Decizia civilă nr. 2525/2013. Contencios. Obligația de a face

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINIS/RATIV ȘI FISCAL

Dos.nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 2525/2013

Ședința publică din data de 25 februarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.

C. I.

GREFIER: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- chemat în garanție

M. ED. ȚIEI, C., T. ȘI S., împotriva sentinței civile nr. 10176 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. (K. ) S. M., A. (C. ) C.

, B. (D. ) C., P. A. M., P. (M. ) D. I., S. (A. ) C. și

T. S. M. și intimata-pârâtă U. "S. H. ";, având ca obiect obligația de a face- eliberare diplomă de licență și supliment la diploma de licență.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recurentul- chemat în garanție M. E., C., T. și S. și intimata-pârâtă U. "S. H. "; au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimata-pârâtă U. "S. H. "; a depus întâmpinare.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.

Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 10176/0_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a admis în parte: acțiunea formulată de reclamanții M. (K. ) S. M., A. (C. ) C., B. (D. ) C., P. A. M., P. (M.

) D. I., S. (A. ) C. și T. S. M. și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. "S. H. "; B., împotriva chematului în garanție M. ED. TIEI, C., T. SI S. și, în consecință:

A fost obligată pârâta U. "S. H. "; B. să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă - foaia matricolă.

A fost obligat chematul în garanție M. ED. TIEI, C., T. SI S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă - foaia matricolă pentru reclamanți.

Au fost respinse cererile reclamanților și pârâtei privind acordarea daunelor cominatorii și amenzii civile de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 43,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr._, reclamanții M. (K. ) S. M., A. (C. ) C., B. (D. ) C., P. A.

M., P. (M. ) S. I., S. (A. ) C. și T. S. M. au chemat în judecată pârâta U. S. H. - FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE P. A, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea paratei la eliberarea diplomelor de licenta și a suplimentelor de diploma - foaia matricola, în termen de 30 zile de la pronuntarea hotararii definitive si irevocabile, obligarea paratei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întarziere, în caz de refuz, pana la eliberarea actelor respective, precum și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii lor, reclamanții arată că au urmat cursurile Facultatii de Drept si Administratie P. a din B., specializarea Drept, din cadrul Universitatii S. H., forma de invatamant - la distanta, cumuland un numar de credite de 240. In urma organizarii examenului de licenta au sustinut si au promovat acest examen. De asemenea, au obtinut și titlul de licentiati în drept fiind astfel absolventi ai ciclului I - studii universitare de licenta - Facultatea de Drept Administratie P. a din B., specializarea DREPT din cadrul Universitatii S. H. .

Dupa promovarea examenului de licenta, U. S. H. - Facultatea de Drept si Administrate P. a B., a eliberat reclamantilor adeverinte prin care se atesta calitatea acestora de licentiati în Drept si care au valabilitate de 1 an, pana la eliberarea diplomelor de licenta.

S-a mai arătat că, în ciuda demersurilor efectuate de către reclamanți si a diligentelor depuse de a li se elibera diplomele de licența fiecăreia dintre acestia, paratele nici pana la acest moment nu s-au conformat, situație care a determinat inițierea prezentului demers juridic la instanța de judecata.

La data de_, pârâta U. "S. H. "; B. a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere de chemare în garanție (f. 34-35), prin care solicită instanței să constate că si-a îndeplinit obligațiile legale fata de reclamanți, în sensul că, după finalizarea completa a studiilor si susținerea examenului de licența, la cererea acestora, le-a eliberat adeverințele de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisa de către subscrisa sub nr. 1405/_ si cu prevederile art. 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007.

În motivarea întâmpinării, pârâta arată că aceasta și-a indeplinit obligatiile legale fata de reclamanți, in sensul ca, dupa finalizarea completa a studiilor si sustinerea examenului de licenta, la cererea acestora, s-a eliberat Adeverinta de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni. Aceasta arată că a informat si Romdidac SA - Compania de material didactic desemnata de MECT, aducandu-le la cunostiinta ca solicita tiparirea unor formulare tipizate, insa Romdidac SA prin mai multe adrese, le-a comunicat, ca nu poate sa tipareasca si sa livreze decat cu aprobarea scrisa a MECTS - Directia Generala Juridica si Control, aceasta fiind cea care in calitatea sa de autoritate publica, gestioneaza materialele si tipizatele în regim special necesare acesteia pentru a elibera diploma si suplimentul la diploma solicitate de catre reclamanți.

