dupa înregistrarea acțiunii ce formează obiectul acestui dosar, reprezentanții Primăriei Comunei T. i-au făcut tot felul de șicane paratului, constând in invitații total nejustificate de a se prezenta la primărie, adrese către Administrația Parcului Național Munții Rodnei prin care le-a comunicat ca acest contract a fost reziliat unilateral de C. Local T. si pe cale de consecința sa nu-i mai permită paratului S. V. sa execute lucrări de întreținere a pășunii, închirierea aceleiași pășuni Asociației crescătorilor de ovine si cabaline si instigarea acestora sa-l alunge pe S. V. de pe pășunile închiriate, adrese către APIA Centrul Județean Bistrița - Nasaud prin care li s-a comunicat ca acest contract de închiriere a pășunilor este deja reziliat si pe cale de consecința paratul nu mai poate beneficia de plați in cadrul schemelor de sprijin pe suprafața, etc.

Toata aceasta stare de fapt ulterioara inregistrarii acțiunii ce formează obiectul prezentului dosar, nu putea fi avuta in vedere la pronunțarea hotărârii, atâta vreme cat din probele administrate in cauza rezulta in mod cert ca reclamanta l-a împiedicat pe parat sa execute contractul de închiriere si sa-si îndeplinească obligațiile impuse prin caietul de sarcini. In acest sens, procesul verbal depus de reclamanta la ultimul termen de judecata nu putea fi avut in vedere la pronunțarea hotărârii, atâta vreme cat el a fost întocmit după înregistrarea acțiunii si in perioada in care martorii audiați in cauza au declarat ca paratul a fost împiedicat de reprezentanții reclamantei sa folosească pășunea închiriata.

Împrejurarea ca paratul S. V. a executat contractul de închiriere rezulta si din nota încheiata de Direcția Antifrauda, Control Intern si

Supracontrol Serviciul Control Intern si Supracontrol, pe care a depus-o la instanța de fond. Pentru întocmirea acestei note, inspectorii din cadrul APIA Sediul Central au verificat in teren daca paratul S. V. îndeplinește toate condițiile pentru acordarea plaților in cadrul schemelor de sprijin pe suprafața si modul in care a utilizat fondurile europene acordate.

Paratul a încheiat contractul de închiriere al pășunilor deoarece la data respectiva avea nevoie de aceasta pentru a pășuna animalele pe care le deține in proprietate.

Se mai susține că, așa cum au precizat martorii audiați in cauza, paratul deține in proprietate peste 100 de bovine si peste 400 de ovine, iar în aceste condiții este evident ca acest contract nu s-a încheiat in scopul de a se obține subvenții ci pentru a pășuna animalele pe care le deține in proprietate.

Susținerile recurentei in sensul ca paratul nu ar fi declarat toate animalele scoase la pășunat sau ca acesta ar fi refuzat sa primească in stana animalele proprietatea cetățenilor din localitate, sunt nefondate.

Paratul S. V. deține peste 400 de ovine si peste 100 de bovine. Cu animalele pe care le deține in proprietate paratul a asigurat încărcătura maxima pe aceasta pășune. Acesta nu a deținut in stana organizata animale ale altor proprietari. In condițiile in care paratul ar fi scos la pasunat animalele altor proprietari depășea încarcatura muntelui sau eventual nu putea scoate la pasunat animalele proprietatea sa. Persoanele care au dat declarații sunt membrii asociațiilor de bovine si ovine cu care C. Local T. dorea sa încheie contracte de colaborare pentru a putea obține subvenții europene. Aceste persoane doreau sa preia pășunea închiriata de S. V. dupa rezilierea contractului de închiriere a acestuia. In aceste condiții este evident ca aceste persoane aveau un interes sa declare mincinos. Pe de alta parte este de precizat ca potrivit caietului de sarcini, sancțiunea care se poate aplica in aceasta situație este perceperea unei taxe suplimentare si nicidecum rezilierea contractului de inchiriere.

Afirmațiile recurentei in sensul ca paratul S. V. nu ar fi folosit pășunea închiriata din anul 2010 si pana in prezent, sunt nefondate.

Astfel, se arată că, în anul 2010 intimatul a fost invitat la sediul C. ui Local T. unde "i s-a recomandat" sa cedeze 30% din subvențiile încasate. Deoarece acesta a refuzat, reclamanta a început sa-1 șicaneze și i-a comunicat o adresa prin care i-a interzis accesul pe pășunea închiriata, 1-a șicanat cu tot felul de controale la stânele pe cale le avea instalate pe pășune, a comunicat Parcului National Munții Rodnei sa nu-i permită sa execute lucrările de întreținere a pășunilor, etc. Cu toate acestea intimatul S. V. a folosit pășunea închiriata pana in prezent. Desi a solicitat încuviințarea administrării unui probatoriu testimonial, reclamanta recurenta nu a făcut dovada realității acestei susțineri. Martorii audiați in cauza la cererea reclamantei au făcut vorbire de o alta pasune situata pe raza localității Bichigiu închiriata de martorul R. Mihaila.

Susținerile recurentei in sensul ca paratul ar fi subînchiriat pășunea, sunt nefondate.

Astfel, în cauza nu s-a administrat de către reclamanta nici o proba care sa confirme aceasta susținere, dimpotrivă probele administrate in cauza, inclusiv cele administrate la cererea reclamantei au confirmat împrejurarea ca aceasta pășune a fost folosita numai de către paratul S. V. cu animalele sale.

Afirmațiile reclamantei privind modul utilizării subvențiilor acordate de către APIA, sunt nefondate.

Subvențiile au fost acordate in baza Legii nr. 139/2007 privind aprobarea OUG nr. 126/2006 pentru: plata unica pe suprafața SAPS; plați compensatorii

pentru zona montana defavorizata; plați pentru agromediu - pajiști cu inalta valoare naturala si plați pentru agromediu -practici agricole tradiționale.

Aceste sume sunt acordate in cadrul Programului National de Dezvoltare Rurala pentru sprijinirea practicilor agricole tradiționale.

Condițiile de acordare a acestor subvenții si modul utilizării lor sunt verificate de către reprezentanții APIA.

Se mai susține că, după acordarea acestor subvenții, reprezentanții APIA s-a deplasat in teren si au constatat ca subvențiile au fost utilizate pentru scopul pentru care au fost acordate. In acest sens s-au încheiat si procese verbale care atesta aceasta împrejurare.

