Decizia civilă nr. 2030/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2030/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R. Judecător L. U. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. B. împotriva sentinței civile nr. 743 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu reclamanta intimată SA R. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 743 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. s-a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamanta SA R. față de pârâta D. G. a F. P.
B. -N., precum și cu privire la petitele de anulare a deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă la data de_ de AFP B. și a adresei nr. 12061/05/_ a aceleiași pârâte.
S-a respins ca fiind rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DGFP B. -N. .
S-a admis în parte, acțiunea în contencios administrativ și fiscal, ulterior precizată, formulată de reclamanta SA R., în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. B. și, în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3005 lei, reprezentând taxă pe poluare, respingându-se cererea de acordare a dobânzilor la nivelul penalităților percepute pentru creanțele bugetare, ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului suma de 1039,30 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.
F. P. B., împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. B. iar chemata în garanție a fost obligată să plătească acesteia sumele menționate anterior - taxă poluare și cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de D. G. a F.
P. B. -N. împotriva Administrației F. Pentru M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la ultimul termen de judecată, reclamanta prin apărător a arătat că renunță la
judecata acțiunii față de pârâta D. G. a F. P. B. -N., precum și cu privire la petitele de anulare a deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă la data de_ de AFP B. și a adresei nr. 12061/05/_ a aceleiași pârâte, atfel că se va da eficiență acestui act procesual de dispoziție, în temeiul art.246 C.pr.civ.
Totodată, în aceste condiții, s-a respins ca fiind rămasă fără obiect, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DGFP B. -N. .
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand, marca Audi 6, norma de poluare E4, pentru care a fost nevoită să plătească taxa pe poluare, iar în acest sens la data de_ a achitat la Trezoreria B. suma de 3005 lei, conform chitanței seria TS5 nr. 5870893, taxă care i-a fost calculată prin decizia nr. 2177/05/_ emisă de A. F. P. B. (f.6).
A formulat cerere de restituire a taxei pe poluare, adresată Administrației
F. P. B., cerere înregistrată sub nr. 10318/_, solicitare care a fost respinsă prin adresa nr. 1206/05/_ .
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008, Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție, tribunalul a reținut că raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P.
B., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii taxei pe poluare achitată de reclamantă ca fiind legal percepută.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantaui și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din
O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxă specială de primă înmatriculare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
2
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
În privința cheltuielilor de judecată, se apreciază că nu se impune acordarea acestora, întrucât pârâta nu are nicio culpă în perceperea taxei, aceasta fiind prevăzută de legislația în vigoare.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, aceasta este neintemeiata in conditiile in care refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei actiuni in contencios administrativ a carei indeplinire rezulta din practica administrativa constantă a paratelor și din chiar pozițiile procesuale.
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin această hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis
3
conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
In ce privește motivul de recurs vizând cheltuielile de judecata acesta este nefondat câta vreme recurenta este în culpă procesuală determinată de refuzul nejustificat de recunoaștere a dreptului reclamantei la restituirea taxei de poluare si de restituirea efectiva a acesteia.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de către pârâta A. F. P. A M.
B. împotriva sentinței civile nr. 743 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2013.
PREȘEDINTE, A. A. M. | JUDECĂTOR, S. L. R. | JUDECĂTOR, L. U. |
GREFIER, A. B. |
Red.S.L.R./_
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: D.E.L. .
4