Pârâta mai arată că a facut demersurile legale catre M. E., C.

, T. si S. in sensul ca a comunicat necesarul de formulare tipizate

pentru actele de studii destinate absolventilor anului 2009, in vederea aprobarii acestora si spre a emite mai departe comanda de tiparire la SC ROMDIDAC S.A. Specializarea urmata de reclamanți la forma de invatamant aratata a fost confirmata de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an. In prezent, pârâta arată că se află in imposibilitatea practica de a obtine in totalitate tiparirea formularelor tipizate constand in actele de studiu solicitate de reclamanti.

Pârâta a chemat în garanție M. E. C. T. Si S. solicitând instanței obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diplomă de Licență suplimentul la diplomă pentru reclamanți, precum și daune cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

În motivarea cererii de chemare în garanție pârâta arată că se află în imposibilitate de a emite reclamanților diploma de licenta, atata vreme cat MECTS nu va aproba tiparirea formularelor pentru anul 2009, fiind pusi astfel in imposibilitatea de a executa hotararea, cata vreme dreptul absolventului nu poate fi realizat fara concursul efectiv al chematului in garantie,care, in calitate de autoritate publica gestioneaza materialele si tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diploma sau alte acte de studii.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

În fapt, reclamanții M. ( K. ) S. M., A. ( C. ) C., B. ( D.

) C., P. A. M., P. (M. ) S. I., S. (A. ) C. și T. S.

M. sunt absolvenți ai Facultății de Drept și Administrație P. ă, U. "S.

H. ";, promoția 2009.

În urma absolvirii examenului de licență, în sesiunea iulie 2009, reclamanților li s-a eliberat o adeverință de către pârâta U. "S. H. "; B. prin care se atestă statutul de licențiati în drept (f. 9, 11, 13, 15, 17, 19 și 21).

Adeverințele eliberate de către Facultatea de Științe Juridice și Administrative B. constituie o recunoaștere a faptului că reclamanții au urmat cursurile pe care U. "S. H. "; B. le-a organizat la forma de învățământ la distanță și calitatea de licențiat în specializarea înscrisă în fiecare adeverință în parte, conducând la concluzia că reclamanții și-au îndeplinit toate obligațiile ce le-au revenit potrivit contractelor de studii anuale încheiate cu pârâta USH în sensul plății taxelor de studii și a susținerii și promovării tuturor examenelor, inclusiv a examenului de licență.

Tribunalul a reținut că, până la data pronunțării prezentei hotărâri, pârâta USH nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor, aspect de altfel recunoscut de către pârâtă. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.

Pârâta a susținut că această omisiune de eliberare a diplomei de licență este imputabilă chematului în garanție care a refuzat să avizeze tipărirea de către SC Romdidac SA a diplomelor în numărul solicitat. În susținerea acestor afirmații, pârâta a depus în cauză corespondența purtată cu chematul în garanție, respectiv adresele nr. 385/_, 769/_, 557/_, 31/_ ,

569/_, 573/_, 1054/_, 37450/_, 12356/_, 497/_

, 960/_ și 278/_ (f. 37-48).

Instanța a reținut că această împrejurare, respectiv existența unui refuz al chematei în garanție, nu poate constitui un motiv pentru exonerarea de răspundere a pârâtei și nici o justificare a conduitei sale, cât timp obligația de remitere a diplomelor de licență și a foilor matricole către reclamanți este una de rezultat, conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007, pârâta fiind responsabilă chiar și pentru culpa levissima, de vreme ce contractul de școlarizare a fost unul cu titlu oneros.

Potrivit art.5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.