Consiliile locale nu au nici o calitate si nici o competenta pentru a verifica modul in care au fost acordate subvențiile si modul utilizării lor. Aceasta calitate ii revine in mod exclusiv APIA.

Împrejurarea ca in conținutul caietului de sarcini s-a făcut mențiunea ca proprietarul poate verifica modul acordării si utilizării subvențiilor nu are nici o relevanta. Aceasta clauza este contrara legii si ea nu produce nici un fel de efecte juridice. De altfel, desi nu avea nici o obligație, paratul le-a comunicat reprezentanților C. ui Local T. modul in care au fost acordate subvențiile si modul utilizării lor.

Potrivit art.6 alin.l din OUG nr. 125/2006, beneficiarii subvențiilor sunt persoanele fizice care utilizează terenul agricol, iar potrivit alin.2 din același text, locatorul nu poate beneficia de aceste subvenții.

Pe rolul Judecătoriei Nasaud au existat inca 11 dosare prin care reclamanta a solicitat rezilierea contractelor de închiriere cu ceilalți chiriași. Deoarece aceștia au acceptat sa "doneze" Primăriei comunei T. 30% din sumele încasate cu titlu de subvenții, C. Local T. a renunțat la judecata fata de aceștia, singurii cu care reclamanta "nu s-a inteles" au fost S. V. si R. Mihaila.

Pentru modul abuziv in care primarul comunei T. a înțeles sa execute acest contract este cercetat intr-un dosar penal pentru comiterea infracțiunii de

"abuz in serviciu contra intereselor persoanei", instanța de judecata dispunând începerea urmăririi penale împotriva acestuia.

Susținerile recurentei in sensul ca acest contract având natura unui act administrativ poate fi modificat sau reziliat in mod unilateral, sunt nefondate.

Condițiile in care poate fi modificat sau reziliat contractul sunt stipulate in mod expres in conținutul contractului Aceste clauze sunt obligatorii pentru părțile contractante. Pe cale de consecința nu s-a putut susține ca in speța clauzele acestui contract ar putea fi modificate in mod unilateral de către una din părți sau ca acesta ar putea fi reziliat in mod unilateral.

Așa cum a precizat anterior, modificarea sau rezilierea contractului pentru cauze de interes local, trebuie sa existe sau sa apară după încheierea contractului, pe parcursul executării acestuia. Din piesele dosarului nu rezulta ca după încheierea contractului de închiriere a pășunilor ar fi apărut împrejurări noi de natura sa conducă la modificarea sau denunțarea unilaterala a contractului. Pe cale de consecința rezilierea lui poate fi dispusa numai pe cale judecătoreasca si numai atunci când exista motive temeinice. In speța nu s-a făcut o asemenea dovada.

In final dar nu in ultimul rând se învederează împrejurarea ca in condițiile in care s-ar accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna sa se înfrângă principiul stabilității juridice a contractelor.

In speța paratul a încheiat contractul de închiriere in urma unei licitații organizate de Consilul Local T., durata contractului este de 6 ani si 7 luni si acesta a respectat toate obligațiile impuse prin caietul de sarcini. La data

organizării licitației, OUG nr. 125/2006 era in vigoare. In condițiile in care erau alte persoane care doreau sa beneficieze de subvențiile acordate de APIA, aveau posibilitatea sa participe la licitație si sa adjudece pășunea din litigiu. Interesul personal al primarului sau al unor apropiați ai acestuia nu poate fi interpretat ca un interes național sau al întregii comunități, așa cum in mod tendențios se susține.

Asa cum s-a precizat, paratul deține peste 100 de bovine si peste 400 de ovine in proprietate, iar pășunea a fost adjudecata la licitație pentru a o pasuna cu animalele si nu numai pentru a obține subvenții.

Asa cum rezulta din chitanțele depuse la dosar, paratul a făcut cheltuieli extrem de mari pentru întreținerea pășunii si a demarat procedurile pentru atestarea obținerii de produse ecologice, sens in care s-au făcut nenumărate controale pentru a se verifica modul in care este întreținuta pășunea din litigiu. Rezultatul tuturor controalelor efectuate de societăți atestate, a fost unul pozitiv.

Recurentul reclamant C. LOCAL T.

a depus concluzii scrise la dosarul cauzei, prin care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în sensul admiterii acțiunii astfel cum a formulat-o în scris și să se constate rezilierea contractului nr. 2477, denumit contract de închiriere și încheiat cu pârâtul S. V. la data de 21 mai 2008, la data de 05 ianuarie 2011; cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.

Prima chestiune vizează referirea la un procent de 30% pe care consiliul local i-ar fi pretins de la chiriaș din sumele încasate de la APIA. Ca argument se invocă actele adiționale la contractele de închiriere încheiate cu ceilalți chiriași. Argumentul este neîntemeiat din următoarele considerente: în actul adițional se majorează chiria cu un procent de 25% din veniturile suplimentare ale chiriașului indiferent de sursa lor ; astfel rezultă că prin actul adițional nu s-au urmărit în mod special subvențiile, ci orice venituri suplimentare.

În fapt, atât prin acțiunea introductivă, cât și prin recursul formulat s-a arătat că două sunt motivele principale pentru care solicită constatarea rezilierii contractului de închiriere, obiect al prezentei cauze.

Aceste două motive sunt nerespectarea unor clauze contractuale si interesul local, ambele sancționate conform prevederilor contractuale cu rezilierea unilaterală.

Întrucât prevederile contractuale menționate, care vizează rezilierea prin denunțarea unilaterali* de către locator au caracterul unui pact comisoriu de gradul II, aceasta "va opera pe baza declarației unilaterale de reziliere a părții îndreptățite".

In acest scop a notificat pârâtul cu 30 de zile înainte de termen, conform art. 11 din contract si clauzei din caietul de sarcini, pag. 3 alin. 8.

Pe cale de consecința, instanța era chemata doar sa constate rezilierea contractului la expirarea termenului de 30 de zile din notificare. Notificarea a anexat-o acțiunii introductive

Recurentul, revenind la motivele pentru care contractul se impune a fi reziliat:1. Neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către locatar (chiriaș).

Așa cum a menționat, chiriașul avea obligația să declare toate animalele pe care le are la pășunat și să întocmească tabelele cu efectivele și proprietarii de animale mari și ovine, conform obligațiilor stabilite prin caietul de sarcini la pag. 3, alin. 3.

