Decizia civilă nr. 1177/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr._
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1177/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T. Judecător I. N. B. Grefier Ani-L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul SC A. SS împotriva sentinței civile nr.18553/2012 a Judecătoriei C. -Napoca privind și pe intimata A. R. R. -A. C. - S. P. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este declarat in termenul legal, este motivat, a fost comunicat cu intimata, se solicită judecarea cauzei in lipsa si reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar .
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 18553/_ a Judecătoriei C. -Napoca a fost respinsă plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AIR nr. 0198125/_ formulată de petentul S.C. A. SSR.L., cu sediul în
M., Str. Rozelor, nr. 12, bl. R 6, sc. A, ap. 6, jud. Constanța în contradictoriu cu intimatul A. R. R. - A.R.R., cu sediul procesual ales în O., Str. Ov. D.
, nr. 6, jud. Bihor
, ca neîntemeiată
.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._ din data de_, petentul S.C. A. SSR.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AIR nr. 0198125/_ întocmit de intimatul A. R. R. - A.R.R. și exonerarea de plata amenzii stabilite.
În fapt
, petentul a arătat că starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, întrucât la data respectivă aparatul tahograf avea setarea incorectă a timpilor de staționare, fiind sub incidența unei cauze independente de propria voință, atât în ceea ce privește societatea petentă cât și a șoferului conducător al autovehiculului.
În drept
, cererea nu a fost motivată.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 modificată.
În dovedirea plângerii s-au atașat în copie un set de înscrisuri (f. 6-15, 51).
Intimatul, legal citat a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal întocmit.
În fapt
, intimatul a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției este temeinic întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt, până la proba contrară, sarcina probei conform art. 1169 C.civ. revenindu-i petiționarului și nu intimatului.
În drept
, s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 37/2007, O.G. nr. 2/2001, Regulamentul CE nr. 561/2006.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie un set de înscrisuri (f. 21-28, 34-47).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AIR nr. 0198125/_, întocmit de intimatul A. R. R. - A.R.R., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (2) pct. 4 din O.G. nr. 37/2007, privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, sancționată de art. 9 alin. (1) lit. d din O.G. nr. 37/2007, întrucât în data de_, orele 13:20, autoutilitara utilizată de S.C. A. SSR.L., condusă de Mitran A., efectua transport rutier de mărfuri, iar în urma verificării cartelei digitale tahografice, s-a constatat că în perioada_ ora 08:06 - până la ora 14:48 s-a depășit perioada de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 minute dar mai puțin de o oră și 30 minute, respectiv cu 1 oră și 7 minute, rezultând astfel că șoferul a condus neîntrerupt fără a efectua pauze legale.
Urmare a constatării săvârșirii acestei contravenții, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei.
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -Napoca la data de_ .
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului- verbal, instanța de fond a constatat următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța de fond a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Instanța a mai reținut că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) pct. 4 din
O.G. nr. 37/2007, privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora ("Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate
infracțiuni potrivit legii penale: 4. depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute;";)
sancționată de art. 9 alin. (1) lit. d din O.G. nr. 37/2007 ("Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: d) cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei - faptele prevăzute la alin. (2) pct. 1-11 și 16, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier";).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera "acuzațiilor în materie penală"; la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.G. nr. 37/2007 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție "caracter penal";.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța de fond a reținut că petentul, nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Cu privire la susținerea petentului în sensul că la da ta resp ectivă ap ara tu l
ta hog ra f a vea seta rea in co rectă a timp ilor d e sta ț iona re, fiind sub in cid en ța un ei
cau ze ind ep end en te de p rop ria voin ță, a tâ t în ceea ce privește societa tea p eten tă câ t
și a șo feru lu i co ndu că to r a l a u to veh iculu lu i
, instanța de fond a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, întrucât atât societatea petentă cât și șoferul aveau posibilitatea să verifice durata de conducere neîntreruptă, impusă de actul normativ, nefiind vorba de o cauză care să înlăture caracterul contravențional al faptei.
Instanța de fond a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul
că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că amenda contravențională aplicată - în minimul prevăzut de lege, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța de fond a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța a luat act de aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta S.C. A. SSR.L. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate - Sentința Civilă nr. 18553/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ și să se dispună modificarea sancțiunii contravenționale aplicată societății din aceea a amenzii în cea a avertismentului.
În motivare arată că la data de_, în jurul orei 13:00 pe DN1, în localitatea Vâlcele, jud. C., a fost oprit autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând societății recurente și în urma controlului efectuat s-a ajuns la concluzia că șoferul nu a respectat timpii de conducere și odihnă, respectiv a condus cu o oră și șapte minute mai mult, pe data_, fapt rezultat din analiza cartelei digitale tahografice dar care nu poate fi imputat nici conducătorului auto și nici societății deoarece s-a dovedit ca aparatul tahograf al mașinii deși avea verificarea valabilă, setarea timpilor de staționare era incorectă.
