Decizia civilă nr. 2063/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2063/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTOR: S. L. R. JUDECĂTOR: L. U. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A
M. C. -N. împotriva sentinței civile numărul 8006/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe reclamanta intimată P. I. și chemata în garanție intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, avocat Burciu J., lipsă fiind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a transmis prin fax la dosar întâmpinare, la care a fost anexată împuternicirea avocațială și dovada achitării cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța în original prin care face dovada achitării onorariului avocațial și arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fost asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită în principal respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, în cazul în care se va admite recursul, solicită a se dispune rejudecarea cauzei, modificarea sentinței atacate doar în ce privește corectarea consemnării greșite de către instanța fondului a taxei achitate ca fiind de poluare și nu emisii poluare cum era corect.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8006 din 17 iulie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. I., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. C. -N. și în consecință:
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 8256 lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data achitării -_ - și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
A fost respinsă solicitarea privind acordarea dobânzii fiscale.
M. .
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru
Chemata în garanție A. F. pentru M. a fost obligată să
plătească pârâtei A. F. P. a municipiului C. -N. suma de 8256 lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data achitării -_ - și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1239,3 lei cheltuieli de judecată. Chemata în garanție a fost obligată să plătească pârâtei suma de 1239,3 lei cheltuieli de judecată.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism care a mai fost anterior înmatriculat in stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OUG nr.50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 8256 lei la A. F. P.
C. -N. .
Analizând actul normativ incident, Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție, taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P.
C. -N. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal și cauzei sub toate aspectele în conf. cu prev. art. 3041C. pr. civ.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
Pârâta consideră că instanța de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Recurenta a mai invocat și apariția unei legi noi, Legea nr. 9/2012, în baza căreia reclamantul poate obține restituirea unei părți din sumă.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea cheltuielilor de judecată, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere lipsa sa de culpă.
În cauză a depus întâmpinare reclamanta intimată P. I. prin care a solicitat, în principal respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată iar în subsidiar a solicitat modificarea sentinței doar în ceea ce privește corectarea consemnării greșite de către instanța fondului a taxei achitate ca fiind de poluare și nu emisii poluare cum era corect și a motivării temeiului nelegal al acestei încasări prin raportare expresă la Legea nr. 9/2012 și menținerea în rest a sentinței atacate în senul admiterii acțiunii formulate ca fiind temeinică și legală. (f.10-13).
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, aceasta este neintemeiata in conditiile in care refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei actiuni in contencios administrativ a carei indeplinire rezulta din practica administrativa constantă a paratelor și din chiar pozițiile procesuale.
În speță reclamanta contestă compatibilitatea cu dreptul comunitar al taxei pentru emisiile poluante, prelevată în baza Legii nr. 9/2012, act normativ sub care a fost prelevată taxă și pe care din eroare tribunalul nu l-a menționat.
Taxa pentru emisiile poluante ce se impune a fi achitată pentru înmatricularea autovehiculului în România, deși acesta a fost deja înmatriculat într-o țară comunitară este solicitată în baza unui act normativ intern (respectiv de Legea nr. 9/2012 cu modificările aduse prin OUG 1/2012) care încălcă art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fost art. 90 al. 1 din Tratatul Comunității Europene).
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost introdusă prin Legea nr. 9/2012 în locul taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, și acest nou act normativ conține încălcări similare ale dreptului comunitar, cât timp prin OUG nr. 1/2012 a fost suspendată punerea în aplicare a singurelor prevederi ale Legii nr. 9/2012 care puteau să îi dea o aparență de nediscriminare, mai precis prevederile referitoare la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și pentru autovehiculele înmatriculate deja în România, pentru care nu s-a achitat taxa pe poluare (taxa prevăzută inițial de codul fiscal apoi de OUG 50/2008) cu ocazia primei transcrieri.
Curtea Europeană de Justiție a afirmat constant că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autoturismelor second-hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte dispozițiile art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E.). În hotărârea dată de Curtea de Justiție Europeană în cauza G 393/98 se fac referiri la un sistem de taxare a autoturismelor second-hand similar celui impus de Statul Român și care a fost considerat de C.E.J. ca fiind contrar Tratatului Comunității Europene.
Conform hotărârii Curții de Justiție Europene în cazul Weigel, obiectivul reglementărilor comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de alte produse provenite din alte state membre.
Legea nr. 9/2012 cu modificările aduse prin OUG 1/2012 este contrară art. art. 110 TFUE care prevede că nici un stat membru nu poate aplica direct sau
indirect, produselor altor state membre, impozite mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Instituind taxa pentru emisiile poluante, Legea nr. 9/2012, așa cum este modificată prin OUG 1/2012 are ca efect descurajarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat membru al UE, împiedicând libera circulație a mărfurilor.
Potrivit considerentelor CEJ, redate în hotărârile pronunțate în cauzele
Flaminio Costa v. Enel (15 iulie 1964) precum și Administratione delle Finante dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978), la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că "o instanță națională ce este chemată în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională.";
Prin urmare, apreciind că dreptul național (Legea nr. 9/2012 modif cu OUG 1/2012) este incompatibil cu dreptul comunitar (art 90 par. 1 - actual 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene), instanța internă, așa cum rezultă și din hotărârea pronunțată în cazul Simmenthal (afacerea C-106/77), trebuie să omită aplicarea dreptului național, după cum corect a procedat prima instanță.
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată la fond recurenta, Curtea reține că obligarea recurentei este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
Pe cale de consecință, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
În temeiul art. 274 al. 1 C. pr. civ. va obliga recurenta să achite intimatei P.
I., suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reduse conform criteriilor prevăzute la alin. 3 al aceluiași articol, respectiv munca îndeplinită de avocat și valoarea obiectului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta A. F. P. A M.
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 8006 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei P. I. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013.
Președinte, A. A. M. | Judecător, S. L. R. | Judecător, L. U. |
Grefier, A. B. |
Red.S.L.R./dact.V.R
2 ex./_
Jud.fond: M. O. -S.