Avea de asemenea obligația să scoată la pășunat. cu prioritate, animale ale cetățenilor din comună.

Trebuia să asigure pășunatul la capacitatea muntelui, în caz contrar sancțiunea fiind rezilierea contractului în mod unilateral de către proprietar (caietul de sarcini, pag. 3, alin. 5.)

Conform acestei clauze contractuale, S. . V. era obligat sa scoată cu prioritate la pășunat animalele cetățenilor din comună, iar după ce va prelua aceste animale, dacă încărcătura la capacitatea muntelui îi va permite, va scoate si animalele sale.

Intimatul NU A RESPECTAT DELOC aceasta clauza contractuala, așa cum el însuși recunoaște in întâmpinarea depusa la recurs, la pag. 5 alin, 4 din Întâmpinare, acesta arată că a pășunat la capacitate DOAR CU ANIMALELE SALE 400 de ovine si 100 de bovine.

Trebuie observat că cele două obligații contractuale sunt menționate in același aliniat (pag. 3 alin. 5 din caietul de sarcini) si ele se coroborează.

Ca urmare, lipsa animalelor altor cetățeni, echivalează cu nepășunarea muntelui la capacitate deoarece prin aceasta clauza s-a urmărit accesul tuturor la pășune, nu doar a intimatului.

Daca tribunalul a avut in vedere doar acest aspect se impune sa se admită acțiunea si ca constate reziliat contractul, conform clauzei din caietul de sarcini pe care a menționat-o mai sus.

În plus. așa cum declară martorul Ganea Vaier, propus de către pârât, începând cu anul 2010. S. V. nu a mai fost cu oile în munte, deoarece ar fi fost executat contractul de Închiriere.

Numai că, prin răspunsul la notificare si prin poziția adoptata de către parat în prezenta cauză, rezultă că nu a acceptat rezilierea si ca urmare, avea obligația sa continue executarea contractului.

Nu se poate susține ca a existat o împiedicare în sens fizic: scoaterea acestuia de pe pășune de către reprezentanți ai reclamantului, sau împiedicarea sa urce cu turma în munte. Dealtfel, conduita pârâtului demonstrează că nu s-a reținut nici o impiedicare de exercitarea contractului din partea locatorului.

Dacă ar fi fost împiedicat cu adevărat să pășuneze, avea posibilitatea sa solicite executarea contractului așa cum a facut-o in dosarul_ aflat pe rol la același complet de judecată.

Conform contractului, S. V. avea obligația să asigure curățirea pășunilor și întreținerea dotărilor existente (caietul de sarcini, pag. 3, alin. 9) Conform art. 5.6. din contract, responsabilitățile de mediu cad în sarcina chiriașului. Astfel, conform acestei prevederi contractuale, cerințele prevăzute de Legea muntelui nr. 347/2004, modificată prin OUG 21/2008, cad în sarcina chiriașului, respectiv a pârâtului.

Din procesul-verbal de control din_ rezulta ca s-a efectuat un pasunat parțial de către chiriaș.

Din procesul-verbal de control din_ rezulta ca nu s-a folosit muntele conform scopului stabilit (la capacitate) si nu s-au efectuat lucrările dc curățire si întreținere a pășunii alpine.

Cel de-al doilea motiv de reziliere :2. Interesul local conform art, 9.1. lit. b din contractul de închiriere.

Astfel, având în vedere folosirea necorespunzătoare a fondurilor europene destinate întreținerii șl îmbunătățirii pajiștilor alpine, precum și folosirea acestor fonduri în interes personal așa cum rezultă chiar din înscrisurile comunicate de către pârât, interesul local general al comunei impune rezilierea acestui contract și închirierea pășunilor către asociațiile crescătorilor de taurine și ovine. Astfel fondurile vor fi folosite în beneficiul locuitorilor comunei și nu doar în folosul unei persoane fizice.

Clauza care vizează rezilierea unilaterală când interesul local o cere a fost inclusă în contract având în vedere faptul că imobilele obiect al acestor contracte constituie bunuri care aparțin domeniului public și care trebuie să fie utilizate respectând destinația folosinței publice a acestora, destinație care derivă din caracteristicile proprietății publice.

Este în interesul comunității locale ca fondurile europene destinate lucrărilor de întreținere și îmbunătățire a acestor imobile să fie administrate de asociațiile crescătorilor constituite dintr-un nr. mare de cetățeni și în beneficiul general AL LOCALITĂȚII.

Având în vedere solicitările numeroase, conform listelor demise la dosar, din partea cetățenilor, reclamantul, în calitate de locator al contractului de închiriere, a denunțat unilateral contractul, deoarece interesul local o cerea.

Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză ( a se vedea declarațiile martorilor Scuturici Savcta si Pupeză N. audiați la termenul din_ ), rezilierea se impune datorită interesului local, fiind convocate mai multe ședințe in anul 2010 cu participarea multor cetățeni care solicitau rezilierea contractelor de închiriere deoarece mulți dintre ei nu aveau unde sa pășuneze animalele si chiriașii nu primeau la pășune animalele cetățenilor din comuna. La fel proceda si paratul din prezenta cauza.

Din înscrisurile depuse la dosar, rezulta ca mulți cetățeni au solicitat rezilierea contractelor, demersul consiliului tund si urmarea acestor cereri.

Tribunalul a stabilit prin acceptarea competentei sale materiale in soluționarea prezentei cauze, ca acest contract de închiriere este un contract administrativ.

Astfel, spre deosebire de un contract civil, în cazul contractului administrativ "autoritatea administrativă poate modifica sau rezilia unilateral contractul..."

Chiar si tribunalul, in motivarea sentinței (pag 7 alin. 3) accepta ca, la data întocmirii contractului nu exista o reglementare care sa impună menționarea in contract a obligării proprietarului, in cazul rezilierii, la plata unei despăgubiri juste si prealabile.

În aceste condiții, acceptând ca soluția nu poate depinde de o despăgubire prealabila, este de remarcat faptul ca tribunalul nu da eficienta acestui principiu de reziliere unilaterala si respinge acțiunea pe care am promovat-o,

Revenind la interesul local, tribunalul, deși a reținut prevederile Ordinului comun al M. ui Agriculturii, Alimentației si Pădurilor si al M. ui Administrației

P. e nr. 226/2003, conform căruia îmbunătățirea nivelului de producție si utilizare a pajiștilor reprezintă o activitate de interes național.

