Decizia civilă nr. 151/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 151/R/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător I. N. B. Judecător S. T.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul M. C. -
N. - DP L. împotriva sentinței civile nr.9807 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca privind și pe intimat C. A. T. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima strigare, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța în temeiul art.1591alin.4 Cod procedură civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză; recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimatul.
Instanța, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată și, având în vedere că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 9807/_ a Judecătoriei C. -N. a fost admisă plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 1. /_ formulată de petentul C. A. T. C., cu sediul în N., Str. V. N., nr. 47 B, jud. Bistrița N. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - D.
P. L., cu sediul în C. -N., Str. Moților, nr. 1-3, jud. C. .
S-a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat nr. 1. /_, încheiat de către intimat.
A fost exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._ din
data de_, petentul C. A. T. C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1. /_ întocmit de intimatul M. C. -
N. - DP L. și exonerarea de plata amenzii stabilite.
În fapt
, petentul a arătat că la data de_ a fost încheiat un proces- verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1. /_, reținându-se că în data de_ autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a staționat fără a avea tichet sau abonament de parcare valabil în P-ța Ștefan cel Mare, C. -N. .
Petentul a arătat că starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, întrucât la data respectivă automatul care elibera tichete de parcare nu funcționa.
A mai arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la semnarea procesului-verbal de un martor.
În drept
, cererea este întemeiată pe dispoz. O.G. nr. 2/2001.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 modificată.
În dovedirea plângerii s-au atașat în copie un set de înscrisuri (f. 4-6).
Intimatul, deși legal citat nu a depus întâmpinare, și nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie un set de înscrisuri (f. 11-15).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1.
/_, întocmit de intimatul M. C. -N. - DP L., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. a din H.C.L. nr. 26/2010, privind aprobarea Regulamentului de administrare a parcărilor publice cu plata orară, sancționată de art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010, întrucât în data de_ autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a staționat fără a avea tichet sau abonament de parcare valabil în P-ța Ștefan cel Mare, C. -N. .
Urmare a constatării săvârșirii acestei contravenții, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei.
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, fiind înregistrată la Judecătoria Cluj- Napoca la data de_ .
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța de fond a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din
O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Instanța a mai reținut că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. a din H.C.L. nr. 26/2010, privind aprobarea Regulamentului de administrare a
parcărilor publice cu plata orară ("Parcarea fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 3, constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravențională cuprinsă între 200 și 400 lei în următoarele situații: a) staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil;;";) sancționată de art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010 ("Parcarea fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 3, constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravențională cuprinsă între 200 și 400 lei";).
Cu privire la susținerea petentului în sensul că procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la semnarea procesului-verbal de un martor, instanța de fond a reținut că ar putea atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției doar în situația în care petentul ar face dovada vătămării astfel produse și a împrejurării că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, aspecte ce nu au fost probate în cauză.
Instanța de fond a reținut că în materie contravențională, deși nu este prevăzut în mod expres principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, acest principiu poate fi dedus pe de o parte din prevederile art.
1 din OG nr.2/2001, care definesc contravenția drept o faptă săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță sau alte acte cu caracter normativ, iar pe de alta parte, din scopul aplicării sancțiunilor pentru aceasta forma de ilicit, un scop preventiv și punitiv, iar nu unul reparator.
Pornind de la aceste considerente, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 10 din HCL nr. 26/2010, constituie contravenție parcarea autovehiculului în locurile de parcare aprobate și semnalizate cu nerespectarea prevederilor art. 179 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și îndeplinirea prevederilor art. 3 lit. a-e din prezenta HCL.
Din economia acestei norme, instanța de fond a reținut că această hotărâre de consiliu local cu caracter normativ stabilește, indirect, că această contravenție poate fi săvârșită de persoanele fizice sau de persoanele juridice, potrivit art. 11 care prevede modul de achitare a amenzii contravenționale aplicate potrivit acestui act normativ.
Cât privește posibilitatea instituirii unei răspunderi implicite a persoanei juridice pentru contravenții de această natură, rezultând din specificul acestor fapte contravenționale, instanța de fond a reținut următoarele:
Din definiția dată noțiunii de conducător auto prin art. 6 pct.12 din OUG nr.195/2002, rezultă că acesta este persoană fizică posesoare a unui permis de conducere și a unui certificat de atestate profesionala, care conduce un autovehicul de o anumita categorie. Deși un autovehicul poate fi în proprietatea unei persoane juridice, numai conducătorul auto ca persoană fizică poate în mod logic și obiectiv să conducă acel autovehicul, și în consecință, toate drepturile și obligațiile aferente activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice revin conducătorului auto, ca persoană fizică.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că numai persoana fizică ce a condus autovehiculul și l-a parcat neregulamentar, cu încălcarea prevederilor art. 10 din HCL nr. 26/2010 poate răspunde contravențional pentru
fapta săvârșită, astfel încât se impune în sarcina agentului constatator să identifice în mod efectiv aceasta persoana anterior întocmirii procesului verbal.
Este adevărat că în cazul opririi sau staționării neregulamentare, din rațiuni practice, identificarea în concret a conducătorului auto nu se poate realiza întotdeauna imediat, motiv pentru care revine agentului constatator obligația de a face demersuri în vederea identificării acestei persoane. Pentru a sprijini agenții constatatori în aceste demersuri, legiuitorul a instituit prin art. 39 din OUG nr. 195/2002, obligația pentru proprietarul sau deținătorul unui vehicul de a comunica politiei rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehicululul pentru a fi condus pe drumurile publice. Nerespectarea obligației de a comunica aceste relații constituie prin ea însăși o contravenție, prevăzută de art. 105 pct. 10 din același act normativ.
