Decizia civilă nr. 1812/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1812/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE F. T.
Judecător M. H. Judecător D. M. Grefier D. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. B. împotriva sentinței civile nr. 745 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu reclamantul intimat MĂGHERUȘAN I. VIREOL și intimata chemată în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul pârâtei este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 745 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., s-a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamantul M. I. V. față de pârâta D. G. A F.
P. B. -N., precum și cu privire la petitele de anulare a deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă la data de_ de DGFP B. -N. și a adresei nr. 16273/01/_ a AFP B. .
S-a respins ca fiind rămasă fără obiect, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. A F. P. B. -N. .
S-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal, ulterior precizată, formulată de reclamantul M. I. V., în contradictoriu cu pârâta
A. F. P. B. și, în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 9088 lei, reprezentând taxă pe poluare, respingându-se cererea de acordare a dobânzilor la nivelul penalităților percepute pentru creanțele bugetare, ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului suma de 1039,30 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.
F. P. B., împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. B. și a fost obligată chemata în garanție să plătească acesteia sumele menționate anterior - taxă poluare și cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de D. G. A
F. P. B. -N. împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M., ca neîntemeiată.
La ultimul termen de judecată, reprezentantul reclamantului a precizat acțiunea prin menținerea doar a petitului de restituire a taxei pe poluare, astfel că date fiind prevederile art.246 C.pr.civ., instanța de fond a dat eficiență acestui act procesual de dispoziție și a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamantul M. I. V. față de pârâta D. G. a
F. P. B. -N., precum și cu privire la petitele de anulare a deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă la data de_ de DGFP B. -N. și a adresei nr. 16273/01/_ a AFP B. .
Totodată, față de cele mai sus relevate, s-a respins ca fiind rămasă fără obiect, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DGFP B.
-N. .
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand, marca Mercedes Benz, iar pentru a-l înmatricula în România a fost nevoit să plătească taxa pe poluare; în acest sens la data de_ a achitat la Trezoreria B. suma de 9088 lei, conform chitanței seria TS2A nr. 5640623, taxă care i-a fost calculată prin decizia emisă de A. F. P.
B. .
A formulat cerere de restituire a taxei pe poluare, adresată Administrației
F. P. B., cerere înregistrată sub nr. 12689/_, solicitare care a fost respinsă prin adresa nr. 16273/01/_ .
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A
M. B.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a deciziei de calcul a taxei pe poluare.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta susține că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din
O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A învederat pârâta că obligația de plată a taxei se naște, conform prevederilor art.4 din O.U.G. nr. 50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute. Potrivit acestor reglementări, taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa de poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
În privința cheltuielilor de judecată, se apreciază că nu se impune acordarea acestora, întrucât pârâta nu are nicio culpă în perceperea taxei, aceasta fiind prevăzută de legislația în vigoare.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizând forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Motivul de recurs vizând cheltuielile de judecata este nefondat in ce priveste obligatia de plata a cheltuielilor de judecata cita vreme recurenta este in culpa procesuala determinata de refuzul nejustificat de recunoastere a dreptului reclamantei la restituirea taxei de poluare si de restituirea efectiva a acesteia.
Dreptul la restituirea taxei de poluare este fundamentat pe incompatabilitatea dreptului national cu dreptul Uniunii Europene, incompatibilitatea rezultatat din hotararile pronuntate de catre CJUE in cauzele Tatu si Nisipeanu .In aceste conditii si parata ca autoritatea publica si ca parte a statului de drept trebuia ca in speta sa dea eficienta principiului suprematiei dreptului Uniunii Europene si sa restituie taxa de poluare reclamantei .
In ce priveste cuantumul onorariului acordat in prima instanța, Curtea apreciaza ca acest cuantum nu corespunde valorii pricinii si muncii depuse de avocat constând in formularea cererii prealabile ,redactarea si sustinerea actiunii .In acesta materie munca desfasurata de avocat este mult simplificata de existenta hotararilor CJUE in cauzele Tatu si Nisipeanu astfel ca munca avocatului nu este si una de concepere a unui model juridic cu un obiect si o motivarea proprie, particulara spetei in vederea obținerii rezultatului urmărit de către reclamant asa cum se intimpla in alte cauze ci de folosire a unui model deja elaborat,depunerea actelor probatorii specifice acestui model si sustinerea lui. Raportat la aceste doua criterii vizate de art. 274 alin. 3 C.pr.civ si considerentelor de mai sus, Curtea a apreciat ca suma de 539,3 lei răspunde in mod rezonabil celor doua cerințe legale sus menționate .
In consecința in temeiul prevederilor art. 20 din Legea 554/2004 corob. cu art. 3041, art. 312 C.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul, va modifica parțial sentința recurata în sensul că va diminua cuantumul cheltuielilor de judecata la care a fost obligată pârâta și chemata în garanție la suma de 539,3 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII D E C I D E:
Admite recursul declarat de către pârâta A. F. P. A M.
B. împotriva sentinței civile nr. 745 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o modifică în parte, în sensul că diminuează cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta și chemata în garanție la suma de 539,3 lei.
Menține restul dispozițiile sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. |
GREFIER, D. C. |
Red..M.H/_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: D.E.L. .