Pe cale de consecință, chiar în lipsa obținerii aprobării pentru tipărirea formularelor tipizate din partea MECTS, refuzul tacit al pârâtei de a elibera reclamanților diploma de licență și suplimentul la diplomă (foaia matricolă), după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Culpa pârâtei se reține din împrejurarea că, deși avea o obligație de diligență față de reclamanți, aceasta nu a efectuat demersuri eficiente pentru a obține constrângerea chematului în garanție M. E., C., T. Si

S. la emiterea avizului pentru tipărirea formularelor actelor de studii de către SC Romdidac SA, în acest sens fiind elocventă poziția procesuală de renunțare la judecată manifestată în cadrul dosarului nr._ înregistrat pe rolul Curții de Apel B. având ca obiect tocmai rezolvarea acestei chestiuni

litigioase vizând emiterea avizului pentru tipărirea de formulare în exemplare suficiente pentru toți absolvenții USH, sesiunea 2009.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 18 alin. 1 și alin. 6 partea introductivă din Legea nr. 554/2004 a fost obligată pârâta U. "S. H. "; B. să elibereze în favoarea reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă), în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că pârâta U. "S. H. "; B. arată faptul că, pentru îndeplinirea obligației de eliberare a Diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă), este ținută atât de avizul chematului în garanție M. E., C., T. Si

S. pentru tipărirea acestora cât și de activitatea unității de specialitate producătoare SC Romdidac SA.

După cum s-a menționat anterior, pârâta a solicitat chematului în garanție prin adresele nr. 278/_, 557/_ și nr. 573/._ (f. 39, 42) să emită aprobare către Romdidac SA pentru tipărirea tipizatelor - acte de studii necesare. Întrucât, astfel cum reiese din cuprinsul acestor adrese, s-a dat aprobare pentru un număr insuficient de formulare, dreptul invocat de reclamanți nu poate fi pe deplin realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție care, în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diplome sau alte acte de studii celor în drept.

Prin urmare, instanța a constatat că cererea de chemare în garanție este fondată, sens în care în temeiul art. 18 alin. 1, alin. 6 parte introductivă corelat cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 60-63 C.proc.civ., a fost admisă și ca o consecință a fost obligat M. ED. ȚIEI, C., T. și S. în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate, a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamanți în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe.

În ceea ce privește solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei la plata unor daune de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 31-a zi de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, precum și solicitarea pârâtei de

aplicare chematei în garanție a sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 100 de lei pe zi de întârziere începând cu a 30- a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, instanța a respins aceste solicitări ca neîntemeiate. Astfel, instanța a constatat că în prezenta cauză pot deveni aplicabile dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, doar în situația în care pârâta, respectiv chematul în garanție își vor manifesta refuzul în a pune în executare prezenta hotărâre. Mai mult, instanța a constatat că nu se impune aplicarea prevederilor art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 în prezenta cauză, fiind mai eficientă de urmat, astfel cum s-a statuat în practica Înaltei Curți de C. și Justiție în cauze având același obiect (f. 53-57, 71-73), în ipoteza manifestării refuzului de către pârâtă sau chemată în garanție, procedura prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate în cauză atât prin cererea de chemare în judecată, cât și la ultimul termen de judecată, instanța a reținut că reclamanții au probat, cu chitanțele depuse la dosar la filele 8 și 32, și timbrele aplicate cererii, împrejurarea că în prezentul litigiu au achitat în total suma de 43,60 de lei cu titlu de taxă judiciară de timbru judiciar și timbru judiciar, astfel că la această sumă a obligat pârâta la plata către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție M.

, C., T. și S., solicitând, admiterea recursului in temeiul art. 304 pct. 4 și art. 304¹C.pr.civ., modificarea sentinței atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:
1. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct.4 din Codul de procedură civilă, consideră recurentul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Astfel, se învederează următoarele:
  Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. ui E., C., T. și S. .
  Având în vedere acest aspect, se precizează că atribuțiile și competențele
  Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
  De asemenea, se precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.
  Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
  Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărârea Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
  În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic, instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
  Practic, instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
  În condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995 R2, cât și conform Legii nr. I/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.
  Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.
  Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit MECTS, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
2. Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, sunt învederate următoarele:

Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.

Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările

universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.

Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.

Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999, care prevede, la art.5, că "Învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege", din acest text rezultând clar obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza învățământ la distanță.

H.G. nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. H. .

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărâri lor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de

învățământ.

Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie "studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Legea nr. 84/1995, la art. l03, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele

facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".

Însă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la

forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.

Potrivit art. 60 alin. l din Legea învățământului nr. 84/1995 "activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ape legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi

pentru specializarea respectivă. C. de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.

În speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamanta, pârâta U. S. H. era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamanții- intimați nu au parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiți să obțină diploma de licență.

Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.

Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autori zării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau in vigoare la data înmatriculării reclamantei-intimate. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.

În această ordine de idei, solicitarea reclamantei da a le fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului "Quod nullum est, nullum producit efectum", studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.

Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MECTS dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.

Recurentul arată că specializarea urmată de reclamanta nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID, această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanții au urmat studiile.

Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamanților-intimați de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.

Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate. Activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.

Punându-se semnul de egalitate între așa-zise studii, urmate nelegal, și studiile desfășurate legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de învățământ și se creează o discriminare între absolvenții specializărilor organizate legal, și persoanele cărora instanța a decis să le acorde o diplomă la care nu au dreptul, deoarece nu au desfășurat studii autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

În concluzie, raportat la prevederile legale invocate mai sus, recurenta solicită să se admită recursul astfel cum a fost formulat si să se modifice sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

În drept: prezentul recurs este întemeiat pe dispozițiile C.pr.civ., Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G. 536/2011, Legea 1/2011, H.G. 1011/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr.

2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta U. "S. H. " a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Privind criticile aduse hotărârii instanței de fond, raportate la prevederile art.304 pct.4 C.proc.civ., respectiv depășirea atribuțiilor judecătorești, USH solicită înlăturarea lor pentru următoarele considerente:

In raport de conduita adoptata de MECTS, organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciază USH ca aprobarea de către U. "S. H. " din B. a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamantului/ei la Facultate.

Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006, emis de către ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanta, pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, conferă intimatului/ei dreptul de a cere sa li se elibereze Diploma de licența, însoțita de Suplimentul la Diploma, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobata de Senatul Universității "S. H. " la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din_ .

Acest drept nu poate fi afectat si cu atât mai puțin suprimat, in fapt sau in drept,de divergentele ce au apărut, in decursul timpului, intre U. "S. H. " si M. E., pe seama valabilității inițierii si desfășurării formei de învățământ la distanta, pentru specializările la care se organizau si cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cat M. E. sau Agenția Româna de Asigurarea Calității in Învățământul Superior (ARACIS), înființata in baza O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca U. S. H. a acționat in afara cadrului legal, in condițiile in care, in principiu, M. ui E. i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ si desființarea prin lege a universității".

MECTS susține nejustificat, ca pârâta a solicitat suplimentarea unor formulare tipizate, constând in diplome de licența si a ignorat cadrul legislativ in vigoare.

Potrivit art.35 din OMECT nr.2284/2007, in cazurile in care se constata ca un act de studii eliberat se refera la studii care nu au fost efectuate de către titular, respectiv ca actul de studii este un fals, instituția care l-a eliberat dispune anularea acestuia si anunța instituțiile abilitate, iar titularul, persoanele care au transmis datele, persoanele care l-au completat si persoanele care l-au semnat sunt răspunzătoare potrivit legii.

Se învederează instanței ca pârâta nu s-a aflat in astfel de situații.

In mod intemeiat, prin sentinta atacata a fost admisa de către instanta de fond cererea de chemare in garanție formulata de pârâtă si a fost obligat recurentul-chemat in garanție MECTS sa aprobe tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru reclamant, deoarece admiterea sa asigura efectiv punerea in executare a sentintei recurate in conditiile in care eliberarea de catre pârâtă a diplomei de licenta este conditionata de aprobarea tiparirii formularelor tipizate a acestor acte de catre recurentul chemat in garantie existând o evidentă interdependentă între cele doua obligatii mentionate in cereri, respectiv cererea de chemare in judecata si cererea subscrisei de chemare in garantie.

Pentru aceste considerente solicita să se înlăture susținerile recurentului - chemat in garanție MECTS, întrucât nu ne aflam in situația depășirii atribuțiunilor judecătorești, așa cum susține recurentul prin motivele de recurs susțineri lipsite de conținut, întrucât instanța de fond, dând eficiență art.13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților fundamentale, a asigurat intimaților reclamanți dreptul la un recurs efectiv, iar prin admiterea cereri introductive a făcut dovada, nu numai a unei temeinice si aprofundate cercetări a cauzei ci a dat dovada de integritate si imparțialitate deliberând in mod democratic independent si suveran si procedând astfel, a asigurat o înalta calitate actului de justiție.