Acest lucru a fost confirmat atât de graficul liniar de activitate descărcat de firma ce verifică și calibrează aparatele tahografe cât și de nota lor de constatare, documente existente la dosar.
Având în vedere, că în acest caz contravenția săvârșită a fost produsă independent de voința recurentei, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire, de urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, solicită instanței schimbarea sancțiunii aplicate din aceea a amenzii contravenționale în cea a avertismentului.
În sprijinul celor solicitate vine și art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 care menționează că instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu
prevede această sancțiune, măsura ce se dispune având în vedere circumstanțele de ordin real sau personal care demonstrează că fapta concretă nu a fost săvârșită cu intenție, ci independent de voința conducătorului auto și a operatorului de transport.
Intimata A. R. R. - ARR prin întâmpinarea depusă la dosar la data de_ a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea în totalitate a sentinței civile a Judecătoriei C. -Napoca.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Petenta susține că la data controlului efectuat de intimată tahograful era defect sub aspectul înregistrării timpilor de odihnă, aspect care ar fi demonstrat prin actele depuse la dosar din care rezultă, pe de o parte, că în perioada_ -_ șoferul Mitran A. nu a încălcat timpii de condus și odihnă, și, pe de altă parte că, la data de_ când s-a întocmit factura pentru reparație a tahografului, acesta a fost reparat în ceea ce privește "setarea incorectă a timpilor de staționare";.
Petenta a fost sancționată la data de_ pentru că în data de_ conducătorul auto Mitran A. a depășit perioada maximă de condus neîntrerupt de 4 ore și jumătate cu 01h 07 min. în intervalul orar 08:06 - 14:48.
Potrivit jurisprudenței în materie, un proces verbal de contravenție se consideră legal și temeinic întocmit până la proba contrară, probă care trebuie produsă de petentă. Aceasta a încercat să dovedească faptul că tahograful avea timpii de staționare greșit setați, însă din actele depuse la dosar nu rezultă cine anume a setat timpii în mod greșit și, cel mai important, în ce consta setarea greșită - adică dacă timpii de staționare nu erau deloc evidențiați sau dacă erau evidențiați în mod greșit, în ce consta eroarea evidențiată de tahograf, etc. Fără astfel de dovezi nu se poate considera răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie cu atât mai mult cu cât comanda de reparație și factura dovedesc faptul că repararea a avut loc la mai bine de o lună de la data constatării contravenției, ceea ce face posibilă intervenirea defecțiunii după constatarea contravenției. Pe de altă parte, ar fi trebuit dovedit dacă firma care a verificat la data de_ (f. 8 d. f.) a omis să verifice timpii de staționare, sau dacă aceasta a setat greșit timpii, etc. și de ce nu a remarcat această firmă de verificare respectiva eroare. Pe de altă parte, examinând graficul liniar de activitate depus la dosar, în condițiile în care acesta nu este influențat de eroarea setării menționată anterior, constatăm că autocamionul a fost pus în mișcare în jurul orei 7:00 și condus până la ora 12:45 în condițiile în care a staționat doar 30 de minute. Potrivit art. 7 din Regulamentul nr. 561/2006 tirul trebuia să staționeze într-un interval orar de 4 ore și jumătate ori de două ori în total 45 de minute (mai întâi 15 minute și apoi 30 de minute), ori o singură dată, după ce a condus 4 ore și jumătate o pauză de minim 45 de minute.
După cum am menționat, lipsa dovezilor mai sus indicate nu a făcut ca prezumția de legalitate și temeinicie să fie răsturnată.
În ceea ce privește aplicarea sancțiunii avertismentului facem precizarea că depășirea timpilor de odihnă de către conducătorii auto este considerată încălcare gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene nr. 561/2006, ori o încălcare gravă presupune din start un pericol social ridicat al contravenției care nu este compatibil cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceste considerente, tribunalul, va respinge recursul declarat de recurenta S.C. A. SSR.L. M., împotriva sentinței civile nr. 18553 din 28
septembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -Napoca, pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.C. A. SSR.L. M., cu sediul social în
M., str. Rozelor nr. 12, bl. R6, sc. A, ap. 6, jud. Constanța, împotriva sentinței civile nr. 18553 din 28 septembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -Napoca pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, E. B. | Judecător, S. T. | Judecător, I. N. B. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red. 2 ex./S.T./D.M. Jud.fond: A. P. escu
