Decizia civilă nr. 1337/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1337/2013
Ședința publică din data de 06 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta S.C. L. P. T.
S. împotriva sentinței civile 8545* din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta D. G. A F.
P. A J. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 8.545 din 31 august 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins acțiunea formulată de reclamanta
S.C. L. P. T. S. C. -N., în contradictoriu cu pârâta D. G. A
F. P. A J. C. .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în perioada_ -_ reclamanta a fost supusa unui control din partea organelor de inspecție fiscala din cadrul Directiei Generale a F. P. C., control care a vizat legalitatea operatiunilor de stabilire, calculare si înregistrare TVA. Urmare controlului organele de inspecție au întocmit Raportul de inspecție fiscala nr. 207/_ care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 316/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plata prin care, in sarcina reclamantei, au fost stabilite obligatii suplimentare de plata in suma de 60.305 lei reprezentând TVA in suma de 28.129 lei si accesorii in suma de 32.176 lei (267.957 lei majorări de întârziere si 4.219 lei penalități).
Împotriva Deciziei de impunere reclamanta a formulat contestație in procedura reglementata de art. 205 si următoarele Cod procedura fiscala, respinsa prin Decizia nr. 97/_ .
Organul de inspecție fiscala a constatat ca prin emiterea facturilor fara TVA pentru serviciile prestate reclamanta a încălcat prevederile art. 133 alin 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Instanța de fond a constatat că toate operațiunile la care s-a obligat reclamanta prin cele doua contracte de prestări servicii prezintă caracteristicile activităților descrise de legiuitor in cuprinsul pct. 13 alin. 4 lit. a si b din HG nr. 44/2004 republicata, in consecința dispozițiile art. 133 alin. 2 lit. a din Codul fiscal sunt aplicabile tranzacțiilor aferente facturilor emise în executarea celor doua contracte, motiv pentru care a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. L. P. T. S.R.L. C. -N. a declarat recurs
, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și modificarea în parte a deciziei nr.
97/_ în sensul admiterii in totalitate a contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 316/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală prin Raportul de inspecție fiscală din data de_ si dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 146/_ în sensul desființării parțiale a acesteia pentru ceea ce înseamnă obligarea societății la plata de TVA în suma de 19.942 lei si majorări de întârziere de 26.623 lei si penalități aferente de 4.129 lei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că în speță este vorba de 3 relații contractuale avute în vedere de organul de control și asupra cărora acesta a decis că ele reprezintă activități ce trebuie impozitate din punct de vedere al
T.V.A. în România, fiind purtătoare de acest impozit și nu două contracte, așa cum susține instanța de fond.
A mai arătat reclamanta că în mod neîntemeiat pârâta a considerat ca se face vinovată de necolectarea TVA-ului pentru perioada_ -_ aferent facturilor emise reprezentând prestări de servicii în legătură cu bunuri imobile aflate în România, susținând că astfel de facturi s-au emis pentru serviciile efectuate către trei firme din Germania în valoare de 104.959 lei cu TVA aferent de 19.942 lei. Totodată s-a considerat ca societatea a întocmit în perioada septembrie 2009 - februarie 2010 greșit facturile de garanție de bună execuție si că a dedus TVA pentru servicii care nu permiteau o asemenea deducere.
În opinia recurentei, instanța de fond în mod greșit a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art. 133 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal rap. la pct. 13 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal corob. cu art. 11 alin. 1 Cod fiscal și astfel pârâta în mod întemeiat a emis actele fiscale contestate, în condițiile în care serviciile de consultanță s-au făcut către cele 3 entități din Germania, însă concretizarea serviciilor și particularizarea lor pentru un anumit loc din România, precis determinat în care să se presteze activități de lucrări, s-a făcut de către alte entități juridice și nu de societățile careu a beneficiat de consultanță.
Așa fiind, reclamanta consideră că serviciile pe care le-a prestat în baza celor 3 contracte încheiate cu entități din Germania și în baza cărora s-au emis facturile scutite de T.V.A. se încadrează la prev. art. 133 alin. 2 lit. g pct. 5 Cod fiscal, deoarece din analiza contractelor cu cele 3 entități, persoane juridice din Germania, respectiv firmele Imanto, Bauwerk Ingenieurgesellschaft GmbH și Vollack International GmbH&Co.KG, rezultă că acestea nu au făcut direct investiții în România.