II. Privind criticile aduse soluției instanței de fond, raportate la disp.art.304 pct. 9, Cod proc.civ., solicita înlăturarea acestora, întrucât instanța de fond, in mod corect a obligat MECTS la aprobarea tipăririi formularelor cu regim special, constând in diploma de licența si suplimente la diploma pentru reclamanta.

În prezenta cauza instanța de fond a constatat ca sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare in garanție, deoarece admiterea acestei cereri, asigura efectiv punerea in executare a obligației pârâtă de a elibera intimaților reclamanți diploma de licența pentru care aceștia au devenit eligibili prin susținerii si promovarea examenului de licența organizat legal in sesiunea iulie 2009.

În cauza exista o interdependenta intre cele doua obligații menționate in cereri, respectiv cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competenta fiecărei autorități.

În baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamantului/ei) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior, care au cursuri la zi.

Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aibă forma de învățământ la zi. În acest sens, legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distincta, si nu la nivelul formelor de învățământ. Programa de studii este cea care susține calificarea distincta,

indiferent de forma de învățământ absolvita (zi, seral, frecventa redusa sau învățământ la distanta).

Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către intimații - reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.

Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ "in învățământ ul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licența, care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgere a doua etape succesive:

autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;
dreptul de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. E. si organiza după caz, examen de absolvire, doctorat."

Dispozițiile art. 29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acredita; distincte pentru fiecare forma de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.

Noțiunea de "program de studii" a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

Coroborând cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, in condițiile legii, pentru aceeași specializare sau echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvita, se poate desprinde concluzia ca nu forma de învățământ absolvita (zi, frecventa redusa, învățământ la distanta) este cea care duce la o calificare universitara, ci specializarea aleasa si urmata.

Mai mult, art.4 din HG nr.535/2009 arata ca autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa si la forma de învățământ seral sau fara frecventa, fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica si Acreditare, instituțiilor de învățământ superior.

Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare distincta la art.5 din același act normativ" învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fara frecventa, se poate organiza numai in cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".

Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca:

"(1) Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.1 si 2 functioneaza începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii.

(2) Specializările prevăzute in anexele nr. 1-3 la Hotărârea Guvernului nr. 410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, cu modificările si completările ulterioare, care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotărâre, intra in lichidare începând cu anul universitar 2005/2006. "

U. S. H. este cuprinsa in anexa nr.3 a acestui act normativ.

Potrivit prevederilor art.6 din H.G. nr. 676/2007, "specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea

Guvernului nr._ privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora, cu modificările ulterioare, care funcționează începând cu anul I, 2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre își continua activitatea".

Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora,al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca U. S. H. a funcționat intr- un cadru legal.

In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, se apreciază ca aprobarea de către U. "S. H. " din B. a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, tine de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin.6 din Constituția României si Legea nr. 84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamantului/ei la Facultate.

Pentru tipărirea si difuzarea către intimata-parata U.S.H., a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS, conform art.7 din OMECT.nr.2284/2007(in speța ROMDIDAC SA) este necesara aprobarea scrisa a recurentului - chemat in garanție M.E.C.T.S., aspect ce rezulta si din conținutul adresei nr.36125/_ ( pe care o anexam cauzei), iar cum aprobarea cererilor de către MECTS nu a fost dovedita, fiind constituita din afirmații ambigui ale recurentului MECTS in încercarea de a acoperi neregularitățile si abuzul de drept al acestei instituții ale statului, instanța de fond in mod corect a admis cererea de chemare in garanție.

Din adresa nr.36125/_, emisa de MECTS, rezulta fara echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamantului, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS., in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către pârâtă.