Pășunile obiect al contractului încheiat cu S. V. sunt proprietatea publică a comunei T. și, prin raportare la Ordinul menționat mai sus, îmbunătățirea nivelului de producție si utilizare a acestora reprezintă o activitate de interes local (fiind proprietatea unității administrativ-teritoriale).

Deasemenea, tribunalul, la pag. 8 alin. 3 apreciază ca intimatul a ignorat interesul local atunci când a încheiat contractele de închiriere.

În concluzie, având in vedere argumentele expuse mai sus, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii si obligarea intimatului la cheltuieli de judecata la fond și in recurs. Solicita înlăturarea obligației de plata a cheltuielilor de judecata stabilita la fond in sarcina acesteia fata de parat.

Intimatul-pârât S. V.

a depus concluzii scrise prin care se solicită respingerea recursului declarat în cauză.

În continuare se arată că prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, a învederat împrejurările pentru care recursul declarat in cauza este nefondat si

urmează sa fie respins ca atare. Declarând ca susțin toate argumentele invocate, in prezentele concluzii va vom învedera câteva împrejurări de natura sa demonstreze legalitatea si temeinicia hotărârii recurate.

Prin recursul declarat in cauza, recurenta critica hotărârea recurata pentru netemeinicie susținând ca aceasta ar fi consecința unei interpretări greșite a probelor administrate in cauza.

Susținerile recurentei in sensul ca intimatul nu si-ar fi îndeplinit obligațiile impuse prin caietul de sarcini sunt nefondate.

In primul rând se învederează împrejurarea ca, susținerile recurentei nu au nici un suport probatoriu, iar prin recursul declarat in cauza recurenta a reprodus doar obligațiile stabilite prin caietul de sarcini fara sa facă trimitere la vreo proba administrata la instanța de fond si care sa confirme realitatea susținerilor sale.

La cererea reclamantei au fost audiați la instanța de fond, martorii Scuturici Saveta si Dobricean Anchidim. Martora Scuturici Saveta a precizat in declarația sa doar ca motivul pentru care reclamanta a solicitat rezilierea contractului de inchiriere sunt banii obținuți cu titlu de subvenții. Cu privire la executarea contractului de inchiriere si executarea obligațiilor impuse prin caietul de sarcini de către chiriașul S. V., aceasta a declarat ca nu cunoaște aspecte concrete legate de modul in care s-a derulat contractul de inchiriere de către paratul S. V. .

Procesele verbale si celelalte înscrisuri depuse de reclamanta la dosarul de fond nu puteau fi avute in vedere ca probe la soluționarea cauzei.

Asa cum s-a statuat si instanța fondului in considerentele hotărârii sale, procesele verbale si celelalte înscrisuri au fost întocmite de reprezentanții reclamantei, dupa înregistrarea acțiunii si pe parcursul instrumentării cauzei.

Dupa promovarea acțiunii, reclamanta a constatat ca paratul nu si-ar fi îndeplinit obligațiile stabilite prin caietul de sarcini In aceste condiții primarul comunei, care este de altfel persoana care are interes in aceasta cauza, a dispus unor salariați din cadrul Primăriei comunei T. sa se deplaseze in teren si sa

intocmeasca procese verbale in care sa menționeze împrejurări cu care sa poată obține o soluție favorabila in cauza.

Paratul nu a fost invitat si nu a participat la aceste deplasări in teren a reprezentanților primăriei. Acesta este de altfel si motivul pentru care nici unul din procesele verbale depuse la dosarul cauzei nu a fost semnat de parat.

In același sens, recurenta reclamanta a depus la dosarul cauzei o lista cu mai multe persoane care "doreau" rezilierea contractului de închiriere.

Se arată că, lista aceasta a fost întocmita după înregistrarea acțiunii si pe parcursul instrumentării cauzei, iar persoanele din lista puteau participa la licitația organizata pentru închirierea pășunilor. Nimeni nu i-a împiedicat sa participe la aceasta licitație.

Se mai susține că, toate constatările vizează împrejurări "constatate" ulterior promovării acțiunii de către reclamanta. In aceste condiții este indiscutabil ca aceste probe sunt "pro cauza" si ele nu puteau fi avute in vedere la pronunțarea hotărârii.

Pentru ca acțiunea sa poată fi admisa aceste probe trebuiau sa vizeze împrejurări constatate înainte de promovarea acțiunii si probele sa poată fi opozabile paratului.

In aceste condiții, susținerile reclamantei privind modalitatea in care paratul si-a îndeplinit obligațiile impuse prin caierul de sarcini, sunt simple afirmații fara nici un suport probatoriu in cauza.

Paratul intimat a declarat toate animalele pe care le-a avut la pășunat pe suprafața de pășune închiriata, pârâtul a pășunat pe suprafața de pășune

închiriata doar animalele proprietatea sa, împrejurare confirmata de recurenta. Aceste animale au fost înscrise in Registrul Agricol si au fost luate in evidenta de către reprezentanții reclamantei.

Se mai arată că, pentru campaniile 2008, 2009 paratul a obținui plați in cadrul Schemei unice pe suprafața in baza OUG nr.125/2006, iar pentru obținerea acestor plați primarul comunei T. i-a eliberat declarații de eligibilitate in care au fost menționat si numărul de animale deținute de parat si care au pășunat pe pășunea închiriata.

In aceste condiții, intimatul apreciază că, nu se poate susține ca acesta nu ar fi declarat toate animalele existente in pășune, în condițiile în care in stana organizata de parat au fost numai animalele proprietatea sa.

In aceste condiții susținerile recurentei in sensul ca nu s-ar fi întocmit tabelele cu animalele proprietatea altor persoane sunt nefondate.

Se mai arată că, din probele administrate in cauza rezulta ca paratul a executat lucrările de întreținere a pășunii închiriate.

In acest sens, martorii Pupeza Niculae, R. Mihaila audiați la cererea paratului si chiar martorul Pupeza Toader audiat la cererea reclamantei au declarat ca paratul a executat toate lucrările necesare intretinerii pășunii, respectiv lucrări de curățare, amenajare drumuri de acces, construirea de adăposturi pentru animale si ciobani. Din probatiunea administrata in cauza rezulta ca pentru a executa lucrările de intretinere a pășunii paratul a incheiat un contract de prestări servicii cu o firma specializata, care a executat toate lucrările de intretinere a pășunii.

