Decizia civilă nr. 2501/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2501/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Judecător C. P.
Judecător M. S. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P.
B. împotriva sentinței civile nr. 2010 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, în contradictoriu cu reclamantul
I. E. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel C. nr.57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2010 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud s-a admis acțiunea formulată de reclamantul
I. E. împotriva pârâtei A.F.P.B. și în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2998 lei încasată cu titlu de taxă de poluare și să plătească dobânda legală la această sumă calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.F.P.B. împotriva chematei în garanție AFM și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei
suma de 2998 lei cu titlu de restituire taxă poluare, și să plătească acesteia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia, până la restituirea efectivă, a fost obligată pârâta A.F.P.B. să plătească reclamantului suma de 439,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a fost obligată chemata în garanție AFM să plătească reclamantului suma de 439,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art.
7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul nu a contestat cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci a invocat caracterul său discriminator. Mai trebuie observat că obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 al.1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl
îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către pârât și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
Asupra fondului cauzei de față, tribunalul a constatat că:
În vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului achiziționat dintr-un stat membru UE, reclamantul I. E. a solicitat pârâtei A. F. P. B. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul pentru autovehicule prin care s-a stabilit pentru plată suma de 2998 lei .
Reclamantul a achitat la Trezoreria din cadrul Administrației F. Beclean, suma de 5360 lei, cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței seria TS5 nr.0447137 din_ .
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C- 402/09 (Cauza Tatu-hotărârea din 7 aprilie 2011), referitoare la
compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I, nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:";Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Față de cele expuse, instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art.
148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Cu aceste argumente, tribunalul a constatat că taxa percepută de organul fiscal este nelegală, sens în care s-a dispus restituirea sa.
Dobânda legală solicitată a fost acordată de la data achitării sumei, în baza art.3 alin.3 din O.G.9/2000 și art.1084 raportat la art.1082 Cod procedură civilă.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. B.
, solicitând admiterea recursului, respingerea acțiunii ca inadmisibilă și respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legală ca nefondat.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod nelegal a respins acțiunea și a dispus obligare AFP la restituirea taxei de poluare cu dobânda legală de la dat plății acesteia și până la restituirea efectivă, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat anularea vreunui act și nici să se constate refuzul nejustificat și nici dobânda legală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod pr.civ.
Demersul judiciar al reclamantului nu se incadreaza in prevederile OUG nr. 50/2008 și ale art. 1 alin. 1 lit. A din Lg 554/2004, acesta urmărește repararea unei pagube fără ca în prealabil actul administrativ cauzator al pagubei să fi fost desființat.
Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale, instanța nu poate trece direct la a dispune restitutrea sumei astfel achitată.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Referitor la acordarea dobinzii legale solicita de asemenea respingerea și acestui capat de cerere ca nefondat.
Dacă se va aprecia că acțiunea este nefondată, solicită menținerea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. .
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza
I. Tatu
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care
ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, în speță, reclamantul nu a depus niciun înscris din care să rezulte că autoturismul pentru a cărui înmatriculare s-a achitat taxa de poluare a fost anterior înmatriculat în vreun stat membru UE, motiv pentru care cererea prin care reclamantul solicită restituirea taxei întrucât ar contraveni normelor comunitare este neîntemeiată.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul și 312 alin.3 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de pârâta A. F. P.
B. împotriva sentinței civile nr. 2010 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul I. E., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 2010 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul I. E., ca neîntemeiată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. C. P. M. S.
GREFIER
B.
Red. M.S./A.C.
2 ex. - _
Jud. fond. G. A.