In lumina dispozițiile art. 1 al Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (Roma, 4.X1.2000 ) care in Articolul 1 - Interzicerea generală a discriminării statuează ca " Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, În special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație ....

si 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate În § 1:

"apreciem că in niciun caz similar dintr-un stat de drept guvernat de principiul democrației nu este agreata si nici încurajata atitudinea unui organul cu rol de conducător al sistemului național de educație, constând in refuzul nejustificat legal, de a aproba eliberarea unor formulare, in speta a formularelor tipizate solicitate de subscrisa prin adresa 769/_ si urmatoarele. Sa aveti in vedere in acest sens că prin invocarea informă a diverselor impedimente legale care nu sunt incidente in speta, MECTS cauta să gaseasca o modalitate de a se sustrage de la executarea obligatiilor ce-l revin in exclusivitate ,motivele de refuz invocate in cazul nostru fiind desfiintate de dispozitiile art. 8 din Ordinul 3404/2006 care leaga posibilitatea organizarii formei de invătământ la distanta doar de conditia acreditarii cursurilor de zi";.

Simplul refuz al MECTS nu poate acoperi lipsa de acțiune si nefinalizarea vreunui demers legal, menit a constata pretinsa încălcare a legii de către pârâtă, organizatoare a examenului de licența cu respectarea regulilor ce se desprind din

normele special ce guvernează acest domeniu. referitoare la organizarea și desfășurarea procesului educațional pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării Universității S. H. prin lege.

Având in vedere ca pârâta USH se află în imposibilitate de a elibera diplomele de licența, iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este in competenta exclusiva a recurentului conform O.M. nr. 2284/2007, aceasta solicită să se constate legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, cu respingerea recursului MECTS ca nefondat.

Susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimat/a în vederea tipizării, nu pot fi reținute întrucât nu a făcut dovada aprobării în totalitate a cererilor pârâtei prin adresele atașate cauzei. Întrucât nu există concordanță între solicitările USH și avizele recurentului chemat în garanție, privind aprobarea tipizării actelor de studii pentru intimatul/a - reclamant/a, USH solicită înlăturarea susținerii acestuia din recursul promovat.

Refuzul MECTS nu este justificat deoarece USH a emis intimatului/ei reclamant/a adeverința ca este licențiat, aceasta a fost emisă sub egida recurentului-chemat in garanție, prin urmare intimatul/a - reclamant/a este îndreptățit a pretinde eliberarea actelor de studii cerința acestora fiind îndreptățita si justificata mai ales de obligația pe care si-au onorat-o prin parcurgerea cursurilor legal organizate de pârâtă si prin însușirea cunoștințelor (dovedita prin promovarea examenului de licența). Adeverințele emise sunt in ființa, nu au fost revocate, se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie a unui act administrativ.

Pârâta USH are obligația ca ulterior eliberării adeverințelor de studii ce atesta calitatea intimatului/ei de licențiat, prin promovarea examenului de licența sa elibereze si diplomele de licența. Aceasta obligație nu poate fi dusa la îndeplinire, deoarece recurentul chemat in garanție MECTS refuza sa aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare. Motivul refuzului este acela ca nu se pot elibera diplome, decât pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu sa funcționeze.

Întrucât, așa cum s-a arătat instanței de fond, prin întâmpinare, pârâta USH a funcționat in mod public intr-un cadru legal, care i-a permis sa organizeze formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământ la distanta, pentru domeniile pentru care erau acreditați/autorizați sa organizeze cursuri de zi si fata de împrejurarea ca nici după încheierea perioadei de monitorizare prevăzuta de art.8 din Legea nr. 443/2002, si nici după emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici după intrarea in vigoare a OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. E. nu au sesizat nereguli, se solicită înlăturarea susținerilor MECTS.

Mai mult, pârâta USH consideră că celelalte susțineri din recurs, privind neanalizarea instanței de fond a hotărârilor de guvern, prin care U.S.H. a fost acreditata/autorizata sa funcționeze provizoriu si a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi reținute deoarece acest aspect nu formează obiectul cererii de chemare in garanție, instanța de fond nefiind investita cu o astfel de cerere.

Lipsa indicării de către recurentul MECTS a unui motiv întemeiat pe dispoziții legale care ar fi de natura sa legitimeze refuzul nejustificat al recurentei de a aproba tipărirea formularelor cu regim special intr-un nr. suficient sa acopere necesarul solicitat lipsa cu desăvârșire a vreunei actiuni care sa faca dovada ca MECTS a luat poziție așa cum era firesc in exercitarea atribuțiunilor

cu care este investit fata de așa zisele nereguli pe care le invoca sunt aspecte care conturează gravele disfuncționalități in exercitarea acestor atribuțiuni.

