Decizia civilă nr. 2061/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2061/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R. Judecător L. U. Grefier A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. A MUNICIPIULUI T. împotriva sentinței civile nr. 6613 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. E. GIA. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6613 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. E. G., în contradictoriu cu pârâta A. F.
P. a mun. T., și în consecință:
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 2.777 lei cu titlu taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la achitarea efectivă a debitului.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.
F. P. a Municipiului T. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. .
A fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2.777 lei cu titlu taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la achitarea efectivă a debitului.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că reclamantul a arătat că la data de_, a fost obligat să achite suma de 2.777 lei, prin chitanța Seria TS6 nr. 5457169/_ emisă de A. F. P. a mun. T. pentru a-și
înmatricula autoturismul marca Mercedes, cu nr. de identificare WDB1680331J259772, care anterior a fost înmatriculat într-un alt stat al U.E. (f.10-15)
A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, însă pârâta a refuzat restituirea.
Analizând actul normativ incident, Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Taxa se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P.
T. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal și analizarea cauzei sub toate aspectele în conf. cu prev. art. 3041C. pr. civ.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Recurenta a mai invocat și apariția unei legi noi, Legea nr. 9/2012, în baza căreia reclamantul poate obține restituirea unei părți din sumă.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, aceasta este neintemeiata in conditiile in care refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei actiuni in contencios administrativ a carei indeplinire rezulta din practica administrativa constantă a paratelor și din chiar pozițiile procesuale.
În speță reclamanta contestă compatibilitatea cu dreptul comunitar al taxei pentru emisiile poluante, prelevată în baza Legii nr. 9/2012.
Taxa pentru emisiile poluante ce se impune a fi achitată pentru înmatricularea autovehiculului în România, deși acesta a fost deja înmatriculat într-o țară comunitară este solicitată în baza unui act normativ intern (respectiv de Legea nr. 9/2012 cu modificările aduse prin OUG 1/2012) care încălcă art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fost art. 90 al. 1 din Tratatul Comunității Europene).
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost introdusă prin Legea nr. 9/2012 în locul taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, și acest nou act normativ conține încălcări similare ale dreptului comunitar, cât timp prin OUG nr. 1/2012 a fost suspendată punerea în aplicare a singurelor prevederi ale Legii nr. 9/2012 care puteau să îi dea o aparență de nediscriminare, mai precis prevederile referitoare la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și pentru autovehiculele înmatriculate deja în România, pentru care nu s-a achitat taxa pe poluare (taxa prevăzută inițial de codul fiscal apoi de OUG 50/2008) cu ocazia primei transcrieri.
Curtea Europeană de Justiție a afirmat constant că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autoturismelor second-hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte dispozițiile art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E.). În hotărârea dată de Curtea de Justiție Europeană în cauza G 393/98 se fac referiri la un sistem de taxare a autoturismelor second-hand similar celui impus de Statul Român și care a fost considerat de C.E.J. ca fiind contrar Tratatului Comunității Europene.
Conform hotărârii Curții de Justiție Europene în cazul Weigel, obiectivul reglementărilor comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de alte produse provenite din alte state membre.
Legea nr. 9/2012 cu modificările aduse prin OUG 1/2012 este contrară art. art. 110 TFUE care prevede că nici un stat membru nu poate aplica direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Instituind taxa pentru emisiile poluante, Legea nr. 9/2012, așa cum este modificată prin OUG 1/2012 are ca efect descurajarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat membru al UE, împiedicând libera circulație a mărfurilor.
Potrivit considerentelor CEJ, redate în hotărârile pronunțate în cauzele Flaminio Costa v. Enel (15 iulie 1964) precum și Administratione delle Finante dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978), la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că "o instanță națională ce este chemată în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională.";
De asemenea, potrivit prevederilor art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin urmare, apreciind că dreptul național (Legea nr. 9/2012 modif cu OUG 1/2012) este incompatibil cu dreptul comunitar (art 90 par. 1 - actual 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene), instanța internă, așa cum rezultă și din hotărârea pronunțată în cazul Simmenthal (afacerea C-106/77),
trebuie să omită aplicarea dreptului național, după cum corect a procedat prima instanță.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI T. împotriva sentinței civile nr. 6613 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013.
Președinte, A. A. M. | Judecător, S. L. R. | Judecător, L. U. |
Grefier, A. B. |
Red.S.L.R./dact.V.R
2 ex./_
Jud.fond: I. N. B.
