Decizia civilă nr. 2267/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINIS/RATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2267/2013
Ședința publică din data de 18 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. H. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă F.
M. M., împotriva sentinței civile nr. 11598/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- pârâtă A. de O. a F. de M. C., având ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea pârâtei la plata drepturilor ce se cuvin în baza deciziei civile nr.2439/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă F. M. M. și reprezentantul intimatei- pârâte A. de O. a F. de M. C., consilier juridic Grigoraș Mihai.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Intimata- pârâtă A. de O. a F. de M. C. a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta- reclamantă F. M. M. susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris și în esență solicită modificarea hotărârii recurate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1337,55 lei cu titlu de drepturi bănești compensatorii conform O.G. nr.9/2010. Cu cheltuieli de judecată.
Susține că are dreptul la măsurile compensatorii, având în vedere că desfacerea contractului individual de muncă a fost anterior intrării în vigoare a Legii nr.118/2010 prin care au fost abrogate prevederile art. 7 din
O.G. nr.9/2010.
Mai arată că în perioada_ -_ a beneficiat de concediu medical și a fost plătită de C.A.S. și nu de A.J.O.F.M. C. și că O.G.
nr.9/2010 nu prevede sistarea acordării venitului lunar de completare în cazul incapacității temporare de muncă, dar că potrivit art. 8 alin. 2 lit. c și alin. 3 din același act normativ venitul lunar de complecatre se acordă lunar. Prezintă spre vedere instanței decizia nr.3583 din_ emisă de pârâtă prin care i s-a stabilit dreptul la venitul de completare si arata ca care nu a atacat aceasta decizie și răspunsul la cererea din 17 septembrie
2012 primit de la pârâtă.
Reprezentantul intimatei- pârâte A. de O. a F. de M. C., consilier juridic Grigoraș Mihai solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenta-reclamantă conform motivelor arătate în întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca temeinică și legală.
Mai arată că Decizia civilă nr.2439/R/2011 a Curții de Apel C. a fost pusă în aplicare deîndată și întocmai.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11598/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta F. M. M., în contradictoriu cu pârâta A. JUDEȚEANĂ PENTRU O. A F. DE M. C. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia civilă nr.2439/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel C., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei sumele reprezentând venitul lunar de completare prevăzut de art.7 lit.c și art.8 din OG nr.9/2010.
In sistemul Legii nr. 554/2004, instanțele de contencios administrativ sunt competente sa soluționeze litigii în care cel puțin una dintre parți este o autoritate publica, iar conflictul s-a născut, fie din emiterea unui act administrativ, fie din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Pornind de la acest înțeles al cadrului procesual, dictat și de conținutul prevederilor art. 10 din Legea nr.554/2004, în contencios administrativ una dintre condițiile de admisibilitate a acțiunii este ca actul atacat să fie un act administrativ.
Dreptul invocat de reclamantă și în virtutea căruia au fost calculate sumele cuvenite își are originea într-o hotărâre judecătorească și nu într-un act al autorității administrative.
Așa fiind, Tribunalul a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F. M.
M. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei AJOFM C. la plata sumei de 1337,55 lei reprezentând drepturi bănești compensatorii conform OG nr.9/2010; cu cheltuieli de judecată
.
În motivele de recurs se arată că hotărârea recurată nu respectă cadrul procesual, instanța fondului răsturnând logico-juridic înțelesul prevederilor art.10 din Legea nr.554/2004 unde în conținutul normei
juridice una dintre condițiile de admisibilitate a acțiunii este ca actul atacat să fie un act administrativ.
Ori, prin acțiune a introductivă și ulterior prin completarea și precizările aduse acesteia, am precizat neechivoc actul administrativ supus analizei de legalitate și anume decizia emisă de AJOFM C. sub nr.3583 din
_, în precizarea la acțiune depusă prin registratura Tribunalului la data de_ .
Un al doilea motiv de recurs îl constituie greșita aplicare a legii astfel cum aceasta este prevăzută în conținutul prevederilor art.304 pct.9 C.p.c., întrucât instanța de fond s-a dezinvestit ne legal în a judeca cererea subsemnatei, motivat prin aceea că sumele calculate și care mi se cuvin își au originea într-o hotărâre judecătorească.
În dezacord cu argumentația logico-juridică a Tribunalului, reclamanta apreciază că originea drepturilor bănești ce mi se cuvin nu se află înlăuntrul hotărârii judecătorești la care face trimitere instanța de fond ci în chiar însuși conținutul normei legale respectiv O.G.nr.9/2010 pe care Tribunalul însă o ignoră însă în argumentare a soluției.
În situația în care în aprecierea instanței fondului drepturile bănești care i se cuvin își au originea într-o hotărâre judecătorească, Tribunalul ar fi putut ridica din oficiu excepția autorității judecătorești, dar nu a făcut-o tocmai pentru raționamentul precizat de sub semnata în arumentație.
În concluzie excepția inadmisibilității cererii introductive se impune a fi îndepărtată și admîțând prezentul recurs să dispuneți în consecință.
Pârâta, A. Județeană pentru O. a F. de M. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond
.
Analizind recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente
:
In ce priveste primul motiv de recurs intemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C.pr.civ Curtea retine ca atat in actiunea initiala cit si prin precizarile si completarile de actiune formulate reclamanta a solicitat doar obligarea paratei la plata sumei ce i se cuvine conform art. 8 alin. 3 din OG 9/2010
,sume obtinute prin decizia civila nr. 2439/R/2011 a Curtii de Apel C. cuantificate la 1337,55 lei .
Chiar daca in completarea de actiune aflata la f. 15, 16 dosar fond se face referire la decizia nr. 3583/2011 emisa de parata ,reclamanta recurenta nu a formulat nici o pretentie in legatura cu aceasta decizie,fapt recunocut si in fata instantei de recurs, astfel ca obiectul litigiului a ramas in continuare a fi reprezentat de pretentia baneasca sus mentionata .In aceste conditii primul motiv de recurs este nefondat .
In ce priveste al doilea motiv de recurs privind gresita aplicare a legii Curtea retine ca drepturile banesti pe care recurenta reclamanta urmareste sa le realizeze au fost deja stabilite printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila respectiv decizia civila nr. 2439/R/2011 a Curtii de Apel C.
.Prin aceasta decizie parata intimata a fost obligata sa plateasca reclamantei sumele reprezentind venit lunar de completare prevazut de art. 7 alit c si art. 8 din OG 9/2010 .
In aceste conditii pretentiile reclamantei formulate in prezenta cauza vizeaza practic aspecte ce tin de intinderea si aplicarea dispozitivului hotararii judecatoresti sus mentionate si de modul in care ea a fost executata de catre parata de buna voie .
Aceste aspecte nu pot fi solutionate pe calea unei actiuni in contencios administrativ avind ca obiect pretentii banesti, o asemenea actiune in contencios administrativ excedind asa cum a statuat si prima instanta sferei de reglementare a art. 1,8,10,18 din Legea 554/2004.Aspectele invocate in speta pot fi solutionate doar prin actiunile specifice fazei de executare silita a oricarei hotarari judecatoresti
independent de pozitia adoptata de catre debitor prin diversele acte pe care le emite.
Din considerentele mai sus expuse rezulta ca in mod corect prima instanta a respins actiunea ca inadmisibila astfel ca in temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 304 pct.8,9 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat si va mentine sentinta recurata ca fiind legal si temeinica .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta F. M. M. împotriva sentinței civile nr. 11598/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. M. H.
GREFIER
M. V. G.
red.AAM/AC;2 ex. _
jud.fond.Rădulescu A.