Cu atat mai mult cu cat, deși susține in prima faza ca pârâta a funcționat nelegal isi încheie invocarea inconsecventa de motive informe cu susținerea că ar fi aprobat in totalitate tipărirea formularelor cu regim special, asa cum au fost solicitate USH, pârâta fiind indicata de catre recurent ca fiind cea care a gestionat in mod nerațional diplomele.

In acest context solicita instanței sa constate ca intimata-parata USH are un interes legitim de a acorda diplomele de licența si a depus toate diligentele in acest scop.

Susținerile MECTS că USH a acordat in mod discriminatoriu aceste formulare cu regim special nu-si găsesc raționamentul întrucât situația creata prin refuzul recurentului MECTS de a aproba tipărirea acestora, este una ingrata aducând grave prejudicii de imagine dar si pecuniare atât pârâtei cat si celor care au beneficiat de serviciile acesteia, materializate prin programe de școlarizare organizate cu respectarea unor înalte standarde de calitate ale căror rezultate obținute nu sunt contestate de niciun organism național abilitat in acest sens.

Toate aprecierile recurentului - chemat in garanție sunt lipsite de conținut iar manifestările si poziția acestuia nu sunt in concordanta cu scopul pentru care a fost creat si atribuțiile cu care a fost învestit, acelea de ocrotirea drepturilor si libertăților fundamentale constituționale ale cetățenilor acestei tari (Dreptul la invatatura; A. ul la cultură).

Mai mult, recurentul isi manifesta cu patos preocuparea fata de calitatea invatamantului romanesc invocând responsabilitățile ce-i incumba in raportul recurentului cu întreaga societatea ocazie cu care încearcă sa contureze o aparenta de legalitate a poziției sale arătând ca pârâta "are culpa exclusiva de a fi organizat cursuri fara respectarea legii" referindu-se in mod generic la inadmisibilități si nelegalități fara sa le indice in mod concret, iar acolo unde indica temeiul legal încalcă in mod flagrant principiul neretroactivității legii civile

,acele legi nefiind in vigoare la data înmatriculării reclamanților in programele de studii.

Pârâta USH este o instituție care de la înființare si pana in prezent a

funcționat intr-un cadru legal organizând programe de școlarizare care rivalizează cu programele de școlarizare oferite de scoli de renume internațional, asigurând beneficiarilor toate mijloacele moderne de informare si documentare precum si cadre didactice cu înalta calificare, fiind de notorietate profesionalismul de care dau dovada.

Astfel calitatea serviciilor asigurate este lesne de apreciat având in vedere ca numeroși beneficiari ai acestora au devenit la rândul lor profesioniști ce se regăsesc si sunt remarcați in toate domeniile de expertiza in care funcționează.

Ori este inadmisibil ca o instituție a statului creata cu scopul de a ocroti drepturile constituționale ale cetățenilor sai, așa cum este recurentul MECTS ,sa facă aprecieri nefondate, netemeinice si nelegale ridiculizând activitatea pârâtei prin afirmații de genul "cu scopul de a incasa taxe de școlarizare de la cat mai mult studenți:

"Consideram ca nu este permis un asemenea comportament având in vedere faptul ca U. S. H. este o instituție de cultura legal înființata si nicidecum o fundație de caritate iar din acele taxe de școlarizare subscrisa isi plătește toate obligațiile pecuniare stabilite de lege ,taxe ce constituie venit la bugetul de stat din care sunt alocate sume necesare funcționarii fiecărei instituții a statului din rândul cărora face parte si recurentul MECTS iar aflata in aceasta postura apreciem ca fiind inadmisibila, neavenita si lipsita de profesionalism o asemenea manifestare.

In aceeași maniera lipsita de profesionalism, recurentul isi întemeiază motivele de recurs pe modul de interpretare "trunchiat si greșit "al prevederilor legale realizat de instanța de fond.

Din lecturarea si aprofundarea criticilor aduse instanței pârâta opinează ca se desprinde "un adevăr absolut" acela potrivit cu care daca instanța pentru a putea funcționa ar avea nevoie de recunoaștere din partea MECTS si in acest sens ar solicita acordarea unei diplome, nu ar beneficia de girul acestei instituții care, mai de graba, in accepțiunea sa asiza activitatea instanței in afara legii.