În concluzie, instanța de fond a reținut că exista pentru agentul constatator posibilitatea și totodată obligația de a identifica în mod efectiv persoana care a condus autovehiculul parcat sau staționat cu încălcarea prevederilor legale, numai aceasta persoană fizică putând fi sancționată contravențional, cu respectarea principiului caracterului personal al răspunderii contravenționale și a principiului potrivit căruia persoanele juridice răspund numai în cazurile și condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a reținut că deși în unele ipoteze, fapta contravențională de natura celei descrise în procesul verbal este săvârșită de către o persoană fizică, căreia i-a fost încredințat de către persoana juridică autovehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, persoana juridică nu ar putea răspunde ca și garant sau comitent pentru contravențiile săvârșite de persoana fizică cu ocazia efectuării activității de conducere, întrucât răspunderea menționată mai sus este o răspundere civilă și este incompatibilă cu răspunderea contravențională, guvernată de principiul caracterului personal al acestei forme de răspundere juridică.
În prezenta cauza, instanța de fond a reținut că a fost sancționat petentul C.
A. T. C., care nu este persoană juridică potrivit art. 5 ind. 1 alin. 1 din Legea 51/1995, dar nici nu este persoană fizică prin natura sa, deci nu acesta a condus în mod efectiv autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și nici nu a staționat neregulamentar cu acest vehicul la adresa indicată în procesul verbal. Având în vedere faptul ca petentul nu putea săvârși fapta reținută în sarcina sa, răspunderea revenindu-i persoanei căreia i-a încredințat autovehiculul spre a fi condus pe drumurile publice, și având în vedere faptul că art. 10 din HCL nr. 26/2010 nu instituie în mod expres răspunderea cabinetului de avocat, instanța a apreciat că în mod nelegal și netemeinic a fost sancționat petentul prin procesul verbal contestat.
Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că nu se mai impune analizarea altor cauze de nulitate și netemeinicie a procesului verbal
Prin urmare, în baza art. 34 din OG 2/2001, instanța de fond în temeiul art.
34 din O.G. nr. 2/2001 a admis plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1. /_ formulată de petentul C.
A. T. C., dispunând anularea procesului-verbal de constatare și
sancționare a contravenției contestat și exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța a luat act de aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. C. -N., solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, pentru motivul prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ., cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
În motivare arată că, potrivit art.3 al.2 din OG 2/2001, persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții; dealtfel și art.11 din HCL 26/2010 menționează expres faptul că, persona juridică răspunde contravențional.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, recursul declarat în cauză este fondat.
Prin sentința civilă cu nr. de mai sus, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției cu nr. 1. /_ și, în consecință, a dispus anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea sentinței, instanța de judecată a reținut faptul că, petentul organizat ca și cabinet de avocat nu este persoană juridică, fapt pentru care nu poate deține calitatea de subiect activ a contravenției imputate acestuia.
Considerăm sentința civilă mai sus menționată, ca nelegală pentru următoarele considerente:
Raportat la împrejurarea reținută de instanță conform căreia petentul organizat ca și cabinet de avocat nu este persoană juridică, fapt pentru care nu poate deține calitatea de subiect activ a contravenției imputate acestuia, menționăm că, această apărare este înlăturată tocmai prin faptul că, deși nu este reglementată expres de lege ca fiind persoană juridică, este o entitate care are un patrimoniu distinct de patrimoniul persoanelor fizice ce o alcătuiesc, patrimoniu ce este afectat unui scop patrimonial și pentru care din punct de vedere financiar plătește taxe și impozite.
În consecință, poate fi și subiect al răspunderii contravenționale, întrucât, nu este admisibil din punct de vedere, atât al normelor interne, cât și internaționale ca o asemenea entitate, care este purtătoare de drepturi și obligații asemeni persoanelor juridice și fizice, să fie exclusă de la răspunderea contravențională și să i se permită ca sub acest să săvârșească nenumărate contravenții, sfidând astfel normele legale și celelalte subiecte de drept. Orice altă interpretare este de natură discriminatore, ceea ce nu poate fi scopul legii.
Astfel, considerăm că, cabinetul de avocat poate fi subiect activ al răspunderii contravenționale având drepturi și obligații ca și celelalte persoane fizice și juridice, iar excluderea acestuia de la răspunderea contravențională ar însemna ca persoana fizică responsabilă de săvârșirea faptei contravenționale să nu răspundă din punct de vedere legal.
Dealtfel, în art. 11 din HCL 26/2010 este menționat faptul că și persoana juridică răspunde contravențional.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art.312 C.pr.civ., va admite recursul declarat de M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 9807 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va modifica în întregime în sensul că, va respinge plângerea petentului și va menține în întregime procesul verbal nr. 1. din_ .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Mun. C. -N., cu sediul în C. -N., str. Moților nr. 13, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 9807 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în întregime în sensul că, respinge plângerea petentului și menține în întregime procesul verbal nr. 1. din_ .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. C. I. N. B. S. T.
GREFIER
L. B.
Red. 2 ex./I.N.B./D.M.
_
Jud.fond: A. P. escu