Asa cum s-a precizat, pășunea din litigiu se afla intr-o arie protejata administrata de Parcul National Munții Rodnei, iar lucrările de întreținere a pășunilor care pot fi executate sunt stabilite numai de către reprezentanții Parcului National Munții Rodnei si ele sunt comunicate numai proprietarului pășunii si la cererea acestuia.

Se susține că, deși reclamanta avea obligația de a solicita reprezentanților Parcului National Munții Rodnei sa le comunice care sunt lucrările de întretinere care trebuie executate, cu rea credința aceștia nu au făcut aceasta solicitare.

Se consideră că, aceasta "omisiune" a fost intenționata tocmai pentru ca reclamanta sa o poată invoca ca un motiv de reziliere a contractului de închiriere. La cererea paratului S. V., prin adresa nr.244/CS/12_, Parcul National Munții Rodnei i-a comunicat acestuia ca pot fi amenajate drumurile de acces la stana, lucrări care au fost executate de parat manual, asa cum s-a dispus. Aceeași adresa i-a fost comunicata si Primăriei comunei T. si de aceasta data la solicitarea paratului si a celorlalți beneficiari ai contractelor de închiriere. In conținutul acestei adrese, s-a făcut mențiunea ca si anterior au fost

executate lucrări de întreținere de către S. V. .

Cat privește responsabilitățile de mediu, recurenta nu a făcut precizări in ce ar fi constat acestea, sau care ar fi probele din care ar rezulta ca acestea nu ar fi fost respectate.

Susținerile recurentei in sensul ca paratul ar fi subînchiriat pășunea din litigiu, sunt nefondate, iar din probațiunea administrata in cauza rezulta in mod cert ca paratul a utilizat pășunea închiriata.

Se mai arată că, în cauza nu a fost administrata nici o proba din care sa rezulte măcar intenția paratului de a subînchiria aceasta pășune. Paratul a depus cerere pentru obținerea de plați de la Centrul Județean Bistrița - Nasaud al APIA.

Astfel se mai susține că, o condiție pentru acordarea acestor plați este ca solicitantul sa utilizeze terenul pentru care solicita plățile, iar atâta vreme cat paratul a beneficiat pentru campaniile 2008 si 2009 de aceste plați este

indiscutabil ca, acesta a utilizat pășunea închiriata. Paratul folosește pășunea închiriata si in prezent. Pe cale de consecința aceasta susținere este nefondata.

In concluziile sale recurenta a insistat asupra împrejurării ca intimatul nu ar fi primit cu prioritate in stana organizata animalele proprietatea cetățenilor din comuna si ca nu ar fi asigurat încărcătura maxima a muntelui.

Si aceste susțineri sunt nefondate si nu au nici un suport probatoriu in cauza.

Intimatul a închiriat aceasta suprafața de pășune pentru a putea pășuna animalele proprietatea sa. Din probele administrate in cauza rezulta ca intimatul deține in proprietate peste 400 ovine si peste 100 bovine. Cu aceste animale intimatul a asigurat încărcătura la capacitate maxima a muntelui. Reclamantul nu a avut in stana organizata animale proprietatea altor persoane. Fiind asigurata încărcătura maxima a muntelui cu animalele proprietatea sa, evident ca intimatul nu putea primi in stana alte animale. In condițiile in care ar fi făcut acest lucru evident ca acesta era acuzat ca ar fi depășit încărcătura muntelui ca motiv de reziliere a contractului de închiriere.

Susținerile recurentei cu privire la refuzul intimatului de a primi cu prioritate animalele proprietatea cetățenilor din comuna, sunt nefondate. Aceasta susținere putea fi avuta in vedere ca motiv de reziliere a contractului de închiriere doar in condițiile in care intimatul ar fi primit in stana sa animale proprietatea unor persoane străine, sau daca încărcătura muntelui permitea un număr mai mare de animale. Atâta vreme insa cat încărcătura muntelui s-a asigurat cu animalele proprietatea intimatului, susținerile recurentei sunt nefondate.

A accepta punctul de vedere al recurentei ar fi însemnat ca intimatul sa nu-si primească in stana animalele proprietatea sa pentru a putea primi animalele cetățenilor din localitate. Recurenta a făcut o confuzie cu situația in care se licitează anual organizarea stânelor. Pentru aceste ipoteze primăriile organizează licitații anuale in care închiriază pășunile pentru un sezon unui organizator de stana. In cadrul acestor licitații se stabilește numărul de animale pentru încărcătura pășunii si care anume animale urmează sa fie primite in stana organizata. In speța nu exista aceasta situație.

Raportat la starea de fapt expusa si care rezulta din probele administrate in cauza este evident ca in motivarea acțiunii sale si a recursului, recurenta a reprodus din caietul de sarcini obligațiile impuse beneficiarului contractului de închiriere.

Susținerile privind interesul local, sunt nefondate.

Interesul local invocat de recurenta exista la momentul in care s-a organizat licitația publica pentru închirierea pășunilor alpine.

In luna 2008, C. Local T. a emis Hotărârea nr. 16/2008 prin care a decis organizarea unei licitații publice pentru închirierea pășunilor alpine proprietatea comunei T. . La data adoptării acestei hotărâri si a organizării licitației era in vigoare OUG nr.125/2006 care prevedea acordarea de plați in cadrul Schemei unice pe suprafața pentru pășunile utilizate, începând cu anul 2007. In ipoteza in care C. Local T. aprecia ca aceste plați se cuvin comunității avea posibilitatea sa nu scoată la licitație publica aceste pășuni si sa găsească alte modalități prin care sa beneficieze de plățile acordate. In momentul in care C. Local T. a decis organizarea unei licitații publice pentru închirierea acestor pășuni a avut in vedere toate împrejurările existente la momentul respectiv. Pentru adoptarea hotărârii a fost întocmita de compartimentul de specialitate si o nota de fundamentare care a stabilit oportunitatea organizării licitației si a închirierii pășunilor alpine. Având in vedere toate aceste "împrejurări, C. Local T. a organizat licitația publica, iar in final intimatul a adjudecat o suprafața de pășune de 247 ha..