În mod constant s-a statuat, in jurisprudența Înaltei Curți de C. si Justiție Secția de Contencios administrativ si fiscal, in litigii de aceeași natura, ca

M. E., C., T. si S. are obligația legala de a aproba tiparirea formularelor tipizate con stand in diploma de licența si suplimentele la diploma a se vedea, in acest sens,( cu titlu de exemplu) Deciziile: nr._ 011; 5722/_ ; 5656/_ ; 2533/_ ; 628/_ ; 953/_ ; 2514/_ ; 2480/_ ;2515/_ ; 25341_ .

Fata de cele învederate pârâta solicită respingerea recursului promovat de

M. E., C., T. și S., având in vederea respectarea principiului coerentei si unității jurisprudenței consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului ( a se vedea cauza Beian contra Romaniei).

Pentru aceste considerente solicita înlăturarea susținerilor recurentului chemat in garanție MECTS, întrucât in cauza nu sunt îndeplinite condițiile motivelor de recurs invocate.

Toate criticile formulate de recurent vizează stabilirea stării de fapt,fiind aspecte ce vizează netemeinicia hotărârii pronunțate în fond și nu de nelegalitate. Având in vedere ca motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate În nici unul din motivele de nelegalitate prev. Ia art.304 pct.1-9 Cod proc.civ. apreciem ca recursul inițiat de recurentul chemat in garanție nu este motivat în drept, criticile formulate chiar si dezvoltarea acestora nu face posibila încadrarea lor intr-unul din motivele prev. de lege care legitimează promovarea acestei cai de atac.

In raport de cele arătate, si pentru respectarea principiului coerentei si unității jurisprudenței consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului, in temeiul art.312 alin, 1 C.pr.civ., se solicită respingerea recursului promovat de MECTS, ca fiind nefondat si menținerea sentinței criticate ca temeinică și legală.

Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:

Cu privire la posibila depășire a atribuțiilor puterii judecătorești de către tribunal, Curtea reține că prima instanță nu a acționat în afara prerogativelor jurisdicționale conferite de Legea nr. 554/2004.

Reclamanții sunt absolvenți ai Facultății de Drept și Administrație P. ă,

U. "S. H. ";, promoția 2009.

Pârâta USH nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor (art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior).

Adeverința prin care s-a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat este în vigoare, nefiind revocată/anulată, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.

Pârâta USH a comunicat MECTS necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității "S. H. "; pentru anul 2009, însă achiziționarea de formulare tipizate de la SC ROMDIDAC SA a fost avizată de către pârâtul MECTS doar pentru o parte din necesar.

Obligația de remitere a diplomelor de licență și a foilor matricole către reclamanți este una de rezultat conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007. Potrivit art.5 din același act normativ, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.

În consecință, pârâtei USH de a elibera reclamanților diploma de licență și suplimentul la diplomă ( foia matricolă ) după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, circumscris art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr. 3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

Totodată, trebuie subliniat faptul că OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să

funcționeze provizoriu sau acreditate, nu este aplicabilă reclamanților (conform principiului neretroactivității legii civile), întrucât a intrat în vigoare după data promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009, fiind publicat în MO nr. 581 din 20 august 2009.

De altfel, în speță nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamanta nu are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru că au urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.

Prin urmare, în mod corect tribunalul, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâta USH să elibereze în favoarea reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă).

În privința chemării în garanție M. E., C., T. și S., tribunalul a reținut că între obligația Universității "S. H. "; și obligația MECTS de a aproba formularele tipizate, există o interdependență, câtă vreme doar prin admiterea cererii de chemare în judecată și în contradictoriu cu pârâtul de rând 2 se asigură punerea în executare a obligației pârâtei de rând 1, date fiind prevederile Ordinului nr.2284/2007, MECTS având competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare. Astfel, cererea de chemare în garanție a fost corect admisă.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de chematul în garanție M. ED. ȚIEI, C.

, T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 10176 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

S. L. R. A. A. M. C. I.

GREFIER

M. V. -G.

Red.SLR/dact.MS 2 ex./_

Jud.fond: A.M.I.

Decizia civilă nr. 2525/2013. Contencios. Obligația de a face

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2525/2013. Contencios. Obligația de a face