Decizia civilă nr. 1146/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 1146/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. -F. B.
Judecător L. F. Judecător A. -L. I. Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul B. M. împotriva Sentinței civile nr. 19737/2012 a Judecătoriei C. N., în contradictoriu cu intimata M. C. -N.
DP L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
T. ul după deliberare, constată că recursul este declar, motivat si comunicat în termen și nefiind alte cereri de formulat în probațiune declară închisă faza probatorie și retine cauza în pronunțare.
T. UL
Prin Sentința civilă nr. 19737/2012 a Judecătoriei C. -N., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. M., cu domiciliul în C.
-N., str. D., nr. 14-16, ap. 54, jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N.
DP COMUNITARĂ, cu sediul în mun. C. -N., str. M., nr. 1-3, jud. C. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 31560/484 încheiat la data de
_ de P. Comunitară C. -N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 31560/484 încheiat la data de_ de P. Comunitară C. -N. a fost sancționat contravențional petentul B. M. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 1 din H.C.L. 149/2009.
În fapt, s-a reținut că la_, pe str. Cotită, proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ a încălcat prevederile HCL 149/2009, respectiv a ocupat abuziv un loc de parcare cu abonament, contract de închiriere sau aflat în administrarea primăriei.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de "acuzație in materie penala";, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
In consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei "acuzații de natura penala"; in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa
beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de
"prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege - și cu prezumția de veridicitate - actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală,
instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față - fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator - procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Așa cum rezultă fără nici o urmă de echivoc din cuprinsul acestuia, contrar susținerilor petentului, agentul constatator a descris în mod corect fapta săvârșită indicând și textul legal încălcat.
Mai mult, atare omisiuni nu ar putea sa atragă decât nulitatea relativa a procesului- verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat in astfel de condiții .
Or, fiind vorba de o nulitate relativă, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedească nu numai ca agentul constatator si-a încălcat obligația de a insera în actul constatator aceste mențiuni, ci si ca aceasta încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, vătămare pe care petentul nu a dovedit-o în prezenta cauză.
De asemenea, prin plângerea formulată petentul a arătat că lipsa sa de la întocmirea procesului verbal nu a fost confirmată de cel puțin un martor așa cum prevăd dispoz. Art. 19 din O.G. nr. 2/2001. Or, textul legal are următorul cuprins:’’ (1) Procesul-verbal se semnează
pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia.
Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal in acest mod. ‘’
Or, agentul constatator a menționat în procesul verbal motivul pentru care lipsa pententul nu a fost confirmată de un martor, respectiv pentru că persoanele de față au refuzat să se implice.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, dat fiind faptul că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Astfel, din planșele foto anexate cauzei rezultă fără echivoc starea de fapt reținută prin actul constatator, fiind lipsită de relevanță juridică împrejurarea că petentul nu a ocupat în întregime unicul loc de parcare marcat în aceea zonă. Atâta timp cât în aceea zonă era marcat un singur loc de parcare iar acela era cu abonament, petentul avea obligația legală de a respecta acest marcaj, interpretarea sa dată stării de fapt reținute, fiind una personală și străină de dispoziția legală încălcată
Față de cele expuse anterior, instanța în temeiul dispoz. art. 32 și urm. din O.G. nr.
2/2001 urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea petentului.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termen legal, petentul recurent
B. M.
solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 19737/2012, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în ședința publică din data de_ și, în consecință, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 31560/484 încheiat la data de_ .
În motivare, recurentul a arătat, în esență, că starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde realității, având în vedere că la momentul când a găsit nota de constatare pe parbriz, autovehiculul cu număr de înmatriculare_ era parcat pe locul de parcare cu abonament în cauză, sens în care nu se poate reține în sarcina sa ocuparea abuzivă a acestui loc de parcare.
Analizând hotărârea atacată
pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs invocate și din oficiu, prin prisma normelor și dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține că recursul declarat de petentul B. M. împotriva sentinței civile nr. 19737/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. este fondat, urmând a fi admis.
Astfel, tribunalul constată că din planșele foto depuse la filele 9-10 dosar fond se poate observa faptul că autovehiculul proprietatea recurentului ocupă locul de parcare marcat ca atare doar cu roțile din față, fapt care nu a împiedicat sub nici o formă utilizarea locului de parcare de către titularul abonamentului. De altfel, așa cum se observă din aceleași fotografii depuse la dosar, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ se și afla parcat pe locul de parcare cu abonament pretins ocupat în mod abuziv. În aceste condiții, nu se poate vorbi despre întrunirea elementelor constitutive ale contravenției reținute în sarcina recurentului, sub aspectul elementului material, câtă vreme o ocupare abuzivă exclude posibilitatea utilizării de către titular a locului de parcare atribuit.
Fiind răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție atacat, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, cu consecința admiterii plângerii contravenționale și a anulării procesului-verbal de contravenție nr. 31560 din_ dresat de intimatul M. C. N., DP L. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de petentul B. M., cu domiciliul în C. -N., str. D.
, nr. 14-16, ap. 54, jud. C., împotriva Sentinței civile nr. 19737/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în întregime, în sensul că admite plângerea contravențională și anulează PV de contravenție nr.31560 din_ încheiat de intimatul intimatul M. C. N., DP L. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.
Președinte, M. -F. B. | Judecător, L. F. | Judecător, A. -L. I. |
Grefier, I. -M. P. |
Red.L.F./C.B.
2 ex./_
Jud. fond: A. Moș
Judecătoria Cluj-Napoca