In aceasta ipoteza se apreciază ca recurenta nu poate invoca ca motiv de reziliere al contractului de închiriere un interes local care exista la momentul organizării licitației si a adjudecării pășunii de către intimat. Susținerea recurentei putea eventuala sa fie avuta in vedere doar in condițiile in care la momentul organizării licitației interesul local nu exista si el ar fi apărut pe parcursul executării contractului de închiriere.

Atâta vreme cat pretinsul interes local este invocat prin prisma OUG nr. 125/2006, in vigoare la data organizării licitației, acest motiv nu poate fi avut in vedere pentru rezilierea contractului de închiriere.

Așa cum s-a precizat si prin întâmpinarea depusa la dosar, de prevederile OUG nr. 125/2006 nu poate beneficia " o întreaga comunitate " ci doar utilizatorii pășunii. De aceste plați nu pot beneficia persoanele care nu dețin animale pentru pășunat. Nu toți cei cca.4.000 de locuitori dețin animale, ci doar cei care au închiriat pășunile la licitația publica organizata.

Afirmațiile recurentei privind modul utilizării de către intimat a plaților obținute, sunt nefondate.

S-a precizat in întâmpinarea depusa care este destinația acestor fonduri. Intimatul a beneficiat de aceste plați pentru agro-mediu si practici agricole tradiționale. Evident ca toate sumele încasate au fost folosite pentru scopul pentru care au fost acordate. Verificarea modului in care sunt utilizate aceste sume cade in sarcina exclusiva a reprezentanților APIA. Consiliile locale nu au nici o calitate si nici o competenta de a verifica modul in care sunt utilizate plățile.

Așa cum s-a precizat, in urma unei sesizări a Primarului comunei T., intimatul a fost verificat de către corpul de control din cadrul APIA privind modul utilizării acestor sume. In final s-a constatat ca ele au fost utilizate pentru scopul pentru care au fost acordate.

Susținerile recurentei privind modificarea si rezilierea actului administrativ unilateral nu sunt aplicabile in speța.

Contractul de închiriere a pășunilor alpine s-a încheiat in urma unei licitații organizate si el a intrat in circuitul civil. Pe cale de consecința rezilierea lui in mod unilateral, nu este legal posibila. Contractul de închiriere s-a încheiat pentru o perioada de 6 ani. De altfel este de observat ca prin însăși Hotărârea de consiliu local s-a stabilit ca aceste contracte sa fie încheiate pentru o perioada de cel puțin 6 ani, cu posibilitatea de prelungire. Mențiunea din aceasta hotărâre cu privire la durata contractului nu este întâmplătoare. Toti beneficiarii urmau sa depună aceste contracte la Centrul Județean Bistrița - Nasaud al APIA pentru a beneficia de plați in cadrul Schemei unice pe suprafața in baza OUG nr. 125/2006. Pentru a putea beneficia de plați, contractele trebuiau încheiate pentru o perioada de cel puțin 5 ani. Acesta a fost argumentul pentru care s-a stabilit o perioada minima de închiriere de cel puțin 6 ani.

Prin art.9 din contractul de închiriere s-au stabilit condițiile in care poate înceta contractul de închiriere. In toate situațiile contractul poate înceta numai in condițiile in care chiriașul nu-si îndeplinește obligațiile contractuale. Pe cale de consecința afirmația recurentei in sensul ca acest contract poate fi denunțat de proprietar prin voința sa unilaterala, chiar daca chiriașul își îndeplinește obligațiile contractuale, este nefondata. Potrivit clauzelor contractuale pentru ca proprietarul sa poată solicita rezilierea contractului trebuia ca in prealabil sa demonstreze ca in speța chiriașul nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale. Atâta vreme cat chiriașul își îndeplinește obligațiile contractuale, proprietarul nu poate denunța unilateral acest contract.

Intimatul mai arată că, așa cum s-a precizat si prin întâmpinarea depusa la dosar, recurenta a încercat si o alta varianta, astfel în anul 2010 a refuzat sa

încaseze redevența, refuzul acesteia l-a determinat sa achite redevența stabilita, pe calea procedurii ofertei reale de plată, iar după virarea in contul sau a redevenței prin intermediul Executorului judecătoresc pe calea ofertei reale de plata, aceasta nu a mai invocat acest pretins motiv.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel ajunge la următoarele constatări:

Prin sentința civilă nr. 506 din 12 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a respins ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. Local T., cu sediul în loc. T., str. P., nr. 774B, jud. Bistrița Năsăud, împotriva pârâtului S.

V.

, cu dom. în loc. T.

, str. N., nr.517, jud. Bistrița Năsăud.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 2.232 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că la data de_, între reclamantul C. Local al comunei T., reprezentant prin primarul comunei, și pârâtul S. V., s-a încheiat contractul de închiriere înregistrat la Primăria comunei T. sub nr. 2477 (f. 5 - 10 dosar), având ca obiect "cedarea-preluarea, în închiriere"; a ½-a parte a Trupului de pășune muntele "Bătrâna";, durata contractului fiind de 6 ani și 7 luni începând de la data semnării acestuia - _

- și până la data de_ .

Potrivit art. 2.2 lit. b din contract, caietul de sarcini privind închirierea pășunilor alpine (f. 11-15 dosar judecătorie) face parte integrantă din contract.

Încheierea contractului sus menționat este consecința adoptării de către

C. Local al comunei T. a Hotărârii nr. 16/_ (f.18, 19 dosar) prin care se aprobă scoaterea la licitație a pășunilor alpine și a loturilor zootehnice aparținând comunei T., precum și încărcătura pe fiecare munte, taxa pe animal și prețul de pornire al licitației conform anexei nr. 1 (f.21), în exercitarea prerogativelor conferite acestei autorități deliberative a administrației publice locale de prevederile art. 36 alin. 2 lit. c și alin. 5 lit. a din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 rep.

Această hotărâre a fost modificată prin HCL nr. 24/_ (f.23, 24), în sensul că perioada închirierii a fost stabilită la cel puțin 6 ani consecutiv, cu drept de prelungire în favoarea aceluiași grup de agricultori sau acelorași persoane fizice, dacă au fost respectate clauzele speciale cu privire la întreținerea și exploatarea rațională a acestora.

În mod corect instanța de fond a reținut că, regimul juridic al terenului - pășune alpină - obiect al contractului de închiriere, face parte din domeniul public al comunei T., menționat la poziția 9 din anexa nr. 54 la HG nr. 905/2002 publicată în M.O. nr. 647 bis din_ privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei T. .