Pârâta intimată D. G. A F. P. C. a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțe de instanța de fond, deoarece aceasta în mod corect a reținut că reclamanta prin emiterea facturilor fără T.V.A. a încălcat dispozițiile art. 133 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. (f.10)
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Reclamanta solicită a se lua în considerare textul art. 133 alin. 2 lit. g pct. 5 Cod fiscal, respectiv: "locul unde clientul căruia îi sunt prestate serviciile este stabilit sau are un sediu fix, cu condiția ca respectivul client să fie stabilit sau să aibă un sediu fix în afara Comunității ori să fie o persoană impozabilă acționând ca atare, stabilită sau care are un sediu fix în Comunitate, dar nu în același stat cu prestatorul, în cazul următoarelor servicii: 5. serviciile consultanților, inginerilor, juriștilor și avocaților, contabililor și experților contabili, ale birourilor de studii și alte servicii similare";.
2
Organul de control fiscal, precum și instanța de fond au reținut incidența dispozițiilor art. 133 alin. 2 lit. a) Cod fiscal.
Din conținutul acestui text se poate reține că el se referă la situația particulară a prestărilor de servicii referitoare la bunuri imobile. În mod cert, pentru situația în care prestările de servicii se referă la bunuri imobile, devin aplicabile dispozițiile art. 133 alin. 2 lit. a) Cod fiscal.
Între cele două texte legale, respectiv art. 133 alin. 2 lit. g) pct. 5 Cod fiscal, susținut de reclamantă, și art. 133 alin. 2 lit. a) Cod fiscal, susținut de organul fiscal, există o legătură specifică celei dintre general și particular.
Prestarea activității în legătură cu imobile reprezintă aspectul particular ce permite încadrarea unei activități în dispozițiile art. 133 alin. 2 lit. a) Cod fiscal.
Existența acestei particularități cuprinsă în norma legală, nu permite încadrarea activității la art. 133 alin. 2 lit. g) pct. 5 Cod fiscal.
Referitor la susținerile reclamantei privind necesitatea ca activitatea de prestări să se referă la un bun imobil precis determinat, Curtea constată că acest aspect nu prezintă relevanță în cauză.
Potrivit contractelor, scopul urmărit de către cei 3 beneficiari distincți din cele 3 contracte, este de obținere a unor anumite terenuri care să corespundă cel mai bine scopurilor comerciale urmărite.
Obligația reclamantei de a presta servicii în legătură cu anumite bunuri imobile care să corespundă intereselor comerciale ale partenerilor comerciali, deci care să se încadreze în variantele menționate la pct. 13 alin. 4 din Nomele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, rezultă din contract.
Mai mult, se poate reține chiar îndeplinirea ei atât timp cât s-a dovedit existența unor facturi transmise spre plată partenerilor comerciali.
Pct. 13 alin. 4 lit. b) din Normele Metodologice are în vedere situația reclamantei, de întocmire a studiilor ce presupun pregătirea activităților prev. la lit. a) a aceluiași text legal.
Din descrierea obiectului contractului rezultă implicarea directă a reclamantei și nu doar în activitatea inițială de identificare a unor terenuri necesare scopului urmărit de terț ci de efectuarea lucrărilor necesare pentru transformarea imobilului conform scopului terțului:
vizualizarea la fața locului a terenurilor selectate pentru investiții de către Beneficiar;
contractul cu autoritățile locale pentru a face verificări asupra locațiilor;
negocierea pentru beneficiar de studii geotehnice realizate de terți;
execuția de către terți a măsurătorilor topografice și calcularea ulterioară a acestora;
verificarea disponibilității rețelelor edilitare, mai ales în ceea ce privește curentul electric, gazul, canalizarea menajeră, apa potabilă și telecomunicațiile;
este responsabil pentru scoaterea terenului din circuitul agricol, respectiv de introducerea acestuia în intravilan;
verificarea dacă pe terenul dorit se poate construi structura dorită, controlând atât aspectul economic cât și pe cel tehnic;
prezentarea costurilor necesare pentru a obține infrastructura completă;
rezultatul/raportul final împreună cu recomandările pentru beneficiar;
clarificarea unor întrebări specifice (care depind de teren)
consultanța cu privire la proiectele de construcții ale grupului.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia legalității actului fiscal de impunere, starea de fapt fiind încadrată în mod corect sub aspect fiscal, astfel încât, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
3
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. L. P. T. S.R.L. C.
-N. împotriva sentinței civile nr. 8.545 din 31 august 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2013.
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M.F.B.
.
4