Astfel s-a mai reținut că, acel contract încheiat între părți reprezintă un instrument juridic de punere în valoare a bunurilor din proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale, contractul de atribuire în folosință a pășunii încheiat sub forma contractului de închiriere prin licitație publică, întrunește caracteristicile unui contract administrativ, asimilat actului administrativ conform prevederilor art. art. 2 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ("sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică";), cererea de constatare a rezilierii acestuia făcând obiectul jurisdicției contenciosului administrativ, potrivit art. 8 alin. 2 din aceeași lege.

Instanța de fond a analizat punctual motivele de reziliere formulate de reclamant care a invocat în justificarea rezilierii unilaterale a contractului nr.

2477/2008, pe de o parte, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârât cu consecința aplicării clauzei contractuale inserate la art. 9.1 lit. c, iar pe de altă parte, existența unui interes local care impune denunțarea unilaterală a contractului conform art. 9.1 lit. b din același contract.

Tribunalul a constatat că, în ceea ce privește susținerea reclamantei legat de neîndeplinirea mai multor obligații stipulate în caietul de sarcini parte integrantă din contract (f. 11), respectiv neîndeplinire a obligației menționate la pagina 3 alin. 3 din caietul de sarcini, vizând declararea tuturor animalelor și înscrierea în tabelele anexă cu efectivele și proprietarii de animale mari și ovine, că, sancțiunea neîndeplinirii obligației mai sus citate este reprezentată, așa cum se prevede în alin. 4 al paginii 3 din caietul de sarcini, de perceperea taxei de gloabă, fără coborârea animalelor din munte, pentru cele necuprinse în tabelul anexă și găsite în pășune în urma controalelor instituțiilor autorizate.

Instanța de fond a mai reținut că în cazul dedus judecății nu s-a făcut dovada certă a neîndeplinirii obligației la care face trimitere reclamantul și că reclamantului îi incumbă obligația de a-și dovedi susținerile conform. art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, aspect ce în speță nu s-a probat.

Curtea analizând acest aspect criticat de recurent, constată că instanța de fond a făcut o greșită și trunchiată apreciere a efectului neîndeplinirii obligațiilor asumate de pârât în contract și caietul de sarcini, interpretând că încălcare obligației de declarare a tuturor animalelor și înscrierea în tabelele anexă cu efectivele și proprietarii de animale mari și ovine se sancționează doar cu perceperea taxei de gloabă, fără coborârea animalelor din munte, pentru animalele necuprinse în tabelul anexă, omițându-se prevederile din cap.IX pct.9.1 lit.c care stipulează că, prezentul contract de închiriere încetează în următoarele situații…în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către chiriaș, cauză ce conduce la rezilierea unilaterală a contractului de către proprietar, cu plata unei despăgubiri în sarcina chiriașului….

Astfel, orice încălcare culpabilă a prevederilor contractului și a dispozițiilor din Caietul de sarcini conduce la rezilierea unilaterală a contractului de către proprietar, cu plata unei despăgubiri în sarcina chiriașului.

Prevederea sancționatorie reținută trunchiat de instanța de fond legat de perceperea taxei de gloabă, fără coborârea animalelor din munte, pentru cele necuprinse în tabelul anexă și găsite în pășune în urma controalelor instituțiilor autorizate se referă la modalitatea de dezdăunare a proprietarului terenului și un instrument de prevenire a încălcării convenției prin neevidențierea corectă a numărului maxim de animale admise la pășunat.

Curtea mai consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că sarcina probei privind evidențierea corectă a numărului de animale pășunate de pârât cade în sarcina reclamantului, în condițiile în care proba respectării clauzelor contractuale cădea în sarcina pârâtului care trebuia să dețină și să prezinte o asemenea evidență a animalelor din pășune.

În cazul de față, pârâtul nu a făcut dovada că a avut o evidență clară a animalelor ce pășunau, acesta susținând fără nicio dovadă că au pășunat doar animalele lui, respectiv, peste 400 ovine si peste 100 bovine, în condițiile în care, chiriașul avea obligația să declare toate animalele pe care le are la pășunat și să întocmească tabelele cu efectivele și proprietarii de animale mari și ovine, conform obligațiilor stabilite prin caietul de sarcini la pag. 3, alin. 3.

Curtea mai reține că potrivit convenției, chiriașul avea obligația să scoată la pășunat, cu prioritate, animale ale cetățenilor din comună, aspect nedovedit de către pârât, acesta trebuind să aibă o evidență cu animalele cetățenilor din comună ce doreau să ducă vacile sau oile la păscut.

Totodată, trebuia să asigure pășunatul la capacitatea muntelui, în caz contrar sancțiunea fiind rezilierea contractului în mod unilateral de către proprietar (caietul de sarcini, pag. 3, alin. 5.)

Potrivit Caietului de sarcini, pârâtul pentru cele 300 ha de pășune, trebuia să asigure o încărcătură de 500 animale, încărcătură ce era deja acoperită de animalele pârâtului care din probele dosarului rezulta că avea peste 400 ovine si peste 100 bovine, astfel că nu se mai putea realiza obligația contractuală de a asigura cu prioritate pășunatul animalelor cetățenilor din localitate.

Curtea mai reține că, pârâtul în calitate de chiriaș, avea obligația să asigure curățirea pășunilor și întreținerea dotărilor existente (caietul de sarcini, pag. 3, alin. 9).

Din probele dosarului nu rezultă cu claritate îndeplinirea acestor obligații de către pârât, acesta neprezentând reclamantei situația efectuării lucrărilor de curățire și întreținere a pășunii deși i s-a solicitat acest lucru, adresele și răspunsurile prezentate de pârât din partea Parcului Național Munții Rodnei legat de unele intenții ale pârâtului de efectuare a unor lucrări nu conduc automat la justificare efectuării în realitate a lucrărilor.

Conform art. 5.6. din contract, responsabilitățile de mediu cad în sarcina chiriașului, care în respectarea clauzei contractuale avea obligația de a îndeplini cerințele prevăzute de Legea muntelui nr. 347/2004, modificată prin OUG 21/2008.

Din probele dosarului nu rezultă cu claritate ce operațiunile respective.

Încălcarea acestor prevederi a condus la activarea de către reclamantă a clauzei prevăzute in art. 9.1. lit. c privind denunțarea unilaterala de către proprietar.

Din probele dosarului, Curtea reține că, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de a pășuna muntele la capacitate, de a asigura

încărcătura optimă de animale pe munte, de a curăța uscăturile, de a împrăștia mușuroaiele, de a întreține și repara colibele, iar pentru efectuarea acestor lucrări nu era nevoie de vreun aviz din partea Parcului National Munții Rodnei, așa cum rezulta din răspunsul acelei instituții.

Din probatoriul administrat în cauză, precum și din procesele-verbale de control ale comisiei din partea locatorului rezulta cu certitudine ca locatarul nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale încă de la începutul închirierii, astfel din procesul verbal necontestat de pârât din datele de_ și_ rezultă că pășunatul s-a desfășurat fără prezența cu prioritate a animalelor cetățenilor din localitate, că nu s-a folosit muntele conform scopului stabilit la capacitate și fără efectuarea lucrărilor de curățire.

Dealtfel reclamanta prin adresa nr.4855 din_ a solicitat pârâtului documente justificative privind îndeplinirea obligațiilor din contract, modalitatea de folosire și gestionare a subvențiilor acordate prin Agenția APIA, cu prezentarea documentelor respective, prezentarea unui plan cu obiectivele ce urmau a fi realizate în baza obligațiilor din contract care să fie aprobate de către C. local T., f.76.

Aceste solicitări ale reclamantei se bazau pe prevederile contractului și Caietului de sarcini, astfel sunt edificatoare prevederi art.5.5 din contract care stipulează că, proprietarul are dreptul să verifice în perioada derulării contractului de închiriere modul în care se respectă condițiile și clauzele acestuia de către chiriaș, acesta din urmă având obligația de a pune la dispoziția proprietarului toate informațiile, documentelor și evidențele solicitate, art.5.6 prevede că responsabilitățile de mediu cad în sarcina chiriașului, iar în Caietul de sarcini se regăsesc obligația chiriașului de a declara toate animalele și să le înscrie în tabelele anexe cu efective și proprietari, să scoată cu prioritate

animalele proprietatea cetățenilor comunei T., să asigure pășunatul la capacitatea muntelui, având obligația curățirii pășunilor alpine, iar sumele încasate în baza OUG nr.125/2006, care vor fi acordate pentru terenul închiriat se vor utiliza numai cu acordul proprietarului, respectiv al C. ui local T. și numai în scopul pentru care au fost acordate.

Deși pârâtul a apreciat că clauza privind utilizarea sumelor obținute în conformitate cu prevederile OUG nr.125/2006 doar cu acordul proprietarului terenului și numai în scopul pentru care au fost acordate, Curtea reține că această clauză reprezintă convenția părților, justificată de folosirea eficientă a sumelor acordate chiriașului în scopul amenajării și dezvoltării calitative a pășunilor, acest scop fiind și cel ce determină o asemenea plată de susținere oferită de UE.

Curtea constată că depozițiile de martori sunt contradictorii, unele fiind date în favoarea reclamantei iar altele în cea a pârâtului, descriind aspecte colaterale celor invocate de reclamantă în prezenta acțiune.

Dealtfel, conduita pârâtului demonstrează că nu s-a reținut nici o împiedicare de exercitarea contractului din partea locatorului, iar dacă ar fi fost împiedicat cu adevărat să pășuneze, pârâtul avea posibilitatea sa solicite executarea contractului așa cum a făcut-o in dosarul_ aflat pe rolul tribunalului.

Ceea ce este relevant în prezenta cauză sunt încălcările de către pârât ale contractului și Caietului de sarcini analizate mai sus și împrejurarea că începând cu anul 2010 au apărut neînțelegeri între părți legat de încălcarea unor prevederi ale convenției și apariția unor nemulțumiri din partea cetățenilor și a unor asociații de crescători de animale din zonă legat de folosirea exclusivă a pășunilor și valorificarea deficitară a acestora și a fondurilor obținute pentru acele pășuni ce fac obiectul domeniului public.

Față de aspectele prezentate, Curtea apreciază că sunt justificate solicitările reclamantului, acesta făcând dovada încălcării de către pârât a unor clauze contractuale care conduc la rezilierea contractului, conform prevederilor exprese din contract și caietul de sarcini, prima instanță prin respingerea acțiunii reclamantului și nereținerea încălcărilor convenției din partea pârâtului și menținerea în vigoare a contractului a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică.

În consecință, Curtea, cu argumentația prezentată, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod pr.civilă, va admite recursul declarat de C. LOCAL

T. împotriva sentinței civile nr.506 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care o modifică în sensul că, admite acțiunea reclamantei C. UI LOCAL T. împotriva pârâtului S. V. și reziliază contractul de închiriere nr.2477 din_ încheiat între părți, având ca obiect 1/2 parte din trupul de pășune de la muntele Bătrâna.

Întrucât pârâtul a căzut în pretenții, prin admiterea acțiunii reclamantului, iar acesta din urmă a solicitat cheltuieli de judecată, Curtea în baza art. 274 Cod pr. civilă, va obligă petentul S. V. să plătească reclamantei suma de 1828,95 lei, cheltuieli de judecată în fața instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de C. local T. împotriva sentinței civile nr.506 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-

Năsăud pe care o modifică în sensul că, admite acțiunea reclamantei C. ui local T. împotriva pârâtului S. V. și reziliază Contractul de închiriere nr.2477 din_ încheiat între părți, având ca obiect 1/2 parte din trupul de pășune de la muntele Bătrâna.

Obligă petentul S. V. să plătească reclamantei suma de 1828,95 lei, cheltuieli de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte, S. L. R.	Judecător, V. G.	Judecător, M. H.
Grefier, M. V. -G.

Red. V.G./M.N.

2 ex./

Jud.fond

.-A. P. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Sentința civilă nr. 1912/2013. Contencios. Obligația de a face Sentința civilă nr. 4105/2013. Contencios. Obligația de a face Sentința civilă nr. 3520/2013. Contencios. Obligația de a face Sentința civilă nr. 39/2013. Contencios. Obligația de a face Sentința civilă nr. 2466/2013. Contencios. Obligația de a face Sentința civilă nr. 2878/2013. Contencios. Obligația de a face Sentința civilă nr. 1564/2013. Contencios. Obligația de a face